In jurul lumilor - Alerta - Episodul 11 v 3

- Mai avem unele lucruri de clarificat cu rezidenţele primare ale lui Draconis Prima, înainte de a face pasul cel mai important pentru tine... îl percepu slab pe Iryu...

- O nouă lecţie... Super! emite Dan fără a-şi ascunde satisfacţia. Despre ce? nu se putu abţine să emită în completare.

- Modelarea lui Secundo în forma sa actuală, mai puţin suportul de completare reprezentat de viaţă a mai durat aproape un miliard şi jumătate de ani de-ai voştri. Din acel moment entităţile energetice au început să se structureze, să îşi amintească majoritatea legilor de funcţionare a grupurilor sociale pe noile grupuri existenţiale ale lui Secundo... Prin grupuri existenţiale mă refer la acumulările de materie inclusiv entităţile energetice asociate lor, pe fiecare nucleu în parte...

- Nucleu?!? Să înţeleg că este vorba despre mai multe grupuri diferite, separate una de cealaltă?!? îl întrerupse Dan.

- Se pare că Tertia a realizat o împărţire clară a elementelor lui Secundo după nivelul vibraţional... Din mai multe raţiuni... Prima, şi cea mai importantă, ar fi eliminarea pierderilor pe seama entităţilor de vibraţie maxim posibilă unei contradicţii. Şi, din câte se pare, acolo se realizează transferul complet de entropie de la Secundo către Tertia.

- Să înţeleg că principalele pierderi dintre entităţi, pe entropia aia care se pierde, sunt de la contradicţiile cu cea mai joasă vibraţie? întrebă Dan.

- Este, evident, cea mai bună soluţie... De altfel, de la un anumit nivel vibraţional în jos, entităţile au legi sociale de funcţionare care utilizează contradicţiile majore pentru progres prin simplu lor consum energetic, prin pierdere entropică fără transfer la Tertia...

- Să înţeleg că acele entităţi care dăunează... Care încalcă semnificativ legile, reformulă Dan atent, sunt consumate... Anihilate?!?

- Raţionament corect... Chiar dacă termenul "anihilare" este pe cât de brutal pe atât de neadevărat... Dar nu asta trebuie să îţi transmit...

- Te rog, lasă-mă să îţi transmit ceea ce am în pachet şi, eventual, îţi voi răspunde la întrebări... Ulterior! Şi, dădu Iryu să înceapă fiind atent dacă are Dan ceva de comentat... Pentru următoarele două miliarde şi jumătate de ani grupurile de entităţi s-au dezvoltat crescând constant energiile vibraţionale... Cel puţin o mare parte din ele... S-a ajuns astfel la plecarea unui număr de entităţi încât s-a ajuns ca masa Secundo să fie un echilibru între entităţile de un anumit nivel vibraţional ce permitea evoluţia spre creştere vibraţională şi entităţile cu nivel vibraţional ce permitea doar o mare durată de timp pentru evoluţie... Chiar şi involuţia vibraţională... Pe scurt, entităţile cu cele mai mari contradicţii. Diminuarea, plecarea entităţilor s-a făcut aproape numai şi numai către Terţia... Fără "anihilarea" care ţi-a născut sentimentele negative percepute de mine.

- Tot ceea ce este legat de anihilare îmi repugnă. Societatea noastră a renunţat de mult la anihilarea individului şi...

- Cunosc toate legile voastre, vreau nu vreau... Şi îmi este cunoscută şi prostia şi credulitatea voastră care acceptă că nu mai există anihilare dar poartă conflicte armate care anihilează sau altele asemenea... Revin, lasă-mă să termin!

- Atunci s-a oprit transferul către Tertia. Cel mai probabil, se pare că au fost transferate toate entităţile care nu mai puteau fi asociate contradicţiilor, luându-se decizia ca cele rămase să facă tot ce le stă în putinţă pentru a creşte vibraţional în grup... Toate odată.

