Populismul şi capitalismul. Motto:
1. Vox
Populi, Vox Dei - Vocea Poporului, Vocea Zeilor/ lui Dumnezeu.
Definiţii:
Populismul,
din
punct de vedere al definiţiilor academice, reprezintă:
- mişcare politică rusă de la sfârşitul secolului al XIX-lea care
preconiza o societate socialistă, contrară industrialismului occidental;
- ideologie a mişcării politice şi artistice care vedea în popor
un model etic şi social;
- idei şi acţiuni/ activităţi politice care au intenţia să reprezinte
cererile şi/ sau dorinţele poporului;
- atitudine favorabilă satisfacerii dorinţelor poporului, chiar
în detrimentul intereselor reale ale acestuia;
- criptocomunism, ideologie, filozofie politică sau tip de discurs;
Teoria: Indiferent
cum veţi "suci" definiţiile de mai sus veţi ajunge la legătura
indisolubilă a termenului cu poporul... Astfel, teoria trebuie
"concentrată" pe popor.
Istorie
De-a lungul
timpului este destul de evident că acest termen a avut nuanţele lui.
Astfel, în vremurile de demult uitate ale Comunei Primitive,
populismul a fost o manifestare directă a calităţilor individului
lider, şi nu ca un efect de control democratic, cum s-ar crede. Acest
lucru a fost permis, în special, de populaţia relativ redusă care
inducea o percepţie rapidă şi eficientă a "vârfurilor umane
existente" la un moment dat. Într-un fel de manifestare a
populismului, liderii momentului promovau un model etic şi social şi
cereau, în consecinţă, comportamente cât mai apropiate de
aceste modele/ repere. Poate că şi acesta este motivul apariţiei
regulilor sociale...
Evoluţia
Comunei Primitive spre Sclavagism nu poate atrage argumente că
populismul ar fi fost soluţia momentului. Prin creşterea populaţiei
soluţiile momentului au "modernizat" percepţiile transformând
populismul într-o manifestare ce putea controla "democraţia",
"despotismul", "autocraţia", "anarhia", etc. funcţie de echilibrul
social al momentului, în nici un caz invers. În această
perioadă erai popular dacă se lua măsura "cutare" indiferent de sfera
de aplicare dacă acest lucru îmbunătăţea funcţionarea grupului/
grupurilor unde se aplica aceasta.
Sclavagismul
este prima perioadă importantă de manifestare a concretă a
populismului. El a atras adaptarea liderilor inventându-se
termenul de "democraţie", chiar dacă aceasta existase cu succes şi mai
înainte dar a atras şi corelarea populismului cu noul termen
pregnant al vremii, "politica". Aşa se poate spune că au apărut
elementele uşor de descris prin expresia "Pâine şi Circ" (cu
referire la "minunata" manifestare populistă reprezentată de luptele cu
gladiatori). Abia acum încep primele manifestări ale populismului
care nu mai au nici o legătură cu valoarea individului şi cu măsurile
luate. În această perioadă erai popular dacă se luau măsurile
"cutare" indiferent de sfera de aplicare dacă acest lucru menţinea
stilul de viaţă consacrat/ atestat ca popular (fără a lua în
calcul justeţea sau oportunitatea acestuia).
Evul Mediu
atrage noi manifestări ale populismului, noi corelaţii ale acestuia cu
alte expresii cum ar fi "drepturile", "religia", etc. Acum apar
atestările dreptului la masacrele populare legate de
"populism-drepturi", "populism-religie", etc. remarcându-se doar
o accentuare a rolului culturii în acestea. De altfel, aceasta
este perioada în care ierarhiile personale încep să fie
estompate complet de interesele momentului raportate la ce se poate
obţine de la gloată/ masă populară, etc. Sclavii au fost transformaţi
în "rotiţe ale mecanismelor", bunul plac al liderului ereditar
(fie şi doar prin simplul transfer de drepturi, proprietate, etc.) era
cel care "preciza" termenii populismului, s.a. Aşadar, în această
perioadă erai popular dacă aveai "sânge albastru" şi atât,
conturându-se din ce în ce mai mult o creştere a
interesului real spre o formă de populism "modern", manipulativ.
