Click oferta de carte Dorin M
Baner scriere
Ceva asemenea unui blog.
Catre pagina principala...Catre paginile de studiu - To Study...Catre paginile de distractie - To Entertain...Catre paginile de lucru - To Work...Catre paginile de afaceri - To Affair Sectiune Scriere


            Democraţia şi rezultatele ei.

             Motto:
             1. Democraţia reprezintă triumful cantităţii în dauna calităţii... (Petre Ţuţea)
             2. Democraţia este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernaţi mai bine decât merităm (George Bernard Shaw)
             3. Democraţia este bănuiala periodică a faptului că mai mult de jumătate din oameni au dreptate când se referă la cineva şi oportunitatea de a fi supusul acestora...

             Definiţii:
            Conform definiţiilor academice egalitatea poate fi descrisă ca fiind:
- formă de organizare (politică sau nu) şi conducere a unei societăţi, în care masele populare exercită (direct sau indirect) puterea; care proclamă puterea şi suveranitatea maselor populare.
- formă de guvernare a statului, bazată pe separaţia puterilor în stat şi pe votul universal.
- stat căruia îi este proprie o astfel de  organizare.
- metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante.
- pe plan politic, democraţia se defineşte ca fiind regimul politic fundamentat pe principiul suveranităţii naţionale (grupului), naţiunea conduce statul prin reprezentanţii săi aleşi, pe principiul separării puterilor în stat şi al egalităţii tuturor în faţa legii, fiind inseparabilă de respectarea drepturilor omului şi a cetăţeanului.

             Evoluţie:
             Prima formă recunoscută a fi una democratică este cea pură (numită şi ateniană). Instituţiile democratice ateniene asigurau drepturi egale pentru cetăţenii de drept, fiind caracterizate de termenii "isonomia" (egalitatea în faţa legii) şi "segoria" (dreptul egal de a vorbi în adunări), votul fiind considerat ca sursă a autorităţii.
             Detaliind, "Pritanii" ce alcătuiau senatul, câte 50 din fiecare trib (comunitate), deliberau pe parcursul unui an întreg, asupra intereselor Atenei, erau aleşi prin tragere la sorţi dar existau şi elemente de respingere ale cetăţeanului dacă acesta nu părea îndeajuns de onorabil. Puterea principală ara deţinută de Adunarea poporului (eklessia) care, deşi nu avea iniţiativă directă (putea doar propune "proiecte de legi") putea influenţa ordinea de zi a senatului care era cel care avea puterea directă şi alegea juraţii care funcţionau ca o curte de justiţie.
             Cu toate acestea femeile, străinii şi sclavii nu erau consideraţi a fi cetăţeni (metoken) şi aveau drepturi limitate sau inexistente, neputând să ocupe funcţii publice şi neavând drept la vot.
             În republica romană puterea se afla în mâinile patriciatului format pe principiul conducerii aristocratice.
             În Evul mediu se întâlnesc diferite forme de tip democratic sub principiile monarhice, aristocratice sau de breaslă, dar caracteristica generală este faptul că cetăţenii fără proprietăţi, rang nobiliar, etc. nu aveau nici o influenţă în conducere (politică).
             Democraţia modernă are la bază trei modele istorice din secolul XVII - XVIII: englez, american şi francez.
             Startul conceptual al acesteia este dat de principiul potrivit căruia "O conducere care nu respectă dreptul la integritate al persoanei şi a proprietăţii este considerată tiranie, oamenii trebuind să îi opună rezistenţă" (John Locke). De aici şi ideile despre limitarea şi controlarea puterii, separaţia puterilor (legislativ şi executiv), despre răspunderea autorităţilor faţă de popor şi despre importanţa proprietăţi private fiind susţinut din ce în ce mai mult de principiul reprezentării. Astfel s-a născut şi ideea potrivit căreia nu poate exista o conducere care să nu fie încuviinţată de popor, care a devenit elementul de bază al constituţiei SUA.
             În urma tuturor acestor concepte au apărut şi elementele constitutive ale democraţiei, drepturile omului, care revin în urma calităţii sale de fiinţă umană, drepturile cetăţenilor, care revin de pe urma apartenenţei la un stat, etc.
             Astfel, drepturile fundamentale, după conţinutul lor, apar grupate în 3 categorii de bază:
1. Libertăţile şi drepturile fundamentale liberale (ca drepturi formulate negativ) care conferă omului dreptul să interzică statului să intervină în sfera sa privată;
2. Drepturile cetăţeneşti sau drepturile fundamentale politice (ca drepturi formulate pozitiv), garantând dreptul omului de a participa la viaţa comunitară; şi
3. Drepturile privind performanţa sau drepturile fundamentale sociale (ca drepturi subiective) rezultate din dezvoltarea statului de drept liberal la statul social (printre acestea se numără dreptul de participare la progresul economic şi social (de exemplu, dreptul la muncă şi la remunerare corectă, dreptul la asistenţă publică în caz de necesitate, dreptul la locuinţă, etc.).
             Primele state democratice moderne care au adoptat modelul democraţiei reprezentative  sunt Marea Britanie (1689) şi S.U.A. (1787).
             În democraţia modernă se regăsesc elemente ale democraţiei pure cum sunt referendumurile şi adunările locale sau generale şi scrutinele pentru alegerile prezidenţiale.