- Dar cum rămâne, totuşi, cu anihilarea aceasta!?! spuse Dan pe cât de ferm pe atât de iscoditor.

- Revin, termenul de anihilare este mult prea brutal… Indiferent de „zonele energetice”, dacă le pot spune astfel, delimitate de Tertia, este evident că scăderea entropică pe seama pierderilor de entităţi energetice nu putea fi oprită. Ori, la fel de evident, această pierdere entropică nu putea fi susţinută prin anularea entităţilor cu vibraţie mare… Mai ales că există zone în care entităţile de contradicţie sunt atotprezente, atotputernice. Şi, cel puţin Tertia, a făcut această delimitare „de rezervă” prin gruparea entităţilor, atât cele de contradicţie, după nivelul lor vibraţional.

- Să înţeleg că există entităţi „de contracţie”, cum zici tu, şi cu nivel maxim vibraţional?

- Evident… Chiar şi la nivelul maxim, al şaptelea, există asemenea entităţi. Cred că în memoria voastră colectivă există amintiri despre asemenea entităţi… Hmmm… Cum ar fi căderea lui Lucifer.

- În nici un caz… Capacitatea voastră de interpretare redusă a asociat acestei amintiri imagini perceptibile vouă. Imagini care au conturat o poveste total diferită faţă de realitate…

- Văd că nu simt opoziţie la întrebarea ta de partea energiilor pachetului. Aşa că, vei avea acest răspuns dar abia după ce îmi termin prezentarea pentru această repriză. Pot continua? întrebă Iryu.

- Unde am rămas? emise gânditor Iryu. Da! Pentru următorii aproximativ două miliarde de ani s-a procedat la structurarea completă a echilibrelor „sociale”, să zicem, pe fiecare grup energetic din cele şapte şi, bineînţeles, s-a pregătit suportul material pentru evoluţia vieţii. Mai întâi în zonele cu energie vibraţională mare şi apoi…

- Dacă am reţinut bine, este vorba despre perioada de timp cuprinsă între ultimii şase până la patru miliarde de ani.

- Corect, care este logica acestei întreruperi? sublinie destul de supărat Iryu.

- Păi, din câte s-a structurat ştiinţific, sistemul nostru solar este „creat”, făcând legătura cu cele prezentate de tine, abia acum patru miliarde şi jumătate de ani. Ori, asta înseamnă că noi suntem creaţi spre sfârşitul perioadei de care aminteai. Adică suntem entităţi… Pardon, voi sunteţi entităţi cu cea mai joasă energie vibraţională? întrebă Dan evident dezamăgit.

- Raţionament eronat! concluzionă aproape instantaneu Iryu. După cum spuneam există o sumă de entităţi de nivele vibraţionale diferite în fiecare nucleu format. În cazul nostru, al sistemului Solar… Greşit! se corectă nervos. Am intrat fără să vreau în logica ta. În cazul întregii galaxii, deoarece un nucleu este reprezentat de întreaga galaxie. Aceasta este, de fapt, unitatea de uniune energetică de bază. Deci, în cazul nostru, al acestei galaxii, există entităţi energetice atribuibile tuturor celor şapte nivele energetice. Selecţia este făcută după puterea contradicţiei revendicată de acestea. De aceea Terţia are inserţii care merg până la nivel de delimitare de sisteme stelare, chiar în cadrul unei galaxii. Nu mai trebuie să discutăm despre grupuri mai mari.

- Bine, bine, interveni Dan, nu pleca de la a-mi răspunde! Noi suntem creaţi abia la urmă. Cum îmi poţi descrie asta? emise apăsat Dan.

- Structurile indispensabile suportului vieţii au fost iniţiate. Aici mă refer atât la iniţierea pregătirii suportului pe ceea ce voi numiţi Marte, Terra şi Venus cât şi elementele externe de stabilizare cum sunt toate cele prezente de la nivelul centurii de asteroizi spre Norul lui Oort, inclusiv. Tot atunci s-a procedat la stabilizarea giroscopică a planetei voastre, Terra, şi comuniunea energetică dintre Gaia şi entitatea asimilată, Teluria.

