Click
aici! - Donează şi vei avea mai multe! - Finanţează şi vei fi
deasupra
tuturor! - Click aici!
Energia
regenerabilă
............
....
Generalităţi
Sursele de
energie de care a dispus omul de-a lungul timpului au fost destul de
variate, plecând de la arderea diferitelor materiale
combustibile, utilizarea forţei vântului sau a apei şi
terminând cu forţa animală sau umană.
Energiile
regenerabile sunt considerate a fi energiile care provin din surse care
fie că se regenerează de la sine în scurt timp, fie că pot fi
considerate practic inepuizabile. Astfel de surse regenerabile sunt energia solară, energia
eoliană, energia apei (hidraulică - a apelor curgătoare, mareelor -
fluxul şi refluxul mărilor şi oceanelor şi energia potenţială osmotică,
energia geotermică - energia termică de adâncime/ presiune a
Pământului, şi energia de biomasă. Toate aceste forme de energie
sunt valorificabile putând servi la generarea curentului
electric, producerea apei calde, etc.
Dacă vom căuta
să
vedem care este izvorul nostru real de energie vom identifica imediat
că
totul provine de la soare (indiferent cum vom încerca să
argumentăm lucrurile orice raţionament ne întoarce la soare).
Dar, principala
formă de energie utilizată a fost cea produsă de arderea materialelor
combustibile. Aceste materiale combustibile sunt reprezentate fie de
elemente minerale, rare şi dificil de utilizat, fie elemente care au
rezultat prin conversie de energie. Această conversie se referă la
transformarea energiei solare în cărbune, petrol (hidrocarburi)
şi gaze, transformare care a avut loc în timp, pe parcursul
milioanelor de ani.
Conversia de
energie la care ne refeream anterior este expresia unui mic procent de
energie ce a fost înmagazinată constant fie, iniţial, în
realizarea unui mediu de dezvoltare al elementelor vieţii, fie
ulterior, în crearea vieţii cu tot ceea ce a însemnat ea
(acumularea energiei de-a lungul milioanelor de ani prin
intermediul ei, mai precis prin crearea depozitelor fosile, etc.).
Aceste
materiale combustibile sunt, totuşi, neregenerabile, iar energia
produsă din aceste surse se numeşte energie neregenerabilă. De ce se
foloseşte acest termen? Pentru că utilizarea acestor materiale duce la
pierderea lor ireversibilă prin transformarea lor în materiale
inutilizabile (şi, deseori, dăunătoare) având ca rezultat
producerea de energie.
Deci, dacă vom
analiza puţin situaţia astfel creată vom sesiza că au rezultat
materiale inutilizabile şi o cantitate de energie care, la acest
moment, se află "investită" într-o foarte mică măsură în
produsele tehnologice de care dispunem (produse refolosibile,
tehnologie propriu-zisă, etc.). Pentru a avea asigurată o continuitate
anume a vieţii cu care ne-am obişnuit se pare că avem unele soluţii
numite "regenerabile" dar, la acest moment, sunt prea puţin utilizate
şi se cere asigurarea unui fond general care să poată susţine actualul
nostru mod de viaţă.
Suplimentar,
datorită
evoluţiilor atât climatice cât şi a nivelului resurselor
fosile (care se epuizează rapid, mai ales în condiţiile de consum
intens din zilele noastre), a devenit imperativ necesară utilizarea
acestor "energii neconvenţionale" reprezentate de sursele de energie
nefosile, respectiv: eoliană, solară, aerotermală, geotermală,
hidrotermală şi energia oceanelor, energie hidraulică, biomasă, gaz de
fermentare a deşeurilor, denumit şi gaz de depozit, şi gaz de
fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi
biogaz.
Mai mult,
utilizarea energiilor regenerabile, mai ales începând cu
anii '80, a început să fie stimulată, prin diverse pârghii,
de un număr din ce în ce mai mare de state, totalul puterii
energetice instalate crescând exponenţial.
Exploatare
Din multe
puncte de vedere, utilizarea energiei regenerabile de către om a
startat din cele mai vechi timpuri. Energia solară a avut aplicaţii
reduse legate în special de anumite prelucrări ale alimentelor şi
băuturilor, uscarea cu ajutorul acestei energii a unor materiale de
construcţii şi putem merge, cel mult, până la celebra şi
contestata concentrare cu ajutorul oglinzilor a energiei solare asupra
corăbiilor inamice de către Arhimede în cazul asediului
Siracuzei. Bineînţeles că sunt multe alte utilizări secundare dar
nu se poate afirma că au fost activităţi structurate de exploatare.
