Lucru
- Economics - Tehnica plăților interne și
internaționale
Economics
Sistemul financiar bancar.
Generalități.
Este un sistem integrat și specific, deschis și dinamic, format din totalitatea instituțiilor și organismelor specifice, a cadrului legislativ adecvat, a metodelor, tehnicilor, instrumentelor, procedeelor, mijloacelor, conceptelor, regulilor, uzanțelor și modelelor utilizate efectiv, a sistemelor informaționale și/ sau informatice, a personalului de specialitate, a relațiilor financiar-bancare interne și internaționale, a conexiunilor stabilite în scopul derulării unor operațiuni/ tranzacții active și/ sau pasive, precum și a sistemelor de telecomunicație, a sistemelor de tehnică de calcul utilizate manual/ automat/ hibrid pentru:
- atragerea
fondurilor disponibile de la public/ agenți economici în conturi
cu numerar sau titluri negociabile, plătibile la vedere/ termen,
în scopul păstrării și fructificării lor;
- acordarea și rambursarea de credite de diverse tipuri prin diferite proceduri;
- distribuirea de mijloace banești suplimentare agenților economici la cererea acestora, în vederea completării capitalului social;
- punerea în circulație a monedei de hârtie, divizionare și monedei de cont pentru formarea masei monetare în circulație;
- fundamentarea și derularea politicii monetare la nivel național;
- tezaurizarea sumelor proprietate ale deponenților, desfășurarea operativă de operațiuni bancare cu agenții economici;
- asigurarea unei confidențialități maxime a conturilor, tranzacțiilor, operațiunilor, soldurilor, sumelor și a altor elemente complementare;
- creația economică prin participarea băncilor la capitalul social al societăților comerciale, acordarea de către bănci a unor împrumuturi în scopul obținerii calității de asociat/ acționar de către banca respectivă, acordarea de consultanță financiară agenților economici, asigurarea de asistență operatorilor economici pentru majorarea capitalului prin subscripție publică/ emisiune de obligațiuni;
- evidenta încasării impozitelor și taxelor datorate bugetului statului;
- asigurarea/ reasigurarea în multiple forme și variante;
- concentrarea economiilor bănești ale populației, acordarea de dobânzi pentru utilizarea acestor fonduri prin plasamentul pe piață financiară;
- intermedieri de tranzacții cu diferite bunuri, metale prețioase, monede;
- controlul legalității, oportunității și valabilității tuturor operatorilor economici la diferite tranzacții și operațiuni desfășurate pe plan intern/ internațional în condiții de eficiență economică acceptabilă, risc economic controlabil și restricții reglementare impuse de autoritatea tutelară națională în domeniul financiar-bancar, cu scopul asigurării securității tranzacțiilor și aplicării politicii monetare a Guvernului României.
- acordarea și rambursarea de credite de diverse tipuri prin diferite proceduri;
- distribuirea de mijloace banești suplimentare agenților economici la cererea acestora, în vederea completării capitalului social;
- punerea în circulație a monedei de hârtie, divizionare și monedei de cont pentru formarea masei monetare în circulație;
- fundamentarea și derularea politicii monetare la nivel național;
- tezaurizarea sumelor proprietate ale deponenților, desfășurarea operativă de operațiuni bancare cu agenții economici;
- asigurarea unei confidențialități maxime a conturilor, tranzacțiilor, operațiunilor, soldurilor, sumelor și a altor elemente complementare;
- creația economică prin participarea băncilor la capitalul social al societăților comerciale, acordarea de către bănci a unor împrumuturi în scopul obținerii calității de asociat/ acționar de către banca respectivă, acordarea de consultanță financiară agenților economici, asigurarea de asistență operatorilor economici pentru majorarea capitalului prin subscripție publică/ emisiune de obligațiuni;
- evidenta încasării impozitelor și taxelor datorate bugetului statului;
- asigurarea/ reasigurarea în multiple forme și variante;
- concentrarea economiilor bănești ale populației, acordarea de dobânzi pentru utilizarea acestor fonduri prin plasamentul pe piață financiară;
- intermedieri de tranzacții cu diferite bunuri, metale prețioase, monede;
- controlul legalității, oportunității și valabilității tuturor operatorilor economici la diferite tranzacții și operațiuni desfășurate pe plan intern/ internațional în condiții de eficiență economică acceptabilă, risc economic controlabil și restricții reglementare impuse de autoritatea tutelară națională în domeniul financiar-bancar, cu scopul asigurării securității tranzacțiilor și aplicării politicii monetare a Guvernului României.