             Principii de bază:
             Pentru ca o democraţie să fie funcţională este nevoie de o societate democratică în care să se respecte minim cela 6 elemente fundamentale:
1. Poporul este cel care alege conducerea ţării, puterea venind de la acesta, alegerile fiind cea mai importantă manifestare a democraţiei.
2. Reprezentanţii aleşi ai poporului se întrunesc în Parlament (eventual şi Senat, ca structură bicamerală menită să asigure un echilibru şi control faţă de structura legislativă), unde emit legi, aprobă bugete, etc.
3. Nici un stat nu poate supravieţui fără un guvern şi o administraţie care să pună în practică legea.
4. Opoziţia este adversara Guvernului care are rolul de a iniţia corectarea erorilor şi/  sau abuzurilor acestuia, fiind şi o alternativă viabilă pentru alegători.
5. Separaţia puterilor este elementul de control şi contrabalansare care se îngrijeşte ca puterea din statul democratic să nu se concentreze într-un singur loc.
6. Statul de drept asigură că toată puterea statului dintr-o democraţie este legată de lege şi justiţie, chiar şi suveranitatea populară fiind limitată de drepturile fundamentale.
             Constituţia este un alt element de bază al democraţiei, aceasta fiind un document votat de către masele populare prin referendum organizat liber, care reglementează drepturile şi libertăţile individului într-un stat şi defineşte limitele puterii conducătorilor aflaţi în diferite funcţii din stat şi din guvern, defineşte politicile fundamentale şi stabileşte structura, datoria şi puterea structurilor de conducere.

             Tipuri de democraţie:
- Directă (sau pură): tip de democraţie/ regim politic democratic în care populaţia exercită puterea în mod direct.
- Sclavagistă: tip de democraţie în care puterea era exercitată de cetăţenii liberi (stăpâni de sclavi sau nu).
- Burgheză: tip de democraţie prin care se încerca asigurarea libertăţii şi egalitatea unor clase bine delimitate de cetăţeni în faţa legilor.
- Populară: tip de democraţie în care puterea aparţine, în general celor ce muncesc, după criterii stabilite destul de arbitrar.
- Economică (sau capitalistă): tip de democraţie care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanţi, liber şi expres aleşi ai maselor populare.
- Internă (de partid): tip de democraţie potrivit căruia toţi membrii de partid ar avea dreptul de a participa efectiv la decizii de importanţă majoră.
- Reprezentativă: regim politic democratic în care cetăţenii delegă puterea lor unor reprezentanţi pe care îi aleg chiar din rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice; alegerile legitimează dreptul reprezentanţilor de a decide în locul şi în numele cetăţenilor, fără a-i mai consulta, pentru o perioadă de timp limitată, după care trebuie organizate noi alegeri.