- Orice acumulare de materie prezintă o concentrare energetică iniţială, o manifestare reală a părţii de Secundo existentă în ea. Pe scurt are propria entitate. Pentru o anumită perioadă de timp, aşa cum vedeţi voi lucrurile, ea poate exista asemenea oricărei entităţi energetice… Până la punctul în care scăderea entropică este atât de semnificativă încât entitatea începe să se difuzeze în materia din jurul ei până la ceea ce denumiţi voi, moarte. Şi, astfel, ea devine o planetă moartă.

- Hai că am greşit iar, îl întrerupse plin de zeflemea Dan. Nu este vorba despre vrăjeală…. Astea sunt basme de-a dreptul…

- În nici un caz… emise dezamăgit profund Iryu… Dar, de ce mă chinui cu tine? Eu trebuie doar să îţi transmit informaţia. Aşadar, Teluria, pentru a transfera maxim de energie rezidentă rămasă a ales calea contopirii, a pierderii identităţii, şi a fost înglobată în Gaia, Terra cum îi ziceţi voi. Din asta a rezultat un sistem material deosebit de stabil şi giro-stabilizatorul reprezentat de astrul mort… Pe moarte ar fi mai corect, denumit de voi Luna.

- Dacă nu aş şti că dorm aş putea spune că mă va lua somnul, emise Dan…

- Aşadar, în acea perioadă, printr-un dezechilibru de contradicţie, un grup de entităţi a populat zona acestui sistem stelar accidental.

- Accidental?!? Există aşa ceva la nivelul vostru, entitoşilor?!? întrebă uimit Dan.

- Este cea mai bună explicaţie care o pot da. Se pare că acest lucru s-a întâmplat cu acceptul total al Tertia, independent de noi. Dar, doar ca element de start, de iniţiere, credem noi.

- O contradicţie nu poate exista de una singură. Pentru ca cel rău să aibă o şansă să evolueze trebuie să existe cel bun. Contradicţia presupune două elemente şi o punte de interacţiune între ele. Elementele de contradicţie au fost inserate de Tertia fără acceptul sau ştiinţa noastră numai în aceste zone, de cea mai joasă vibraţie globală, dacă pot spune astfel. Noi, cei despre care ai întrebat anterior, suntem sosiţi după mult timp de evoluţie al entităţilor primare, accidental sosite aici. Acum aproximativ jumătate de miliard de ani. Atunci am sesizat întregul dezechilibru existent.

- He, he, he… Şi ce v-a luat atât de mult timp să vă daţi seama de asta?

- Elementul timp a fost introdus pentru ca tu să ai un punct de reper. Pentru noi nu există timpul cu adevărat. La fel de cert ca şi pentru tine. Există doar evoluţie, creştere sau descreştere vibraţională, închidere sau creare de contradicţie… Şi altele asemenea, concluzionă Iryu dezarmat. Vreau să continui! emise ferm.

- Tot nu scapi de întrebări, sublinie Dan încurajându-l cu mâna să continue.

- La acel moment Terra era complet modificată pentru susţinerea fără nici un fel de probleme a dezvoltării energetice pe orizontală. Încerc să găsesc o descriere perceptibilă ţie, emise încurcat Iryu sesizând că Dan vrea să întrebe ceva. Prin dezvoltare pe orizontală vreau să descriu explozia cantitativă a formelor de viaţă care permit stocaje de entităţi de vibraţie joasă, de start aş putea spune. Urmează crearea unui ecosistem de autoconsum care atrage asimilarea resurselor materiale existente în fiinţele cu energia cea mai joasă şi prelucrarea lor în fiinţe cu energie vibraţională mai ridicată, deci o creştere vibraţională. La fel este şi în cazul resurselor materiale cu energie ridicată care vor fi reciclate… Ăăăă, resturile rămase din descompunerea lor, care, într-o primă fază de timp, optimă, transmit energie vibraţională ridicată fiinţelor care realizează consumul.

