Economics

Acreditivul documentar (Letter of Credit, L/ C)

Acreditivul documentar (Letter of Credit, L/ C) este modalitatea de plată cea mai frecvent utilizată în tranzacțiile internaționale, fiind solicitat în mod deosebit în cazul contractelor de valoare ridicată sau atunci când există îndoieli în ceea ce privește solvabilitatea partenerului/ partenerilor de afaceri (principalul avantaj al acestei tehnici de plată fiind garanția pe care o oferă celor implicați - exportator, importator, bănci - cu referire la apărarea intereselor acestora în procesul efectuării de plăți.

Suplimentar este clar că se va lua în calcul faptul că buna sa executare cere din partea exportatorului o muncă de administrare riguroasă, având consecințe benefice în buna desfășurare a relațiilor contractuale datorită obligativității de respectare a clauzelor de acreditiv.

Din partea importatorului va apare suportarea de costuri specifice, motiv pentru care se afirmă că, acreditivul documentar constituie un mijloc de siguranță și de control reciproc, având drept scop să asigure pe vânzător că va încasa contravaloarea mărfurilor livrate, dacă a efectuat livrarea în termenii și în condițiile stabilite de cumpărător.

El reprezintă angajamentul ferm asumat de către o bancă (emitentă, ordonatoare) la ordinul/ cererea și în conformitate cu instrucțiuni precise transmise către aceasta, în contul clientului sau (exportatorul), de a plăti o anumită sumă de bani (reprezentând contravaloarea exportului) către o terță persoană (beneficiarul acreditivului, vânzătorul) contra documentelor atestând efectuarea obligației (livrarea mărfii) pe care exportatorul se obligă să le emită și să le prezinte în condițiile și termenele stabilite de ordonatorul acreditivului.

În plus există posibilitatea ca banca emitentă/ ordonatoare să plătească sau să accepte, ca urmare a ordinului dat de beneficiarul acreditivului, cambii care au fost trase de către beneficiar, să accepte sau să negocieze cambii.

În derularea unui acreditiv documentar sunt implicate 4 părți, și anume:

- ordonatorul (importatorul/ cumpărătorul), cel care solicită băncii sale deschiderea acreditivului documentar, înscrisurile continuând denumirea și sediul ordonatorului, debitorul sau beneficiarul importului de mărfuri (dacă acesta este altul decât cumpărătorul din contractul comercial) - pentru acesta acreditivul constă într-o declarație de plată irevocabilă în favoarea exportatorului, condiționată de prezentarea documentelor, solicitate contractual și inserate drept clauze de acreditiv, de către beneficiar la banca sa;

- banca emitentă (banca importatorului), cea care la solicitarea importatorului își asumă angajamentul de plată, înscrisurile conținând denumirea și sediul băncii ordonatoare (emitente) care deschide acreditivul, a băncii plătitoare sau a aceleia care negociază cambii;

- beneficiarul acreditivului (exportatorul/ vânzătorul), cel în favoarea căruia a fost deschis acreditivul și cel care prezintă setul de documente în bancă în vederea încasării contravalorii mărfurilor livrate, înscrisurile conținând momentul deschiderii acreditivului, important pentru exportatorul care nu livrează marfa înainte de a fi anunțat cu privire la deschiderea acreditivului - pentru acesta acreditivul documentar apare ca o promisiune irevocabilă de plată din partea unei bănci, condiționată de prezentarea de către el, într-un anumit termen, a setului de documente care atestă expediția mărfii sau care sunt solicitate expres contractual și se reflectă în condițiile de derulare ale acreditivului documentar;

- banca exportatorului (banca avizatoare/ notificatoare/ plătitoare/ negociatoare), cea care îl deservește pe beneficiarul acreditivului.

Derularea plății prin acreditiv documentar implica parcurgerea mai multor etape:

1. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare și includerea modalității de plată prin acreditiv documentar. În general, în această etapă se vor fixa elementele de bază ale derulării contractului și clauzele de acreditiv care vor fi utilizate.

2. Importatorul - ordonator, dă ordin băncii sale în privința deschiderii acreditivului, pe baza disponibilului care îl are deja în contul sau, sau pe baza unui credit pe care banca îl acorda în acest scop. Importatorul/ cumpărătorul, în calitate de ordonator al acreditivului (care inițiază mecanismul lui), formulează în ordinul de deschidere al acestuia (dat băncii sale) exigențele asupra documentelor pe care trebuie să le depună beneficiarul la banca sa, ținând seama de clauzele stabilite în contractul de vânzare - cumpărare privind derularea tranzacției comerciale, precum și de normele acceptate sau indicative interbancar, care reglementează conținutul acreditivului. Pe plan internațional aceste norme interbancare sunt direcționate sau completate de normele uzuale în domeniul acreditivelor documentare stabilite de către Camera de Comerț Internațională sub denumirea de "Reguli și uzanțe uniforme referitoare la acreditivele documentare", document cunoscut și sub denumirea de "Publicația 500".

3. Deschiderea acreditivului și înștiințarea băncii exportatorului;

4. Avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului;

5. Confirmarea de către banca exportatoare a concordanței datelor din acreditiv cu clauzele din contractul încheiat, precum și alte clauze indicate de importatorul ordonator, dar care nu contravin spiritului contractului;

6. Livrarea mărfurilor, conform condițiilor contractului de vânzare-cumpărare încheiat și a clauzelor convenite în acreditiv;

7. Remiterea de către exportator la bancă a documentelor care dovedesc expedierea mărfurilor, documente ce au fost indicate în mod expres în acreditiv, în numărul de exemplare solicitat;

8. Plata contravalorii mărfurilor pe baza documentelor, în cazul în care acreditivul este domiciliat în țara vânzătorului exportator;

9. Banca firmei exportatoare remite documentele băncii firmei importatoare/ ordonatoare, debitând-o în valuta prevăzută în acreditiv;

10. Banca importatorului, pe baza documentelor primite și verificate drept corespunzătoare condițiilor din acreditiv, efectuează plata, creditând banca firmei exportatoare;

11. Banca firmei importatoare transmite documentele către aceasta, care, pe baza lor, va intra în posesia mărfurilor.

În general, startul derulării operațiunilor de deschidere a unui acreditiv documentar trebuie să se țină cont de unele elemente deosebit de importante...

Cumpărătorul dă ordin băncii sale să deschidă un acreditiv în favoarea vânzătorului și să-l analizeze prin intermediul altei bănci corespondente, de regulă, banca vânzătorului sau a beneficiarului. Întârzierea deschiderii acreditivului trebuie consemnată prin înscrierea unei clauze corespunzătoare, cu efect de penalizare în contractul de vânzare internațională, având în vedere daunele pe care le poate înregistra vânzătorul.