             Dezbatere:

             Libertatea opiniei publice.

             Pentru a funcţiona (exista) o democraţie are nevoie  de un climat social care să asigure manifestarea divergenţelor de opinie.
             Principala "formaţiune" care asigură această manifestare a divergenţelor de opinie este opoziţia... Sau, cel puţin aşa credem noi, cei care votăm... În general opoziţia nu ne va susţine interesele ci va urma o "planificare de intervenţie" axată pe slăbiciunile manifeste ale puterii momentului în ideea profitului respectivei formaţiuni... Şi acest element de analiză nu ţine cont de poziţia de minoritate sau de egalitate cu "puterea"... Se găsesc mereu soluţii de manipulare a majorităţii şi de modelare numerică a opoziţiei... Timpul (istoria) care a trecut peste toţi oamenii/ cetăţenii oricărei democraţii de pe acest pământ este dovada necesară acestei afirmaţii... Bla, bla-uri legate de moţiuni de cenzură, bla, bla-uri legate de "fapta rea nr. 1", "fapta rea nr. n" toate se centrează în jurul intereselor lor şi, nicidecum, în jurul intereselor cetăţenilor... Peste noi, românii, au trecut "X" ani de astfel de manifestări... Rezultatele acţiunilor opoziţiei nu au adus lucruri mai bune nouă, cetăţenilor... Opoziţia doar ne-a influenţat să o alegem la următoarele alegeri considerând că înlocuirea vechii puteri cu... evident, opoziţia... ar aduce soluţii... Unii, mai creduli, au considerat că partidul (sau coaliţia) de la putere s-ar vedea ameninţat de nişte alegeri care s-ar putea sfârşi neaşteptat... cu înlocuirea lor... cu opoziţia... Altă greşeală... Opoziţia nu este o soluţie... cu certitudine.
             Funcţia de control, de critică şi de stimulare revine întregii opinii publice.. de care aparţin toţi cetăţenii unui stat (sau asociaţiile de cetăţeni), exprimându-şi preocupările în mod public sub formă de critici şi atitudini de respingere sau de aprobare manifeste, încercând astfel să înfluenţeze procesele politice. Ei şi acţiunile lor constituie opinia publică. Să nu uităm că, în democraţie, toţi au dreptul să îşi exprime în mod liber opiniile!
             Opoziţia poate ajuta la acest lucru... Atât.

             Caracterul public al structurii democratice iese la iveală tocmai din poziţia independentă, aflată la polul opus al aparatului statal compus atât din "putere" cât şi din "opoziţie"...
             Din punct de vedere teoretic se pare că libertatea presei/  mijloacelor de comunicare în masă trebuie să fie libere de orice constrângere statală pentru manifestarea acestei poziţii independente...  Astfel, instanţele publice trebuie să se asigure şi de faptul că nici o parte a societăţii nu va prelua monopolul asupra opiniei publice... Dar este posibil aşa ceva?!
             În mod cert, NU... Ziarele sunt o afacere, radioul, fie el şi central, la fel, televiziunile crează posibili viitori preşedinţi de "can-can"... Evitarea apariţiei monopolurilor în aceste "domenii" de activitate este greu de evitat... Şi mai greu este să se evite încercările/ reuşitele de manipulare a mijloacelor media din partea grupărilor aflate la putere... Încă nu a apărut acel mijloc media complet imparţial... Nici chiar internetul... Şi acesta funcţionează pe principiul afacerilor şi o părere "dorită pe net"  poate fi uşor finanţată şi motoarele de căutare, etc. vor da rapid ca răspuns al unei căutări pe cel care a finanţat şi, implicit, a manipulat...
             Dar, nu avem ce face... Cine doreşte să îşi exercite dreptul la libertatea opiniilor trebuie să aibă posibilitatea de a fi informat cu privire la lucrurile de care este interesat... Nu poţi să-ţi formezi propriile judecăţi dacă nu ştii despre ce este vorba, statul fiind obligat să informeze cetăţeanul asupra deciziilor politice care urmează a fi luate.
            Acum, fără a fi acid, vin cu o întrebare... Când am fost informaţi de ceva, de exemplu de tăierea unor drepturi, a folosit la ceva??? Care a fost efectul "libertăţilor" media?!?! Opiniile nu se mai formează aproape deloc în mod spontan, ele fiind de cele mai multe ori create în timp de activitatea publică... Dar nu o activitate a cetăţenilor ci o activitate a partidelor şi, de ce nu, a puterii... Deciziile nu se iau pe "piaţa" acestor informări publice, dezbateri publice, sau altă vrăjeală de acest gen. Ele sunt negociate în spatele uşilor închise, deseori doar comunicate de comandantul de navă executanţilor, astfel încât opinia publică nu mai poate înregistra decât rezultatele finale... În concluzie...
             Mijloacele de comunicare în masă pot ajuta la acest lucru... Atât.

