Lucru
- Economics - Tehnica plăților interne și
internaționale
Economics
Bursele (de mărfuri și valori) - generalități.
Istoric.
Pentru oricare dintre noi bursa are doua intelesuri diferite care se concentreaza fie in jurul conceptului de plata baneasca realizata de cineva (persoana fizica, juridica, stat, etc.) cu o directie bine stabilita (studii, sustinerea deplasarilor pentru categorii defavorizate de "repere", etc.) sau, ceea ce ne intereseaza, la saculetul cu marfa, bani, hartii, etc. care se pot negocia in cadrul unei afaceri (?!?).
De ce am
introdus "chestia" cu "saculetul"?!? Etimologic, termenul de bursa
se pare ca vine de la saculetul (punguta) folosita in Antichitate
sau Evul Mediu pentru patrarea banilor. Astfel "bursa" inseamna
"saculet"/ "punguta" (in latina medievala... byrsa in greceste,
bourse in franceza, bolso in spaniola, borsetta in italiana...).
"Distractia"
de abia incepe... Initial arhicunoscutele targuri (orase targuri,
etc.) adunau oamenii cu marfuri pentru a se realiza schimburile
comerciale atat de cunoscute tuturor. Cu timpul a aparut moneda si
astfel, printre cei cu marfuri, au aparut "purtatorii de pungute
cu bani". Specializarea schimburilor comerciale a fortat lumea
antica sa creeze primele forme de case de comert care se
manifestau asemenea unor locatii (case) unde se facilita
practicarea unui anume schimb comercial, specializarea mergand
pana la crearea de strazi cu asemenea "institutii", grupate
deseori langa centrele comerciale reale (targuri, porturi, etc.).
De ce toate
acestea?!? In primul rand exista "intruziunea" vesnica a statului
care dorea sa isi creeze propriile profituri prin impozitele si
taxele percepute si, prin crearea vamilor, s-a ajuns la crearea de
locatii unde se vamuia un anume tip de marfa, implicit la
specializarea zonelor comerciale unde vamuirea tinea cont de
cerintele marfii (nu se putea masura stofa in locul unde se
cantarea pestele, nu se putea determina cantitatea de vin in locul
unde se vamuiau animalele, etc.). Vremea a trecut si potentatii
vremurilor au ajuns la capacitatea de a crea monopoluri de comert
de unde se putea stabili pretul, "aranja" vama, s.a. si,
bineinteles, de unde sa poata incepe distributia marfii. Aceste
locatii au ajuns sa fie cunoscute carausilor comercianti si... in
acest locuri s-a ajuns la negocierea pretului intre asa-zisul
importator si comerciantii locali. Bineinteles ca era tot o
negociere "de targ" dar... nu-i asa ca se c-am apropie de bursa in
sensul actual?
In plus nu
trebuie sa uitam ca, pe langa marfuri, s-a ajuns rapid la o forma
asemanatoare actualei burse de valori. Contractele, cambiile si
unele efecte de comert existau in forma incipienta de pe acele
vremuri si, deseori, ele functionau destul de asemanator cu forma
actuala. Bineinteles ca exista negociere, garantare, creditare,
etc. si aceste burse incipiente acopereau aproape toata gama
tranzactiilor bursiere actuale.
Bineinteles
ca au aparut si primele reglementari ale tranzactiilor realizate
in interiorul sau exteriorul ubei asa-zise burse. Dintre cele mai
vechi mentiuni de acest fel se poate aminti de Collegia Mercatorum
(adunarile negustorilor) de la Roma care aveau rolul de stabilire
a uzantelor de comert in scopul facilitarii si cresterii
sigurantei schimburilor comerciale.
Si a venit
si Evul Mediu... Aproape toate documentatiile care le-am parcurs
atribuie paternitatea termenului de bursa unei familii de hangii
(Van Den Bursen) care a infiintat la Bruges (Flandra), un local
numit Hotel des Bourses, in holul caruia se negociau periodic
metale pretioase (aur, argint, platina), precum si hartii de
valoare.
Daca ati
parcurs atent randurile anterioare veti vedea ca aceasta atribuire
este c-am fortata. Nu cumva el era doar un hangiu descurcaret care
isi atragea clientela la han in acest fel? In acest sens vine si
faptul ca pe frontispiciul de la intrare, cladirea Hotel des
Bourses avea sculptate in piatra (ca firma) trei pungi, de unde si
denumirea data localului, care in secolele 13 - 16 a servit drept
loc de intalnire pentru negustori.
Si,
ganditi-va la termenul neaos romanesc de "pungas"? Ce intelegeti
din el? In afara de sensul de hot de buzunare care nu ne
intereseaza el mai inseamna om smecher, viclean, escroc. si vine
de la... punga. Cum putea vedea un taran agricultor sau un nobil
inchis intre hotarele mosiei sale un comerciant (si strain pe
deasupra) altfel decat viclean si/ sau smecher care atenta la
produsele acestui si/ sau la punga?!? Ei veneau cu vaca la targ si
pungasii cu... pungile. Si, de ce pungas inseamna si hot de
buzunare? Pentru ca hotii de buzunare fura pungile. Dar si unii
comercianti smecheri fac acelasi lucru?!? Nu cumva asa au vazut si
occidentalii lucrurile?