Astfel, deschiderea de acreditiv are menirea de a asigura atât pe vânzător cât și pe cumpărător că afacerea se poate înfăptui din punct de vedere al efectuării plății în condițiile în care se îndeplinesc clauzele contractuale de livrare a mărfii, comisionare, etc. Totodată, deschiderea de acreditiv nu implică o operațiune de plată de partea cumpărătorului ci doar creează premisele acesteia, cu condiția ca vânzătorul sp depună toate documentele necesare ăn termen la banca sa și să respecte condițiile pe care le cuprinde acreditivul ce i-a fost deschis.

O atenție deosebită trebuie acordată unor elemente obligatoriu negociate și înscrise în cadrul unui acreditiv documentar. Astfel, trebuie ținut cont de valoarea acreditivului și moneda în care se exprimă, precum și de documentele în baza cărora se va face plata, denumirea mărfii și menționarea principalelor caracteristici, documente care fac dovada livrării mărfii în condițiile contractuale stabilite, confirmarea acreditivului, care constă din acoperirea acreditivelor deschise prin angajamentul băncii confirmatoare, de regulă o bancă de prestigiu, care se adaugă la cel al băncii emitente (confirmarea acreditivului este solicitată, de obicei, de către beneficiar sau banca acestuia sau, mai rar, chiar de către banca emitentă - aici trebuie ținut cont de faptul că apar costuri suplimentare care nu sunt de neglijat prin dobânzile și comisioanele solicitate de banca confirmatoare) și, nu în ultimul rand, felul acreditivului reprezintă un factor important având în vedere diversitatea de forme pe care o cunoaște această modalitate de plată.

Oricum ar fi, înainte de a semna ordinul de deschidere al acreditivului documentar, importatorul trebuie să verifice:

- dacă pe imprimat este tipărită mențiunea că creditul documentar este supus R.U.U. și mențiunea de acreditiv irevocabil sau nu, după caz,

- dacă este menționat că este transferabil, dacă exportatorul și banca corespondentă sunt corect și complet identificați,

- în ce măsura determinarea prețului în valută reprezintă un risc de schimb suficient asigurat prin bancă,

- dacă prețul poate fi exprimat printr-o sumă exactă sau este necesară o marjă de toleranță/ siguranță,

- dacă a fost precizată calendaristic data expirării creditului documentar,

- existența condițiilor ca exportatorul să poată prezenta cu ușurință toate documentele prevăzute,

- dacă este oportun să se pretindă și un certificat de analiză, calitate, confirmare a cantității, etc.,

- dacă a fost menționată adresa la care importatorul să poată primi eventualele notificări,

- dacă data limită a expedierii mărfii este corelată cu data expirării acreditivului documentar și dacă între cele două date nu se interpun mai mult de 21 de zile (dacă s-a ținut seama de zilele nelucrătoare în raport cu calendarul specific țării exportatorului),

- dacă au fost corect reflectate condițiile de livrare stabilite în contractul de bază,

- dacă descrierea concisă a mărfii este totodată completă și precisă,

- dacă a fost menționat contul importatorului.

Pentru clarificări suplimentare considerăm necesar să prezentăm datele solicitate pentru o Cerere de deschidere a unui acreditiv documentar: numele băncii ordonatorului, numele, adresa și codul fiscal al ordonatorului, suma acreditivului exprimată în cifre și litere, felul valutei sumei de plată, numele complet, adresa exactă și numărul contului beneficiarului (cu datele conexe ale acestuia cum ar fi cod SWIFT, etc.), numele complet și adresa exactă a băncii beneficiarului, numărul și data semnării contractului extern, menționarea în sarcina cui sunt spezele și comisioanele, modul de efectuare al plății, numărul și data emiterii facturii externe, modul de comunicare al AD băncii avizatoare, dacă este un acreditiv transferabil, cine suportă asigurarea, precizarea locului și datei încărcării, precum și a locului de descărcare, precizarea condițiilor de livrare, precizarea necesității confirmării, expedieri parțiale și transbordări permise sau nepermise, precizarea băncii unde este utilizat creditul și a tipului de acreditiv, lista documentelor cerute, precizarea termenului de prezentare a documentelor, precizarea dacă este import de marfă sau import de marfă pentru prelucrare, țara vânzătorului, descrierea mărfurilor, precizarea unor instrucțiuni suplimentare (de obicei la cererea băncii și, bineînțeles în conformitate cu legislația în vigoare).

Setul de documente completat, însoțit de factura comercială (proformă) și de contractul comercial extern se depune de către importator la sucursala băncii comerciale.

Banca importatorului întocmește pe formular deschiderea creditului documentar, reproducând toate elementele esențiale ale cererii de deschidere a acreditivului documentar. O copie a actului o trimite băncii exportatorului și o alta copie o preda importatorului.

Întrucât deschiderea unui acreditiv înseamnă un angajament al băncii emitente de a plăti, accepta sau negocia contra unor documente, banca va trebui să decidă mai întâi dacă este pregătită să își asume un astfel de angajament.

De aceea, banca va lua în considerare activitatea clientului sau, seriozitatea acestuia, solvabilitatea lui.

Din momentul emiterii acreditivului, banca emitentă va trebui să plătească documentele prezentate, chiar dacă importatorul nu are banii necesari. Banca emitentă va verifica de asemenea dacă termenii și condițiile acreditivului sunt clare, concise și operante, precum și dacă sunt respectate toate regulile bancare și reglementările valutare în vigoare. După aceste verificări, banca emitenta va deschide acreditivul în favoarea beneficiarului iar banca importatorului înștiințează banca exportatorului cu privire la acest act.

Ofițerul de cont de la bancă verifică dacă agentul a completat corect toate rubricile formularului de cerere, dacă semnăturile persoanelor autorizate de pe formular corespund cu cele din lista specimenelor de semnătură, dacă cererea este însoțită de factura comercială și/ sau de contractul comercial extern. Apoi, lucrătorul bancar procedează la verificarea prealabila a disponibilităților valutare din contul agentului. Dacă acesta nu are disponibilități bancare valutare se apelează la cele în lei sau se creditează contul în lei întocmindu-se ordin de cumpărare de valută (dacă are valuta se face alimentarea directă sau verificarea disponibilului de cont).

Examinarea documentelor de către bănci nu trebuie să depășească la fiecare bancă un timp rezonabil, timp care nu poate fi mai mare de 7 zile bancare din ziua următoare primirii documentelor. Aceste 7 zile includ hotărârea de a accepta sau nu documente, precum și informarea despre aceasta a părții de unde au fost primite. Dacă documentele nu sunt în ordine, banca emitentă trebuie să avizeze despre aceasta partea de la care a primit documentele în interiorul celor 7 zile bancare.

Avizarea va cuprinde toate discrepanțele pentru care au fost refuzate documentele și trebuie să specifice dacă returnează sau nu documentele. Prudența băncii este justificată deoarece orice discrepanța în documente îndreptățește pe importator să refuze plata, băncile fiind exonerate de vicii ale formei, acurateții, autenticității și pentru condițiile conținute în documente.