             Partidele.

             Din punct de vedere legal suntem obligaţi să acceptăm că fără partide nu poate fi condusă o ţară, o comunitate...
             Pentru început ar fi bine să înţelegem ce este un partid... Este o gaşcă, gintă, trib sau altele asemenea... Nimic altceva... Ele se pot "forma" în timp, asemenea partidelor politice istorice, sau peste noapte cu denumiri de genul "... pentru salvarea naţională", "... pentru progresul naţional"... etc. credeţi că este vreo diferenţă??? Chestiile formate peste noapte sunt create fără dubii din dizidenţii, nemulţumiţi, trădătorii chestiilor istorice... Deci, care ar fi diferenţa??? Şi, aceste găşti nu fac nimic altceva decât să îşi vadă interesele... Interesele lor, nu ale comunităţii, ale cetăţenilor... Şi chiar şi atunci când o fac totul nu este decât o aparenţă... Acesta ar fi cazul unor găşti care reprezintă minorităţi naţionale şi le revendică aşa-zisele drepturi... Dar este democratic ca o minoritate să influenţeze destinele majorităţii... Să impună cu forţa dorinţele minorităţii celor care compun majoritatea reală?!?! Este evident că se încalcă până şi aici principiile democraţiei şi ale bunei convieţuiri a cetăţenilor pentru nişte interese care... mai bine mă opresc...
             Apoi ar fi uşor de abordat problema organizării interne a acestor partide... Libertatea de înfiinţare a unui partid există... Orice persoană poate adera la un  partid... Până aici OK... Dar apare adevărata problemă: cum rămâne cu posibilitatea oricui să poată avansa în cadrul acestuia??  Într-un partid democratic nimeni nu trebuie să deţină puterea absolută iar birocraţia anonimă de partid nu trebuie să fie dominantă. Suplimentar, statutul partidelor trebuie să asigure ca toţi membrii să aibă un cuvânt de spus la stabilirea liniei politice a partidului, la alegerea conducerii acestuia, precum şi la desemnarea candidaţilor pentru ocuparea unei poziţii în structurile de conducere ale statului... Credeţi în balivernele acestea?!? Cine avansează în mod real într-un partid?!? Nu cumva cine... Ooops... mai bine ne oprim aici...
            Revenind la partide... se afirmă că fără partide poporul nu s-ar mai putea afirma deloc din punct de vedere politic... că o societate pluralistă devine capabilă de a acţiona politic doar cu ajutorul partidelor, că alegătorii îşi pot transpune voinţa politică în realitate doar prin intermediul partidelor, că partidele sunt instrumentele cu ajutorul cărora poporul ocupă poziţii de conducere  într-un  stat şi poate lua decizii...
             Una din cele mai importante sarcini ale unui partid este aceea de a expune un program (în care se formulează intenţiile concrete pentru viitoarea/ viitoarele legislaturi) şi o platformă ideologică (în care sunt exprimate principiile politice de bază şi obiectivele de durată ale partidului)... Atunci de ce programul tuturor partidelor, şi mai ales cel al partidelor mari, care nu se adresează doar unei părţi restrânse a electoratului, tinde să devină din ce în ce mai nedefinit?!?! De ce campaniile electorale sunt din ce în ce mai lipsite de conţinut?!? De ce partidele aproape nu se mai disting unele de altele decât în modul în care plasează accente, astfel încât doar candidaţii sau echipele propuse pentru funcţiile de conducere mai pot oferi variante clare de diferenţiere pentru alegători?!?! Din teorie acest lucru semnifică doar atât: partidele nu mai sunt interesate decât de ocuparea funcţiilor în stat, axându-se doar pe asigurarea sau dobândirea puterii politice, indiferent de platformele şi conţinuturile politice...
             De aceea ajungem să votăm pe "Cutare" pentru a-l trânti pe "Cutărică", pe "Ăia" că ne-am săturat de "Ceilalţi" ş.a.
             Şi efectele nu merg numai până aici... Se ajunge la depolitizarea electoratului, dezinteresul oamenilor pentru politică sau, dimpotrivă, radicalizarea lor... creşterea afinităţii pentru partidele extremiste fiind consecinţe directe ale acestei realităţi... Şi, un partid de interese poate cuprinde anumite segmente din populaţie... Acest lucru duce la fragmentarea reprezentativităţii şi, implicit, la ruinarea democraţiei pe principiile oportunităţilor oferite de alianţe în detrimentul majorităţii...
             Partidele nu sunt o soluţie reală... Atât.