Si, odata ce
se starteaza bursa in intelesul actual al cuvantului nu incepe sa
se vada si utilitatea si "excesul" acesteia?!? De ce la momentul
actual bursele sunt strict incorsetate de legi, de implicarea
statului, organismelor internationale, etc.? Nu cumva pentru a nu
ajunge prea usor la toate intelesurile bursei?!? Nu cumva pentru a
avea efectul constrictiv maxim care sa permita bursei sa ofere
doar partea buna a lucrurilor reprezentata de schimburile
comerciale de marfuri, hartii de valoare, etc. in cele mai oneste
conditii (bine, atunci cand reuseste mai mult de 25 - 30 de
ani)?!?
Deci, bursa,
este un termen generic care definea locul unde se adunau oamenii
stiind ca acolo se putea veni cu marfa sau cu punga pentru a face
o afacere. Si cum aproape totul se ducea la cei cu bani, locul
respectiv putea fi usor denumit "place des bourses" (locul
pungilor/ pungasiilor). Sau gresesc?!?
Si daca ar
fi sa mergem pana la capat cu variatiile semantice vom vedea ca
termenul de bursa indica:
- piata in
genere, adica locul unde se efectueaza schimburi comerciale sau,
mai exact, ansamblul tranzactiilor cu marfuri sau valori,
acceptiune reflectata si de corespondentul anglo-saxon al notiunii
exchange (schimb), care desemneaza orice fel de piata, indiferent
de obiectul tranzactiilor sau modul de functionare;
- tranzactii cu anumite categorii de bunuri, servicii sau valori si/ sau nivelul preturilor in operatiunile respective de schimb. In acest sens se vorbeste, de exemplu, de bursa aurului, bursa valutara, bursa operelor de arta, etc.;
- piata avand un mod de existenta si functionare aparte cum ar fi sintagma "bursa neagra", care se refera la o forma clandestina si fara reguli a pietei (inclusiv fara legalitate). Dar... vom reveni asupra acestei dezbateri docte cu "animatie" semidocta.
- tranzactii cu anumite categorii de bunuri, servicii sau valori si/ sau nivelul preturilor in operatiunile respective de schimb. In acest sens se vorbeste, de exemplu, de bursa aurului, bursa valutara, bursa operelor de arta, etc.;
- piata avand un mod de existenta si functionare aparte cum ar fi sintagma "bursa neagra", care se refera la o forma clandestina si fara reguli a pietei (inclusiv fara legalitate). Dar... vom reveni asupra acestei dezbateri docte cu "animatie" semidocta.
Prima bursa,
in intelesul actual, este considerata a fi cea de la Anvers,
fondata in 1531 care s-a afirmat prima fata de celelalte piete
bursiere care evoluau in paralel, cum ar fi pietele bursiere din
orasele italiene (Venetia, Florenta, Genova), promotoare ale
afacerilor "externe". Adevarata afirmare a bursei in lumea
comerciala si financiara se realizeaza odata cu multiplicarea
recunoasterii acestui tip de institutii cum ar fi bursa din Londra
(1554) numitya Royal Exchange (initiata de unul din precursorii
stiintei economice, Thomas Gresham), de la Amsterdam (1608), Paris
(1639), etc., startand in acest fel perioada de asa-zis pionierat
a bursei.
Reglementarile
in sensul stabilirii uzantelor de comert pot fi intalnite in Codul
comercial medieval care indeplinea aceleasi functii pe care le are
in prezent regulamentul burselor. Acest lucru a indus ca, de pe
atunci, sa se produca un proces de diferentiere a burselor de
marfuri de cele de valori ca institutii deosebite. Si, surpriza,
se pare ca bursa de valori este cea care a aparut inaintea celei
de marfuri... Chiar si documentar se considera acest lucru,
patentul din 1 septembrie 1771 al Mariei Tereza avand ca urmare
crearea primei burse de valori in adevaratul sens al cuvantului,
adica o piata organizata, avand un statut si un regulament propriu
de functionare.
Cresterea
schimburilor comerciale si continua dematerializare a
tranzactiilor grupate sau nu in jurul marfurilor palpabile a
determinat o crestere a rolului burselor si, in timpurile noastre,
in special datorita mijloacelor moderne de comunicatie, cotatiile
si cursurile ce se stabilesc la bursele reprezentative ajung sa se
transmita aproape simultan tuturor centrelor economice si
financiare din lume influentand "in adancime" orice tranzactie
comerciala.
