Democraţia
şi rezultatele ei. Motto:
1. Democraţia
reprezintă triumful cantităţii în dauna calităţii... (Petre Ţuţea)
2. Democraţia
este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernaţi mai bine
decât merităm (George Bernard Shaw)
3. Democraţia
este bănuiala periodică a faptului că mai mult de jumătate din oameni
au dreptate când se referă la cineva şi oportunitatea de a fi
supusul acestora... Definiţii:
Conform definiţiilor
academice egalitatea poate fi descrisă ca fiind:
- formă de organizare (politică sau nu) şi conducere a unei societăţi,
în care masele populare exercită (direct sau indirect) puterea;
care proclamă puterea şi suveranitatea maselor populare.
- formă de guvernare a statului, bazată pe separaţia puterilor în
stat şi pe votul universal.
- stat căruia îi este proprie o astfel de organizare.
- metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea
tuturor membrilor la luarea deciziilor importante.
- pe plan politic, democraţia se defineşte ca fiind regimul politic
fundamentat pe principiul suveranităţii naţionale (grupului), naţiunea
conduce statul prin reprezentanţii săi aleşi, pe principiul separării
puterilor în stat şi al egalităţii tuturor în faţa legii,
fiind inseparabilă de respectarea drepturilor omului şi a cetăţeanului.
Evoluţie:
Prima formă recunoscută a fi una democratică
este cea pură (numită şi ateniană). Instituţiile democratice ateniene
asigurau drepturi egale pentru cetăţenii de drept, fiind caracterizate
de termenii "isonomia" (egalitatea în faţa legii) şi "segoria"
(dreptul egal de a vorbi în adunări), votul fiind considerat ca
sursă a autorităţii.
Detaliind,
"Pritanii" ce alcătuiau senatul, câte 50 din fiecare trib
(comunitate), deliberau pe parcursul unui an întreg, asupra
intereselor Atenei, erau aleşi prin tragere la sorţi dar existau şi
elemente de respingere ale cetăţeanului dacă acesta nu părea
îndeajuns de onorabil. Puterea principală ara deţinută de
Adunarea poporului (eklessia) care, deşi nu avea iniţiativă directă
(putea doar propune "proiecte de legi") putea influenţa ordinea de zi a
senatului care era cel care avea puterea directă şi alegea juraţii care
funcţionau ca o curte de justiţie.
Cu toate
acestea femeile, străinii şi sclavii nu erau consideraţi a fi cetăţeni
(metoken) şi aveau drepturi limitate sau inexistente, neputând să
ocupe funcţii publice şi neavând drept la vot.
În
republica romană puterea se afla în mâinile patriciatului
format pe principiul conducerii aristocratice.
În Evul
mediu se întâlnesc diferite forme de tip democratic sub
principiile monarhice, aristocratice sau de breaslă, dar caracteristica
generală este faptul că cetăţenii fără proprietăţi, rang nobiliar, etc.
nu aveau nici o influenţă în conducere (politică).
Democraţia
modernă are la bază trei modele istorice din secolul XVII - XVIII:
englez, american şi francez.
Startul
conceptual al acesteia este dat de principiul potrivit căruia "O
conducere care nu respectă dreptul la integritate al persoanei şi a
proprietăţii este considerată tiranie, oamenii trebuind să îi
opună rezistenţă" (John Locke). De aici şi ideile despre limitarea şi
controlarea puterii, separaţia puterilor (legislativ şi executiv),
despre răspunderea autorităţilor faţă de popor şi despre importanţa
proprietăţi private fiind susţinut din ce în ce mai mult de
principiul reprezentării. Astfel s-a născut şi ideea potrivit căreia nu
poate exista o conducere care să nu fie încuviinţată de popor,
care a devenit elementul de bază al constituţiei SUA.
În urma
tuturor acestor concepte au apărut şi elementele
constitutive ale democraţiei, drepturile omului, care revin în
urma calităţii sale de fiinţă umană, drepturile cetăţenilor, care revin
de pe urma apartenenţei la un stat, etc.