După efectuarea acestor formalități, întreaga documentație este înaintată în centrala băncii la serviciul acreditive. Lucrătorul bancar de aici va deschide un acreditiv în engleză, conform cererii de deschidere a acreditivului, îi va da un număr de referință, îl va înregistra în registru, va opera notele contabile de blocaj, de percepere comision pentru deschiderea acreditivului și speze pentru telex/ SWIFT. Se va înregistra de asemenea, constituirea disponibilului de plată (cash colateral), cu data valutei, la maxim 2 zile de la data deschiderii acreditivului.

După vizarea documentației de către director, se va cifra conținutul acreditivului și se va trimite la o bancă corespondentă a băncii ordonatorului. În momentul primirii acreditivului, banca exportatorului îl va descifra (pentru a se asigura că nu este un fals), și va examina termenele și condițiile acreditivului.

Astfel, banca exportatorului poate să se rezume la rolul de simplu transmițător al deschiderii creditului sau poate fi solicitată de către banca importatorului să confirme deschiderea acreditivului. În acest caz, pe formular se adaugă la instrucțiuni speciale, mențiunea "vă rugăm să-l avizați pe beneficiar și să adăugați confirmarea Dvs.".

Dacă băncii respective i se cere numai să-l avizeze pe beneficiar, se înscrie formula "Această deschidere de cont vă este transmisă pentru avizarea beneficiarului fără vreun angajament de partea Dvs.".

Dacă refuză să confirme creditul documentar, banca exportatorului îi va comunica beneficiarului cu mențiunea "Această deschidere de acreditiv vă este transmisă fără vreun angajament de partea noastră".

Primind de la banca sa acreditivul documentar confirmat sau neconfirmat, exportatorul trebuie de îndată să verifice minuțios dacă mențiunile care le cuprind coincid cu clauzele contractului de bază. În caz contrar el este obligat să ceara imediat modificările corespunzătoare.

În final, în condiții normale de derulare a operațiunilor, banca exportatorului va întocmi un telex/ adresă către banca importatorului în care se specifică că exportatorul a fost înștiințat despre deschiderea acreditivului.

Acreditivul este considerat acceptat prin prezentarea documentelor băncii corespondente. De aceea, pentru a evita neînțelegerile, orice eroare descoperită în momentul primirii acreditivului documentar trebuie să fie imediat semnalată importatorului, pentru ca aceasta să ordone băncii emitente să efectueze modificările cuvenite.

Astfel, la primirea acreditivului, beneficiarul trebuie să verifice termenii și condițiile acestuia pentru a fi conforme cu contractul. În cazul constatării de neconcordanțe, beneficiarul va lua legătura cu importatorul cerând modificarea condițiilor respective, modificări care acesta le va face numai prin banca emitentă.

În cazul în care partenerii convin asupra efectuării unor modificări la acreditiv, atunci ordonatorul își va înștiința banca să efectueze modificarea la acreditiv. Pentru efectuarea modificării la acreditiv, banca emitentă va percepe un comision de modificare, precum și speze de transmitere a acesteia în străinătate.

După ce modificarea a fost cifrată și semnată de conducere va fi transmisă băncii exportatorului. După primirea mesajului de modificare prin telex/ SWIFT, banca exportatorului descifrează mesajul și îl transmite clientului sau, apoi anunță banca importatorului asupra efectuării modificării.

Utilizarea de către exportator a acreditivului documentar în raport cu banca corespondentă se bazează pe doua principii:

- principiul forței executorii a documentelor, prezentarea de către exportator a documentelor prescrise obligă banca la plata sumei prevăzute în acreditivul documentar;
- principiul forței executorii a termenelor, termenul de expediere a mărfurilor ca și termenul de valabilitate al acreditivului sunt esențiale. Banca are obligația de a plăti numai dacă aceste termene au fost respectate.

Dacă termenul de expediere a mărfii nu este menționat printr-o dată calendaristică, se consideră ca el coincide cu data expirării acreditivului.

În termenul de valabilitate al acreditivului, exportatorul va încărca marfa pentru livrare și va prezenta documentele băncii sale. Aceasta verifică documentele cu termenele și condițiile acreditivului, procedeu care poate avea mai multe operațiuni: verificarea felului documentului și numărul acestuia în conformitate cu prevederile acreditivului, citirea acreditivului și verificarea existenței unor modificări la acesta, verificarea individuală a fiecărui document în conformitate cu prevederile din Publicația 500.

Ordinea verificării documentelor poate fi cea a succesiunii în timp a emiterii lor (factura, cambia, documentul de transport, asigurarea, celelalte documente), după verificarea documentelor se trece la operațiunea finală a verificării, adică la asamblarea documentelor, această etapă constând în compararea documentelor între ele.

Documentele utilizate în executarea acreditivului sunt: factura, documentele de recepție cantitativă și calitativă a mărfii, buletinul de analiză, certificatul de origine, cel de garanție, documentul de transport, documentul de asigurare a mărfii, alte documente (certificate fitosanitare, sanitar-veterinare, diverse specificații, etc.).

- factura este documentul în baza căruia se stabilește contravaloarea mărfii, valabilă pentru toate documentele ce sunt prevăzute de acreditiv, se emite și este semnată și ștampilată, întotdeauna, de către vânzător (beneficiarul acreditivului).

Factura se întocmește pe numele cumpărătorului, al ordonatorului acreditivului (adresată lui) și cuprinde următoarele elemente de bază: descrierea exactă a mărfii, prețul unitar, valoarea totală, condiția de livrare, precizarea celorlalte documente, mai ales a documentelor de încasare și expediere, precum și a documentelor de asigurare.

Este deosebit de important ca toate aceste elemente să concorde cu cerințele înscrise în acreditiv. Băncile nu acceptă, de regulă, facturile comerciale emise pentru o sumă superioară valorii permise prin acreditiv.

Un acreditiv deschis cu o valoare indicată aproximativ (aproximativ, circa, about, etc.) privind cantitatea sau prețul unitar sunt interpretate în practica bancară internațională ca permițând o diferență de plus/ minus 10%.

Acreditivul deschis, care nu stipulează decât o cantitate determinată de marfă ce urmează a fi expediată, chiar dacă expedierile parțiale sunt interzise, admite o depășire a cantității de plus/ minus 5 %, cu excepția cazului în care cantitatea este solicitată într-un număr de unități de ambalaj sau articole individualizate.

- documentul de recepție calitativă a mărfii se emite, de regulă, de instituții de specialitate, persoane agreate de cumpărător.

- certificatul de origine face dovada de proveniență a mărfii și cumpărătorul îl utilizează la operația de vămuire a mărfii, având posibilitatea să obțină eventuale scutiri de taxe vamale (dacă legislația vamală prevede o asemenea scutire). Acest document poate fi utilizat pentru interzicerea reexporturilor.

- certificatul de garanție a greutății este emis de către anumite persoane juridice specializate în supravegherea, controlul și recepția mărfurilor aflate în trafic international, prin care se garantează pierderea de greutate pe care marfa a suferit-o în timpul transportului. Certificatul se utilizează, în special, la mărfurile ce se transportă în vrac, iar persoana care l-a solicitat plătește un comision instituției care l-a emis. Orice certificat de garanție a greutății se află în posesia persoanei care deține și documentul de încărcare.