Unul dintre
principalele obiective ale organizarii schimburilor in cadrul
bursei il reprezinta asigurarea operativitatii tranzactiilor
comerciale si financiare, realizarea acestora pe o baza
standardizata. Necesitatea extinderii si intensificarii
circuitului comercial a generat de timpuriu o tendinta de
dematerializare a marfurilor, de la bunuri corporale determinate
s-a trecut la mostre, esantioane reprezentative pentru utilitatea
marfii.
Pe masura
consacrarii de uzante comerciale, procesul merge mai departe, de
la esantion trecandu-se la tipuri si denumiri uzuale, adica la
cantitati abstracte de marfa, pe baza carora se incheie
contractele comerciale. In acest fel bursa simplifica la
maximum activitatea de tranzactionare si reduce negocierea la
elementele sale esentiale (sensul operatiunii - vanzare/
cumparare, marfa, cantitatea, pretul, termenul de livrare).
Ca atare
bursa nu mai este o piata originara, pe care se vand si se cumpara
marfuri fizice, ci o piata derivata, pe care se vand si se cumpara
titluri asupra marfurilor. Dovada existentei marfurilor se face cu
un document unanim acceptat de comercianti (recipisa de depozit
pentru marfurile aflate in antrepozite, conosament pentru
marfurile incarcate pe vas, dovada posesiei actiunilor, etc.) iar
transferul proprietatii asupra marfii (deci executarea obligatiei
de livrare) se realizeaza prin transmiterea documentului
respectiv.
La New York,
de exemplu, in urma cu doua secole s-a nascut bursa de pe Wall
Street si primele titluri negociate au fost conosamentele. Moneda
de plata fiind argintul, pentru a se plati titlurile asupra
incarcaturii aflate pe vas, lingourile de argint erau taiate
intr-o optime. Si acum in SUA, diferenta minima de curs pentru
titlurile negociate la bursa este o optime.
Bursa isi
asuma exclusiv rolul de realizare a tranzactiei in forma sa pura,
miscarea marfurilor avand loc in afara acestei piete dar,
asigurand efectuarea actului comercial propriu-zis, cel care
implica exclusiv forma valorica a marfii, bursa devine dispecerul
circulatiei marfurilor si, pe un plan mai general, o placa
turnanta a schimbului in economie.
Procesul de
dematerializare a marfii creaza premisele tehnice ale dezvoltarii
tranzactiilor cu bunuri viitoare, adica marfuri care sunt prezente
la incheierea contractului doar sub forma de esantion sau prin
imaginea lor abstracta, ca tipuri de marfa. In acest fel,
tranzactia traditionala (vanzarea cu livrarea imediata a marfii si
plata pretului) este dublata de formula executarii contractului la
un anumit termen de la incheierea acestuia. In acest sens practica
este mult mai veche decat s-ar crede, in Grecia si Roma antica
formandu-se structuri bine conturate pentru sustinerea acestui tip
de activitati, in Evul Mediu era destul de uzuala contractarea pe
baza de mostre cu livrarea ulterioara a marfurilor, in Anglia si
in jurul Parisului se ajunge foarte repede la cumpararile pe baza
de esantion, cu deosebire la achizitiile in partizi mari, in
special pentru nevoile armatei, folosindu-se inclusiv contractele
pentru livrari ulterioare.
Si, primele
cazuri de operatiuni la termen (futures) in sensul in care se
practica in prezent la burse au fost cunoscute in Japonia
secolului 17. Proprietarii de pamant care obtineau o renta in
natura pentru fiecare recolta de orez procedau la depozitarea
marfii in marile centre comerciale si la vanzarea acesteia pe baza
de documente de depozit numite "tichete de orez". Cei care
cumparau aceste titluri obtineau dreptul sa primeasca o anumita
cantitate de orez la o anumita calitate, la o anumita data
prevazuta in contract.
Cum
detinatorii acestor titluri le puteau utiliza periodic pentru
obtinerea de marfa, tichetele de orez au devenit hartii de valoare
acoperite in orez, ele putand fi utilizate in calitate de bani de
hartie. Tichetele asigurau proprietarilor de pamant un venit sigur
(obtineau tichete-bani) iar comerciantilor o oferta sigura de
orez, pe langa posibilitatea de a obtine profit prin vanzarea
tichetelor catre terti la un pret mai ridicat, daca valoarea
orezului crestea pana la scadenta.
Consacrarea
acestui tip de tranzactii se realizeaza in Europa odata cu avantul
comertului la distanta, factorul propulsor constituindu-l
profiturile extrem de ridicate pe care relatiile cu Orientul,
Lumea Noua, etc. le ocazionau, ajungandu-se la asocieri care
fortau ideea de distanta sa fie compatibila cu ideea de pret (cu
cat mai de departe cu atat mai profitabil) comerciantii
intrecandu-se sa valorifice in folos propriu aceste avantaje
comparative naturale, generatoare de mari castiguri.