Astfel,
drepturile fundamentale, după conţinutul lor, apar grupate în 3
categorii de bază:
1. Libertăţile şi drepturile fundamentale liberale (ca drepturi
formulate negativ) care conferă omului dreptul să interzică statului să
intervină în sfera sa privată;
2. Drepturile cetăţeneşti sau drepturile fundamentale politice (ca
drepturi formulate pozitiv), garantând dreptul omului de a
participa la viaţa comunitară; şi
3. Drepturile privind performanţa sau drepturile fundamentale sociale
(ca drepturi subiective) rezultate din dezvoltarea statului de drept
liberal la statul social (printre acestea se numără dreptul de
participare la progresul economic şi social (de exemplu, dreptul la
muncă şi la remunerare corectă, dreptul la asistenţă publică în
caz de necesitate, dreptul la locuinţă, etc.).
Primele state
democratice moderne care au adoptat modelul democraţiei
reprezentative sunt Marea Britanie (1689) şi S.U.A. (1787).
În
democraţia modernă se regăsesc elemente ale democraţiei pure cum sunt
referendumurile şi adunările locale sau generale şi scrutinele pentru
alegerile prezidenţiale.
Principii de bază:
Pentru ca o
democraţie să fie funcţională este nevoie de o societate democratică
în care să se respecte minim cela 6 elemente fundamentale:
1. Poporul este cel care alege conducerea ţării, puterea venind de la
acesta, alegerile fiind cea mai importantă manifestare a democraţiei.
2. Reprezentanţii aleşi ai poporului se întrunesc în
Parlament (eventual şi Senat, ca structură bicamerală menită să asigure
un echilibru şi control faţă de structura legislativă), unde emit legi,
aprobă bugete, etc.
3. Nici un stat nu poate supravieţui fără un guvern şi o administraţie
care să pună în practică legea.
4. Opoziţia este adversara Guvernului care are rolul de a iniţia
corectarea erorilor şi/ sau abuzurilor acestuia, fiind şi o
alternativă viabilă pentru alegători.
5. Separaţia puterilor este elementul de control şi contrabalansare
care se îngrijeşte ca puterea din statul democratic să nu se
concentreze într-un singur loc.
6. Statul de drept asigură că toată puterea statului dintr-o democraţie
este legată de lege şi justiţie, chiar şi suveranitatea populară fiind
limitată de drepturile fundamentale.
Constituţia
este un alt element de bază al democraţiei, aceasta fiind un document
votat de către masele populare prin referendum organizat liber, care
reglementează drepturile şi libertăţile individului într-un stat
şi defineşte limitele puterii conducătorilor aflaţi în diferite
funcţii din stat şi din guvern, defineşte politicile fundamentale şi
stabileşte structura, datoria şi puterea structurilor de conducere.
Tipuri de democraţie:
- Directă (sau pură): tip de democraţie/ regim politic democratic
în care populaţia exercită puterea în mod direct.
- Sclavagistă: tip de democraţie în care puterea era exercitată
de cetăţenii liberi (stăpâni de sclavi sau nu).
- Burgheză: tip de democraţie prin care se încerca asigurarea
libertăţii şi egalitatea unor clase bine delimitate de cetăţeni
în faţa legilor.
- Populară: tip de democraţie în care puterea aparţine, în
general celor ce muncesc, după criterii stabilite destul de arbitrar.
- Economică (sau capitalistă): tip de democraţie care presupune
participarea sistematică directă sau prin reprezentanţi, liber şi
expres aleşi ai maselor populare.
- Internă (de partid): tip de democraţie potrivit căruia toţi membrii
de partid ar avea dreptul de a participa efectiv la decizii de
importanţă majoră.
- Reprezentativă: regim politic democratic în care cetăţenii
delegă puterea lor unor reprezentanţi pe care îi aleg chiar din
rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice; alegerile
legitimează dreptul reprezentanţilor de a decide în locul şi
în numele cetăţenilor, fără a-i mai consulta, pentru o perioadă
de timp limitată, după care trebuie organizate noi alegeri.
