Click oferta de carte Dorin M
Baner scriere
Ceva asemenea unui blog.
Catre pagina principala...Catre paginile de studiu - To Study...Catre paginile de distractie - To Entertain...Catre paginile de lucru - To Work...Catre paginile de afaceri - To Affair Sectiune Scriere


            Realitatea şi statistica.

             Motto:
             Realitatea
             1. Realitatea este ceva care s-a schimbat chiar acum o secundă... Realitatea este mereu o iluzie (Albert Einstein).
             2. Fiecare dintre noi vede aparenţa, dar puţini îşi dau seama ce este în realitate (Niccolo Machiavelli).
             3. Cu cât matematicile (statistica) sunt mai exacte, cu atât se desprind de realitate (Albert Einstein - interpretare).
             Statistica
             1. Distrugerea unui om reprezintă o tragedie, distrugerea a milioane de oameni reprezintă o statistică (I.V. Stalin - interpretare)...
             2. Există trei feluri de minciuni: minciunile comune, minciunile sfinte şi statisticile (Mark Twain)...
             3. Statistica este singura ştiinţă conform căreia, folosind aceleaşi mijloace, mai mulţi experţi ajung la concluzii diferite.

            Definiţii:
             Realitatea, din punct de vedere  al definiţiilor academice, reprezintă:
- existenţă obiectivă, fapt concret, lucru real (concret, care există în mod real), caracter real, stare de fapt;
- adevăr, veridicitate;
             Statistica, din acelaşi punct de vedere, reprezintă:
- evidenţă numerică, situaţie cifrică referitoare la diverse fenomene, situaţii;
- numărătoare;
- culegere, prelucrare şi valorificare a unor date legate de fenomene generale sau particulare;
- ştiinţă care se ocupă cu studiul laturii cantitative a realităţilor încojurătoare (din societate, natură, etc.); ştiinţă care, folosind diverse metode matematice, sociologice, etc., studiază fenomenele de masă din punct de vedere cantitativ.

             Ceea ce va urma nu este o apologie a trecutului, prezentului sau viitorului... Următiţi atent şi calm, fără partizanate, totul până la sfârşit şi veţi putea înţelege argumentele mele legate de antiteza între realitate şi statistică...

                Istorie (statistică).

             Tot ceea ce este legat de trecutul omului se referă la doctrine, gesturi... pe scurt istorie... Dar când ne referim la viaţa noastră de zi cu zi... La bunurile noastre cele mai de preţ cum ar fi viaţa, demnitatea, drepturile elementare... Ce concluzie se poate trage??? Voi încerca să rezum totul la elemente cât mai generale, la percepţiile directe fiinţei umane şi nu la chestii abstracte cum ar fi conturile naţionale, elemente de macroeconomie sau altele asemenea... Pe scurt...
             Din punct de vedere al statisticii se ajunge rapid la unele concluzii directe legate de dorinţa de a domina (regate, imperii fie şi regiuni simple, politice sau economice... ce mai contează)... Dorinţa noastră de a trăi pur şi simplu, şi nu neapărat de a trăi mai bine sau beneficiind de drepturile noastre elementare este mereu, invariabil, secundară. Statistic primează doar dominaţia şi mai puţin colaborarea în sensul vieţii...
             Din punct de vedere al realităţii se ajunge la repartizarea profitului (fără o delimitare clară, concretă referitoare la profitul celor care muncesc sau al altora). Chiar şi aici drepturile elementare nu ajung să ocupe primul loc în activităţile noastre.
             Deci, logic, vom aborda problema puterii, dominaţiei...
             În ambele cazuri, funcţie de puterea deţinută sau nu (mai corect de ceea ce percepea un anumit personaj sau un grup de personaje) se ajungea invariabil la o dominaţie cât mai extinsă, pe cât posibil totală, dacă se putea atinge acest deziderat... Şi, atingerea acestuia scuza orice mijloace erau folosite pentru a se ajunge la ceea ce se dorea...
             Astfel, în argumentarea unei antiteze între realitate şi statistică se ajunge rapid la punctul de plecare "Realitatea" care putea fi comparată, gestionată, etc. cu ajutorul "Statisticii"... Deci, nu ne putem abate de la deductibilitatea logică, "realitatea naşte statistica"  dar putem completa "conceptul" cu "statistica controlează realitatea"... Interesant, nu-i aşa?!?
             Cine nu a auzit de normalitatea existenţei stăpânirii cu sabia, atât de practicată în vremurile de afirmare ale omului ca specie, apoi ca societate (comunitate)... Era absolut normal ca Roma să stăpânească, era absolut normal ca lumea să fie împărţită după concepte localizate în "noi şi barbarii", în "noi şi neoamenii/ animalele"... Etc. etc. etc. Chiar şi dacă eliminăm aceşti factori ai evidenţei tot ajungem la normalitatea existenţei sclaviei, la normalitatea eroilor ce aduceau unei comunităţi mii, sute de mii de capete ale celor învinşi şi cuceriţi...
             Apropiindu-ne de vremurile noastre era absolut normal să existe avari, goţi, huni, mongoli, otomani sau mult mai "spălaţii" carolingieni, normanzi, habsburgi, napoleonieni... Bla, bla, bla... Simboluri naţionale uşor de încadrat şi condamnat ca tâlhari, criminali, sau altele... Până şi pe linia credinţei au existat inchiziţie, războaie religioase şi multe altele... Dar este bine să luăm în calcul că discutăm despre nişte vremuri de evoluţie umană caracterizate de trecerea de la animalic la homo sapiens... Să ne apropiem acum, cât mai mult, de vremurile noastre, de ultimul secol de evoluţie umană...
             Într-un scurt "remember" (legat de acest ultim secol de evoluţie) cine nu a auzit, de exemplu, de statisticile făcute după primul război mondial... Mă refer aici atât la statisticile legate de pierderile umane şi materiale cât şi la elementele legate de evoluţia economică, socială, politică, etc. Toate acestea par să constate evoluţia umană... Dar, realitatea care era? Noi, oamenii, ne îndreptam sigur spre revanşă, spre revenirea la etapa anterioară de evoluţie "preumană"... Finalul acestei mici derive a fost al doilea război mondial... Cu această ocazie cine nu a auzit de statisticile realizate de americani legate de atacul final asupra Japoniei în al doilea război mondial. Se estima că pentru această operaţiune pierderile în vieţi ale americanilor ar ajunge undeva în jurul cifrei de "un milion" de oameni... Un milion... Ţinând cont de faptul că SUA avea la acel moment o populaţie de aproximativ 131 milioane  şi a pierdut în război 417.000  şi Japonia avea o populaţie de aproximativ 72 milioane şi a pierdut în război 2.120.000 militari şi aproximativ 580.000 civili (total 2,7 milioane oameni) să vedem dacă putem deduce statistic care ar fi fost pierderile japoneze pentru încă un milion de americani... ?!?! ... Brrrrr.... Nu vreau să scriu un blogpost horror... Şi, oricum, statistica este eronată deoarece numărul de pierderi al americanilor se "amestecă" cu cel al pierderilor din Europa, numărul pierderilor japonezilor se amestecă cu cel din conflictele cu China sau cu Rusia... Care este realitatea şi care este statistica??? Sau să luăm în calcul doar câţi americani şi-au pierdut viaţa în asasinarea a minim 250.000 oameni la Hiroshima şi Nagasaki?!? Sau... doar nu am ceva cu americanii... să ne uităm în altă parte... Câţi ruşi au murit cu ocazia epurării a minim 25 milioane de oameni (ruşi şi ei) înainte de al doilea război mondial... şi după... Câţi germani au murit pentru asasinarea a minim 50 milioane de civili în al doilea război mondial?!?! Statistici??? Realitate??? Nu cumva este vorba despre vieţi omeneşti, elemente nevinovate ale statisticii noastre sau realităţii altora?
             Şi aşa, am scăpat de perioada inumană a antitezei noastre... O perioadă în care pierderile erau statistică şi câştigurile erau realitate... Acum trecem în vremuri mai bune, unde războiul s-a limitat cât de cât la forma economică... Sper să nu fiu agresiv folosind termenul "războiul"... Să încercăm să delimităm şi această perioadă ca făcând parte din preistoria umană... (!!!)...
             Pentru analiza asupra statisticilor sau realităţii acestei perioade consider că este bine să trec la un mic "intro"... "prolog"... sau cum vreţi să îi spuneţi...
             După primul război mondial a existat o nouă ordine economică relativă... Europenii s-au bătut între ei până n-au mai putut, unii au invins şi au cerut despăgubiri celorlalţi şi alţii au profitat şi au câştigat de pe urma tuturor... Nu fac nominalizări... De altfel, se pare că principalul motiv al pornirii celui de al doilea război mondial este tocmai datoria avută de unele state către altele sau poziţii de analiză similare... După al doilea război mondial... LA FEL... Nimeni nu a învăţat nimic şi cei care au profitat iniţial au profitat şi mai departe... Poate doar Franţa care a avut unele implicări dar a rămas cu marea majoritate a banilor deoparte şi a ieşit cât se poate de bine financiar din "scărmăneala" germană... Chiar dacă nu le-a convenit de relativa tutelă americană a iniţiativelor economice ce au urmat... Nu uitaţi că acum nu mai vorbim de adevăratele valori, de vieţile umane şi ceea ce este legat de ele!!!
                Important este să reţinem că s-au creat două zone majore de influenţă... Nu, nu vă aşteptaţi să dau nume de ţări... Doctrine, asta urmează... "Capitaliştii" şi "Socialiştii"... Da, aţi citit bine "Socialiştii"... Şi nu "Comuniştii" cum se vehiculează... Capitaliştii tind spre puterea individuală şi Socialiştii tind spre puterea grupului... Statisticile spun multe, realitatea spune cu totul altceva... Totul, dar absolut totul, este legat doar de repartizarea profitului... după cum afirmam la început...
                Şi, astfel, capitaliştii nu îi pot suferi pe socialişti deoarece ei doresc cât mai multă putere (parte din profit sau nu) la nivel personal pe când socialiştii doresc cât mai multă putere la nivel de grup... Şi invers... logic...
                Dar, după cum este normal, un individ nu poate realiza nimic fără ajutorul, exploatarea, prostirea, eliminarea, etc. a altcuiva... Deci, capitalismul nu este altceva decât un socialism polarizat... De altfel acesta este punctul slab al socialismului... Indivizii care formează grupul socialist ajung rapid la o preferinţă spre polarizare şi, automat, la denaturarea socialismului într-un melanj capitalist... Indiferent ce vom utiliza, realitatea sau statistica, ajungem la această concluzie simplă...
                Ar mai fi ceva de adăugat... Este vorba despre monarhii, despoţi, dictatori, etc. fie ei şi în "regim" declarat de republică, sau alte specii politice... Ele sunt o formă primitivă a capitalismo-socialismului şi vor sucomba odată cu trecerea timpului... Dar aici este încă o delimitare clară între statistică şi realitate. Statistic vor dispărea, real sunt şanse foarte mici deoarece manifestările capitaliste sau socialiste pot ajunge la "unipol" de putere şi, astfel, să continue indiferent de raţiuni existenţa unor astfel de manifestări sociale incipiente, arhaice, caduce, etc.
                Asta a fost în trecut şi asta va mai dura mult timp de acum înainte... Dar totul este statistică... Realitatea este că acum se amestecă, aşa cum ar fi trebuit de prima dată, doctrinele... Nu mai există delimitări clare între unii şi alţii... Nici chiar mult uzitata clasificare "de stânga" sau "de dreapta" nu mai are o eficienţă cât de cât în stoparea amestecului capitalism-socialism... Şi toate acestea sunt confirmate de relativ frecventa utilizare a termenilor "de centru", "centru-dreapta", "centru-stânga" care tind să se globalizeze în utilizare şi să demarce clar "dreapta" sau "stânga" foarte aproape de extreme, de "extremism"...