- conosamentul maritim reprezintă documentul de transport pe apă al mărfii, având rol principal în achitarea de către cumpărător al mărfii, având rol principal în achitarea de către cumpărător a mărfii.

Deținătorul conosamentului este, în realitate, proprietarul mărfii. Concordanța elementelor înscrise în conosament cu cele din acreditiv constituie o condiție de bază pentru ca banca plătitoare să efectueze plata (verificându-se dacă este emis de cărăus numit sau de agentul lui, dacă a fost prezentat întregul set, dacă este clean on bord, dacă este andosat în alb, dacă descrierea mărfii corespunde cu cea din acreditiv, dacă se menționează porturile de încărcare și cele de destinație și acelea corespund cu cele din acreditiv, etc.).

Uzanțele internaționale admit menționarea pe conosament a preluării mărfurilor spre încărcare. Conosamentul se emite, în general, în mai multe originale negociabile (minim două) și în mai multe copii, care nu sunt negociabile. Numărul originalelor negociabile constituie un element obligatoriu care trebuie să fie menționat în conosament.

Cumpărătorul sau banca acestuia, de regulă, nu achită contravaloarea documentelor, până nu au siguranța că toate conosamentele originale au intrat în posesia băncii sau au fost retrase din circulație astfel încât nici un original să nu poată fi deținut de o persoana străină, care s-ar putea să se prezinte înaintea cumpărătorului real să recepționeze marfa.

- duplicatul frahtului international (sau al scrisorii de trăsură internațională) constituie documentul emis de căile ferate din țara exportatorului (vânzătorului) prin care se confirmă încasarea mărfii, arătându-se numele expeditorului și cel al destinatarului.

Data pusă (prin ștampila gării care primește marfa) de duplicatul de fraht de către stația de încărcare este considerată, în practica bancară internațională, ca termen de încărcare și expediție a mărfii. Duplicatul de fraht poate fi adresat direct cumpărătorului, fără ca acesta să o plătească.

- duplicatul de fraht adresat unei case de expediții se utilizează atât la exporturile ce se plătesc prin incasso documentar, cât și la cele la care plata se face prin acreditiv, în situațiile când între țara vânzătorului și cea a cumpărătorului nu există trafic direct de cale ferată sau când vânzătorul nu are încredere în cumpărător.

- duplicatul de fraht adresat unei bănci se utilizează mai ales în operațiile de export-import finanțate de bănci. Banca finanțatoare poate să impună ca în acreditiv să se prevadă expedierea mărfii la adresa ei sau a unei bănci corespondente sau la o casă de expediție.

- scrisoarea de transport aerian (conosamentul aerian) se întocmește în cadrul transportului aerian de mărfuri în 3 exemplare, originalul însoțind marfa, duplicatul este prezentat cu setul de documente la bancă iar al treilea exemplar rămâne la vânzător.

- adeverința reprezintă documentul eliberat de o casă de expediție prin care se confirmă primirea și expedierea mărfii la adresa indicată pe acreditiv, că marfa a trecut granița țării vânzătorului sau se confirmă primirea mărfii în vederea expedierii. Forma de adeverință preferată atât de către cumpărători, cât și de către bănci este aceea prin care se confirma primirea și expedierea la adresa indicată în acreditiv.

- asigurarea/ polița de asigurare constituie documentul prin care se atestă asigurarea mărfii. În cadrul acreditivelor documentare, în practica bancară internațională, se cere ca polița de asigurare să indice riscurile care au fost acoperite.

Pentru valabilitatea acesteia este bine să se verifice dacă este semnată și andosată polița de asigurare, dacă mărfurile sunt corect descrise, dacă sunt acoperite riscurile necesare, dacă suma acoperită este corectă, dacă valuta este aceeași cu cea din acreditiv, dacă sunt corecte porturile de plecare/ destinație specificate, dacă documentul de asigurare este datat înainte de data conosamentului, dacă se reflectă felul riscurilor cerute în acreditiv.

Dacă documentele sunt în ordine, banca întocmește o adresă însoțitoare a documentelor către banca ordonatorului. Totodată, banca exportatorului îi va transmite băncii ordonatorului un telex prin care va comunica faptul că a avizat documente în strictă concordanță cu termenii și condițiile acreditivului.

La primirea documentelor, banca ordonatorului va verifica formal dacă documentele corespund cu cele enumerate în scrisoarea de însoțire și dacă aceste documente corespund cu termenii și condițiile acreditivului.

Bineînțeles că se vor semna, ștampila și data, factura și documentul de transport (în conformitate cu Normele BNR nr. 3/ 1993). Documentația în original (factura, documente de transport, certificate, documente de asigurare), însoțită de exemplarul de cerere de deschidere acreditiv se va preda clientului importator.

În momentul sosirii extrasului de cont de la banca corespondentă, banca emitentă va debita contul de cash colateral. Lucrătorul bancar va transmite în același timp BNR un exemplar al formularului de cerere de deschidere acreditiv. Se considera apoi că operațiunea s-a încheiat și se clasează dosarul respectiv.

Ca tehnică de plată acreditivul prezintă câteva caracteristici:

- formalismul sau caracterul documentar, în sensul că exportatorul nu poate pretinde plata decât pe baza documentelor care atesta îndeplinirea condițiilor impuse de acreditiv. Pe de altă parte, băncile vor decide plata exclusiv pe baza documentelor, ele neavând sarcina să controleze mărfurile (banca trebuie să verifice numai existența documentelor și conținutul acestora, respectiv conformitatea lor cu conținutul acreditivului.

- independența față de relația contractuală de bază, în sensul că obligațiile asumate de părți, chiar dacă au ca temei un contract comercial, sunt autonome față de acesta, iar întinderea lor este cea precizată în acreditiv (în acest sens, în "Publicația 500" se specifica faptul că acreditivul este o tranzacție distinctă de cea de vânzare.

- fermitatea angajamentului bancar, în sensul că banca se angajează să efectueze plata, în conformitate cu instrucțiunile acreditivului, iar angajamentul său rămâne ferm până când, eventual, primește alte instrucțiuni decât cele inițiale.

- adaptabilitatea, în sensul că, prin tipurile sale, acreditivul poate fi adecvat diferitelor operațiuni de comerț interior sau exterior.

- siguranța, prin aceea că asigură protejarea intereselor tuturor părților implicate. Astfel, exportatorul are siguranța că, în condițiile respectării obligațiilor înscrise în acreditiv, va încasa contravaloarea mărfii, importatorul este asigurat că plata mărfii nu se va face decât după ce documentele precizate în acreditiv (care atestă expedierea mărfii, vor fi depuse la banca plătitoare iar banca emitentă este protejată prin gajul asupra documentelor de livrare.