Dezbatere:
Libertatea opiniei publice.
Pentru a
funcţiona (exista) o democraţie are nevoie de un climat social
care să asigure manifestarea divergenţelor de opinie.
Principala
"formaţiune" care asigură această manifestare a divergenţelor de opinie
este opoziţia... Sau, cel puţin aşa credem noi, cei care votăm...
În general opoziţia nu ne va susţine interesele ci va urma o
"planificare de intervenţie" axată pe slăbiciunile manifeste ale
puterii momentului în ideea profitului respectivei formaţiuni...
Şi acest element de analiză nu ţine cont de poziţia de minoritate sau
de egalitate cu "puterea"... Se găsesc mereu soluţii de manipulare a
majorităţii şi de modelare numerică a opoziţiei...
Timpul (istoria) care a trecut peste toţi oamenii/ cetăţenii oricărei
democraţii de pe acest pământ este dovada necesară acestei
afirmaţii... Bla, bla-uri legate de moţiuni de cenzură, bla, bla-uri
legate de "fapta rea nr. 1", "fapta rea nr. n" toate se centrează
în jurul intereselor lor şi, nicidecum, în jurul
intereselor cetăţenilor... Peste noi, românii, au trecut "X" ani
de astfel de manifestări... Rezultatele acţiunilor opoziţiei nu au
adus lucruri mai bune nouă, cetăţenilor... Opoziţia doar ne-a
influenţat să o alegem la următoarele alegeri considerând că
înlocuirea vechii puteri cu... evident, opoziţia... ar aduce
soluţii... Unii, mai creduli, au considerat că partidul (sau coaliţia)
de la putere s-ar vedea ameninţat de nişte alegeri care s-ar putea
sfârşi neaşteptat... cu înlocuirea lor... cu opoziţia...
Altă greşeală... Opoziţia nu este o soluţie... cu certitudine.
Funcţia de
control, de critică şi de stimulare revine întregii opinii
publice.. de care aparţin toţi cetăţenii unui stat (sau asociaţiile de
cetăţeni), exprimându-şi preocupările în mod public sub
formă de critici şi atitudini de respingere sau de aprobare manifeste,
încercând astfel să înfluenţeze procesele politice.
Ei şi acţiunile lor constituie opinia publică. Să nu uităm că, în
democraţie, toţi au dreptul să îşi exprime în mod liber
opiniile! Opoziţia poate
ajuta la acest lucru... Atât.
Caracterul
public al structurii democratice iese la iveală tocmai din poziţia
independentă, aflată la polul opus al aparatului statal
compus atât din "putere" cât şi din "opoziţie"...
Din punct de
vedere teoretic se pare că libertatea presei/ mijloacelor de
comunicare în masă trebuie să fie libere de orice
constrângere statală pentru manifestarea acestei poziţii
independente... Astfel, instanţele publice trebuie să se asigure
şi de faptul că nici o parte a societăţii nu va prelua monopolul asupra
opiniei publice... Dar este posibil aşa ceva?!
În mod
cert, NU... Ziarele sunt o afacere, radioul, fie el şi central, la fel,
televiziunile crează posibili viitori preşedinţi de "can-can"...
Evitarea apariţiei monopolurilor în aceste "domenii" de
activitate este greu de evitat... Şi mai greu este să se evite
încercările/ reuşitele de manipulare a mijloacelor media din
partea grupărilor aflate la putere... Încă nu a apărut acel
mijloc media complet imparţial... Nici chiar internetul... Şi acesta
funcţionează pe principiul afacerilor şi o părere "dorită pe net"
poate fi uşor finanţată şi motoarele de căutare, etc. vor da rapid ca
răspuns al unei căutări pe cel care a finanţat şi, implicit, a
manipulat...
Dar, nu avem
ce face... Cine doreşte să îşi exercite dreptul la libertatea
opiniilor trebuie să aibă posibilitatea de a fi informat cu privire la
lucrurile de care este interesat... Nu poţi să-ţi formezi propriile
judecăţi dacă nu ştii despre ce este vorba, statul fiind obligat să
informeze cetăţeanul asupra deciziilor politice care urmează a fi luate.