                Prezent (realitate).

                Voi încerca să mă limitez la problemele cunoscute de mine, la cele existente în România... Chiar dacă nu mai poate exista o astfel de analiză particularizată în contextul actual arhiglobalizat...
                Vârsta care o am este cea care mi-a permis să percep atât socialismul şi capitalismul cât şi melanjul "de tranziţie" al acestora... Da, pot spune că România a trecut prin toate acestea pe parcursul scurtei şi efemerei mele vieţi trecute...
                Socialismul a însemnat, aşa cum defineam mai sus, o repartizare relativă a profitului către grupuri mari de oameni... Un fel de repartizare cât de cât atribuibilă unui grup social constituit pe criterii naţionale, zonale, etc. Chiar dacă a fost realizată de elemente ale "unipolarităţii" amintite, a fost susţinută de cei care doreau o polarizare clară a societăţii ce fiinţa, şi a fost clădită de noi toţi, de grupul rămas cu ce se mai putea după "repartizările de polaritate"... Pe înţelesul tuturor, elitele capitaliste sau socialiste, fără posibilitate de delimitare reală (eventual chiar nici statistică), au creat un sistem social care să le permită o poziţie cât mai clară, certă şi sigură în locurile de conducere şi cu aport maxim de profit pe seama celorlalţi, a marii mase de indivizi rămase să producă acel profit cu o cât mai mică atribuire în direcţia lor, a celor care produc şi cu o maximă alocare către ei (elite)... Am subliniat clar şi fără echivoc, nu se poate face o delimitare clară dacă vorbim despre capitalişti sau socialişti cu toate că statistic regimul era declarat ca fiind socialist (comunist, bla, bla, bla)... Acum să revenim la realitate...
                Astfel, din povestirile celor de vârsta bunicilor mei, apoi celor de vârsta părinţilor mei, apoi din percepţiile mele şi ale celor ca mine, pot descrie eficient acest proces de trecere de la capitalisam la socialism şi de trecere de la socialism la capitalism... Ajung să fac astfel o comparaţie reală între statistică şi realitate, privind prin ochii fiecărei doctrine în parte...
                Când lumea s-a pornit pe "clădit" socialismul, capitaliştii au reacţionat extrem de violent... Crime, arestări politice, putere discreţionară în eliminarea proscrişilor socialişti, etc. etc. etc. Să nu uităm că primele victime ale lui Hitler nu au fot evreii ci aşa-zişii comunişti care au incendiat Reischstagsgebaude (Reichstag-ul)... Ei au fost primii care trebuiau eliminaţi din alianţa ciudată capitalişti-nazişti... Evident că, atunci când socialiştii au prins "muşchi" au făcut la fel... Fie din răzbunare, fie deoarece statisticile spuneau că este mai bine aşa... Ideea a fost că nu poate, nu are dreptul să supravieţuiască omul de doctrină diferită... Şi, cum era şi normal, dovedit statistic, trecerea dintr-o parte în alta nu putea fi decât o continuare a modului de a rezolva uman problemele: crime, jafuri/ tâlhării, nedreptăţi din cele  mai greu de imaginat, etc. etc. etc... bla, bla, bla...
                La noi, în România, s-a plecat de la o alianţă capitalişti-socialişti sub pumnul de plumb sovietic... Deci... Epurări masive şi animalice, delimitări tip "castă" (proletari versus chiaburi, burghezi, etc.), etc. etc. etc.... Statistici... Realitatea era alta... Cei care munceau au făcut tot ce le-a stat în putinţă să reziste fie financiar fie în viaţă celor care se luptau pentru putere, pentru o repartizare cât mai favorabilă a profitului în favoarea lor (puterii, ziceţii cum doriţi) indiferent de doctrina sau credinţa care o aveau la bază... Şi aşa "comuniştii" au stigmatizat pe cei care îşi însuşeau profitul înainte de puterea lor, au martirizat pe mulţi dintre ei, au ucis, anihilat,  etc. pe orice căi pe oricine se opunea fie şi pentru propriul profit... Deoarece ei doreau cât mai mult pentru ei, indiferent de justificarea doctrinară... Amărâţii de martiri erau fie cei care nu acceptau ca munca lor să fie însuşită de alţii, fie martiri pur şi simplu, născuţi din ambiţiile, planificarea, prostia, indolenţa, manipularea, etc. a celor care aplicau noul regim, fie etc. etc. etc.... Oricum este vorba despre statistici dureroase şi mai puţin fericite...
                Dar acea perioadă a trecut şi a venit o perioadă socialistă efectivă... Puterea ţării a început să sporească, oamenii au început să aibă locuri de muncă, asistenţă socială, etc. etc. etc. în diferitele variante locale ale socialismului românesc... Cei care au avut de suferit au fost puţini comparativ cu marea masă a celor care au trăit mai bine... Când spun puţini nu vreau să jignesc sau să întinez pe nimeni... Metodele de aplicare ale acelui socialism trăit de noi nu erau născute din doctrină ci din gesturile celor care aplicau socialismul... Cei care doreau o poziţionare cât mai bună în noua societate... Cei care doreau polarizarea... Comuniştii, cum le zice statistica, oportuniştii/ activiştii/ etc. cum le zice realitatea... Ei au atras crimele, dizidenţa şi tot ceea ce poate fi atribuit rău socialismului... Cei care se numeau socialişti, comunişti, membri de partid sau cum le plăcea lor dar nu erau altceva decât nişte socialisto-capitalişti oportunişti (care tindeau spre profit şi putere maximă)...
                Şi, bineînţeles, nu este cazul să uităm de reacţia capitaliştilor adevăraţi care subminau cu tot ceea ce le stătea la îndemână doctrina potrivnică lor, socialismul... Stigmatizat drept comunism... O subminare aşa-zis externă realizată fie doctrinar cu termeni de genul "blocul comunist", "cortina de fier", bla, bla... Fie prin mecanisme de propagandă foarte bine puse la punct... Şi să nu uităm că aceşti capitalişti, chiar dacă clamau democraţia şi drepturile omului au avut şi ei "vânătoarea de vrăjitoare" (comuniste), rasismul, eliminările lor sociale ş.a....
                Deci, logic, spre finele anilor '80 am asistat la subminarea internă a socialismului cu aportul clar al capitalismului sau, poftim, al intereselor de tip capitalist...