Dar distanta
se convertea in durata, de la comertul cu produse din Indii
ajungandu-se la comertul cu bunuri viitoare. Este realizata astfel
o premisa importanta a tranzactiei bursiere, separarea negocierii
si incheierea contractului de livrarea efectiva a marfii. La Bursa
de Metale din Londra se perfectau, inca din secolul trecut,
tranzactii cu livrare la un termen nedefinit, de exemplu, cu
clauza la sosirea vasului. De la aceste tranzactii s-a trecut, in
mod firesc, la cele incheiate dupa o data fixata in viitor, cu
predarea efectiva a marfii la termen (cash forward).
Daca in
comertul la termen executarea tranzactiei este amanata pana la o
data viitoare, in cazul creditului comercial se face o departajare
a momentului livrarii marfii de cel al platii pretului (vanzarea
pe credit inseamna livrarea imediata si plata ulterioara). Cu
aparitia creditului ideea de timp incepe sa fie asociata cu idea
de timp (time is money) ceea ce inseamna necesitatea remunerarii
celui care acorda creditul prin plata unei dobanzi (atestari
privitoare la aceste concepte si practici apar inca din anii 1800
- 1750 i.Hr in Codul lui Hammurapi unde se reglementau
activitatile comerciale si se faceau referiri clara, precise la
anumite elemente legate de camata).
Cu alte
cuvinte, pe langa pretul marfii, in momentul incheierii
contractului, vanzatorul pretinde si un pret pentru amanarea
fructificarii valorice a acesteia, o dobanda. Aceasta, pentru ca
vanzatorul priveste marfa ca sursa de venit (profit), iar amanarea
platii acesteia (creditul acordat cumparatorului) trebuie
recompensata printr-un adaos la suma de bani reprezentand pretul
marfii, astfel incat procesul de valorificare sa nu fie afectat.
Odata cu
separarea in timp a celor doua operatiuni pe care le presupune
actul vanzarii, se deschide calea creerii unei intregi serii de
efecte de comert. Cambia (ordinul dat de vanzator cumparatorului
de a plati unui beneficiar la scadenta suma de plata inscrisa in
acel titlu - numita si trata sau polita si atestata documentar din
antichitate dar, in forma sa actuala din sec 13 in Genova,
Florenta si Venetia) constituie garantia executarii obligatiei de
plata rezultate din vanzarea marfii. Totodata ea reprezinta
materializarea unei datorii banesti a debitorului cambiei, care
devine autonoma in raport cu obligatia din contractul comercial.
Aparuta
pentru necesitatile desfasurarii operative a tranzactiilor, cambia
poate fi utilizata nu numai pentru amanarea unei plati ci si
pentru obtinerea de fonduri in numerar (cand trata este scontata
la o banca) sau pentru a acoperi o obligatie de plata (cand
beneficiarul tratei o transmite prin andosare unui tert creditor).
Ca atare,
acest titlu, la origine este o expresie financiara a valorii
marfii, poate sa circule independent, ceea ce implica formarea
unei piete specifice (piata efectelor de comert, forma embionara a
bursei de valori). In Europa Centrala, odata cu statornicirea
targurilor cu caracter periodic, a inceput de se foloseasca
:polita de targ", emisa la nasterea datoriei si platibila la
targul urmator. Intrate in circuitul comercial, politele se
concentrau in mainile catorva bancheri, care le regularizau intre
ei prin compensatie, asa cum fac in prezent casele de lichidare
ale burselor.
Procesul de
dematerializare sau simbolizare cuprinde nu numai lumea
marfurilor, ci si forma de concretizare valorica a acesteia, banii
cu valoare intrinseca (aur si argint). Intradevar, in conditiile
caracterului limitat al metalelor pretioase, dezvoltarea pietei se
izbea de o limita naturala, extraeconomica, rezervele exploatabile
de metale cu rol de etalon valoric.
Solutia care
a rezultat din chiar evolutia schimbului a fost aparitia banilor
de hartie, a monedei semn, fara valoare intrinseca, dar investita
cu functii banesti (etalon valoric, mijloc de plata si de schimb).
Daca banii de hartie apar in China secolului 9 ca o expresie a
autoritatii imperiale, ei isi capata rolul economic major in
conditiile expansiunii schimbului in si dinspre Europa (aici apar
hartiile de valoare/ banii de hartie cu functii monetare, biletele
de banca - bancnotele si titlurile datoriei publice (bonuri de
tezaur).
Implicarea
statului in calitate de debitor, prin emisiunea de bonuri de
tezaur in vederea atragerii de fonduri pentru visterie, sporeste
rapid volumul hartiilor de valoare in circulatie. Pentru ca aceste
titluri sa aiba credibilitate si sa creeze o "piata" constanta,
era necesara o piata unde sa fie lichidate (transformate in bani)
constituita din banci si apoi bursa care isi asuma rolul de piata
secundara, adica de piata "la mana a doua", pentru titluri care au
fost emise anterior.