Acum, fără a
fi acid, vin cu o întrebare... Când am fost informaţi de
ceva, de exemplu de tăierea unor drepturi, a folosit la ceva??? Care a
fost efectul "libertăţilor" media?!?! Opiniile nu se mai formează
aproape deloc în mod spontan, ele fiind de cele mai multe ori
create în timp de activitatea publică... Dar nu o activitate a
cetăţenilor ci o activitate a partidelor şi, de ce nu, a puterii...
Deciziile nu se iau pe "piaţa" acestor informări publice, dezbateri
publice, sau altă vrăjeală de acest gen. Ele sunt negociate în
spatele uşilor închise, deseori doar comunicate de comandantul de
navă executanţilor, astfel încât opinia publică nu mai
poate înregistra decât rezultatele finale... În
concluzie...
Mijloacele de
comunicare în masă pot ajuta la acest lucru... Atât.
Partidele.
Din punct de
vedere legal suntem obligaţi să acceptăm că fără partide nu poate fi
condusă o ţară, o comunitate...
Pentru
început ar fi bine să înţelegem ce este un partid... Este o
gaşcă, gintă, trib sau altele asemenea... Nimic altceva... Ele se pot
"forma" în timp, asemenea partidelor politice istorice, sau peste
noapte cu denumiri de genul "... pentru salvarea naţională", "...
pentru progresul naţional"... etc. credeţi că este vreo diferenţă???
Chestiile formate peste noapte sunt create fără dubii din dizidenţii,
nemulţumiţi, trădătorii chestiilor istorice... Deci, care ar fi
diferenţa??? Şi, aceste găşti nu fac nimic altceva decât să
îşi vadă interesele... Interesele lor, nu ale comunităţii, ale
cetăţenilor... Şi chiar şi atunci când o fac totul nu este
decât o aparenţă... Acesta ar fi cazul unor găşti care reprezintă
minorităţi naţionale şi le revendică aşa-zisele drepturi... Dar este
democratic ca o minoritate să influenţeze destinele majorităţii... Să
impună cu forţa dorinţele minorităţii celor care compun majoritatea
reală?!?! Este evident că se încalcă până şi aici
principiile democraţiei şi ale bunei convieţuiri a cetăţenilor pentru
nişte interese care... mai bine mă opresc...
Apoi ar fi
uşor de abordat problema organizării interne a acestor partide...
Libertatea de înfiinţare a unui partid există... Orice persoană
poate adera la un partid... Până aici OK... Dar apare
adevărata problemă: cum rămâne cu posibilitatea oricui să poată
avansa în cadrul acestuia?? Într-un partid democratic
nimeni nu trebuie să deţină puterea absolută iar birocraţia anonimă de
partid nu trebuie să fie dominantă. Suplimentar, statutul partidelor
trebuie să asigure ca toţi membrii să aibă un cuvânt de spus la
stabilirea liniei politice a partidului, la alegerea conducerii
acestuia, precum şi la desemnarea candidaţilor pentru ocuparea unei
poziţii în structurile de conducere ale statului... Credeţi
în balivernele acestea?!? Cine avansează în mod real
într-un partid?!? Nu cumva cine... Ooops... mai bine ne oprim
aici...
Revenind la
partide... se afirmă că fără partide poporul nu s-ar mai putea afirma
deloc din punct de vedere politic... că o societate pluralistă devine
capabilă de a acţiona politic doar cu ajutorul partidelor, că
alegătorii îşi pot transpune voinţa politică în realitate
doar prin intermediul partidelor, că partidele sunt instrumentele cu
ajutorul cărora poporul ocupă poziţii de conducere
într-un stat şi poate lua decizii...