Instituțiile și organismele specifice sistemului financiar-bancar
sunt:
-1-
Ministerul Finanțelor - asigura implementarea politicii financiare
a statului, având rolul esențial de fundamentare pe baze
științifice și strategice a bugetului statului, precum și
gestiunea încasării impozitelor și taxelor de la agenții economici
și persoanele fizice;
-2- Ministerele economice - cu rol de a gestiona resursele financiare din domeniul specific de activitate, inclusiv controlul operatorilor economici subordonați;
-3- Curtea de Conturi - care asigură controlul financiar la nivelul regiilor autonome, operatorilor economici, inclusiv informarea operațivă a Guvernului și Parlamentului României cu privire la rezultatele controalelor efectuate;
-4- Garda Financiară - care efectuează controale aleatoare în scopul combaterii evaziunii fiscale, a verificării legalității operațiilor economico-financiare derulate de către operatorii economici care își desfășoară activitatea în spațiul economiei naționale;
-5- Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat - care realizează implementarea politicii financiare a Guvernului României la nivel central și local, inclusiv verificarea legalității tuturor operațiilor specifice finanțelor publice;
-6- Administrațiile Financiare - organizate la nivel județean, municipal și pentru sectoarele capitalei, care asigura impunerea și încasarea impozitelor și taxelor de la populație, în limitele legislației financiare în vigoare, organizând evidența operativă asociată impozitelor și taxelor directe (impozitul pe veniturile provenite din închirierea de imobile, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxe de timbru, brevete, mijloace de transport, alte impozite și taxe directe);
-7- Banca Națională a României - asigură strategia și conduce politica monetară și de credit în scopul menținerii stabilității monetare, în cadrul politicii economice și financiare a statului român. În acest sens ea poate fi împuternicită de Parlamentul României să participe sau să devină membră a organizațiilor internaționale financiare, bancare sau monetare sau poate participa, în numele statului român, la negocieri de profil pentru a încheia acorduri în domeniile financiar, monetar și de plăți, acorduri privind împrumuturi pe termen scurt, acorduri de tip swap cu băncile centrale, băncile comerciale și instituțiile monetare internaționale, dacă acestea sunt rambursate în termen de un an.
-8- Societățile bancare - reprezintă entități de stat, particulare sau mixte care atrag mijloacele bănești temporar disponibile ale clienților în conturile deschise ale acestora, acordă credite pe diferite termene, efectuează viramente de credit și tranzacții cu asemenea instrumente, vânzarea-cumpărarea de valută și alte operațiuni valutare.
-9- Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC) - este o instituție centrala de stat, de interes public, organizată funcțional ca o bancă a populației, cu un obiectiv specific: atragerea, păstrarea și fructificarea, prin mijloace, instrumente și tehnici specifice, a sumelor temporar disponibile aparținând persoanelor fizice sau juridice. Caracterul de instituție publică apare datorită faptului că, similar altor țări, statul garantează economiile bănești ale populației depuse la CEC, în timp ce dreptul titularului asupra sumelor depuse este ocrotit prin lege. Pe baza depunerilor populației, CEC păstrează aceste depozite în cont la BNR, în scopul constituirii și suplimentării disponibilităților de creditare a agenților economici. CEC are personalitate juridică, sediul central la București și își organizează în teritoriu sucursale, filiale și agenții, toate aceste structuri organizatorice având posibilitatea de a avea personalitate juridică. CEC are la bază principiile gestiunii economice și autonomiei financiare, păstrând în condițiile prevăzute de lege disponibilitățile bănești ale populației la BNR sau, în contul acesteia, la alte bănci, pentru care primește dobânda stabilită în conformitate cu prevederile legale (băncile fiind obligate ca, în orice moment, să asigure CEC-ului lichiditățile necesare plăților.