- Ăhhh, scârbos!!! emise Dan. Vrei să spui că, dacă o cioară îmi mănâncă ochii ea îşi va ridica nivelul vibraţional? Va fi mai deşteaptă?!?

- Primitiv, primitiv, răspunse dezamăgit Iryu… Entitatea energetică ce există în trupul unui om pleacă în flux la momentul încetării funcţionale a recipientului, al morţii cum îi ziceţi voi. Dar, recipientul reţine o anumită cantitate de energie vibraţională a entităţii plecate, fără a mai lua în considerare că însăşi materia are propria ei energie vibraţională, ea fiind parte a lui Secundo. Acea energie se va regăsi, va avea o influenţă cât de mică la nivelul la care ajunge. Ori, într-o fiinţă vie…

- Am înţeles, am înţeles, interveni Dan. Este similar transferurilor de organe în care primitorul preia energia donatorului şi începe de are chiar modificări comportamentale similare cu are donorului. Sau, invers, este vorba despre teoriile acelea care afirmă că noi ne impurificăm cu energie inferioară de la produsele animale care le consumăm… Deh, cine are resurse pentru asta… Nu-i aşa?

- Destul de corect, pe fondul unor lipsuri semnificative de asimilare a informaţiilor primite… De exemplu, ceea ce denumiţi voi pământ are diferite calităţi vibraţionale. Există grupuri care au energie vibraţională materială minimă, aşa cum există şi grupe de „pământuri” structurate care permit evoluţia oricărei forme de viaţă de un anumit nivel vibraţional. Ca să nu mai amintesc de memoria apei care permite…

- Hai că am înţeles ce vrei să îmi transmiţi, emise plin de lehamite Dan. Continuă! Spune odată povestea ta ca să vin eu cu întrebările! Multeee!!! sublinie energic.

- Mulţumesc! emise cât putea de respectuos Iryu. Iniţial, cam acum cinci sute de milioane de ani de-ai voştri a fost finalizată etapa de concentrare a scăderii entropice şi s-a sfârşit marele îngheţ. A urmat structurarea vieţii pe sistemul pe verticală cu toate incidentele necesare realizării acestui obiectiv…

- Era vorba că nu mă mai întrerupi! emise furios Iryu. Dar, să continuăm! Prin incidente definesc ceea ce voi numiţi „marile extincţii” dar şi, din punctul nostru de vedere „marile inserenţe”. În realitate ele sunt reacţii de corectare şi control a elementelor de scădere entropică sau a evoluţiilor vibraţionale eronate care… Nu ţi le voi prezenta oricât de mult te-ar afecta acest lucru. Am cu totul altă treabă cu tine! sublinie la fel de furios. Oricum, pentru această şedinţă am terminat…

Se trezi şi... încercă să de-a de Silly prin cameră. Dar era singur. Începu cu sârg să termine tot ceea ce era legat de igienă şi ordonarea lucrurilor prin cameră. Şi, abia ce termină de aranjat şi patul că se auzi un ciocănit uşor în uşă.

- Permiteţi să raportez! strigă Silly după ce intră cât se putea de milităreşte şi luă poziţie de drepţi în faţa lui Dan, salutând.

Dan îi solicită raportul prin balansarea mâinii, adoptând o mimică mai mult mirată decât curioasă.

- O corespondenţă cu menţiunea "secret" aşteaptă să fie consultată de dumneavoastră de urgenţă. Voi aştepta în faţa cabinei!

Şi spunând acestea Silly plecă la fel de milităreşte precum venise şi închise uşa după el.