Una din cele
mai importante sarcini ale unui partid este aceea de a expune un
program (în care se formulează intenţiile concrete pentru
viitoarea/ viitoarele legislaturi) şi o platformă ideologică (în
care sunt exprimate principiile politice de bază şi obiectivele de
durată ale partidului)... Atunci de ce programul tuturor partidelor, şi
mai ales cel al partidelor mari, care nu se adresează doar unei părţi
restrânse a electoratului, tinde să devină din ce în ce mai
nedefinit?!?! De ce campaniile electorale sunt din ce în ce mai
lipsite de conţinut?!? De ce partidele aproape nu se mai disting unele
de altele decât în modul în care plasează accente,
astfel încât doar candidaţii sau echipele propuse pentru
funcţiile de conducere mai pot oferi variante clare de diferenţiere
pentru alegători?!?! Din teorie acest lucru semnifică doar atât:
partidele nu mai sunt interesate decât de ocuparea funcţiilor
în stat, axându-se doar pe asigurarea sau dobândirea
puterii politice, indiferent de platformele şi conţinuturile politice...
De aceea
ajungem să votăm pe "Cutare" pentru a-l trânti pe "Cutărică", pe
"Ăia" că ne-am săturat de "Ceilalţi" ş.a.
Şi efectele
nu merg numai până aici... Se ajunge la depolitizarea
electoratului, dezinteresul oamenilor pentru politică sau, dimpotrivă,
radicalizarea lor... creşterea afinităţii pentru partidele extremiste
fiind consecinţe directe ale acestei realităţi... Şi, un partid de
interese poate cuprinde anumite segmente din populaţie... Acest lucru
duce la fragmentarea reprezentativităţii şi, implicit, la ruinarea
democraţiei pe principiile oportunităţilor oferite de alianţe în
detrimentul majorităţii...
Partidele nu
sunt o soluţie reală... Atât.
Principiul majorităţii.
Guvernanţii
sunt instalaţi în funcţiile lor de către noi, alegătorii/
cetăţenii. Ei pot fi traşi la răspundere şi trebuie să-şi demonstreze
autoritatea prin performanţele obţinute pe baza obiectivelor asumate
(să nu spun, cu care au fost însărcinaţi) şi prin respectarea
normelor cu caracter general şi imperativ (să nu iei din ceea ce au
oamenii deja, să nu încalci statutul tău de om de rând,
etc.).
Dar, în
realizarea acestui "deziderat" este nevoie de realizarea unei
majorităţi care poate aduce la împlinire obiectivele cu care au
fost însărcinaţi... O majoritate în care voturile sunt
numărate şi nu cumpănite... O majoritate care decide chiar şi la o
diferenţă de un vot faţă de multe altele... o majoritate care poate
exista prin alianţe care să reprezinte o majoritate ilegitimă... o
majoritate care să poată da unei minorităţi nesemnificative puterea de
a avea decizii atribuibile majorităţii...
Ar mai fi
principiul în baza căruia distribuirea sarcinilor în
alegeri directe prin decizia majorităţii înseamnă că minoritatea
trebuie să se supună doar pentru că majoritatea nu are dreptul să
priveze minoritatea de şansa de a deveni ea însăşi majoritate...
Interesantă situaţie ideală, imposibil de a exista...
De ce se
întâmplă toate acestea?!?! Pentru că uităm că noi suntem
majoritatea... Ei sunt doar o sumă de reprezentanţi care îşi fac
datoria sau nu... Dacă ei formează o majoritate sau nu este mai
puţin important... Poate că această majoritate chiar semnifică
majoritatea reală şi constituie puterea... Atunci, dacă cei aleşi de
noi şi aflaţi în minoritate îşi fac datoria nu
înseamnă că trebuie să ne resemnăm şi să aşteptăm o nouă
legislatură care să "reaşeze" minoritatea într-o poziţie de
majoritate... Pur şi simplu trebuie să acţionăm... Să ne cerem
drepturile de la cei care formează majoritatea... Este imposibil ca ei
să nu aibă însărcinări comune cu cele date minoritarilor noştri...
Din punctul
meu de vedere cel mai bun exemplu în acest caz este cel al unui
administrator la o asociaţie de proprietari... El este ales democratic
de către proprietari şi începe să le reprezinte interesele...