             Principiul majorităţii.
             Guvernanţii sunt instalaţi în funcţiile lor de către noi, alegătorii/ cetăţenii. Ei pot fi traşi la răspundere şi trebuie să-şi demonstreze autoritatea prin performanţele obţinute pe baza obiectivelor asumate (să nu spun, cu care au fost însărcinaţi) şi prin respectarea normelor cu caracter general şi imperativ (să nu iei din ceea ce au oamenii deja, să nu încalci statutul tău de om de rând, etc.).
             Dar, în realizarea acestui "deziderat" este nevoie de realizarea unei majorităţi care poate aduce la împlinire obiectivele cu care au fost însărcinaţi... O majoritate în care voturile sunt numărate şi nu cumpănite... O majoritate care decide chiar şi la o diferenţă de un vot faţă de multe altele... o majoritate care poate exista prin alianţe care să reprezinte o majoritate ilegitimă... o majoritate care să poată da unei minorităţi nesemnificative puterea de a avea decizii atribuibile majorităţii...
             Ar mai fi principiul în baza căruia distribuirea sarcinilor în alegeri directe prin decizia majorităţii înseamnă că minoritatea trebuie să se supună doar pentru că majoritatea nu are dreptul să priveze minoritatea de şansa de a deveni ea însăşi majoritate... Interesantă situaţie ideală, imposibil de a exista...
             De ce se întâmplă toate acestea?!?! Pentru că uităm că noi suntem majoritatea... Ei sunt doar o sumă de reprezentanţi care îşi fac datoria sau nu...  Dacă ei formează o majoritate sau nu este mai puţin important... Poate că această majoritate chiar semnifică majoritatea reală şi constituie puterea... Atunci, dacă cei aleşi de noi şi aflaţi în minoritate îşi fac datoria nu înseamnă că trebuie să ne resemnăm şi să aşteptăm o nouă legislatură care să "reaşeze" minoritatea într-o poziţie de majoritate... Pur şi simplu trebuie să acţionăm... Să ne cerem drepturile de la cei care formează majoritatea... Este imposibil ca ei să nu aibă însărcinări comune cu cele date minoritarilor noştri...
             Din punctul meu de vedere cel mai bun exemplu în acest caz este cel al unui administrator la o asociaţie de proprietari... El este ales democratic de către proprietari şi începe să le reprezinte interesele... Oricare locatar are dreptul oricând să ceară socoteală privitor la gesturile de administrator ale celui ales... dacă se sesizează o neregulă... Valea!... Rapid noi alegeri şi vine altul mai competent... Sau mai prost... Dar, oricum el va fi schimbat în timp util deoarece proprietarii îşi vor manifesta rapid drepturile... Este o situaţia bizar de similară cu cea a aleşilor noştri... Nu fac ce trebuie... Valea!!! Şi asta se face înainte de a ajunge deşteptul să taie pensii, etc...
             În fond arătaţi-mi şi mie un singur cetăţean care a votat pe cineva însărcinându-l cu mărirea impozitelor, taxelor, etc., cu tăierea pensiilor, salariilor, etc., cu vânzarea avuţiei ţării indiferent de justificările aruncate fraierilor... Şi aş mai continua... Important este că...
             Principiul majorităţii nu este o soluţie concretă... Atât.