                România reuşise să îşi achite datoriile interne şi urma să înceapă să facă o concurenţă serioasă tuturor participanţilor la pieţele comune (alimentare, industriale, etc.) din zonă (şi nu numai)... Fie şi sub mult acuzata practică de dumping... Orice analist economic putea confirma acest lucru... Indiferent dacă se baza pe realitate sau pe statistică... În analiza bazată pe statistică stăteam superb, deoarece statisticile spuneau că nici marţienii nu aveau productivitatea noastră la hectar, la producţia de nave, de materiale chimice de sinteză, de construcţii de maşini, că... etc., ce mai contează... În analiza bazată pe realitate România stătea ceva mai rău (comparativ de cea dedusă prin statistică, şi nu rău în sensul real) deoarece reuşise să achite datoriile imense şi să aibă potenţial de producţie de temut, să ofere oamenilor un loc de muncă, o speranţă de viitor... Nu vă mai luaţi după analiştii lui peşte care vă vor împuia capul cu supradimensionarea factorilor de producţie, sau cu orice alt detaliu gen mersul obligatoriu la muncile agricole, factori de producţie învechiţi sau altele asemenea... Gândiţi-vă la faptul că "detaliile" lor au achitat datoriile şi urma retehnologizarea, eficientizarea etc. cu ajutorul noului profit ce urma să nu mai plece pe datorii... Capitaliştii au lovit la momentul oportun... Şi nu numai ei... Şi socialiştii din interior care au simţit că este vremea să devină proprietari... Odată ce nu mai erau datorii şi ţara era plină cu de toate pentru a face bani... Şi totul pe seama sacrificiilor făcute de "cei mulţi" pentru a achita aceste datorii, pentru a realiza acest capital de producţie, etc. etc. etc... Mă refer aici la relativa lipsă de alimente, statul în frig, şi altele... Aceasta a fost motivaţia care ne-a scos în stradă şi nu, după cum spuneam, supradimensionarea bla, bla şi ce am mai înşirat pe acolo...
                Şi, aşa, am trecut la capitalism... Cei drept cu mult mai puţine victime şi orori (cel puţin încadrabile în statistici... real?!?... multe ar fi de spus...).
                Vine acum perioada de tranziţie de la socialism la capitalism... Interesante lucruri se pot spune despre asta... Socialisto-capitaliştii noştri au reuşit pe deplin să... ia ţeapă de la adevăraţii capitalişti... Mai întâi cu statistica (aplicarea conceptului de capitalism) şi apoi cu realitatea (adevărata evoluţie economică a ţării noastre...
                Şi, primul lucru asupra căruia trădătorii socialişti sau realiştii capitalişti şi-au îndreptat atenţia a fost posesia mijloacelor de producţie şi, implicit, a potenţialului de a dispune de profitul atras de acestea... Şi, cum nu prea le plăcea munca nici înainte (şi nici după) au început băieţii să umble la monedă... Cum poţi devaloriza mai uşor un lucru decât anulând valoarea atribuibilă prin monedă (pe lângă toate cântecele despre lipsa de productivitate, eficienţă...)?!? Şi aşa a început caterinca cu raportul leu-dolar... Nimeni nu a studiat statistica (ce se realizează pe date istorice, bineînţeles) refacerii economice... De exemplu, după strivirea Germaniei naziste, câţi proprietari de mijloace de producţie existau în Germania rămasă??? Mai bine zis câte mijloace de producţie mai rămăseseră??? Ce valoare mai avea moneda germană (marca)??? Sunt sigur că: ZERO... NULL... Cât despre datoriile Germaniei... ?!?! Ori România avea de toate mai puţin datorii... Deci eram net superiori Germaniei acelor momente... De ce n-am procedat asemeni lor??? Să îngheţăm preţurile şi salariile şi să trecem la structurarea economică a "salturilor doctrinare"... Să înţelegem că înainte de libertate stă posibilitatea de a putea beneficia de aceasta... De ce a trebuit să lăsam Banca Naţională să servească tot felul de interese contrare bunului mers al economiei, al vieţii noastre...??? Şi aşa au început băieţii să declare ca fiind zero valori pline de sudoarea, suferinţele şi lacrimile noastre din vremurile socialiste...
                Aşadar, statistica se menţinea pe drumul minciunii ca în vremurile socialiste... Au urmat distrugerea agriculturii prin împroprietărire... Aici am destule de spus dar nu amintesc decât de o întrebare care mi-am pus-o în acele momente: "De ce merita pământ un cetăţean care locuia la ţară (în mediul rural) şi eu nu fiindcă m-am născut la oraş??? Nu este o dovadă clară de discriminare... Conform societăţii anterioare (socialiste) toţi eram proprietari în egală măsură?!?! OK... Fie şi aşa... A urmat distrugerea industriei... serviciilor... învăţământului... a sănătăţii... a valorilor... aaaaaaa (asemenea unui urlet de deznădejde).... numai român dacă eşti îţi dai seama de dezastrul care s-a produs... Şi, după ce am avut ghinionul de a mă naşte şi munci în România am avut parte şi de culmea lui, să mă nasc în Brăila...
                Eu pot spune doar că Revoluţia m-a prins lucrător în comerţul exterior... România exporta din greu, de multe ori fiind incapabilă să facă faţă cererii... Apoi, stupoare, intreprinderile care mergeau la capacitate maximă au început să nu mai funcţioneze şi a fost nevoie să fie preluate de firme, concerne, etc. străine... Şi, culmea, imediat ce erau prealuate, pe sume de nimic, cu obligaţii de nimic, cu tot felul de facilităţi fiscale, etc. etc. etc., ele începeau să producă lunar profit cel puţin egal cu întreaga sumă a preluării... Credeţi că acestea sunt lucruri curate??? Capitaliste sau socialiste???
                Şi cum de oameni ca mine nu aveau ce căuta în comerţul exterior, devenit brusc capitalist... M-am reprofilat (oricum, noii veniţi la putere au trecut la "curăţenie" pentru a-şi face loc în noile structuri, în vederea realocării profitului)... Este bine să fii capitalist, OK, accept şi încerc să mă adaptez... Şi aşa am văzut cum erau desfiinţate vechile C.A.P.-uri... I.A.S.-uri... Cum erau restituite vechile proprietăţi celor păgubiţi (sau inventat păgubiţi, sau asistaţi de cineva pentru a fi păgubiţi, sau...) de naţionalizarea făcută de socialişti (pardon comunişti... sau nu contează?)... Cum se făceau afaceri prin asociaţii sau alte structuri profitabile în ceea ce priveşte exploatarea terenurilor agricole, a terenurilor împădurite... Cum se tăiau fabricile şi erau vândute la fier vechi... Cum se dezvolta mafia arendărilor... Cum se dezvolta mafia concesionărilor... Cum se dezvolta mafia cămătarilor... Cum se făceau afaceri de comerţ de graniţă cu produse industriale, combustibili, etc.... Cum se dezvolta mafia subvenţiilor... Cum penetrau prin distrugere completă marile corporaţii multinaţionale... Cum era devalorizată munca... Cum... şi pot continua până aproape de nesfârşit...
                Aşadar m-am pomenit în derivă... Nu doream să mai particip la aşa ceva... sau similar... Şi...
                Alt loc mai bun de muncă mai bun nu mi-am găsit decât pe piaţa financiară, bursă de valori, bănci, etc.... tot ceea ce este legat de acestea... Şi am prins exact "hei rup"-ul privatizării în masă... Apropos de asta, mi-am amintit de remarca anterioară legată de împroprietărire... Cetăţenii din mediul rural au primit certificate de acţionar pe când noi "urbanii" drept de proprietate asupra pământului nu... Revenind, privatizarea s-a delimitat a fi o nouă cretinitate prin care se devaloriza ce mai era productiv (statistic vorbind...). Ce am văzut?!?! De exemplu o mare firmă a cărei pachet majoritar a fost cumpărat cu valoarea de ... aţi ghicit... conform tradiţiei suma dată pentru preluarea firmei respective nu trebuia să depăşescă profitul obţinut de pe producţia pe o lună a acesteia... Probabil banii erau împrumutaţi de la o bancă sau persoană binevoitoare pentru o lună şi nu trebuia să apară riscuri... Să vă mai amărăsc cu alte exemple... Să vă descriu cum funcţionează mecanismele bancare prin care devenim sclavi cu acte în regulă? Să vă descriu care sunt strategiile de sărăcire pentru a "fragiliza" rezistenţa la preluare şi manipulare a maselor votante?