Documentele care pot fi solicitate in mod uzual in cazul utilizării acreditivului documentar sunt:

- documente comerciale de identificare cantitativă, calitativă și valorică a mărfurilor livrate cum sunt factura, factura externă emisă de exportator, pe baza căreia se efectuează plata, funcții diferite au factura consulară, vizată sau legalizată de reprezentanța diplomatică a țării importatorului din țara exportatorului și factura proformă, de "informare" sau "provizorie", care este transmisă de exportator importatorului înainte de expedierea mărfurilor.

- documente de transport: conosamentul maritim sau fluvial, duplicatul scrisorii de trăsură internațională pentru transport feroviar sau rutier, scrisoarea de transport aerian, dovada sau adeverința unei case de expediții internaționale, în situația în care mărfurile livrate nu au greutatea sau volumul necesar ocupării unui vagon întreg.

- documentele de asigurare (în cazul în care condiția de livrare din contract prevede ca obligație a exportatorului de a asigura mărfurile pe parcurs international): polița sau certificatul de asigurare sau notele de acoperire (certificate de asigurare provizorii).

- documente care atestă calitatea, cantitatea și originea mărfurilor, proces verbal de recepție calitativă și cantitativă a mărfurilor, buletinul de analiză, certificatul fitosanitar, certificat de garanție, certificat de origine, etc.

Refuzul de plată al băncilor se explică prin prezentarea unor documente incomplete și/ sau incorecte, expirarea acreditivului, prezentarea documentelor cu întârziere, expedierea cu întârziere a mărfii.

Funcționarea corespunzătoare a acreditivului documentar este condiționată de cunoașterea unor elemente specifice, și anume:

- domicilierea, adică locul unde urmează să aibă loc plata acreditivului. Partenerii pot conveni în contractul de bază că acreditivul este domiciliat la o bancă din țara exportatorului (ceea ce avantajează pe exportator, acesta nefiind obligat să aștepte timpul de curier între bănci), la o bancă din țara importatorului, sau într-o țară terță.

- valoarea acreditivului, care se regăsește în instrucțiunile pe care le dă ordonatorul băncii sale, adică suma care urmează a fi plătită contra documentelor exportatorului. Conform art. 39 din "Publicația 500", valoarea acreditivului se poate exprima astfel: prin indicarea cu aproximație a sumei folosind expresiile "în jur de", "aproximativ", "circa", prin indicarea unei sume superioare, "până la concurența sumei", sau printr-o sumă fixă.

- valabilitatea acreditivului reprezintă termenul limită până la care exportatorul trebuie să prezinte documentele la ghișeele băncii unde este domiciliat acreditivul. Dacă în acreditiv nu este precizat termenul de predare al documentelor la bancă, acesta este considerat 21 de zile de la data emiterii documentului de transport.

Este de precizat faptul că data respectivă se refera la documentele prezentate, nu expediate. După această dată, banca refuză plata, iar prelungirea valabilității acreditivului nu se face decât din ordinul ordonatorului.

Termenul de livrare stabilit în contract trebuie să se regăsească în documentul de transport, care atestă expedierea mărfii. Depășirea acestui termen înseamnă neîndeplinirea obligațiilor contractuale și, deci, încetarea obligației de plata în cadrul acreditivului.

- natura angajamentului bancar, acesta putând fi revocabil, irevocabil și irevocabil confirmat.

Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitentă, fără nici un preaviz prealabil către beneficiar. Acreditivul documentar irevocabil presupune un angajament ferm al băncii emitente de a executa plata, accepta sau negocia documentele, care nu poate fi modificat sau anulat decât cu ajutorul tuturor părților.

Acreditivul irevocabil reprezintă pentru beneficiar o certitudine absolută privind plata, cu condiția prezentării tuturor documentelor prevăzute și confirmării tuturor celorlalte condiții. Acreditivul documentar irevocabil confirmat este acreditivul în care angajamentul irevocabil al băncii emitente se adaugă la un angajament egal ca valoare și condiții al băncii confirmatoare (din țara exportatorului).

- modul de stingere a obligației de plată asumate prin acreditivul documentar poate fi: plata la vedere, prin acceptare și plata diferată.

La acreditivul cu plata la vedere, în momentul prezentării documentelor la banca de către exportator, acesta este plătit imediat. În cazul plății prin acceptare se folosește un instrument de credit, banca plătitoare acceptând cambia prezentată de exportator odată cu documentele. Acreditivul cu plata diferată permite amânarea plății la un anumit termen de la prezentarea documentelor.

Deși larg utilizat în special pentru siguranța pe care o oferă, acreditivul documentar "oferă" și unele limite cum ar fi:

- Durata de operare, un interval de timp se scurge între acordul privind plata prin acreditiv și momentul în care exportatorul primește notificarea deschiderii acreditivului, acesta putând fi prelungit datorită unor situații ca: dificultăți întâmpinate de importator în găsirea unei bănci care să accepte operațiunea, lipsa de valută convertibilă în țara importatoare, etc.

Apoi, pentru efectuarea acestor plăți, banca dispune de un termen "rezonabil" de examinare a documentelor, care poate fi sub o săptămână în cazul acreditivelor confirmate dar se poate prelungi în cazul celor confirmate.

- Complexitatea, partenerii cu o experiență redusă în tranzacții internaționale pot găsi prea complicate regulile și procedurile impuse de utilizarea acreditivului și să tergiverseze nejustificat sau să priveze operațiunile de continuitate.

- Costul, acreditivul este cea mai scumpă modalitate de plată datorită "costurilor" de siguranță și confirmare.

Comisioanele percepute de bănci se aplică la valoarea acreditivului și, chiar dacă procentul este redus, valoarea absolută poate să devină foarte ridicată. Dacă părțile nu stipulează altfel (prin clauzele de acreditiv sau prin referire la clauze contractuale de repartiție a costurilor), costul acreditivului este în sarcina importatorului. În plus, acreditivul induce costuri și pentru băncile implicate, în raport cu complexitatea operațiunii și țările implicate.

Tipurile de acreditive documentare:

- din punct de vedere al fermității angajamentului bancar (funcție de natura lor), acreditivele pot fi revocabile (care pot fi anulate sau modificate de către banca emitentă la cererea ordonatorului/ importatorului în intervalul de la deschiderea sa și până la prezentarea documentelor de export la banca ce va efectua plata, fără să existe un acord prealabil al beneficiarului) și irevocabile (pe baza ordinului cumpărătorului/ ordonatorului, banca ordonatoare se angajează irevocabil să plătească beneficiarului să plătească suma stabilită ca urmare a prezentării documentelor conforme cu condițiile acreditivului, acreditivul documentar irevocabil neputând fi anulat sau modificat în timpul valabilității sale decât cu acordul tuturor participanților/ părților implicate - banca se obligă să plătească documentele, dacă s-a prevăzut plata la vedere, să le plătească la o dată determinată, să accepte trate trase de beneficiar asupra sa, dacă a fost stipulată acceptarea lor, să-și asume răspunderea pentru acceptarea și plata tratelor la scadență, dacă prin acreditiv nu s-a menționat că ele să fie trase asupra ordonatorului acreditivului, să plătească sumele trase la termen fără accept de recurs împotriva trăgătorului sau destinatarului de trată, acreditivul stipulând negocierea tratelor). Orice acreditiv documentar trebuie să aibă precizată natura lui (revocabil sau irevocabil) în caz contrar băncile considerându-l irevocabil. Trebuie reținut și faptul că acreditivele irevocabile pot fi confirmate sau neconfirmate.