             Concluzie:
            Democraţia nu este cel mai bun sistem de conducere dar este cel mai bun din cele care există...  Zic mai mulţi conducători celebri...
            Cine are nevoie de politică... Noi, cetăţenii nu avem nevoie de politică... Avem nevoie de legi care să reflecte poziţia noastră şi nu vreuna politică, avem nevoie să nu se mai schimbe regulile jocurilor din mers şi, nicidecum să nu se mai schimbe nu ştiu ce prostii politice, avem nevoie să nu se mai ia din drepturile, câştigurile, proprietăţile noastre şi nicidecum să avem parte de decizii politice care ne explică de ce trebuie să avem parte de aşa ceva... De aici putem ajunge rapid la concluzia că toate partidele sunt nişte găşti pe care noi fraierii le ridicăm la putere sub imperiul legii, vrăjelii, etc. Se pune întrebarea... poate că nu peste tot este la fel ca la noi???
            Uitaţi mereu că partidele sunt cele care stau la baza campaniilor electorale şi care îşi desemnează candidaţii... Să zicem că apare candidatul perfect şi, conform perfecţiunii sale va lua deciziile corecte, oportune şi benefice unei comunităţi/ cetăţenilor... Dacă această decizie nu este pe lungimea de undă a partidului credeţi că va putea realiza ceva de unul singur??? Gaşca funcţionează întotdeauna pe principiul "ori eşti de partea noastră ori eşti împotrivă"... Şi "Perfectul" nostru va face ce îi zice mica lui gaşcă şi nu ce este bine pentru majoritate, eventual ceea ce îl reprezintă, dacă tot este domnul "Perfect"...
             Care este soluţia?!?!
             Primul element care ar îmbunătăţi democraţia reprezentativă din zilele noastre ar fi eliminarea "pasajului" care permite aleşilor ca pentru o perioadă de timp limitată (după care urmează alegeri) până la noi alegeri să stea liniştiţi în scaunele lor... Ar fi bine să dăm atenţie şi chestiei cu "de a decide în locul şi în numele cetăţenilor, fără a-i mai consulta"... de parcă ar face acest lucru măcar înainte de a fi aleşi... Hai să concluzionăm!