Cu cat
nevoile de imprumut ale statului sunt mai mari, cu cat firmele
emit mai multe hartii de valoare, cu atat aceasta piata este
alimentata mai abundent, cu atat rolul sau in economie creste.
Extinderea utilizarii hartiilor de valoare impune deci formarea
unei piete pentru aceste titluri, care sa asigure reconectarea lor
la lumea valorilor reale (banii cu valoare intrinseca, marfurile,
etc.) iar aceasta nu este decat bursa (rolul ei este de a trece
rapid de la hartie la ban si de la ban la hartie - asigurand
lichiditatea titlurilor, posibilitatea de a fi convertite rapid in
bani).
Definitii, clasificari.
Bursele sunt institutii care au ca principal obiect de activitate bursa. Bursa reprezinta o tehnica manageriala de afaceri economice specifica economiei de piata, avand un caracter concurential si care concentreaza in timp si in spatiu cererea si oferta de marfuri, servicii, valori (efecte de comert) si devize si se desfasoara dupa o procedura determinata, potrivit unui program, intr-un loc cunoscut (si recunoscut), in prezenta vanzatorilor si a cumparatorilor (sau a imputernicitilor acestora).
Definitii, clasificari.
Bursele sunt institutii care au ca principal obiect de activitate bursa. Bursa reprezinta o tehnica manageriala de afaceri economice specifica economiei de piata, avand un caracter concurential si care concentreaza in timp si in spatiu cererea si oferta de marfuri, servicii, valori (efecte de comert) si devize si se desfasoara dupa o procedura determinata, potrivit unui program, intr-un loc cunoscut (si recunoscut), in prezenta vanzatorilor si a cumparatorilor (sau a imputernicitilor acestora).
In
concluzie, bursa este o piata care se particularizeaza prin
obiectul tranzactiilor si modul de organizare si functionare.
Juristii vad aceasta institutie ca fiind locul unde se negociaza
(se vand si se cumpara) valori mobiliare sau marfuri, dupa o
procedura anumita si numai de catre anumiti intermediari sub
supravegherea unor autoritati.
Finantist-monetaristii
vor considera bursa a fi una din pietele caracteristice
economiilor de piata, pe care se ofera si se desfac dupa o
procedura speciala, marfuri sau valori fungibile... Alte
consideratii iau in calcul renuniunea periodica a persoanelor care
se aduna pentru a realiza operatiuni cu valori mobiliare si
marfuri, trancatii cu titluri financiare, optiuni sau contracte
futures, nartii de valoare, valute, etc.
Important
este sa se retina ca bursa este ultimul etaj al unei piete, care
cuprinde si domina intreaga realitate economica a pietei
respective (si nu numai).
Bursa
prezinta o serie de caracteristici specifice:
- are un
caracter colectiv, in sensul ca este o asociatie care ofera celor
interesati facilitati de negociere;
- activitatea se desfasoara conform regulamentului bursei si sub supravegherea autoritatilor competente;
- comercializarea la bursa se face in mod practic in cadrul unor sedinte (sesiuni) fixate potrivit programului bursei;
- piata bursiera este o piata de titluri, aceasta consemnand fie proprietatea asupra marfii (conosament, warant, etc.) fie participatii sau creante ale detinatorului lor (actiuni si obligatiuni), fie drepturile asupra unor active monetare sau financiare;
- preturile stabilite la bursa (cotatiile) sunt operativ difuzate prin mijloacele de informare in masa, fiind accesibile tuturor celor interesati, publicului larg;
- este o piata concurentiala care concentreaza un mare numar de ofertanti si cumparatori, incheierea contractelor realizandu-se printr-un procedeu bine stabilit de tipul licitatiei, respectiv prin confruntarea directa a cererii cu oferta.
- activitatea se desfasoara conform regulamentului bursei si sub supravegherea autoritatilor competente;
- comercializarea la bursa se face in mod practic in cadrul unor sedinte (sesiuni) fixate potrivit programului bursei;
- piata bursiera este o piata de titluri, aceasta consemnand fie proprietatea asupra marfii (conosament, warant, etc.) fie participatii sau creante ale detinatorului lor (actiuni si obligatiuni), fie drepturile asupra unor active monetare sau financiare;
- preturile stabilite la bursa (cotatiile) sunt operativ difuzate prin mijloacele de informare in masa, fiind accesibile tuturor celor interesati, publicului larg;
- este o piata concurentiala care concentreaza un mare numar de ofertanti si cumparatori, incheierea contractelor realizandu-se printr-un procedeu bine stabilit de tipul licitatiei, respectiv prin confruntarea directa a cererii cu oferta.
Bursele
caracteristice sunt bursele cele mai importante, care au un rol
insemnat in stabilirea preturilor internationale si a cursurilor
monetare si, totodata, ofera informatii utile cu privire la
volumul ofertei si al cererii, la raporturile dintre acestea.