                Cert este doar faptul că în această perioadă se făceau eforturi nebune ca noi să intrăm în Comunitatea Europeană şi, astfel, să apară un fel de confirmare că am ajuns într-o etapă capitalistă efectivă... Este o vreme a pacturilor, a împărţirilor de sfere de influenţă, de situaţii pe cât de ambigue pe atât de ilare (şi nu ilariante)... Dar în care am sesizat că toate elementele ce stricau ordinea europeană au fost anihilate... Şi, pe scurt, se pregătea terenul viran în care să existe doar consumatorii produselor europene şi, tacit, momentul preluării în proprietate a terenurilor agricole, singurele socotite de valoare de-a lungul timpului la ţărişoara noastră... De unde ştiu toate acestea?!?! În acea perioadă, pentru mai bine de 5 ani de zile, am fost coordonatorul zonal al unui institut (central) de sondarea opiniei publice... Activitatea era deosebit de susţinută şi se făceau sondaje săptămânal în tot felul de direcţii cum ar fi prospectarea pieţei, prelevare de date de marketing, prospecţiuni politice şi multe, multe altele... Nici prin cap nu vă trece câte lucruri face un institut de sondare de acest gen... Şi credeţi-mă, un astfel de institut nu este ceea ce înşiră jurnaliştii lu' peşte, înnebuniţi după halca lor de manipulare a mediei...
                Şi am ajuns în perioada capitalismului românesc sălbatic... Din cauza eforturilor de a răzbate prin nebunia tranziţiei spre capitalism am depăşit măsura cu munca şi... sănătatea mea a cedat... Ca şi a multora intre noi... Stress??? Inadaptare??? Sau poate a fost o simplă coincidenţă temporală... Contează mai puţin... Din cauza problemelor de sănătate capitaliştii nu mai puteau conta pe prestaţia mea constantă şi asigurată pe un număr "X" de luni, ani, şi aşa m-am trezit în stradă... Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am murit de epuizare, că nu m-am sinucis, că nu am plecat în străinătate ca mulţi alţii dintre noi... Şi aşa, am fost în derivă aproape 4 ani de zile... Care a mai fost structura socială de susţinere?!? Care a mai fost şansa ce o puteam identifica... În capitalism, odată ce nu mai poţi, eşti un gunoi deranjant... Mai de preţ este stiloul din buzunarul managerului decât producţitivitatea şi eficienţa, decât vieţile umane care au clădit ceea ce există ca el să fie manager... În socialism măcar mai aveai parte de o pensie derizorie... Astfel am început să văd şi partea cealaltă a baricadei capitaliste.... Cea a celor fără viitor... Am văzut cum totul se duce de râpă fără şansa de a te putea opune... Am văzut ce înseamnă să fii în tabăra celor ce devin încetul cu încetul sclavi... Nu pot spune că nu m-am opus... Am muncit din răsputeri pentru a putea trece peste ziua de mâine... Şi mâine tot aşa... Dar încetul cu încetul am ajuns dator vândut la bănci... Soartă, incapacitate, inadaptabilitate... Interpretabil... Se pune întrebarea cum de am fost bun înainte de această perioadă şi apoi nu am mai fost... Cum de m-am descurcat fiind o unealtă şi când am luat atitudine nu am mai fost... Cum de m-am descurcat atât timp cât capacităţile mele nu depăşeau o valoare periculoasă şi apoi, în culmea valorii, nu am mai găsit nimic de lucru (în strucurile organizate... deoarece ca freelancer m-am descurcat cât de cât 4 ani de zile fără salariu, fără şomaj sau alt fel de ajutoare sociale... orgoliul meu a fost atât de mare încât nu am fost de acord să iau măcar un  singur leu şomaj, să beneficiez măcar de 1 leu de medicaţie compensată... sau altele asemenea)...
                Aşa ne-am pomenit în plin capitalism... Goi dar cu magazine de "ţoale" de elită, flămânzi dar cu magazinele pline cu de toate, înconjuraţi de marea masă capitalistă care muncea sau "lucra" pe afară, pe un salariu de nimic pentru acele locuri europene hălăduite de ei, pe un profit ce ar stârni râsul oricărui european legat de "lucrăturile" româneşti ce au atras "simpatia" europeană a unui popor colorat artificial şi încadrat forţat în naţia rromă... Cu ţara gata de federalizare, cu economia aproape inexistentă, cu un buget inexistent datorită necesităţilor de infrastructură (capitalistă) şi a tuturor comisioanelor atrase de acestea... Cu o politică... Upsss... Nu am voie...
                Drame asemănătoare au trăit mulţi... Mulţi nu au avut şomaj fiindcă firma unde au lucrat nu le-a plătit "dările", mulţi s-au trezit cu sănătatea praf şi nu au mai avut soluţie, mulţi au rămas fără case, fără familii (mai ales cei care au plecat să lucreze în străinătate), mulţi nu au primit "ordonanţe" că sunt daţi afară dintr-un servici, mulţi nu au ieşit la pensie datorită facilităţilor de a fi angajat undeva anume, mulţi sunt cei mulţi...
                Şi, apoi, am ajuns în singura "tabără" umană din care nu mai făcusem parte, cea a bugetarilor... Datorită capacităţilor mele de muncă şi profesionalism am fost admis într-una din instituţiile bugetare de elită... Nu comentez cum şi în ce fel am ajuns dar vă garantez că totul a fost pe profesionalism şi prestaţie... Nou integrat într-un astfel de mediu, fără "antecedente" de bugetar sau măcar relaţii de similaritate am fost obligat să pun osul la treabă pentru a justifica o creştere de salariu. La vremea aceea salariul minim pe economie era 330 RON (aproximativ 90 Euro) şi eu ca angajat cu studii superioare beneficiam de un salariu de 460 RON (aproximativ 125 euro)... Da, aţi citit bine... La bugetari nu se respectă regula statuată în Codul muncii legată de studiile postului pe care eşti angajat, în cazul meu de minim 2 x salariul minim pe economie... Deci salariul minim ar fi trebuit să fie în jur de 660 RON (aproximativ 175 euro)... Şi asta pe post de funcţionar public... Blamatul post de funcţionar public... Şi am început să îmi fac treaba... Şi, credeţi-mă, mi-am făcut-o mai bine decât vă puteţi imagina... Am mers până într-acolo încât am atras şi o finanţare europeană a respectivei instituţii... Şi... Şi... Şi nu mai fac alte comentarii...
                Eforturile mele au fost orientate astfel în direcţia de a demonstra că merit o mărire de salariu...