Cu energia
eoliană este cu totul altă poveste. La început energia
vântului (eoliană) a fost transformată în energie mecanică,
fiind folosită ca mijloc de propulsie iar ceva mai târziu ca
mijloc de acţionare a morilor de vânt (începând cu
sec. 7 î.Hr. cu penetrare în Europa undeva în jurul
sec. 10 - 13 d.Hr.). Aplicaţiile acestor mori de vânt sunt
relevate, în primul rând, chiar de numele dat acestora,
fiind folosite în mod special la morărit (măcinarea cerealelor cu
obţinerea de făine, ulterior mălai, ulei, etc.). Evident că de la
măcinare s-a trecut uşor la tăierea buştenilor (gatere), mărunţirea
vegetalelor (în special a tutunului), confecţionarea
hârtiei, măcinarea de piatră pentru vopsele, extracţia apei din
pânza freatică (cu diverse utilizări) sau din cursuri de apă
(în special pentru sistemele de irigaţii, etc.
Nivelele de utilizare energetică au crescut, astfel, încetul cu
încetul de la aproximativ 25 - 30 kW la 1,5 MW, La
sfârşitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor
eoliene a ajuns în jurul a 200.000 MW, echivalentul a 2,5 % din
consumul mondial de energie.
Statistica.
Pentru a
putea gestiona eficient un proces de dezvoltare (mai întâi)
şi ulterior de utilizare, orice structură instituţională va avea nevoie
de date exacte şi actualizate privind cantităţile, tipurile, sursele,
producţia, aprovizionarea, transformarea şi consumul de energie.
Actualul stadiu de dezvoltare şi exploatare energetic trebuie să se
concentreze într-o măsură din ce în ce mai mare asupra unei
bune cunoaşteri şi monitorizări a consumului final de energie,a
energiei regenerabile şi a energiei nuclearo-electrice. În acest
sens au fost emise acte normative de monitorizare a emisiilor de gaz cu
efect de seră, privind promovarea electricităţii produse din surse
regenerabile, privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie
electrică utilă pe piaţa internă a energiei; privind performanţa
energetică a clădirilor; privind eficienţa energetică la utilizatorii
finali şi serviciile energetice, etc. ajungându-se până la
elemente cum ar fi recensământul de populaţie şi al locuinţelor,
date privind transportul etc.
Dar,
liberalizarea pieţei energiei şi gradul crescând de complexitate,
la care se adaugă incapacitatea guvernelor de a susţine politici
energetice reale (principala lor atenţie fiind orientată spre siguranţa
aprovizionării cu cei mai importanţi carburanţi), fac din ce în
ce mai dificilă obţinerea de date fiabile şi actualizate. Aceste date
ar trebui să ajute în primul rând la crearea unui model de
previziune energetică şi la adoptarea unei strategii pentru o energie
durabilă, competitivă şi sigură.
Aşadar,
primul pas este reprezentat de faptul că trebuie să existe garanţii
în ceea ce priveşte comparabilitatea, transparenţa,
flexibilitatea şi capacitatea de a evolua. Pentru aceasta este nevoie
de aşa-zisa "comparabilitate" dată de colectarea de date pertinente şi
difuzarea de statistici comparabile privind energia regenerabilă,
privind habitatul şi transportul, eficienţa energetică, pierderile şi
mentenanţa, etc. În esenţă, cele mai importante date în
acest domeniu ar fi reprezentate de: lista cu surse de date,
statisticile naţionale şi clarificările sau definiţiile aplicabile,
modalităţile de transmitere a datelor, statisticile anuale în
domeniu nuclear, statisticile privind energia regenerabilă,
statisticile privind consumul final de energie.
Sursele de
date, ce trebuie transmise periodic (lunar, anual, etc.) sunt
reprezentate de:
- anchete statistice adresate producătorilor şi comercianţilor de
energie primară şi transformată, distribuitorilor şi transportatorilor,
importatorilor şi exportatorilor de produse energetice;
- anchete statistice adresate consumatorilor finali de energie din
sectoarele industriei prelucrătoare, transporturilor şi din alte
sectoare, inclusiv gospodăriile populaţiei;
- alte proceduri de estimare statistică sau alte surse, inclusiv
sursele administrative, cum ar fi organismele de reglementare a
pieţelor de electricitate şi gaz.
Producătorii.
Producătorii
se clasifică în funcţie de scopul producţiei în:
- producători a căror activitate principală este producerea de energie
electrică şi/ sau termică: întreprinderi, atât private,
cât şi publice, a căror activitate principală este producerea de
energie electrică şi/ sau termică în vederea vânzării către
terţi;
- autoproducători; întreprinderi, atât private, cât
şi publice, care produc energie electrică şi/ sau termică în
totalitate sau parţial pentru consumul propriu, ca activitate care
susţine activitatea lor principală.
...
...
...
.... 
Dar, principala
formă de energie utilizată a fost cea produsă de arderea materialelor
combustibile. Aceste materiale combustibile sunt reprezentate fie de
elemente minerale, rare şi dificil de utilizat, fie elemente care au
rezultat prin conversie de energie. Această conversie se referă la
transformarea energiei solare în cărbune, petrol (hidrocarburi)
şi gaze, transformare care a avut loc în timp, pe parcursul
milioanelor de ani.