Important este sa se retina ca bursele caracteristice, de regula,
sunt situate fie in marile zone de productie, fie in cele de
consum.
Clasificarea
burselor se poate face in functie de numeroase criterii. Astfel:
- in functie
de sfera de cuprindere si varietatea afacerilor incheiate bursele
pot fi:
- burse generale - sunt piete unde se tranzactioneaza o gama larga si variata de marfuri, uneori si titluri sau devize (cele mai cunoscute fiind Amsterdam, Lima, Rio de Janeiro, etc.);
- burse specializate - au o structura determinata, limitata de marfuri (uneori chiar o singura marfa) sau hartii de valoare. De regula aceste burse mentioneaza in denumirea lor si specificul activitatii pe care o desfasoara (cum ar fi London Metal Exchange, New York Cotton Exchange, New York Stock Exchange, etc.).
- in raport cu obiectul lor de activitate, bursele pot fi grupate in:
- bursele de marfuri care au ca obiect de activitate incheierea de afaceri comerciale pentru marfuri fungibile, inrudite calitativ, substituibile si perfect conservabile.
- in functie de forma de proprietate exista:
- burse private, infiintate si organizate de persoane private, particulare, de societati comerciale sau de camere de comert (dar, indiferent de forma de proprietate, constituirea si functionarea bursei se face cu aprobarea statului pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea;
- burse publice, infiintate si administrate de stat.
- in functie de modul de admitere a participantilor bursele sunt:
- cu participare nelimitata - sunt cele prin care se respecta dispozitiile interne, accesul fiind gratuit sau contra unei taxe de frecventare. De la aceasta regula, in mod obisnuit se prevad exceptii in sensul interzicerii participarii la bursa a persoanelor care au comis delicte de inselatorie sau altele prevazute in regulamentul de functionare al bursei respective;
- cu participare limitata - sunt cele la care au acces numai membrii bursei sau aceeia care au obtinut autorizatii speciale din partea conducerii bursei..
- burse generale - sunt piete unde se tranzactioneaza o gama larga si variata de marfuri, uneori si titluri sau devize (cele mai cunoscute fiind Amsterdam, Lima, Rio de Janeiro, etc.);
- burse specializate - au o structura determinata, limitata de marfuri (uneori chiar o singura marfa) sau hartii de valoare. De regula aceste burse mentioneaza in denumirea lor si specificul activitatii pe care o desfasoara (cum ar fi London Metal Exchange, New York Cotton Exchange, New York Stock Exchange, etc.).
- in raport cu obiectul lor de activitate, bursele pot fi grupate in:
- bursele de marfuri care au ca obiect de activitate incheierea de afaceri comerciale pentru marfuri fungibile, inrudite calitativ, substituibile si perfect conservabile.
- in functie de forma de proprietate exista:
- burse private, infiintate si organizate de persoane private, particulare, de societati comerciale sau de camere de comert (dar, indiferent de forma de proprietate, constituirea si functionarea bursei se face cu aprobarea statului pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea;
- burse publice, infiintate si administrate de stat.
- in functie de modul de admitere a participantilor bursele sunt:
- cu participare nelimitata - sunt cele prin care se respecta dispozitiile interne, accesul fiind gratuit sau contra unei taxe de frecventare. De la aceasta regula, in mod obisnuit se prevad exceptii in sensul interzicerii participarii la bursa a persoanelor care au comis delicte de inselatorie sau altele prevazute in regulamentul de functionare al bursei respective;
- cu participare limitata - sunt cele la care au acces numai membrii bursei sau aceeia care au obtinut autorizatii speciale din partea conducerii bursei..
Bursele de
marfuri pot functiona in conditii bune si cu eficacitate normala
daca sunt indeplinite cel putin urmatoarele conditii:
- produsele
trebuie sa fie omogene pentru a permite standardizarea,
uniformizarea si divizibilitatea contractului de bursa si
intersanjabilitatea loturilor de marfa (in general conditie
indeplinita de marfurile fungibile);
- produsele trebuie sa poata fi depozitate pe o perioada mai indeplungata, fara ca prin aceasta sa li se modifice calitatile (ca urmare a perisabilitatii);
- oferta de bunuri cotate trebuie sa fie ampla pentru continuitatea afacerilor si desfasurarea transportului in conditii normale;
- cererea pentru bunurile cotate trebuie sa fie ampla, solvabila si relativ constanta. Solvabilitatea creaza fluiditatea pietei, usurinta de a intra si iesi din contracte fara a afecta preturile, iar constanta cererii permite incheierea unui volum suficient de afaceri necesar unei activitati permanente.