Corespondenţa era compusă din două mesaje. Primul laconic, rece, care îi inundă spatele cu fiori reci, neplăcuţi: "Aveţi la dispoziţie 4 ore să vă îmbarcaţi la terminalul 22 cu întregul efectiv al grupei! Atenţie, este o misiune secretă! În nava de îmbarcare veţi avea tot echipamentul atribuit misiunii. Ordine suplimentare îţi vor fi transmise în scurt timp de la plecare..." Al doilea mesaj era... „De la Thank, cu siguranţă... Chiar dacă era nesemnat de o persoană anume şi purta doar menţiunea "Înaltul comandament de operaţiuni speciale"”... "Peste o oră ai întâlnirea cu oamenii tăi în sala de conferinţe. Fără nici un comentariu suplimentar îi anunţi de misiune şi le dai liber pentru pregătiri. Subliniază-le caracterul secret al acesteia. Ei vor şti ce au de făcut. Studiază cât de repede îţi este cu putinţă tehnica ce ţi-a fost repartizată şi comportamentul oamenilor grupei tale în teren. Nu ai timp decât până mâine când vei intra în acţiune! Succes! P.S.: Eşti liderul unei grupe de cercetare avansate şi intervenţie imediată. Orice decizie vei lua va fi cea mai bună!".

Sesiză instinctiv ceasul. Până la şedinţă mai avea doar 10 minute şi nu o oră. Îşi aşeză bereta ceremonios şi îşi făcu curaj pentru a ieşi din cabină. Avea senzaţia că pluteşte într-un vârtej ameţitor, năucitor. Respiră profund de două ori şi ieşi din cabină.

Ajunseră repede în sală şi acolo se repetă tot ritualul milităresc de ieri. Dan le ordonă repaus înainte de a ajunge la pupitru şi, ajuns la el, îşi drese glasul şi le spuse celor din sală:

- Misiune... Secretă... Aveţi la dispoziţie doar trei ore pentru a fi gata de îmbarcare la terminalul 22... Liber pentru pregătiri!

- Suntem gata, veni răspunsul spontan al lui Lumierre, putem merge deja la terminal?!?

Întrebarea îl surprinse total nepregătit pe Dan... Nu ştia ce să spună dar îl salvă intervenţia lui Ometeo:

- Imediat după plecare îmi va fi comunicat obiectivul, răspunse pe nerăsuflate Dan.

- Evident că mergem spre Oort, interveni Nino. Atât timp cât nu sunt ordine specifice pentru mine este clar că vom urca într-un charter militar automat.

- Pariuri?!? întrebă vizibil încântat Oleg, iscând o rumoare puternică în sală, atrăgând atenţia tuturor celor prezenţi.

- Să nu îmi spuneţi că pariurile sunt iar despre mine? interveni Dan cât putea de serios.

- Alea sunt făcute, ripostă Oleg care dându-şi seama de ce spuse duse mai întâi mâna la gură şi apoi sări în poziţie de drepţi privind ucigător spre Silly.

- Stai liniştit, spuse zâmbind triumfător Dan. Nu m-a deranjat această informaţie. La ce pariuri de refereai? întrebă Dan încercând să deschidă discuţia.

- Permiteţi să intervin! spuse Schwartz adoptând milităreasca poziţie de drepţi.

- Vreţi să încetaţi cu teatrul acesta milităresc?!? Nu mai săriţi atâta în sus, se poate vorbi şi de pe scaun! spuse Dan indicându-i cu mâna că are cuvântul.

- Se zvoneşte că o facţiune armată formată dintr-un grup de dizidenţi cu pregătire militară de elită a început să destructureze activitatea în zona Oort. Pariurile sunt legate de intervenţia „grupei de curăţenie” într-un conflict direct cu această facţiune, completă Schwartz aşezându-se pe scaun.

- Păi, după mine, tot la pariurile legate de numărul de misiuni la care supravieţuiesc se ajunge, preciză Dan destul de speriat de conştientizarea a ceea ce spunea.

- Şi da, şi nu, spuse Schwartz. Pariurile vor fi legate de cine se duce sau nu dintre noi toţi, completă cu o voce stinsă.