                Aici am văzut şi partea cealaltă a lucrurilor şi am ajuns la a face această antiteză între statistica vieţii şi realitatea vieţii... Nu cred că nu sunt în măsură să fac asta după toate prin câte am trecut (şi plictiseala Dvs. de a citi aceste rânduri)... Şi aşa, după patru ani de trudă şi demonstraţii de capacitate am reuşit să ajung la un salariu de aproape 500 euro... Şi a venit "fatidicul" an 2009... Anul în care au început tăierile de salariu ale bugetarilor... Apoi 2010 când a intrat oficial sau nu salarizarea unică a personalului bugetar... Şi spre finele lui tăierea de 25 % din salariu... Momente în care am "căzut" salarial de la aproape 500 euro la... aproximativ 135 euro (da, aţi citit bine, unasutătreizecişicinci euro, aproape 75 % din salariu pierdere)... Unii au "suportat" tăieri mai mici, alţii ca mine, funcţie de modul cum se reuşea să se constituie salariul anterior aplicării "curbei de sacrificiu bugetare"...
                Apropos... N-am să înţeleg niciodată de ce a trebuit să plătească doar bugetarii paragina statală! Pierderile nu cumva s-au sifonat în mediul privat?!? Sau nu cumva bugetarii muncesc ca şi privatul? Nu plătesc şi ei impozite ca toţi ceilalţi... Cât despre "veninul" replicilor spuse de privaţi de genul "bugetarul este plătit din banii mei" nu voi comenta prea mult... De unde ştie respectivul privat că nu este plătit bugetarul ţintă din chiar banii lui... Şi el plăteşte taxe, impozite, TVA, bla, bla, bla... Sau, cazul meu, 22 de ani am activat în mediul privat, timp în care am plătit impozite cu duiumul (salariul fiind de multe ori mai mare)... Apoi, prin finanţarea europeană atrasă de mine am adus un aport egal cu salariul meu (de atunci) pentru 44 de ani... Sau, se poate lua cumva în calcul valoarea prestaţiilor învăţătorului, profesorului, asistenului medical, medicului, etc. etc. etc.? Ei nu muncesc... Nu cumva profită de prestaţiile lor şi privatul? Dacă întrebi un avocat ceva te jupoaie de bani, un afacerisc (bancă, întreprinzător) dacă îţi face un serviciu o face gratuit? Bugetarii nu trebuie plătiţi? Gândiţi-vă bine înainte de a blama, bugetar pe privat sau privat pe bugetar!!! Toţi muncim pentru aceeaşi ţară... Legat de furt, revin, privatul fură de îndoaie, bugetarul profită pe lângă el... Deci, totul nu este decât venin mediatic, politic (upsss, iar am făcut-o)... Cetăţeni ai României sunt şi bugetarul şi privatul... Şi, revin, cel puţin în cazul meu eu muncesc mult mai mult, incomensurabil mai mult decât un privat (marea lor majoritate, poftim), producând valoare incompabilă cu marea majoritate a privaţilor... Să mai amintesc că am făcut asta şi înainte, când eram privat, că munceam mult mai mult decât o majoritate a privaţilor???
                Acum, după "retrocedările" mult uzitate am ajuns la un salariu "restaurat" de 195 euro... Interesantă logică are realitatea... al cărei martor mut sunt... Statistica spune că acum am iar salariul întreg, asemenea celui de înainte de tăieri... Şi, ca mine, toţi bugetarii... Să râd?!?! 
Nu uitaţi că funcţionarii publici nu au voie să facă politică!
                Tot în această perioadă am sesizat degringolada politică... Ups... Mereu uit că nu am voie...
                Dar ce am sesizat mai acut decât orice este statistica... Bună din toate punctele de vedere... Şomaj scăzut (că mulţi plecaseră pe afară sau terminaseră şomajul de mult), creştere eonomică care nu putea fi afectată de mult anunţata criză economică (ce nu avea cum să ne lovească), bla, bla, bla...
                Dar ea contrazicea orice părere de bun simţ la adresa realităţii... Realitatea a fost că am văzut doi dintre fraţii mei plecând afară deoarece nu se mai puteau descurca aici (sora, mai precoce decât noi plecase cu familie cu tot din 1997 devenind cetăţean al unei alte ţări)... Pe lângă ei am văzut aproape jumătate din rude cum pleacă la lucru în "italica", "espania", la "franţuji", în "iuchei"... Locuri de muncă aici... Nici gând... Şi chiar dacă doreai să te angajezi ca un umil lucrător nu găseai (ar trebui folosit prezentul sau chiar viitorul)... Realitatea relevă că am fost total învrăjbiţi unul contra altuia... Ruralist pe Urbanist, Lucrător pe Pensionar sau Asistat social sau Bugetar... Pensionar pe pensionar "nesimţit"... Privat pe Bugetar... Cetăţean pe Politician... Întreprinzător pe Neîntreprinzător... Am sesizat cum s-au ridicat noi elite care declară că restul, "care nu au", merită acest lucru pentru că nu munceşte de ajuns, pentru că nu "lucrează" de ajuns... Etc. etc. etc. Totul se prăbuşeşte şi vindem tot ce mai poate fi vândut, amanetat, concesionat...
                Să nu uităm că suntem în Marea Uniune Europeană... Ei intervin constant în monitorizarea noastră, în dezvoltarea noastră... Aşa că, dacă tot suntem cetăţeni europeni se forţează implementarea preţurilor europene la toate capitolele vieţii (taxe, impozite, alimente, energie, etc. etc. etc.)... Fără a se uita în direcţia veniturilor masei de oameni... Fără a se uita că este imposibil de susţinut acest lucru... Credeţi că este o dezinformare românească către ei (aşa cum ne-am obişnuit în ultimile vremuri)??? Nu... Nu vă luaţi după statistici! Priviţi în jurul Dumneavoastră! Sau, mai agresiv, cum poate demonstra un cetăţean străin că el înregistrează un randament mai bun decât al meu (al nostru) într-o activitate/ problemă/ etc. dată ca să uzeze de această justificare atunci când spune că nu avem dreptul la salarii comparative (să nu mai amintesc de servicii de sănătate, învăţământ, asistenţă socială, etc. etc. etc.) cu ale lor că nu avem randament...??? Cum poate demonstra un britanic, un francez, un italian, etc. că el este un cetăţean mai de calitate decât noi, cei mereu scoşi la mezatul istoriei şi păcăliţi pas cu pas fie de capitalişti, fie de socialişti, cei care nu am fost în stare să cotropim sau să beneficem de un avantaj tehnologic tocmai datorită cursului istoriei??? Cum să facem să înţeleagă Uniunea Europeană că un stat mic nu se poate compara cu unul de 22, 20, 15 milioane de locuitori care vor să muncească şi să producă şi să trăiască decent asemenea celorlalţi care nu fac nimic în plus...!!! Să mai amintesc de faptul că am bătut ceva din Europa asta şi am văzut că fură şi străinul, că străinul este leneş comparativ cu noi de nu aveţi imaginaţie şi cuvinte să descrieţi indolenţa, jegul, ura, prostia, ..., etc. etc. etc. lor... Cel puţin în comparaţie cu mine dacă cei ce citiţi acest blogpost nu vă regăsiţi printre cei care pot face aceste afirmaţii... Statistica zice una, Realitatea zice că noi suntem doar în Marea Uniune Europeană... Gata de a fi scoşi până şi de pe harta ei prin continuitatea istorică a ignoranţei noastre...