Perioada
modernă reprezintă momentul în care populismul înseamnă
bani sau voturi, după cutumele acumulate de-a lungul evoluţiei
până la momentul reper. Deja, la acest moment, masa oamenilor
începe să depăşescă net capacitatea umană de a urmări valoarea
individului, elementele de "rasă", "sânge albastru", "putere
economică" etc. să ajungă să decidă ce şi cine este popular, cum şi
în ce fel se va manifesta populismul în acţiuni numai şi
numai manipulatoare, rareori legate de realitate şi permanent legate de
oportunitatea modelării realităţii. Acum s-a născut, de exemplu,
comunismul şi fascismul. Acum avem de a face cu radicalizarea
manifestărilor populismului, fără o "ruptură" reală faţă de
primitivism, sclavagism sau feudalism.
Manifestare
Trăim vremuri
în care populismul reprezintă doar manipulare. De ce?
Din scurta
prezentare a evoluţiei populismului se poate sesiza că totul, dar
absolut totul, depinde de numărul de indivizi care formează elementul
afectat de "acţiunea populistă X" şi de profitul rezultat din această
acţiune raportat strict la un număr limitat de indivizi (foarte mic,
din punct de vedere al raportului dintre masa manipulată şi
beneficiarii reali ai acţiunii).
Pentru a
clarifica "exprimarea tehnică de mai sus" voi veni cu câteva
exemple "locale".
Populismul Regal
Mai întâi avem de a face cu "Populismul regal"... Cel
practicat de conducătorii "princiari" sau "regali" ai României
(teritoriu întregit sau nu)...
Primul pas în argumentaţia noastră, ar fi
unificarea teritoriului românesc, atât cât s-a putut
şi aşa cum s-a putut. Era normal să se întâmple aşa ceva
(cel puţin din punctul meu de vedere şi, mai ales, al martirilor şi
eroilor vremii de atunci şi al vremurilor ce au venit). Şi, dacă vă
amintiţi, această unire a avut mai multe etape. Prima este reprezentată
de manifestarea electorală care l-a adus la domnia Moldovei şi Ţării
Româneşti pe Alexandru Ioan Cuza, în 1.859. Românii
doreau să fie toţi un suflet dar, legat de Cuza... Credeţi că valoarea
acestuia l-a adus pe tron?!? Credeţi că dorinţele poporului sau
efectele unui populism practicat a atras acest rezultat?!? Credeţi că
nu au existat oponenţi moldoveni împotriva unirii sau oponenţi ai
Ţării Româneşti... Şi, nu uitaţi că totul s-a produs sub acceptul
Porţii Otomane care stăpânea la acel moment cele două "ţărişoare"
româneşti. Şi, dacă tot mai credeţi că "soluţia Cuza" a fost
dorinţa maselor populare de ce a acceptat Poarta Otomană acest lucru?
De ce în 1.862 a acceptat ca denumirea ţării astfel formate să
fie "Principatul României" iar Cuza să devină "Principe de
România"? Şi, "colac peste pupăză", de ce a acceptat ca în
1.866, odată cu plecarea lui Cuza să vină la tron prinţul german Carol
de Hohenzollern-Sigmaringen?!? Dorea Poarta să "intervină" prin măsuri
populiste? Credeţi că aceasta a fost intenţia celor care au iniţiat
populistele acţiuni ale unirii din 1.859, sau intenţia maselor
propriu-zise?!?
Primul moment pregnant/ culminant al manifestărilor populiste este anul
1.877. La acel moment monarhiile europene erau atât de
înrudite încât se poate vorbi despre un teritoriu
controlat de aproape aceeaşi familie. Poarta Otomană, prin descendenţa
sa islamică, nu făcea parte din această mică familie. Aşa că trebuia
eliminat controlul ei din zona ţărilor române. Puţini ştiu că
declararea independenţei din 9 mai 1.877 este, de fapt, rezultatul
tratativelor duse de regele Carol şi ruşi. Da, este vorba de
participarea Principatului României la războiul ruso-turc din
acele timpuri sub promisiunea obţinerii şi respectării independenţei
principatului de către... ruşi (aţi citit bine... R U Ş I... şi nu
otomani... ei erau ceva secundar)... Declaraţia independenţei fiind
doar o simplă hârtie unde trebuia să semneze un reprezentant
otoman acreditat. A, am uitat... mai sunt câteva rezultate...
primul este schimbarea titulaturii lui Carol din principe în
rege... al doilea, schimbarea denumirii ţării din principat în
regat şi... al treilea, posibilitatea exploatării populiste a
resurselor maselor populare (bani din colecte, participare voluntară la
forţele armate, etc.) pentru susţinerea acestor câştiguri. Ce
ziceţi, masele au avut ceva de câştigat din asta, ceva de pus pe
masă copiilor flămânzi, ceva care să încurajeze comerţul,
activităţile manufacturiere sau alt reper demn de subliniat??? Bine,
bine... Şi, să nu uităm că adevăraţii români (şi EROII lor) erau
liberi şi îşi măreau puterea de a se reîntregi!!!