- produsele trebuie sa poata fi depozitate pe o perioada mai indeplungata, fara ca prin aceasta sa li se modifice calitatile (ca urmare a perisabilitatii);
- oferta de bunuri cotate trebuie sa fie ampla pentru continuitatea afacerilor si desfasurarea transportului in conditii normale;
- cererea pentru bunurile cotate trebuie sa fie ampla, solvabila si relativ constanta. Solvabilitatea creaza fluiditatea pietei, usurinta de a intra si iesi din contracte fara a afecta preturile, iar constanta cererii permite incheierea unui volum suficient de afaceri necesar unei activitati permanente.
Marfurile
trebuie sa fie produse, comercializate si consumate de un numar
mare de participanti, iar preturile si conditiile de
tranzactionare sa nu fie decisiv influentate de un grup restrans,
pentru a stopa tendintele monopoliste. In prezent exista
aproximativ 40 de burse de marfuri principale, la care se
negociaza contracte reprezentand peste 80 - 100 de produse,
numarul de contracte negociate prin burse crescand permanent.
Printre cele mai cunoscute burse, care au rolul de piete
caracteristice, mentionam: pentru lana Sydney, New York, pentru
bumbac New York, Sao Paolo, New Orleans, pentru cereale Chicago,
Liverpool, pentru zahar Londra, paris, New York, pentru ulei de
floarea soarelui Rotterdam, pentru metale neferoase Londra, New
York, pentru cauciuc Singapore, New York, pentru cafea, cacao,
ceai Londra, New York, Paris, etc.
Bursele de
valori, denumite si burse de fonduri, negociaza hartii de valoare
sau efecte comerciale (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur,
alte titluri de proprietate industriala) precum si metale
pretioase. Hartiile de valoare sunt instrumente care confera
posesorului lor fie un drept de proprietate asupra unei parti a
patrimoniului unei intreprinderi (actiunea), fie un drept de
creanta asupra unei astfel de intreprinderi (obligatiunea).
Actiunea reprezinta dovada ca detinatorul este proprietar al unei
fractiuni din patrimoniul societatii, calitate ce ii confera
dreptul de a participa la conducerea acesteia si la profitul sau
pierderea care rezulta din activitatea societatii. Obligatiunea
este un instrument de credit care contine promisiunea de a plati o
anumita suma de bani la o data fixa, de obicei la mai mult de 10
ani de la data emiterii, si a unor dobanzi, la anumite date
specificate in oferta de vanzare a acestora.
Prin
operatiunea de lansare pe piata a hartiilor de valoare, bursa
raspunde urmatoarelor cerinte:
- atragerea
disponibilitatilor existente pe piata respectiva, de la banci sau
organisme specializate in operatiuni financiare, precum si de la
institutii publice sau private cu atributii diverse, cum ar fi
societati de asigurari, case de pensii, fundatii, eforii de
spitale, academii sau alte institutii cu scop nelucrativ si de la
investitorii individuali care pot constitui, pe ansamblu,
capitaluri importante;
- plasarea disponibilitatilor in sectoarele cele mai active ale vietii economice, creand pe aceasta cale, posibilitati considerabile de finantare a unor actiuni de mari proportii.
- plasarea disponibilitatilor in sectoarele cele mai active ale vietii economice, creand pe aceasta cale, posibilitati considerabile de finantare a unor actiuni de mari proportii.
Caracteristica
principala a pietei financiare concentrata in cadrul burselor
consta in faptul ca imbina activitatea de plasament de capitaluri
pe termen lung cu operatiunile speculative ce se desfasoara in
scopul obtinerii de profituri din diferente de cursuri ale
hartiilor de valoare comercializate.
Bursele de
devize (de valute) au aparut la inceputul anilor '70, prima fiind
International Monetary Market din Chicago (1972).
Bursele mai
sunt burse pentru operatiuni ajutatoare in comertul international
(navlosiri sau asigurari, cele pentru piese, subansamble
componente, burse de subcontractare, etc.).
Clasificarea
burselor dupa sfera de cuprindere si gradul de specializare
trebuie luata in considerare cu anumite rezerve deoarece
abordarile flexibile sunt ceva destul de obisnuit in activitatea
bursiera, unele burse largindu-si profilul, altele delimitandu-l
ca urmare a tendintelor de a se asigura acestor piete o cat mai
mare functionalitate in zonele in care actioneaza.
Functii si organizare.
Bursele, ca institutii si ca piete de relevanta deosebita in economia contemporana, indeplinesc o serie de functii, prin intermediul carora bursele constituie un adevarat barometru al economiei de piata:
Functii si organizare.