Din punct de vedere al exportatorului, cel mai avantajos este acreditivul documentar irevocabil și confirmat, domiciliat la o bancă din țară sa și cu plata la vedere. Astfel, el este asigurat că acreditivul nu va fi retras sau modificat de către ordonator în termenul de valabilitate (este irevocabil), beneficiază de garanția unei bănci terțe (alta decât cea emitentă ca plată că fi efectuată (este confirmat), plata se va efectua fără întârziere, economisindu-se timpul necesar pentru transmiterea documentelor între băncile din cele două țări (este domiciliat în țara exportatorului), va încasa contravaloarea mărfii de îndată ce se depun documentele la banca plătitoare (este cu plata la vedere).

Caracterul flexibil al mecanismului de plăți prin acreditiv permite însă adaptarea acestei modalități de plată în raport cu modul de realizare a operațiunii comerciale (export direct, indirect sau prin intermediar), cu termenul de plată (vânzare cu plata imediată sau pe credit), cu facilitățile de finanțare oferite importatorului sau exportatorului, cu modul de efectuare a livrării (integrală sau în tranșe). Totodată, pentru operațiunile combinate de comerț exterior, de tipul reexportului sau contrapartidei s-au elaborat scheme specifice de plată prin acreditiv.

- din punct de vedere al momentului efectuării plății acreditivele pot fi: cu plata la vedere, cu plata la termen, de negociere, de acceptare.

Acreditivul documentar cu plata prin acceptare este utilizat în cazul unui export pe credit. Ele au o durată mai mare de 60 - 180 zile și presupun garantarea derulării operațiunilor prin intermediul unei trate (prin mecanismul cambial se garantează plata la vânzarea pe credit făcută de exportator). În cazul că acesta are nevoie de lichidități, el poate instructa banca să se sconteze cambia acceptată de banca emitenta. La scadența cambiei, ultimul beneficiar al acesteia (de exemplu, banca de scont), va încasa contravaloarea acesteia (respectiv suma înscrisă în acreditiv) de la banca emitentă.

Acreditivul cu plata diferată (amânată) este o formă de acreditiv în care plata documentelor nu se face în momentul prezentării acestora la bancă de către beneficiar, ci la o dată ulterioară, menționată în acreditiv.

Practic, aceasta înseamnă o finanțare a importatorului, care primește documentele și poate ridica marfa înainte de efectuarea plății, ceea ce impune luarea de măsuri pentru garantarea plății (de exemplu, prin acceptarea unei cambii care să acopere contravaloarea acreditivului și costul creditării). Acreditivul cu plata diferată se utilizează atunci când importatorul este comerciant care urmează să revândă mărfurile pe piața locală sau internațională, încasând contravaloarea lor și plătind, după ce și-a oprit marja proprie, pe exportator.

Acreditivul cu plata prin negociere este forma de acreditiv în care exportatorul prezintă băncii documentele însoțite de cambii cu scadența la vedere sau la termen trase asupra importatorului sau băncii emitente sau altei persoane indicate în acreditiv. Banca negociatoare achită cambiile spre a fi "vândute" băncii emitente.

Acreditivul cu plata prin negociere permite exportatorului să încaseze imediat prețul ce i se cuvine. Pentru operațiunea efectuată banca percepe încă un comision de negociere și își reține dobânda pentru intervalul scurs din momentul negocierii până în momentul încasării banilor de la banca emitentă. Acest tip de acreditiv poate fi folosit, ca și acreditivul cu plata prin acceptare, pentru finanțarea exportatorului care livrează pe credit.

- din punct de vedere al domicilierii acreditivele pot fi: în țara exportatorului, în țara importatorului sau într-o țară terță.

Domicilierea este concretizată de stabilirea băncii din orașul, țara în care ea se afla și la care se va efectua plata. Domicilierea unui acreditiv este stabilită, de regulă, de către banca emitentă a acestuia, uzanțele internaționale stabilind acesteia atribuții importante în ceea ce privește desemnarea băncii care va efectua plata.

Acreditivul documentar domiciliat în țara cumpărătorului mai poartă denumirea de acreditiv de negociere, stabilind locul de efectuare a plății la o bancă din țara cumpărătorului, de regulă la banca ordonatoare, vânzătorul putând, deci, să încaseze contravaloarea documentelor numai după ce acestea vor ajunge la banca străină și vor fi controlate de către aceasta.

Beneficiarul unui acreditiv domiciliat în țara cumpărătorului poate să încaseze contravaloarea documentelor în moneda țării sale, înainte ca documentele să fi ajuns la banca plătitoare străină, negociind trata trasă asupra băncii ordonatoare sau documentele de expediție, la o bancă locală (de regulă banca sa).

În acest caz beneficiarul va suporta cheltuielile de negociere (care depind îndeosebi de mărirea taxei scontului). Acreditivul documentar domiciliat în țara vânzătorului prezintă avantajul pentru vânzător ca, în principiu, poate să încaseze valoarea documentelor imediat după depunerea lor la banca sa, dacă după verificare acestea corespund condițiilor acreditivului și nu va avea de suportat cheltuieli sub formă de comisioane și speze bancare, care sunt suportate de către cumpărător.

- din punct de vedere al clauzelor aferente modului lor de executare sau de livrare a mărfurilor se cunosc acreditive transferabile și netransferabile, utilizabile total sau parțial, plătibile în tranșe (ca urmare a livrării eșalonate), utilizabile prin trate la vedere sau la termen, revolving, cu clauza roșie (red clause), subsidiare, acreditive back-to-back, acreditive de rambursare, reciproce, etc.

Acreditivul documentar transferabil conține în mod expres clauza de transferabilitate cu următorul conținut: vânzătorul, beneficiarul inițial al acreditivului poate să-și substituie unul sau mai mulți beneficiari secunzi, respectiv un alt furnizor sau mai mulți, operația de substituire având loc, de regulă, pentru întreaga cantitate de mărfuri ce face obiectul acreditivului.

Acreditivul se transferă în condițiile lui inițiale cu posibile excepții: valoarea totală și prețul unitar care pot fi mai mici, data la care expiră valabilitatea acreditivului și termenul de încărcare a mărfurilor, elemente care pot fi modificate în funcție de acordul intervenit între primul și cel de-al doilea beneficiar. Cheltuielile de transfer ale acreditivului se suportă de către primul beneficiar.