Vine anul 1.913... cu războiul balcanic (primul). Nu contează detaliile
acestuia. Cert este doar că România începe prin solicitarea
teritorială asupra cetăţii Silistra de pe Dunăre, în schimbul
neutralităţii, apoi intră în război, la momentul oportun,
(în aşa-numitul "Al doilea război balcanic") şi dobândeşte
Cadrilaterul (sudul Dobrogei). Ce ziceţi??? A fost o chestie cerută de
masele populare?!? Şi regele Carol nici măcar nu s-a chinuit să mai ia
măsuri populiste. Pur şi simplu a acţionat...
Tăvălugul istoriei aduce pe meleagurile noastre Primul Război Mondial.
Chiar dacă Carol doreşte respectarea înţelegerilor cu Puterile
Centrale şi să intre în război alături de Prusia şi
Austro-Ungaria, Consiliul de Coroană proclamă neutralitatea
României... Interesant efect al monarhiei constituţionale care
opreşte regele să... Ce mai contează? Şi nu uitaţi că Marile Puteri nu
au avut o reacţie coerentă de blamare a nostră şi titularizare în
postul de "Călcători de tratate"... De altfel, în 1.914, la doar
două luni, regele Carol moare (poate şi de inimă rea)... Vine la
rând regele Ferdinand care promite populist că va fi un bun
român dar... în 1.916 tot Consiliul de Coroană hotărăşte
intrarea României în război de partea Antantei.
Trupele române apucă să invadeze Transilvania
şi... sunt spulberate. Iarna şi o mică ofensivă românească au
reuşit să întârzie înaintarea germană care cucereşte
Bucureştiul după doar 4 luni de operaţiuni militare (fiind capturaţi
peste 150.000 de soldaţi români... că despre eroi numai
RESPECT... de aceea nu dau numărul pierderilor). Am fost salvaţi de
alte sute de mii de EROI şi de... armata rusă care a trimis
întăriri masive pe frontul românesc pentru a evita o
invazie germană în sudul Rusiei (în ianuarie 1.917)... Dar,
din februarie, trupele ruseşti intră în "debandada bolşevică" şi
se pun "bazele" unei noi ofensive germano-aliate... Până la urmă
ruşii de, nu mureau de dorul ajutorului României... Şi-au văzut
de treaba lor...
Au urmat, în vara lui 1.917, memorabilele
lupte de pe linia defensivă Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz... Cu jertfa dată
de EROII "de rând" ai vremurilor de atunci... Singuri, fără
aliaţii ruşi sau alţii... Scuze, am uitat de vreo 2.000 de francezi cu
generalul lor Berthelot... Şi a englezilor care promiteau ajutoare,
după obicei...
Apoi, minunatul potenţial ajutor al ruşilor s-a... bolşevizat. În
martie 1918 Rusia iese din război prin semnarea tratatului de la
Brest-Litovsk... Permiţând astfel Germaniei să se răzbune prin
invadarea teritoriului Rusiei în sud... Dar aduce şi prima veste
bună României... Sfatul Ţării din Basarabia a proclamat unirea cu
România cu majoritate de voturi...
Astfel, în aprilie/ mai 1.918 vine umilitoarea pace de la Buftea
care consfinţea pierderea Cadrilaterului dar permitea anexarea
Basarabiei... Tratat/ dictat nesemnat dar în vigoare până
în octombrie 1.918 când România reia ostilităţile...
Şi tot acum vine şi vestea că reprezentanţii populaţiei din Bucovina au
votat pentru unirea cu România, unire realizată în
noiembrie...
Urmează o debandadă demnă de spiritul organizator al claselor
conducătoare române... În noiembrie România intră
în Transilvania prin Tulgheş (în actuala Harghita), apoi
ocupă mai multe trecători montane, apoi ocupă un sfert din teritoriul
Transilvaniei, ocupă Târgu Mureş şi... Noroc cu MARII şi
ADEVĂRAŢII ROMÂNI care au condus la Marea Adunare de la Alba
Iulia de la 1 decembrie 1.918... Se proclamă Unirea Transilvaniei cu
România.
Şi, ce să vezi... Armata română continuă şirul operaţiilor...