-10- Bursele de valori - asigura locul și mijloacele specifice pentru realizarea tranzacțiilor cu titluri financiare în condiții de organizare particulare, în condiții de transparență și liberă concurență. Trăsăturile definitorii ale burselor de valori sunt reprezentate de: organizarea și funcționarea unei piețe de titluri financiare, definitivarea tranzacțiilor într-un spațiu organizat, existența unor echipamente de calcul și telecomunicație utilizate pentru gestiunea integrală a tuturor tranzacțiilor desfășurate, desfășurarea tranzacțiilor în condiții de concurență și transparența maximă, accesul egal la informațiile bursiere către toți participanții la tranzacții, licitarea, negocierea, încheierea și executarea contractelor care au loc după o procedură cunoscută, prin intermediul unor firme și/ sau persoane juridice autorizate/ specializate, obiectul esențial al tranzacțiilor bursiere îl constituie titlurile financiare privite ca active financiare nebancare, evidențiate pe un suport material sau în cont și negociabile pe piața secundară la valoarea de piață. Aceste titluri financiare asigură deținătorului dreptul de a obține venituri rezultate din investiții, în condițiile în care proprietarul acceptă în mod nemijlocit riscul afacerii. Bursele de valori lucrează cu următoarele tipuri de titluri financiare: primare (acțiuni și obligațiuni), derivate (contracte futures și obțiuni), sintetice (futures cu indici de bursă, hârtii de valoare, valori mobiliare).
-11- Casele de schimb valutar - sunt societăți comerciale organizate ca persoane juridice în conformitate cu Legea nr. 31/ 1990 privind societățile comerciale și care au ca unic obiect de activitate schimbul valutar autorizat de către BNR. În scopul funcționării lor, casele de schimb valutar solicita BNR acordarea autorizației de funcționare, pentru care trebuie îndeplinite următoarele condiții: obiectul unic de activitate, conform statutului și contractului de societate, trebuie să îl constituie schimbul valutar pentru persoane fizice, prezentarea unei dovezi care să ateste posesia unui spațiu destinat exclusiv schimbului valutar, cu acces direct și adresa identificabilă, solicitantul trebuie să notifice numele și sediul băncii la care are deschis contul curent, solicitantul trebuie să prezinte dovada că a subscris și a vărsat în totalitate capitalul social în numele casei de schimb ca persoană juridică. În plus trebuie asigurate condițiile tehnice și de securitate necesare activității de schimb valutar, inclusiv existența personalului cu certificat de cazier judiciar fără antecedente, fără a uita de disponibilul obligatoriu de cont (disponibilitatea în cont are o valoare prag care este stabilită prin reglementări directe de către BNR). Casele de schimb valutar își păstrează disponibilitățile în valuta sau în lei numai în conturile deschise la societățile bancare autorizate din România (care pot fi păstrate total sau parțial și în casieria casei de schimb valutar). Ele pot utiliza disponibilitățile în valuta exclusiv pentru operații de schimb valutar, având și posibilitatea de a achiziționa (în limita disponibilităților proprii) valuta de pe piața valutară interbancară (prin intermediul societăților bancare). Comisioanele se încasează obligatoriu în lei (comisioanele de cumpărare fiind obligatoriu egale cu cele de vânzare) iar contabilitatea se ține în conformitate cu Legea nr. 82/ 1991 - a contabilității, în timp ce raportarea către BNR se va face în conformitate cu normele emise în acest sens.