             Eliminarea delimitării stricte a perioadei mandatului celor aleşi, până la noi alegeri.
             Tata îmi spunea deseori: "Eu te-am făcut, eu te omor!"... Nu cred că avea de gând să meargă până la capăt dar, în ceea ce priveşte democraţia noi putem merge până la capăt... Concret, noi i-am votat, noi îi dăm jos... Şi putem să îi dăm jos şi dacă nu i-am votat noi... Ei sunt doar 469 (137 senatori şi 332  deputaţi) sau 300 pe când noi suntem 22, 21, 20, 19, 18, 17 milioane... şi numărătoarea noastră continuă în jos... De ce să nu plece ei, cei care nu reprezintă mandatul dat de noi?!? Noi nu îi alegem să ne conducă... Îi alegem să ne reprezinte... Nu... AFARĂ!!! ALTUL MAI BUN!
             Da, aţi intuit ce doream să spun... Soluţia democraţiei este ca noi să ne manifestăm real drepturile noastre. Aleşii noştri nu fac ce trebuie... AFARĂ... Nu trebuie să mai aşteptăm finalul mandatului temporal delimitat... Trebuie să înţelegem că dacă nu exercită mandatul dat de noi ei trebuie revocaţi... Să ne adunăm la porţile cabinetelor lor, la porţile caselor lor şi să le cerem socoteală... Cu ce mandat, cu ce drept taie pensii! Cu ce mandat încalcă legea democraţiei - MANDATUL DAT DE NOI... Credeţi-mă, este o soluţie mult mai eficientă şi mai ieftină decât credeţi!!! Şi, în mod cert, AŞA VOM PROGRESA, AŞA VOM AVEA PARTE DE DEMOCRAŢIE...
             Vi se pare agresivă metoda?!? Nu a zis nimeni să îi căpăcim şi să nu iasă afară din casă de frică (hmmm, cum ar merita - ce îi faci pe stradă unuia care îţi fură 10 lei din buzunar? - ca să nu dau exemplu o sumă mai mare)... Pur şi simplu să le cerem socoteală pentru ceea ce fac... Numărul cererilor/ interpelărilor măcar nu îi va mai lăsa să ajungă la servici (la puterea lor) şi să greşească în continuare, să fure până nu mai pot din pensiile noastre, din medicamentele noastre, din viitorul copiilor noştri...
             Şi, cândva, poate se vor vota şi legi în acest sens... Ceva de genul...
- "Ia zi fraTE câţi te-au votat în circumscripţia ta?!?
- "39.000 din 40.000", vine arogant răspunsul...
- "Uite fraTE, acum 39.100 vor să pleci" - corect ar fi 20.001 dar dăm un exemplu mai radical... "VALEA INCOMPETENTULE! Vom alege pe altul"... Sau cel care a ieşit al doilea pe listele acelei circumscripţii (cred că asta ar fi pedeapsa maximă pentru incompetenţi... El să zboare şi unul din opoziţie să îi ia locul... Interesant, nu-i aşa?)
            Şi alegerile vor costa cu siguranţă mai puţin decât paguba care o va aduce incompetentul care va zbura dacă rămâne mai departe "la conducere"... Şi societatea va merge înainte şi nu va da înapoi... Chiar dacă la un termen fix vin noile alegeri stabilite la un timp standard pentru întregul teritoriu al ţării şi nu numai pentru circunscripţia electorală reper a exemplului înaintat de mine...