Prin acest transfer, există riscul ca banca care-l va executa să nu fie o bancă corespondentă celei ordonatoare și, ca urmare, să apară dificultăți în efectuarea plății. Acest tip de acreditiv este folosit în cazul exportului prin intermediari, atunci când furnizorul mărfurilor nu tratează direct cu cumpărătorul final. Acest tip de acreditiv se folosește în cazul exportului prin intermediari, atunci când furnizorul mărfurilor nu tratează direct cu cumpărătorul final.

Intermediarul (comisionarul) va cere cumpărătorului să deschidă un acreditiv documentar irevocabil transferabil, utilizabil și plătibil la banca sa. Banca intermediarului va transfera apoi acreditivul la banca furnizorului, intermediarul, putându-și îndeplini astfel obligațiile contractuale față de furnizor, fără a folosi fondurile proprii și fără a recurge la credite bancare.

Pentru siguranța operațiunii, este bine ca acreditivul original să fie confirmat de banca intermediarului dacă acesteia i se cere să se angajeze și să efectueze transferul acreditivului în favoarea furnizorului (beneficiarul secundar).

Fără această confirmare banca se va limita la a transfera acreditivul în favoarea unui terț, fără nici un angajament de partea sa. Banca intermediarului este cea care va aviza beneficiarul secundar în legătură cu transferul acreditivului.

După deschiderea acreditivului, beneficiarul secundar va prezenta documentele prin banca sa, băncii avizatoare (notificatoare). La primirea documentelor, banca notificatoare va înlocui documentele beneficiarului secundar (în principal factura) cu cele ale primului beneficiar care vor fi emise pentru suma totală a acreditivului original.

După aceea, banca avizatoare va prezenta documentele băncii emitente, obținând plata. La primirea banilor, banca va plăti beneficiarului secundar suma care i se datorează, iar diferența o va plăti primului beneficiar.

Dacă acreditivul nu prevede altfel, el nu poate fi transferat decât o singura dată, deci beneficiarul secundar nu poate transfera acreditivul unei părți terțe. Acreditivul transferabil va fi deschis în aceleași condiții și termeni cu ai acreditivului original cu excepția: numelui solicitantului care, după caz, va fi primul beneficiar, suma și prețul unitar pot fi mai mici pentru a permite comisionarului să-și ia profitul (comisionul), data expirării acreditivului și ultima dată de livrare vor fi anterioare celor din acreditivul original.

Acreditivul documentar netransferabil presupune faptul că nu se menționeaza alt beneficiar decât exportatorul.

Acreditivul divizibil presupune mențiunea ca suma de încasat se împarte între beneficiar și alte persoane indicate de acesta.

Acreditivul indivizibil nu conține mențiunea de împărțire a sumei de încasat, mențiune anterior indicată sau deductibilă din contractele comerciale anexate documentelor de deschidere ale acreditivului.

Acreditivul utilizabil total conține clauza în baza căreia el se poate utiliza o singură data în mod total.

Acreditivul parțial sau plătibil în tranșe se utilizează când are loc livrarea eșalonată a mărfurilor, pentru fiecare tranșă fiind prevăzută atțt cantitatea mărfii cât și termenul de încasare. Fiecare livrare poate fi privită ca o operațiune distinctă, diferită față de celelalte. Dacă marfa nu se expediază la termenul stabilit, tranșa expirată nu va mai putea fi utilizată, urmând să se execute tranșele viitoare, fiecare în termenul stabilit. Acest acreditiv este utilizabil mai ales în operațiunile comerciale solicitate în baza unui grafic strict de livrare, în funcție de anumite considerații ale cumpărătorului cum ar fi desfacerea mărfurilor primite anterior pentru acumularea sumelor necesare plății viitoarelor transe, aprovizionarea cu materii prime în funcție de necesitățile de consum, prelucrare sau revânzare, etc.

Acreditivul documentar revolving este o variantă a acreditivului plătibil în tranșe care se deschide numai pentru contravaloarea unei tranșe dintr-un contract de comerț exterior și își reîntregește valoarea pe măsura utilizării lui, până la limita valorii la care a fost deschis.

La deschiderea acreditivului revolving se indică expres valoarea tranșei și termenul de valabilitate pentru fiecare tranșă în parte. Modul de încărcare a tranșei se poate stabili în funcție de timp (în sensul că valoarea inițială se reîntregește lunar, trimestrial, de un număr de ori într-un interval) sau în funcție de valoare (de exemplu, cote determinate până se atinge valoarea globală a acreditivului).

Acreditivul documentar revolving este avantajos pentru cumpărător atunci când tranzacția este de valoare ridicată (putându-se folosi valori mici de creditare, cumpărătorul imobilizând sume mai puțin "compresive" asupra activității și cu costuri mai mici decât cel al mai multor acreditive cumulate pentru aceeași tranzacție), cu livrări în tranșe (permițând și o judicioasă eșalonare a livrărilor, simplificând și activitatea administrativă), deschiderea acreditivului realizându-se o singura data, iar pe măsura utilizării tranșei, acreditivul se poate utiliza în continuare pentru tranșele viitoare (vânzătorul având și siguranța livrării întregii producții realizate pentru obținerea valorii total a acreditivului).

Acreditivul utilizabil prin cambii este forma de plata în care cambia la termen este trasă asupra băncii care are sarcina să execute acreditivul (banca plătitoare). Prin tragerea cambiilor la termen, se obține de către vânzător angajamentul irevocabil, cu condiția ca documentele prezentate să fie în conformitate cu acreditivul. Acest acreditiv este oportun atunci când exportatorul, neavând încredere în cumpărător, trage cambii, de regulă nu asupra acestuia, ci asupra unei bănci.

Acreditivul cu clauza roșie (red clause) reprezintă o favoare specială acordată vânzătorului (exportatorului) de către importator, care permite băncii ordonatoare (sau celei confirmatoare) să-i avanseze beneficiarului, în contul viitoarei livrări, o parte din valoarea afacerii (un avans înainte de începerea livrării mărfii).

Avansul pe care îl primește exportatorul (reprezintă o cotă procentuală din valoarea acreditivului sau, mai rar, întreaga valoare a acestuia și este deductibil din valoarea reglementării finale și rambursabil în caz de neexecutare a contractului), acordat pe riscul și răspunderea băncii ordonatoare, îi permite acestuia să efectueze aprovizionarea cu materii prime, să angajeze forță de munca, etc. în funcție de interesele acestuia sau de interese comune stabilite contractual, în vederea efectuării exportului.

Importatorul, realizând astfel o operațiune de finanțare a exportului, poate solicita de la exportator o garanție până la livrarea mărfurilor și depunerea documentelor respective. Este utilizat în special în operațiunile de intermediere, când exportatorul are mai mulți furnizori locali, care trebuie plătiți cash la livrare, sau mărfurile sunt procurate de la licitații locale cu plata pe loc, în acest caz avansul trebuind să acopere contravaloarea mărfurilor livrate.