-12- Societățile de asigurare și reasigurare - pot fi privite din mai multe puncte de vedere. Puțini dintre noi știu că societățile de asigurare și reasigurare se constituie asemenea unor fonduri mutuale sau de investiții. Acest lucru se datorează principiului de funcționare al acestor societăți reprezentat de cumularea de fonduri (sub forma primelor de asigurare) și administrarea acestora în scopul acoperirii unor riscuri (care se stabilesc contractual sub forma directă a poliței de asigurare și/ sau a unui contract de asigurare). Din acest motiv este necesar ca în această categorie să realizăm o scurtă prezentare a fondurilor mutuale. Printr-un efect imediat se poate aborda problema societăților de investiții care au ca obiect exclusiv de activitate mobilizarea resurselor financiare disponibile de la persoanele fizice sau juridice și plasarea lor în diferite instrumente financiare. De aici până la societățile de administrare a investițiilor nu mai este decât un pas, acestea fiind societăți care au ca obiect exclusiv de activitate administrarea fondurilor deschise de investiții și a societăților de investiții. Marea majoritate a societăților de asigurare și reasigurare contemporane au adoptat o formulă de activitate care cumulează forma clasică a societății de asigurare reasigurare cu toate formele de administrare a fondurilor mutuale, de investiții, etc., devenind "de facto" și societăți de investiții sau de administrare de investiții. Plecând de la societatea de asigurare de tip clasic se poate spune că aceasta va cumula fondurile vărsate de clienții acesteia sub forma primelor de asigurare realizând o masă monetară de gestionat. Gestiunea acesteia se va îndrepta atât spre acoperirea riscurilor pentru care s-au încheiat polițele de asigurare (efortul individual de acoperire a riscurilor fiind deosebit de redus în comparație cu un efort comun, al mai multor persoane) cât și spre o investire cât mai profitabilă a acestor resurse fie pentru a crea disponibilitățile necesare unor facilități orientate către client fie pentru a crește profiturile instituției în sine (asigurând acoperirea costurilor și prosperitatea societății respective).
-13- Fondurile mutuale - acestea sunt o formă instituționalizată de concentrare a resurselor bănești disponibile ale indivizilor, în vederea investirii capitalului astfel format în activități economico-sociale interne și internaționale.
-14- Societățile de investiții/ plasament - reprezintă firme care, contra unei taxe de gestiune, investesc fondurile colectate de la un mare număr de mici investitori în titluri financiare astfel încât să obțină o valorificare maxima, în condiții de siguranță ale plasamentelor fondurilor respective. Micul investitor fiind neavizat și incompetent în a aprecia prognoza dezvoltării economice și a pieței beneficiază de personalul calificat al acestor societăți de investiții, analiști și economiști cu experiență, care pot realiza o selecție eficientă a oportunităților de investiție și să asigure venituri optime.
-15- Agenții economici - sunt de două tipuri: societăți comerciale (pe acțiuni, cu răspundere limitată, etc., caracterizate printr-o autonomie funcțională și financiară maximă, cu capital autohton privat sau de stat, străin sau mixt) și regiile autonome (agenți economici cu capital integral de stat, cu autonomie funcțională dar, în sfera relațiilor financiare cu administrația de stat, reprezentată prin Ministerul Finanțelor; au un regim specific și primesc subvenții în situația în care înregistrează pierderi sau varsă la bugetul statului profitul care depășește necesitățile interne).
-2- Ministerele economice - cu rol de a gestiona resursele financiare din domeniul specific de activitate, inclusiv controlul operatorilor economici subordonați;
-3- Curtea de Conturi - care asigură controlul financiar la nivelul regiilor autonome, operatorilor economici, inclusiv informarea operațivă a Guvernului și Parlamentului României cu privire la rezultatele controalelor efectuate;
-4- Garda Financiară - care efectuează controale aleatoare în scopul combaterii evaziunii fiscale, a verificării legalității operațiilor economico-financiare derulate de către operatorii economici care își desfășoară activitatea în spațiul economiei naționale;
-5- Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat - care realizează implementarea politicii financiare a Guvernului României la nivel central și local, inclusiv verificarea legalității tuturor operațiilor specifice finanțelor publice;
-6- Administrațiile Financiare - organizate la nivel județean, municipal și pentru sectoarele capitalei, care asigura impunerea și încasarea impozitelor și taxelor de la populație, în limitele legislației financiare în vigoare, organizând evidența operativă asociată impozitelor și taxelor directe (impozitul pe veniturile provenite din închirierea de imobile, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxe de timbru, brevete, mijloace de transport, alte impozite și taxe directe);
-7- Banca Națională a României - asigură strategia și conduce politica monetară și de credit în scopul menținerii stabilității monetare, în cadrul politicii economice și financiare a statului român. În acest sens ea poate fi împuternicită de Parlamentul României să participe sau să devină membră a organizațiilor internaționale financiare, bancare sau monetare sau poate participa, în numele statului român, la negocieri de profil pentru a încheia acorduri în domeniile financiar, monetar și de plăți, acorduri privind împrumuturi pe termen scurt, acorduri de tip swap cu băncile centrale, băncile comerciale și instituțiile monetare internaționale, dacă acestea sunt rambursate în termen de un an.