             Dreptul de a decide în locul şi în numele cetăţeanului, fără a-l mai consulta.
             Păi, dacă nu trebuie să ne mai consulte... Ce rost mai au cabinetelor lor din teritoriu, deplasările lor în teritoriu, etc.??? Nu pare ciudat?!? Dacă tot nu ne consultă de ce am mai plăti pentru deplasărilor lor? De ce am  mai plăti personalul conex cabinetelor, staff-urilor, etc. din teritoriu??? Asta la o primă analiză...
             Dacă aprofundăm puţin problema apar şi alte chestii... Este de înţeles că această consultare le-ar strica planurile, le-ar pune dorsalul la treabă, etc....  De partea cealaltă vor sări aleşii că o asemenea operaţie ar încetini procesul legislativ, bla, bla... OK... Nu ne consultă, nu schimbă nimic... Măcar ştim că nu se mai vinde nimic din avuţia naţională, că pensiile şi salariile rămân la acelaşi nivel măcar (fără a ne mai gândi la indexări, etc.), că se va păstra totul până ce toţi cei care ne reprezintă ne consultă şi se va lua măsura ce se impune de cetăţeni şi nu de aleşi... Până la urmă de ce am mai cheltui bani cu referendumuri sau altele asemenea când aleşii noştri sunt deosebit de bine plătiţi???
             Limitându-ne la exemplu de mai sus alesul nostru va trebui să aibă doar acceptul a 20.001 persoane din cele 40.000 din circumscripţia sa... Numărul nu este arbitrar ales... Dacă veţi împărţi 19 milioane (numărul de locuitori care îl mai are România la acest moment) la 469 (numărul de aleşi) veţi obţine această valoare... Ca fost director zonal la un institut de sondarea opiniei publice vă asigur că un astfel de accept, având suportul unui partid şi al membrilor acestuia, se poate obţine în mai puţin de o săptămână (altfel care ar mai fi rostul partidului?!?!) Cum am ajuns la această valoare???  1 oră de persoană x 8 ore de activitate pe zi x 5 zile lucrătoare x 500 de membri de partid (sau trepăduşi de similaritate) = 20.000 (fiindcă alesul este acel 1 care lipseşte cifrei de 20.001)... Şi... mai apare o şmecherie... Pentru a trece un proiect legislativ prin confirmarea cetăţenilor, pe lângă această cifra de 20.001 per circumscripţie (ales), apare necesarul de a fi susţinut de doar 235 aleşi (adică jumătate + 1)... Interesant, nu-i aşa??? Un proiect legislativ poate fi trecut cu consultarea a mai puţin de 5 milioane de cetăţeni?!?! Şi alesul (partidul său) are permisivitatea de a selecta el acea "jumătate + 1" care să îi ducă propunerea spre realizare...  Sau, un partid organizat ar distribui proiectele legislative spre studiu prin diverse metode media, în loturi de lucru şi, periodic, să îşi atingă obiectivele prin simpla culegere rapidă şi eficientă a propunerilor cetăţenilor (eventual doar a unor da sau nu)...
            La salariul plătit în ziua de azi unei persoane cu studii superioare şi master în funcţie de conducere de 700 lei/ lună (adică 31,2 lei/ zi - nu văd de ce ar fi plătit mai mult un om atât timp cât eu iau acest salariu) rezultă că vor apare costuri de 78.000 lei pentru o circumscripţie (un ales) x 235 aleşi = 18.330.000 lei... Atât ar trebui extins la maximum de cost să fie trecut un lot de legi având consultarea noastră... Să nu uităm că se poate mult mai ieftin... Şi, dacă nu sunt bani... Lasă fraTE  legile aşa cum sunt! De ce draQ le tot schimbaţi?!?!
             Aaaa, am uitat ceva... În condiţiile actuale, un scrutin la nivel naţional (alegeri locale, prezidenţiale, referendum, etc.) ajunge la valori directe de 100 milioane de lei... dacă se adaugă şi costurile campaniilor viitorilor aleşi.... Vă veţi îngrozi... cât de eficient din punct de vedere financiar este sistemul propus mai sus... Şi cât de eficient este pentru viitorul nostru... Deci... trebuie puţin umblat pe la elementele de bază ale democraţiei reprezentative în ceea ce priveşte posibilitatea noastră de a interveni mai puţin agresiv şi mai mult legal...

             EXERCITAŢI DREPTUL VOSTRU DEMOCRATIC!
             Cine nu vă reprezintă nu are ce căuta la administrarea destinelor voastre. Trebuie schimbat cât mai repede cu putinţă... Democratic... Denumirea democraţiei vine de la DEMOS = popor şi KRATOS = putere... Să arătăm că puterea este la noi şi nu la nişte mincinoşi, escroci, etc.... Cum poţi să îi numeşti pe cei care zic în campanie una şi fac alta... MINCINOŞI... Şi minciuna este un delict...


          MEDOW

          Notă: Pentru inserarea (şi medierea) mesajelor Dumneavoastră (trimise prin mail la adresa dorinm@email.com) vă reamintesc să precizaţi numele dorit (nick-ul, etc.) să apară ca semnatar al post-ului!
           




Powered by Medow

(2001...2012 dorinm.ro)

.
Termeni şi condiţii de utilizare.........Notă realizatori