                Viitor (statistică sau realitate).

                Care ar fi soluţia viitorului??? Aici ar fi foarte uşor să dăm răspunsuri bazându-ne pe statistici... Dar, până acum am demonstrat că statisticile sunt eronat utilizate... Sunt bune doar pentru a număra, cataloga, eşalona, etc. cele ce s-au pierdut sau cele ce pot fi manipulate, contralate, etc. Putem cumva controla viitorul atât timp nu am fost în stare să controlăm prezentul?!?!
                Hai să vedem pe ce ne bazăm pentru a putea deduce măcar legătura dintre statistica şi realitatea viitorului!
                Plec de la ceea ce există acum... Hei-rup-ul europenizării ţării noastre...
                Omologul meu din Germania... Pardon, hai să nu nominalizăm ţări... Deci, un omolog din Uniunea Europeană are salariul de minim 3.000 euro pe funcţia mea... Sau, mai bine să mă refer la ceea ce ştiu de la cunoştinţele mele, să nu fac o comparaţie între bugetari... Un cetăţean al altei ţări câştigă 2.000 euro/ lună (salariu) comparativ cu un român care face aceeaşi muncă (de multe ori mult mai mult) care câştigă 800 - 1.200 euro... Şi asta în condiţiile în care acesta are de multe ori cheltuieli ale vieţii de zi cu zi mai mici decât ale noastre, în care el beneficiază de asistenţă socială, medicală, de învăţământ de calitate, de servicii din cele mai bune, etc. etc. etc. Este de luat în calcul şi xenofobia, de multe ori întemeiată, care atrage destul alte necazuri pentru cei dintre noi care lucrează "afară"... Ajungem acum la cei rămaşi în ţară... Pentru aceeaşi muncă (de multe ori mult mai mult şi faţă de românul care lucrează "afară")... cel din ţară câştigă 175 euro/ lună... În condiţiile în care costurile de zi cu zi sunt mai mari decât ale unui cetăţean străin sau cetăţean român care lucrează "afară", în condiţiile în care el nu mai beneficiază de nimic (asistenţă socială, servicii, sănătate, învăţământ şi alte chestii costisitoare pentru buget)... Deci ei sunt în Uniunea Europeană iar noi avem doar parte de Marea Uniune Europeană... Statistica zice că este OK şi avem doar unele probleme la justiţie şi alte ciudăţenii... Realitatea...???...!!! Hmmm...
                Şi vine momentul în care ajungem strict la ţara noastră... Mulţi dintre noi am văzut europeni care au venit cu sume între 1.000 şi 10.000 euro/ dolari sau ce aveau şi acum sunt afacerişti prosperi, adevăraţi nababi în oraşele unde cu respect şi îndatorire socială îşi desfăşoară activitatea... Vine momentul legalizării înstrăinării cu acte în regulă a terenurilor agricole şi pădurilor (chiar dacă această practică s-a împământenit cu diverse artificii juridice de mult timp)... Când nu era legal (cu acte în regulă) s-au defrişat munţi întregi... Când nu era legal (cu acte în regulă) mulţi vorbim despre agricultori "de vază" uzitând termeni ca "Americanu", "Austriacu", "Unguru", "Italianu", "Arabu", "Evreu" din deal, vale, de la localitatea X şi altele asemenea... Nu mai amintesc de Prinţul Charles care recomandă neaoşismul românesc nealterat, de Ţiriac care recomandă vânatul românesc neîmpuşcat... de... de... de... Băncile care sunt aproape toate străine (şi dacă erau româneşti ce, credeţi că era mai bine) şi care abia aşteaptă să treacă la execuţii "de recuperare" în masă... Şi nu în ultimul rând, de eliminare a celor care deranjează... Ele fiind ceva asemenea glonţului ce aşteaptă să finalizeze ceva ce au decis "cei care vor şi pot", acţionând mai întâi prin a vă lipsi de salariu sau ceea ce vă asigură existenţa...
                Credeţi că mai avem vreo şansă? Realitatea ne face să ne îndoim, statistica să exaltăm...
                Realitatea ne spune că nu mai avem nimic... Şi ceea ce mai avem va fi înstrăinat pentru că este pe mâinile oportuniştilor şi profitorilor care nu au nici o şansă în faţa profesioniştilor europeni... Degeaba aşteptăm la politicieni să vină cu soluţii mirobolizante că, de, un vechi proverb de-al nostru spune: "Degeaba schimbi vizitiul la căruţa şubrezită!".