Bursele, ca institutii si ca piete de relevanta deosebita in economia contemporana, indeplinesc o serie de functii, prin intermediul carora bursele constituie un adevarat barometru al economiei de piata:
- functia de
facilitare a incheierii afacerilor economice, functie pe care
bursele o realizeaza prin concentrarea in timp si in spatiu a
cererii si ofertei de marfuri, prin unificarea si uniformizarea
documentelor su practicilor comerciale, prin inregistrarea rapida
si exacta a afacerilor din incinta bursei;
- bursele au rolul esential in formarea preturilor la marfurile comercializate prin burse si influenteaza si preturile altor marfuri care nu fac obiectul acestor afaceri;
- bursele au un rol hotarator in formarea cursurilor de schimb monetare, exercitand o influenta considerabila asupra afacerilor comerciale si financiar-monetare interne si internationale;
- prin operatiunile futures, bursele pot da informatii utile pentru stabilirea unor tendinte si pentru fundamentarea unor previziuni referitoare la diferitele componente si aspecte ale pietei mondiale;
- exercita o influenta complexa si contradictorie asupra riscurilor, prin operatiunile de acoperire minimalizandu-le, prin cele de specula amplificandu-le;
- indeplinesc functia de colectare de date si de difuzare printr-o retea eficienta de telecomunicatii a informatiilor, cu privire la preturi, cursuri monetare, volumul afacerilor si tendintele fenomenelor respective, conditie esentiala pentru functionarea eficienta a pietelor concurentiale si contribuie pe aceasta baza la oferirea unui material pentru fundamentarea unor previziuni si prognoze.
- bursele au rolul esential in formarea preturilor la marfurile comercializate prin burse si influenteaza si preturile altor marfuri care nu fac obiectul acestor afaceri;
- bursele au un rol hotarator in formarea cursurilor de schimb monetare, exercitand o influenta considerabila asupra afacerilor comerciale si financiar-monetare interne si internationale;
- prin operatiunile futures, bursele pot da informatii utile pentru stabilirea unor tendinte si pentru fundamentarea unor previziuni referitoare la diferitele componente si aspecte ale pietei mondiale;
- exercita o influenta complexa si contradictorie asupra riscurilor, prin operatiunile de acoperire minimalizandu-le, prin cele de specula amplificandu-le;
- indeplinesc functia de colectare de date si de difuzare printr-o retea eficienta de telecomunicatii a informatiilor, cu privire la preturi, cursuri monetare, volumul afacerilor si tendintele fenomenelor respective, conditie esentiala pentru functionarea eficienta a pietelor concurentiale si contribuie pe aceasta baza la oferirea unui material pentru fundamentarea unor previziuni si prognoze.
Bursele
sunt, de regula, constituite sub forma societatilor pe actiuni, au
un numar limitat de membri fondatori, persoane fizice sau juridice
specializate in afacerile cu marfuri sau vallori care fac obiectul
acestor afaceri. Deosebirea fata de o societate pe actiuni
obisnuita rezulta din faptul ca certificatul de bursa nu ofera
dreptul la dividende, ci acorda numai posibilitatea de a participa
la incheierea afacerilor in localul bursei.
Capitalul
stabilit prin statut este impartit intr-un numar de actiuni,
denumite si certificate de bursa, fiecare membru al bursei fiind
necesar sa detina cel putin un asemenea certificat. Capitalul
propriu, necesar functionarii bursei, se constituie din
contributiile membrilor si din alte contributii stabilite prin
statutul de participare si regulamentul de functionare. Chiar daca
la aceasta constituire participa statul, pe langa darile de seama
"bugetare" necesare cand acesta participa, orice bursa are
obligatia de a prezenta dari de seama publice.
Bursa nu
incheie operatiuni de vanzare-cumparare in numele sau, acestea
revenind in competenta membrilor acesteia, care joaca rolul de
intermediari profesionisti in realizarea contractelor. Cea mai
mare parte a membrilor sai sunt fie producatori fie comercianti,
fie intermediari de bursa, dintre acestia recrutandu-se conducerea
bursei.
Intregul
sistem organizatoric al bursei, precum si legaturile din cadrul ei
sunt reglementate de statutul de functionare. In cadrul acestui
statut, un rol esential il detin uzantele de bursa (conditiile
comerciale), care au scopul sa creeze acestei institutii o baza
juridica solida. Conducerea bursei este asigurata de un consiliu
de administratie, care are atributii de a veghea ca afacerile sa
fie efectuate in mod oenst si eficient, conform regulamentului de
functionare.
Consiliul de
administratie este ales de membrii bursei si este format din
oameni de afaceri alesi datorita experientei si standing-ului lor
economico-financiar. Administratia bursei asigura conducerea
activitatii curente si este constituita din comitetul directorilor
(care cuprinde directorul general si mai multi directori - acest
comitet poarta denumiri diferite de la o bursa la alta, de exemplu
Board of Directors sau Comittee in Anglia, Board of managers in
SUA, Commision de la Bourse in Franta, etc.), comitetul tehnic
(insarcinat sa dezbata si sa recomande masuri privind functionarea
in bune conditii a bursei) si comitetul pentru stabilirea pretului
spot. Ultimile doua comitete consultative sunt formate din
reprezentanti ai membrilor bursei, in timp ce aparatul sau nu este
obligatoriu sa provina din randul membrilor.
Dorin, Merticaru