Oricare locatar are dreptul oricând să ceară socoteală privitor
la gesturile de administrator ale celui ales... dacă se sesizează o
neregulă... Valea!... Rapid noi alegeri şi vine altul mai competent...
Sau mai prost... Dar, oricum el va fi schimbat în timp util
deoarece proprietarii îşi vor manifesta rapid drepturile... Este
o situaţia bizar de similară cu cea a aleşilor noştri... Nu fac ce
trebuie... Valea!!! Şi asta se face înainte de a ajunge deşteptul
să taie pensii, etc...
În fond
arătaţi-mi şi mie un singur cetăţean care a votat pe cineva
însărcinându-l cu mărirea impozitelor, taxelor, etc., cu
tăierea pensiilor, salariilor, etc., cu vânzarea avuţiei ţării
indiferent de justificările aruncate fraierilor... Şi aş mai
continua... Important este că...
Principiul
majorităţii nu este o soluţie concretă... Atât.
Concluzie:
Democraţia nu este
cel mai bun sistem de conducere dar este cel mai bun din cele care
există... Zic mai mulţi conducători celebri...
Cine are
nevoie de politică... Noi, cetăţenii nu avem nevoie de politică... Avem
nevoie de legi care să reflecte poziţia noastră şi nu vreuna politică,
avem nevoie să nu se mai schimbe regulile jocurilor din mers şi,
nicidecum să nu se mai schimbe nu ştiu ce prostii politice, avem nevoie
să nu se mai ia din drepturile, câştigurile, proprietăţile
noastre şi nicidecum să avem parte de decizii politice care ne explică
de ce trebuie să avem parte de aşa ceva... De aici putem ajunge rapid
la concluzia că toate partidele sunt nişte găşti pe care noi fraierii
le ridicăm la putere sub imperiul legii, vrăjelii, etc. Se pune
întrebarea... poate că nu peste tot este la fel ca la noi???
Uitaţi mereu
că partidele sunt cele care stau la baza campaniilor electorale şi care
îşi desemnează candidaţii... Să zicem că apare candidatul perfect
şi, conform perfecţiunii sale va lua deciziile corecte, oportune şi
benefice unei comunităţi/ cetăţenilor... Dacă această decizie nu este
pe lungimea de undă a partidului credeţi că va putea realiza ceva de
unul singur??? Gaşca funcţionează întotdeauna pe principiul "ori
eşti de partea noastră ori eşti împotrivă"... Şi "Perfectul"
nostru va face ce îi zice mica lui gaşcă şi nu ce este bine
pentru majoritate, eventual ceea ce îl reprezintă, dacă tot este
domnul "Perfect"...
Care este
soluţia?!?!
Primul
element care ar îmbunătăţi democraţia reprezentativă din zilele
noastre ar fi eliminarea "pasajului" care permite aleşilor ca pentru o
perioadă de timp limitată (după care urmează alegeri) până la noi
alegeri să stea liniştiţi în scaunele lor... Ar fi bine să dăm
atenţie şi chestiei cu "de a decide în locul şi în numele
cetăţenilor, fără a-i mai consulta"... de parcă ar face acest lucru
măcar înainte de a fi aleşi... Hai să concluzionăm!
Eliminarea delimitării stricte a
perioadei mandatului celor aleşi, până la noi alegeri.
Tata
îmi spunea deseori: "Eu te-am făcut, eu te omor!"... Nu cred că
avea de gând să meargă până la capăt dar, în ceea ce
priveşte democraţia noi putem merge până la capăt... Concret, noi
i-am votat, noi îi dăm jos... Şi putem să îi dăm jos şi
dacă nu i-am votat noi... Ei sunt doar 469 (137 senatori şi 332
deputaţi) sau 300 pe când noi suntem 22, 21, 20, 19, 18, 17
milioane... şi numărătoarea noastră continuă în jos... De ce să
nu plece ei, cei care nu reprezintă mandatul dat de noi?!? Noi nu
îi alegem să ne conducă... Îi alegem să ne reprezinte...