Acreditivul documentar subsidiar constă în aceea că, pe baza unui acreditiv extern pe care l-a primit de exportator, acesta urmează să deschidă pe piața internă un acreditiv intern în favoarea unui producător de mărfuri (sau posesor al acelor mărfuri), fiind o alternativa la acreditivul transferabil fiind utilizat în locul acestuia atunci când acreditivul original nu cuprinde clauza de transferabilitate sau beneficiarul principal dorește să schimbe termenii din acreditivul original.

În acest caz, beneficiarul principal, care poate fi o casă de comerț care face reexport, va cere băncii sale să deschidă un acreditiv în favoarea beneficiarului secundar, care "se va sprijini" pe acreditivul original. Acreditivul original și acreditivul back-to-back sunt independente unul de celălalt, între ele neexistând nici o legătură juridică, chiar dacă fac parte din una și aceeași operațiune comercială, tranzacția de acest fel efectuându-se de bancă pe baza a doua acte juridice distincte.

Acest acreditiv se utilizează în situațiile în care exportatorul nu este el însuși producătorul/ posesorul mărfurilor ce urmează să se exporte. De exemplu, dacă o bancă locală primește un acreditiv deschis la un exportator în favoarea furnizorului local, îl va plăti pe acesta din urmă, ca urmare a livrării de mărfuri și depunerii documentelor conforme cu acreditivul.

Acreditivul documentar back-to-back (denumit și acreditiv ajutător sau sprijinit spate-în-spate) este un acreditiv de import deschis pe baza unui acreditiv de export, această forma de acreditiv fiind utilizată în operațiunile de reexport sau de intermediere pe piața locală. Desfășurarea normala a plăților necesită o corelație strânsă între termenele de livrare, de plată și cele de valabilitate ale acreditivului.

Exista două forme de acreditiv back-to-back reprezentate de acreditivul concordant, când deschiderea acreditivului subsidiar necesită aceleași documente ca și acreditivul original și acreditivul neconcordant când acreditivul original, după schimbările de facturi și, dacă este cazul, de cambii, nu poate fi utilizat cu documentele necesare acreditivului subsidiar.

Principalele avantaje prezentate de acest tip de acreditiv sunt: permite intermediarilor cu capacitate financiară mai redusă să realizeze tranzacții internaționale de valoare ridicata, dă siguranță cumpărătorului final, inițiatorul poate angaja operațiuni de transport, vamale, etc., se pot schimba condițiile din acreditivul original, alegându-se, de exemplu, alte termene de plată.

În cazul în care cele două părți implicate în derularea finală a tranzacției se cunosc, marfa este expediată direct de la primul la ultimul. Documentele sunt expediate la banca exportatorului, acesta procedând, dacă este cazul, la schimbarea facturii sau a altor documente potrivit condițiilor din primul acreditiv.

Spre deosebire de acreditivul transferabil, la acreditivul back-to-back, cumpărătorul nu este neapărat informat că operațiunea se derulează printr-un intermediar (comisionar). Pe de alta parte, în cazul acreditivului transferabil, comisionarul și banca nu au nici o obligație, cu excepția cazului în care se confirmă acreditivul, în timp ce la acreditivul back-to-back ei au obligațiile și răspunderile depline de la orice acreditiv.

Cesionarea acreditivului documentar se practică atunci când nu este posibilă utilizarea acreditivului transferabil sau cel back-to-back pentru a transfera în condiții de siguranță acreditivul în favoarea unui terț. Astfel, intermediarul în favoarea căruia s-a deschis un acreditiv, poate ceda în totalitate sau numai parțial dreptul de creanță dobândit prin acreditiv unui terț, exportatorul real. În general, declarația de cesiune se face în scris, precizându-se suma la care se referă, și este prezentată de către beneficiarul acreditivului (cedentul) băncii sale, care notifică cesiunea beneficiarului acesteia, putând astfel să și confirme acreditivul.

Banca precizează cesionarului că va vărsa direct suma cedată, după realizarea acreditivului, dacă toate condițiile privind utilizarea acreditivului vor fi îndeplinite. Spre deosebire de acreditivul transferabil, în cazul cesiunii, cesionarul nu poate utiliza creditul el însuși. Dacă beneficiarul acreditivului nu dorește sau nu este în măsură să utilizeze acreditivul, prezentând documentele necesare, cesionarul nu va putea fi creditat cu suma ce îi revine.

Acreditivul documentar de rambursare reprezintă ordinul scris emis de către bancă (ordonatoare) unei bănci corespondente din străinătate, la care are cont și disponibil valutar, pentru ca aceasta să pună la dispoziția unei terțe bănci o sumă determinată. Din această sumă, banca terță va rambursa o sumă ca urmare a executării unui acreditiv sau a unui ordin de plată pe care l-a primit de la banca ordonatoare. Banca terță, în calitatea ei de banca acreditată, este avizată de deschiderea în favoarea ei a acreditivului de rambursare.

Acreditivul documentar reciproc are mai multe forme de manifestare și este specific operațiunilor de contrapartida, în care efectuarea unui import este legată de realizarea unui export din țara importatoare în țara exportatoare.

Cele mai utilizate sunt acreditivul documentar reciproc simplu, corespunzător căruia fiecare partener include în documentele de deschidere a acreditivului clauza "de intrare în vigoare" prin care exportatorul beneficiar poate încasa contravaloarea mărfii livrate odată cu depunerea documentelor, cu respectarea strictă a condițiilor contractuale.

Suma astfel încasată va fi utilizată pentru acoperirea contrapartidei sau, până la achitarea importului, pentru alte scopuri. Această formă prezintă riscul nelivrării la termenul convenit (sau deloc) a contrapartidei.

O alta formă este acreditivul documentar reciproc "a valoir" (de valoare) care conține o clauză de valoare (a valoir) prin care disponibilitățile valutare create de unul din acreditive sunt utilizate pentru acoperirea unui alt acreditiv, iar plata se face numai în limita valorii efectiv utilizate.

Prin urmare, pe de o parte, acreditivul de import are o valoare limitată la valoarea acreditivului de export, iar pe cealaltă parte, exportatorul beneficiar al acreditivului reciproc nu poate expedia mărfurile și utiliza acreditivul dacă partenerul nu a deschis la timp contracreditul respectiv corespunzător, deoarece primul acreditiv nu intră în vigoare decât la deschiderea celui de-al doilea.

O alta forma este acreditivul documentar reciproc escrow care cuprinde, pe lângă clauza de intrare în vigoare clauza a valoir și o clauză de garanție, prin care banca emitentă își asumă angajamentul ferm și necondiționat de a efectua plata în valută în cazul în care acreditivul partenerului expiră, neutilizat total sau parțial, deci dacă partenerul în contrapartidă nu livrează în termenul convenit tot lotul sau renunță la livrarea lui. Acreditivul escrow dă exportatorului mai multa siguranță că livrarea va avea loc în conformitate cu contractul încheiat, în caz contrar acesta recuperând de la bancă, în valuta, contravaloarea livrării sale.

Dorin, Merticaru