                Realitatea (R) şi Statistica (S) ne spune:

                1(S) - Economic suntem aproape de "ZERO"
                Argumente:

- Avem datorii externe atât la nivel statal cât şi la nivel particular (persoane fizice şi/ sau juridice) care trebuie achitate în anii care vin... Asta în condiţiile în care nu creşte îndatorarea... Şi, apopos de îndatorare, nu vă mulţumiţi cu indicatorii statistici care ne plasează într-o cotă de siguranţă raportat la PIB-ul ţării noastre. Veţi vedea că şi în condiţiile statistice istorice, chiar dacă eram pe plus economic, asta se datora creditărilor masive şi înstrăinărilor de active atât de cunoscute tuturor (vândut petrolul ţării, aurul, gazele, reţelele de distribuţie, transferat proprietatea întreprinderilor profitabile că, de, străinul nu va cumpăra ceva neprofitabil decât dacă se înscrie în agenda de distrugeri necesare economiei româneşti pentru a salva un alt factor economic, clar extern). Salvarea nu va veni din mediul privat care, cu regret, sublinez că nu mai contează de mult... Mult vehiculata teorie că privatul produce este o minciună statistică şi nimic mai mult... Inserţiile private la nivel economic ţin în general de profituri mici (cu taxe, impozite, redevenţe, etc. nesemnificative), de salarii de mizerie (cu taxele şi impozitele de mizerie atrase).

- Avem nevoie de capital străin... Care vine din ce în ce mai puţin... Nu trebuie să fii prea "studiat" în economie ca să îţi dai seama că diminuarea aporturilor de capital străin este o realitate... Ori, în condiţiile colapsului economic generalizat nici măcar multinaţionalele care echilibrează costurile de producţie prin inserţii în "zonele profitabile" nu mai găsesc ca favorabilă multilocarea  factorilor de producţie aici pe plaiurile mioritice... Apoi, mult lăudatele finanţări europene nu sunt altceva decât praf în ochii analiştilor... Statistica îmi susţine cu "nesaţ" afirmaţia, finanţările europene fiind aproape de neluat în seama fie în raport direct cu contribuţiile României la fondul CE fie în raport cu ceea ce s-ar putea numit aport "cât de cât" de capital... Să mai amintesc de continua scădere a ponderii acestor finanţări?!?! Şi, fără a insinua ceva anume, de câte ori a venit un investitor "important" nu cumva am avut grijă să ne lipsim singuri de o mare parte din importanţa acelui aport, fie prin tot felul de facilităţi fiscale, fie prin externalizarea profitului realizat, fie prin... Offf, câtă prostie să tratezi investitorul străin preferenţial faţă de investitorul autohton...

- Avem nevoie de valori (umane, materiale, etc.)... Termenul de "plusvaloare" include ideea de valoare... Ori, în condiţiile în care exodul valorilor româneşti, fie umane, fie materiale este de nestăvilit este evident că aceste valori SUPLIMENTARE de care avem nevoie nu vor avea de unde să fie găsite şi aportate (mai rău, şi cele insuficiente de care dispunem se diminuzează)... Dar, statistic, doar avem nevoie... Şi, ce facem pentru a crea aceste valori? Nu cumva este nevoie de investiţii financiare (care nu avem de unde să le facem deoarece suntem în permanentă foame de capital), investiţii de educaţie (care nu avem de unde să le facem deoarece valorile pleacă "la greu", învăţământul este ireversibil distrus, cercetare nu prea mai există, bla, bla şi iar bla, bla)...???

- Avem o clasă politică de încredere... Statisticile ne arată o clasă politică ce evoluează încetul cu încetul spre stabilitate, această clasă descoperind pas cu pas soluţiile pentru a nu mai repeta problemele trecutului... Dar acest proces este îndelungat şi greoi fiind greu de crezut că schimbările acestui mediu vor ţine pasul cu schimbările mediului real (economic, social, intern, internaţional, etc.)... În plus, problemele reale au o tendinţă permanentă de a accentua elementele atribuibile corupţiei... să nu credeţi că acest feniomen există numai la noi... Noi eram învăţaţi cu un anumit fel de corupţie, balcanică şi, de aceea, am rămas sideraţi când nea-m lovit de adevărata şi puternica corupţie occidentală (poftim, capitalistă)... Dar, pentru a finaliza un punct de vedere care mă deranjează destul de mult (că nu am voie să fac politică), nu pot spune decât că statisica ne arată că se poate...

- Avem nevoie de predictibilitate legislativă... Cel mai puţin atrăgător lucru din punct de vedere economic este posibilitatea schimbării regulilor în timpul jocului... Şi asta, bineînţeles, având ca reper primordial perioada de timp pe care se poate estima (prezice - de unde şi termenul de predictibilitate ales de analişti)... Aşadar, este cert că volumul de investiţii va ţine cont de perioada de timp pe care se va realiza reîntoarcerea capitalului estimat care, întotdeauna, este egală cu volumul investit înmulţit cu un număr de ori... Ori, cel puţin statistic, România are nevoie de o predictibilitate pe o perioadă cât mai lungă deoarece altfel vom avea parte numai de investiţii speculative, pe termen scurt, care ne va afecta profund din toate punctele de vedere... Dar, revin, cel puţin din punct de vedere statistic se pare că progresăm şi avem probleme doar cu corupţia care atentează la libertatea justiţiei... (sic... !!!)...

- Avem disponibil de locuri de muncă... Şi asta cu referire măcar la zona agriculturii şi turismului... Avem o ţară minunată, spun unii... Alţii spun că am fost, suntem şi vom fi o ţară eminamente agrară... Statisticile confirmă toate aceste lucruri... Cât despre servicii ar mai fi câte ceva de spus... Statistic sunt speranţe...

                1 (R) - Economic suntem "ZERO" sau "MINUS"
                Argumente:

- Datoriile externe au tendinţa clară de a creşte... Această afirmaţie se bazează pe volumul de datorie mare de care "dispunem" şi pe echilibrul între acest volum şi capacitatea noastră de a produce măcar valorile necesare pentru a achita aceste datorii... Ori, vrem nu vrem le vom achita sau vom fi iertaţi de o parte din datorii după exemplul altor state... Ideea este că peste 10 ani (să zicem), când vom reuşi să achităm datoriile, noi vom ajunge la un fel de nivel ZERO financiar... Nu înseamnă că profitul/ aportul suplimentar rămas în urma stingerii datoriilor va fi un plus real... El va începe să fie alocat pentru reconstruirea a ceea ce s-a distrus pentru a face acele economii necesare pentru a crea plusul ce pleca spre achitarea datoriilor... Şi orice economist vă va spune că sumele/ investiţiile solicitate la acel moment vor depăşi incredibil de mult valorile care s-au economisit pentru achitarea unor datorii create "PENTRU CE?"...