Nu... AFARĂ!!! ALTUL MAI BUN!
Da, aţi
intuit ce doream să spun... Soluţia democraţiei este ca noi să ne
manifestăm real drepturile noastre. Aleşii noştri nu fac ce trebuie...
AFARĂ... Nu trebuie să mai aşteptăm finalul mandatului temporal
delimitat... Trebuie să înţelegem că dacă nu exercită mandatul
dat de noi ei trebuie revocaţi... Să ne adunăm la porţile cabinetelor
lor, la porţile caselor lor şi să le cerem socoteală... Cu ce mandat,
cu ce drept taie pensii! Cu ce mandat încalcă legea democraţiei -
MANDATUL DAT DE NOI... Credeţi-mă, este o soluţie mult mai eficientă şi
mai ieftină decât credeţi!!! Şi, în mod cert, AŞA VOM
PROGRESA, AŞA VOM AVEA PARTE DE DEMOCRAŢIE...
Vi se pare
agresivă metoda?!? Nu a zis nimeni să îi căpăcim şi să nu iasă
afară din casă de frică (hmmm, cum ar merita - ce îi faci pe
stradă unuia care îţi fură 10 lei din buzunar? - ca să nu dau
exemplu o sumă mai mare)... Pur şi simplu să le cerem socoteală pentru
ceea ce fac... Numărul cererilor/ interpelărilor măcar nu îi va
mai lăsa să ajungă la servici (la puterea lor) şi să greşească în
continuare, să fure până nu mai pot din pensiile noastre, din
medicamentele noastre, din viitorul copiilor noştri...
Şi,
cândva, poate se vor vota şi legi în acest sens... Ceva de
genul...
- "Ia zi fraTE câţi te-au votat în circumscripţia ta?!?
- "39.000 din 40.000", vine arogant răspunsul...
- "Uite fraTE, acum 39.100 vor să pleci" - corect ar fi 20.001 dar dăm
un exemplu mai radical... "VALEA INCOMPETENTULE! Vom alege pe altul"...
Sau cel care a ieşit al doilea pe listele acelei circumscripţii (cred
că asta ar fi pedeapsa maximă pentru incompetenţi... El să zboare şi
unul din opoziţie să îi ia locul... Interesant, nu-i aşa?)
Şi alegerile
vor costa cu siguranţă mai puţin decât paguba care o va aduce
incompetentul care va zbura dacă rămâne mai departe "la
conducere"... Şi societatea va merge înainte şi nu va da
înapoi... Chiar dacă la un termen fix vin noile alegeri stabilite
la un timp standard pentru întregul teritoriu al ţării şi nu
numai pentru circunscripţia electorală reper a exemplului
înaintat de mine...
Dreptul de a decide în locul şi
în numele cetăţeanului, fără a-l mai consulta.
Păi, dacă nu
trebuie să ne mai consulte... Ce rost mai au cabinetelor lor din
teritoriu, deplasările lor în teritoriu, etc.??? Nu pare
ciudat?!? Dacă tot nu ne consultă de ce am mai plăti pentru
deplasărilor lor? De ce am mai plăti personalul conex
cabinetelor, staff-urilor, etc. din teritoriu??? Asta la o primă
analiză...
Dacă
aprofundăm puţin problema apar şi alte chestii... Este de înţeles
că această consultare le-ar strica planurile, le-ar pune dorsalul la
treabă, etc.... De partea cealaltă vor sări aleşii că o asemenea
operaţie ar încetini procesul legislativ, bla, bla... OK... Nu ne
consultă, nu schimbă nimic... Măcar ştim că nu se mai vinde nimic din
avuţia naţională, că pensiile şi salariile rămân la acelaşi nivel
măcar (fără a ne mai gândi la indexări, etc.), că se va păstra
totul până ce toţi cei care ne reprezintă ne consultă şi se va
lua măsura ce se impune de cetăţeni şi nu de aleşi... Până la
urmă de ce am mai cheltui bani cu referendumuri sau altele asemenea
când aleşii noştri sunt deosebit de bine plătiţi???