-8- Societățile bancare - reprezintă entități de stat, particulare sau mixte care atrag mijloacele bănești temporar disponibile ale clienților în conturile deschise ale acestora, acordă credite pe diferite termene, efectuează viramente de credit și tranzacții cu asemenea instrumente, vânzarea-cumpărarea de valută și alte operațiuni valutare.
-9- Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC) - este o instituție centrala de stat, de interes public, organizată funcțional ca o bancă a populației, cu un obiectiv specific: atragerea, păstrarea și fructificarea, prin mijloace, instrumente și tehnici specifice, a sumelor temporar disponibile aparținând persoanelor fizice sau juridice. Caracterul de instituție publică apare datorită faptului că, similar altor țări, statul garantează economiile bănești ale populației depuse la CEC, în timp ce dreptul titularului asupra sumelor depuse este ocrotit prin lege. Pe baza depunerilor populației, CEC păstrează aceste depozite în cont la BNR, în scopul constituirii și suplimentării disponibilităților de creditare a agenților economici. CEC are personalitate juridică, sediul central la București și își organizează în teritoriu sucursale, filiale și agenții, toate aceste structuri organizatorice având posibilitatea de a avea personalitate juridică. CEC are la bază principiile gestiunii economice și autonomiei financiare, păstrând în condițiile prevăzute de lege disponibilitățile bănești ale populației la BNR sau, în contul acesteia, la alte bănci, pentru care primește dobânda stabilită în conformitate cu prevederile legale (băncile fiind obligate ca, în orice moment, să asigure CEC-ului lichiditățile necesare plăților.
-10- Bursele de valori - asigura locul și mijloacele specifice pentru realizarea tranzacțiilor cu titluri financiare în condiții de organizare particulare, în condiții de transparență și liberă concurență. Trăsăturile definitorii ale burselor de valori sunt reprezentate de: organizarea și funcționarea unei piețe de titluri financiare, definitivarea tranzacțiilor într-un spațiu organizat, existența unor echipamente de calcul și telecomunicație utilizate pentru gestiunea integrală a tuturor tranzacțiilor desfășurate, desfășurarea tranzacțiilor în condiții de concurență și transparența maximă, accesul egal la informațiile bursiere către toți participanții la tranzacții, licitarea, negocierea, încheierea și executarea contractelor care au loc după o procedură cunoscută, prin intermediul unor firme și/ sau persoane juridice autorizate/ specializate, obiectul esențial al tranzacțiilor bursiere îl constituie titlurile financiare privite ca active financiare nebancare, evidențiate pe un suport material sau în cont și negociabile pe piața secundară la valoarea de piață. Aceste titluri financiare asigură deținătorului dreptul de a obține venituri rezultate din investiții, în condițiile în care proprietarul acceptă în mod nemijlocit riscul afacerii. Bursele de valori lucrează cu următoarele tipuri de titluri financiare: primare (acțiuni și obligațiuni), derivate (contracte futures și obțiuni), sintetice (futures cu indici de bursă, hârtii de valoare, valori mobiliare).
-11- Casele de schimb valutar - sunt societăți comerciale organizate ca persoane juridice în conformitate cu Legea nr. 31/ 1990 privind societățile comerciale și care au ca unic obiect de activitate schimbul valutar autorizat de către BNR. În scopul funcționării lor, casele de schimb valutar solicita BNR acordarea autorizației de funcționare, pentru care trebuie îndeplinite următoarele condiții: obiectul unic de activitate, conform statutului și contractului de societate, trebuie să îl constituie schimbul valutar pentru persoane fizice, prezentarea unei dovezi care să ateste posesia unui spațiu destinat exclusiv schimbului valutar, cu acces direct și adresa identificabilă, solicitantul trebuie să notifice numele și sediul băncii la care are deschis contul curent, solicitantul trebuie să prezinte dovada că a subscris și a vărsat în totalitate capitalul social în numele casei de schimb ca persoană juridică. În plus trebuie asigurate condițiile tehnice și de securitate necesare activității de schimb valutar, inclusiv existența personalului cu certificat de cazier judiciar fără antecedente, fără a uita de disponibilul obligatoriu de cont (disponibilitatea în cont are o valoare prag care este stabilită prin reglementări directe de către BNR). Casele de schimb valutar își păstrează disponibilitățile în valuta sau în lei numai în conturile deschise la societățile bancare autorizate din România (care pot fi păstrate total sau parțial și în casieria casei de schimb valutar). Ele pot utiliza disponibilitățile în valuta exclusiv pentru operații de schimb valutar, având și posibilitatea de a achiziționa (în limita disponibilităților proprii) valuta de pe piața valutară interbancară (prin intermediul societăților bancare). Comisioanele se încasează obligatoriu în lei (comisioanele de cumpărare fiind obligatoriu egale cu cele de vânzare) iar contabilitatea se ține în conformitate cu Legea nr. 82/ 1991 - a contabilității, în timp ce raportarea către BNR se va face în conformitate cu normele emise în acest sens.