Decembrie reprezintă: ocuparea Braşovului, atingerea aliniamentului
Mureşului, ocuparea Sibiului, sfârşind cu ocuparea Clujului şi
semnarea decretului de alipire la România a Transilvaniei,
Basarabiei şi Bucovinei de către regele Ferdinand... Ianuarie 1.919
reprezintă: ocuparea localităţilor Baia Mare şi Sighetul Marmaţiei (sub
protestele, culmea, aliaţilor)... În martie 1.919, Bela Kun
proclamă Ungaria ca republică sovietică şi încep masive acţiuni
antiromâneşti în teritoriile încă sub control maghiar
culminând cu atacul trupelor maghiare în Munţii Apuseni.
Acest lucru determină demarea unei contraofensive româneşti
soldate cu ocuparea localităţii Oradea şi atingerea la 1 mai a
aliniamentului râului Tisa. Urmează o perioadă de acalmie
datorită tratativelor internaţionale şi a pregătirii unui nou atac
maghiar declanşat în iulie 1.919, zdrobit în nici 2
săptămâni de armata română care ocupă în august şi
Timişoara... Pentru ca, în august, armata română să intre
în Budapesta ocupând-o până în noiembrie 1.919
(salvând de bolşevism Ungaria şi permiţând preluarea
puterii de către Horty) şi în februarie 1.920 să părăsească
Ungaria la cererea Antandei... Abia la data de 4 iunie 1.920, la
Trianon, se consfinţeşte Unirea Transilvaniei cu România... Şi nu
este un dictat ("Dictatul negru") cum este denumit de către unii
oameni/ istorici... Şi, în 1.922, abia, regele Ferdinand şi
Regina Maria sunt încoronaţi la catedrala Alba Iulia ca suverani
ai României întregite...
Cert este că au căzut peste 400.000 de mii de EROI
români (fără a aminti de aliaţi care au avut pierderile lor)
care, împreună cu toate forţele aliate, au reuşit să "scoată din
luptă" doar 60.000 de inamici (germani, austrieci, bulgari şi
otomani... am uitat de maghiari)... Conform legilor nescrise ale
războiului, cel care atacă va suferi pierderi de 3 ori mai mari
decât cel care se apără... În aceste condiţii ar fi trebuit
să eliminăm măcar/ cel puţin 3 - 400.000 de inamici... Interesant, nu-i
aşa?!? "Aparatul" care trebuia să organizeze lucrurile a funcţionat
impecabil... Poate că de aceea se spune, cu bună credinţă, că nu prea
am avut rege în această perioadă (să nu uităm şi că în
august 1.919 principele Carol renunţă la tron pentru a "fugi" cu
mademoiselle Lambrino)... Cum să nu te gândeşti la norocul avut
prin jertfa sutelor de mii de nevinovaţi???
Şi mai există şi alte certitudini... În perioada februarie 1.917
- 1.918, din datele ştiute, germanii au extras peste un milion de tone
de ţiţei, au rechiziţionat peste 2 milioane de tone de cereale, au, au,
au... Fără a mai sublinia alţi si alţi MARTIRI în toate ţările
române (în toate, inclusiv sau, mai ales, în
Transilvania)...
Să ne concentrăm puţin pe "Liderii cei patrioţi"?!? Hai să vedem ce se
spunea despre marea lor majoritate...
Hai să vă amintesc şi unele din părerile vremii (!):
- România este o naţiune tânără astfel că patriotismul
adânc şi răspândit cu greu poate fi una din trăsăturile
sale naţionale şi, cea mai nefericită chestiune dintre toate, şi-a
început viaţa cu o bogăţie pe care a obţinut-o fără nici un efort
din partea sa. A intrat în război cu ideea de a se îmbogăţi
şi mai mult, având privirile aţintite către Transilvania; nu a
avut nici o ideea dincolo de Transilvania, nici o ideea de luptă pentru
o cauză dreaptă. Jumătate din populaţia României, cel puţin
clasele educate, sunt germanofili. Nu a dorit să lupte cu Bulgaria şi
după strălucitoarea intrare în Transilvania a fost silită să se
retragă permanent, a suferit un colaps ca naţiune şi, în prezent,
este doar o ţară populată de un popor care nu mai vrea decât să
vadă încheiat un război pe care nu l-a dorit. Cred că aceasta
este România de azi, nu România ţăranilor (poporului), ci
România celor bogaţi...
- Oraşele mari ca Iaşi (unde se retrăsese casa regală din faţa
armatelor germane) şi Bârlad sunt pline de ofiţeri români
îmbrăcaţi cu fast, pudraţi şi machiaţi care nu fac absolut nimic;
unii dintre ei, fără îndoială, sunt în permisie, însă
majoritatea absentează de la unităţile lor. Cu un astfel de exemplu cu
greu pot fi învinovăţiţi soldaţii simpli dacă fac şi ei acelaşi
lucru, iar satele sunt pline de soldaţi români care nu fac
nimic...