Limitându-ne la exemplu de mai sus alesul nostru va trebui să
aibă doar acceptul a 20.001 persoane din cele 40.000 din circumscripţia
sa... Numărul nu este arbitrar ales... Dacă veţi împărţi 19
milioane (numărul de locuitori care îl mai are România la
acest moment) la 469 (numărul de aleşi) veţi obţine această valoare...
Ca fost director zonal la un institut de sondarea opiniei publice vă
asigur că un astfel de accept, având suportul unui partid şi al
membrilor acestuia, se poate obţine în mai puţin de o
săptămână (altfel care ar mai fi rostul partidului?!?!) Cum am
ajuns la această valoare??? 1 oră de persoană x 8 ore de
activitate pe zi x 5 zile lucrătoare x 500 de membri de partid (sau
trepăduşi de similaritate) = 20.000 (fiindcă alesul este acel 1 care
lipseşte cifrei de 20.001)... Şi... mai apare o şmecherie... Pentru a
trece un proiect legislativ prin confirmarea cetăţenilor, pe
lângă această cifra de 20.001 per circumscripţie (ales), apare
necesarul de a fi susţinut de doar 235 aleşi (adică jumătate + 1)...
Interesant, nu-i aşa??? Un proiect legislativ poate fi trecut cu
consultarea a mai puţin de 5 milioane de cetăţeni?!?! Şi alesul
(partidul său) are permisivitatea de a selecta el acea "jumătate + 1"
care să îi ducă propunerea spre realizare... Sau, un partid
organizat ar distribui proiectele legislative spre studiu prin diverse
metode media, în loturi de lucru şi, periodic, să îşi
atingă obiectivele prin simpla culegere rapidă şi eficientă a
propunerilor cetăţenilor (eventual doar a unor da sau nu)...
La salariul
plătit în ziua de azi unei persoane cu studii superioare şi
master în funcţie de conducere de 700 lei/ lună (adică 31,2 lei/
zi - nu văd de ce ar fi plătit mai mult un om atât timp cât
eu iau acest salariu) rezultă că vor apare costuri de 78.000 lei pentru
o circumscripţie (un ales) x 235 aleşi = 18.330.000 lei... Atât
ar trebui extins la maximum de cost să fie trecut un lot de legi
având consultarea noastră... Să nu uităm că se poate mult mai
ieftin... Şi, dacă nu sunt bani... Lasă fraTE legile aşa cum
sunt! De ce draQ le tot schimbaţi?!?!
Aaaa, am
uitat ceva... În condiţiile actuale, un scrutin la nivel naţional
(alegeri locale, prezidenţiale, referendum, etc.) ajunge la valori
directe de 100 milioane de lei... dacă se adaugă şi costurile
campaniilor viitorilor aleşi.... Vă veţi îngrozi... cât de
eficient din punct de vedere financiar este sistemul propus mai sus...
Şi cât de eficient este pentru viitorul nostru... Deci... trebuie
puţin umblat pe la elementele de bază ale democraţiei reprezentative
în ceea ce priveşte posibilitatea noastră de a interveni mai
puţin agresiv şi mai mult legal...
EXERCITAŢI
DREPTUL VOSTRU DEMOCRATIC!
Cine nu vă
reprezintă nu are ce căuta la administrarea destinelor voastre. Trebuie
schimbat cât mai repede cu putinţă... Democratic... Denumirea
democraţiei vine de la DEMOS = popor şi KRATOS = putere... Să arătăm că
puterea este la noi şi nu la nişte mincinoşi, escroci, etc.... Cum poţi
să îi numeşti pe cei care zic în campanie una şi fac
alta... MINCINOŞI... Şi minciuna este un delict...
MEDOW
Notă: Pentru inserarea (şi
medierea) mesajelor Dumneavoastră
(trimise prin mail la adresa dorinm@email.com) vă reamintesc să
precizaţi numele dorit (nick-ul, etc.) să apară ca semnatar al
post-ului!