-12- Societățile de asigurare și reasigurare - pot fi privite din mai multe puncte de vedere. Puțini dintre noi știu că societățile de asigurare și reasigurare se constituie asemenea unor fonduri mutuale sau de investiții. Acest lucru se datorează principiului de funcționare al acestor societăți reprezentat de cumularea de fonduri (sub forma primelor de asigurare) și administrarea acestora în scopul acoperirii unor riscuri (care se stabilesc contractual sub forma directă a poliței de asigurare și/ sau a unui contract de asigurare). Din acest motiv este necesar ca în această categorie să realizăm o scurtă prezentare a fondurilor mutuale. Printr-un efect imediat se poate aborda problema societăților de investiții care au ca obiect exclusiv de activitate mobilizarea resurselor financiare disponibile de la persoanele fizice sau juridice și plasarea lor în diferite instrumente financiare. De aici până la societățile de administrare a investițiilor nu mai este decât un pas, acestea fiind societăți care au ca obiect exclusiv de activitate administrarea fondurilor deschise de investiții și a societăților de investiții. Marea majoritate a societăților de asigurare și reasigurare contemporane au adoptat o formulă de activitate care cumulează forma clasică a societății de asigurare reasigurare cu toate formele de administrare a fondurilor mutuale, de investiții, etc., devenind "de facto" și societăți de investiții sau de administrare de investiții. Plecând de la societatea de asigurare de tip clasic se poate spune că aceasta va cumula fondurile vărsate de clienții acesteia sub forma primelor de asigurare realizând o masă monetară de gestionat. Gestiunea acesteia se va îndrepta atât spre acoperirea riscurilor pentru care s-au încheiat polițele de asigurare (efortul individual de acoperire a riscurilor fiind deosebit de redus în comparație cu un efort comun, al mai multor persoane) cât și spre o investire cât mai profitabilă a acestor resurse fie pentru a crea disponibilitățile necesare unor facilități orientate către client fie pentru a crește profiturile instituției în sine (asigurând acoperirea costurilor și prosperitatea societății respective).
-13- Fondurile mutuale - acestea sunt o formă instituționalizată de concentrare a resurselor bănești disponibile ale indivizilor, în vederea investirii capitalului astfel format în activități economico-sociale interne și internaționale.
-14- Societățile de investiții/ plasament - reprezintă firme care, contra unei taxe de gestiune, investesc fondurile colectate de la un mare număr de mici investitori în titluri financiare astfel încât să obțină o valorificare maxima, în condiții de siguranță ale plasamentelor fondurilor respective. Micul investitor fiind neavizat și incompetent în a aprecia prognoza dezvoltării economice și a pieței beneficiază de personalul calificat al acestor societăți de investiții, analiști și economiști cu experiență, care pot realiza o selecție eficientă a oportunităților de investiție și să asigure venituri optime.
-15- Agenții economici - sunt de două tipuri: societăți comerciale (pe acțiuni, cu răspundere limitată, etc., caracterizate printr-o autonomie funcțională și financiară maximă, cu capital autohton privat sau de stat, străin sau mixt) și regiile autonome (agenți economici cu capital integral de stat, cu autonomie funcțională dar, în sfera relațiilor financiare cu administrația de stat, reprezentată prin Ministerul Finanțelor; au un regim specific și primesc subvenții în situația în care înregistrează pierderi sau varsă la bugetul statului profitul care depășește necesitățile interne).
Dorin, Merticaru