- Aportul de capital străin nu va exista... Acesta este selectiv, orientat către zonele care justifică realizarea de aport... Deci, aport de capital străin va descreşte până la anularea sa sau chiar inversarea sa prin exportul de capital realizat de componentele economice străine... Treceţi în revistă tot ceea ce aţi auzit de-a lungul timpului în această problemă! Vă veţi aminti rapid de exemplu de... Oooopppsssss... Cred că nici aici nu este bine să nominalizez Vine şi preia şi investeşte de te minunezi cum de nu s-a mutat raiul în România... Dar, în realitate, pentru nişte sume derizorii a supt din pământul nostru tot ceea ce se mai putea practicând o permanentă politică de scădere a personalului, a punctelor de producţie, de... multe, multe de tot... Nu pot face afirmaţii deoarece pot fi strivit imediat de banii din spatele acestei afaceri... Chiar credeţi că noi românii, care facem extracţie de petrol şi produse petroliere înainte de aproape toate ţările pământului, care aveam o industrie chimică de prelucrare a produselor petroliere de invidiat (să nu credeţi că a fost chiar nebună Ceauşeasca) nu eram în stare să ne extragem noi petrolul şi să îl prelucrăm?!?! Chiar credeţi că nu eram în stare să ne gestionăm şi singuri gazele şi reţelele lor de distribuţie?!? Chiar credeţi!? Uzinele Dacia nu puteau fi date decât grupului Renault?!? Uzinele producătoare de maşini, combinatele siderurgice şi laminoarele care mergeau la maximum de capacitate, şantierele navale care gâfâiau de comenzi externe, etc. etc. etc. chiar nu puteam să le mai exploatăm în continuare şi era nevoie de firma X, Z sau Z... Externă, bineînţeles... Sau, ca să fiu mai pământean, era nevoie ca cineva să cumpere Petromidia, să distrugem Autocamioane Braşov, Semănătoarea, etc. etc. etc. Mă ia şi frica să mai dau exemple că banii şi avocaţii sunt la ei... Eu cine sunt, un nimic care nici măcar nu poate face politică de teamă că pierde 172 euro/ lună salariu... Aşa suntem de fapt toţi, ce să mă mai feresc după degete... Şi, nu uitaţi, băncile aşteaptă să vă devoreze, statul să vă impoziteze, să vă ia sub orice fel din resurse, timp şi viaţă, stomacul să vă... copiii care nu i-am întrebat dacă vor să trăiască acest gunoi de viaţă să vă...

- Valorile vor fi rapid acaparate de ofertele externe... Chiar şi statistic se poate sesiza acest lucru... Din punct de vedere al realităţii este evident că va exista un laborator de pe lângă o firmă producătoare de medicamente, proprietate străină (poftim, cu capital majoritar străin) care îşi va însuşi valoarea pentru acel stat de care aparţine... Calitatea învăţământului scade vertiginos... Mă uit chiar la copiii mei care cu greu îi pot cataloga că pot avea un aport corect şi concret din şcoală... Fără studiu extern programei şcolare şi copiii mei s-ar integra rapid într-o masă amorfă şi "fără circumvoluţiuni" care pică bacalaureatul pe capete, care face facultăţi "prin cotizaţie", care activează exact acolo unde există relaţiile oportune să deschidă calea (şi nu competenţa profesională), care... Offf, pot continua destul de mult cu aceste mici detalii... Să nu uităm totuşi că există şi vârfuri... Cele pe care le cunosc lucrează deja în alte ţări, indiferent de domeniul de activitate... Să vă reamintesc drama medicilor, inginerilor, softiştilor, etc. etc. etc.?!? Apoi să spunem că cineva va crea o valoare românească de netăgăduit... Credeţi că sistemele capitaliste vor permite dezvoltarea în jurul acestei valori până ce aceasta ajunge să fie semnificativă? Nu trebuie să ai studii ca să vezi că orice apare ca produs de valoare primeşte rapid o ofertă de achiziţie de la nu ştiu ce "mahăr" extern sau, în caz de refuz, este sufocată prin mecanismele pieţei până ce ajunge la un punct de "echilibru" şi acceptă chiar mai puţin din oferta iniţială... Nu uitaţi! Aceste mecanisme acţionează pe tot pământul, nu este ceva specific incapacităţii româneşti...

- Clasa politică nu poate fi de încredere... Faţă de analiza statistică de mai sus (cea referitoare la clasa politică) nu pot pune decât că... Nu vă imaginaţi cât de rău va fi... Chiar dacă în România clasa politică va ajunge la "un liman al bunului simţ" vor interveni forţele "din afară"... Aşa cum au reuşit să îndepărteze o orânduire le este banal să îndepărteze un partid (indiferent de procentul deţinut de acesta în masa electorală)... Ultimele evoluţii politice demonstrează clar că mecanismele externe au deja destul de multă putere pentru a interveni atunci când "jocurile" lor sunt ignorate (ca să nu spun altfel...)...

- Nu avem predictibilitate legislativă... Realitatea este clar diferită de statistică... Dacă se poate afirma că sub aparenţa unor mici modificări legislative este vorba despre predictibilitate ridicată nu se mai poate face acest lucru în accea ce priveşte cadenţa acestor mici modificări... Astfel, de exemplu, dacă luăm în analiză numai Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală şi aşa ne îngrozim... Faptic el ar fi trebuit să aibă câteva mici modificări maxim odată pe an... Sau, hai să fim legişti, odată la şase luni... Dar realitatea este cu totul alta... Şi dacă pui micile modificări una lângă alta s-ar putea să te îngrozeşti de olumul final al acestor modificări... Ori, asta, pe lângă interpretarea directă de schimbare a regulilor în timpul jocului accentuează percepţia de instabilitate şi elimină orice selecţie de activitate, investiţie, etc. pe care ar putea-o face cineva... Mai concret, numai cei cu aranjamente mai deschid sau continuă o afacere, toţi ceilalţi ori abia supravieţuiesc, ori închid afacerea ce o aveau deja, ori... alete variante afară de domeniul investiţional, afaceri legale sau altele...

- Locurile de muncă nu mai există... Realitatea este fără dubii... Locurile de muncă se vor diminua deoarece nu mai există elementele care să poată da ofertă pentru aceste locuri de muncă noi, necesare plus-valorii/ plus-produsului, etc. etc. etc.

             Concluzii
             Ar fi trebuit să denumesc acest mic sumar al gargarei de mai sus "Soluţii"... Ce ne trebuie este o soluţie de acid sulfuric... Să ne dizolvăm şi să nu mai deranjăm... Cine poate face afirmaţia "România este o ţară minunată, păcat că este populată!!!"...??? Evident că cineva străin... Şi, cea mai bună soluţie, după cum spuneam este acidul sulfuric...
             Dar să revenim la ceea ce trebuie!

            MEDOW

          Notă: Pentru inserarea (şi medierea) mesajelor Dumneavoastră (trimise prin mail la adresa dorinm@email.com) vă reamintesc să precizaţi numele dorit (nick-ul, etc.) să apară ca semnatar al post-ului!





Powered by Medow

(2001...2012 dorinm.ro)

.
Termeni şi condiţii de utilizare.........Notă realizatori