- Ofiţerii îşi tratează oamenii ca pe nişte câini, iar
oamenii nu au nici un respect faţă de ofiţerii lor...
- Armata română cu ofiţerii săi cred că este mai mult decât
nefolositoare, însă cu alţi ofiţeri şi cu întăriri din
partea trupelor ruse ar fi excelentă...
- Disciplina, aşa cum o ştim noi (britanicii) abia dacă există...
- O mică parte a armatei române continuă să lupte, însă
este protejată de germani de o mare forţă rusească, deşi România
ar prefera Germania...
- Următoarele fapte pot arăta modul în care România duce
războiul doar pe jumătate: 1. şeful de gară din Iaşi este german; 2.
şeful de gară din Piatra este austriac, 3. directorul morii din galaţi
este croat filogerman; 4. fabricile din Bucureşti (inclusiv cele de
proiectile) au fost predate intacte inamicului; 5. fabrica de
proiectile din Craiova, cu tot cu stoc, a fost lăsată gata de reluarea
lucrului; 6. dacă nu ar fi existat o misiune specială formată din
ofiţeri britanici care să distrugă câmpurile petrolifere şi
fabricile din Brăila, acestea ar fi fost predate, fără îndoială,
inamicului intacte; punctele 1, 2, 4 şi 5 le-am auzit repretate de mai
multe ori, punctele 3 şi 4 le cunosc în mod direct. Am părăsit
România pe 19 ianuarie 1917. J.D. Scale, căpitan Stat Major...
- Şi multe, multe alte mizerii greu de descris... nota mea...
Pe lângă jertfa celor care credeau în România Mare, a
EROILOR care şi-au dat viaţa şi, nu în ultimul rând, al
omului obişnuit târât în acest marasm istoric cele
descrise mai sus nu pot decât să oripileze... Pe scurt, nu s-a
recurs la populism... El exista prin noi, cei de rând, cei care
formam poporul...
Abia în 1.923, în urma presiunilor populare, regele
Ferdinand promulgă "Constituţia din 1.923" şi are loc mult aşteptata
reformă agrară promisă de rege, menită în primul rând să
recompenseze marea masă a celor care au trudit, pierdut, etc. în
război şi, în secundar, care să de-a posibilitatea unor noi
jocuri de culise pentru cei avuţi (care doreau mai mult)...
De ce am prezentat toate acestea? Marele Ferdinand a avut ca aport...
Ce oare?!? Numai noi românii am "tras" şi numai EROII noştri au
murit alături de martirii din Transilvania...
Ce a urmat după atâta jertfă şi suferinţă??? 1.925,
principele Carol fuge cu o nouă amantă (Elena)... 1927, moare regele
Ferdinand şi, până în 1.930 domneşte Mihai, până
când Carolică se întoarce cu amantă cu tot... Marea criză
(1.929 - 1.933) devastează şi mersurile României Mari, colapsul
prelungindu-se până la al doilea război mondial. Între timp
se putea vorbi numai despre "curbe de sacrificiu", despre viaţa grea de
oriunde pe teritoriul României, de penetrarea companiilor
străine, etc. Oricum, urmărind reacţiile liderilor şi a posibilelor lor
manifestări populiste, putem sesiza doar că monsieur Carolică
instaurează dictatura regală începând cu 1.938... Fără nici
un fel de intenţie/ acţiune/ etc. populistă...
1.940 vine cu dezastrul cedării Basarabiei la presiunile ruşilor, a
Cadrilaterului la presiunile bulgarilor, culminând cu dictatul de
la Viena când pierdem o parte din Transilvania...
Populismul Fascist
Din acest moment a venit vremea "Populismului Fascist"...
Populismul Comunist
"Populismul Comunist"
Comunismul/ socialismul sau cum vreţi să îi
spuneţi a fost introdus cu forţa de către ruşi imediat după colapsul
celui de-al doilea război mondial. La acel moment reacţiile populiste
ale momentului au atras, impus, "împuşcat", forţat, etc.
instaurarea comunismului sovietic
Populismul Democratic
"Populismul Democratic"
În
lucru/ refacere...
MEDOW
Notă: Pentru inserarea (şi
medierea) mesajelor Dumneavoastră
(trimise prin mail la adresa dorinm@email.com) vă reamintesc să
precizaţi numele dorit (nick-ul, etc.) să apară ca semnatar al
post-ului!
...
...
...
...