Dan se simţea prea învins, strivit de ceea ce trăia, pentru a mai reacţiona. Mecanic, instinctiv, activă terminalul de comunicaţii pe care era afişat doar mesajul: "Liber pentru pregătiri! Aveţi la dispoziţie doar 2:43:36 ore să fiţi deja îmbarcaţi! Puteţi începe chiar de acum! Liber!". Şi numărătoarea inversă curgea.

Îşi făcu curaj şi strigă cu câtă energie mai avea întregul mesaj făcându-i pe cei din sală să sară în poziţie de drepţi, să urle la unison "Înţeles!" şi să plece care-ncotro. Doar Silly rămase în sală în poziţie de drepţi urmărindu-i mişcările. Dan închise terminalul şi se îndreptă spre ieşire, intuind că Silly îl va urma. Ajunşi pe coridor se opri şi spuse:

Ajunseră în navă fără a vorbi. Silly îl condu-se la cabina de comandă şi se retrase mut, fără a mai cere permisiunea, lăsându-l singur, neajutorat.

Nu reuşea să se gândească la nimic. Un vârtej de temeri, confuzie îl năucea fărâmiţând orice fir logic de care se agăţa, trântindu-l iar şi iar în vârtejul incoerenţei. Într-un târziu găsi energia să deschidă terminalul de comandă. "Studiază tehnica şi oamenii!", reuşi să concretizeze.

Solicită prezentarea ultimilor cinci misiuni ale grupei sale. "De ce cinci?" se pomeni întrebându-se dar nu reacţionă în nici un fel. O alese pe cea mai veche dintre ele. Proiectorul holografic începu să îşi facă treaba prezentând circumstanţele misiunii. Oort, cvadrantul "Milorian", asteroidul AO11143. Eliminare tehnică de luptă prezentă şi capturarea supravieţuitorilor. Comandant, colonel Ceth. Şi începu expunerea misiunii.

"Nu îmi vine să cred!", gândi Dan siderat. Totul era atât de similar jocurilor de simulare strategică... Atât de asemănător încât nu putea face diferenţa. Starea sa trecu de la nedumerire la plăcere, simţindu-se atras de modul cum reacţionau cei implicaţi, de ceea ce se petrecea sub ochii şi simţurile sale.

Modulul intră pe un fel de orbită de siguranţă centrată pe asteroid. Lansară sonde de monitorizare şi începură să primească date de la ele. Asteroidul era mai mare decât Luna şi aveau de aşteptat ceva timp până la colectarea datelor. Până să apuce Dan să deruleze, pentru a elimina această pauză de aşteptare, una din sonde explodă... Apoi următoarea, şi următoarea. "Ori erau în zona unde au eliminat sondele, ori au făcut asta ca diversiune", gândi instinctiv Dan.

Sesiză o mică zonă unde erau filmaţi membrii grupei. Fiecare avea mica sa părticică de ecran de prezentare. Aşteptau în costumele de desantare. Toţi, inclusiv colonelul. Şi se lansară spre suprafaţa asteroidului. "Eu nu aş fi făcut asta!", gândi instinctiv Dan. "Dacă inamicii sunt acolo..." şi nu apucă să îşi termine gândul deoarece de la sol porni un puternic tir automat. Senzorii atacatorilor localizau şi vizualizau punctele de tragere care erau neutralizate rând pe rând fie de tirul lor fie de modulul de debarcare. Eschive de tot felul ale atacatorilor, câteva lovituri încasate dar ajunseră cu toţii pe suprafaţă. "Noroc cu tehnologia costumelor de luptă!", concluzionă Dan sesizând tipologia teatrală, standard, a mişcărilor. "Uite, nici cea mai mică stângăcie! Softuri standard... Ce vorbeşti dom'le?!?" Desfăşurară rapid un perimetru de protecţie şi aşteptau. Tirul încetase chiar dacă nu fuseseră neutralizate nici măcar jumătate din gurile de foc inamice. Între timp modulul completase senzorii orbitali eliminaţi şi datele despre inamic începură să se completeze, trasându-se rutele lor de deplasare, identificându-se armamentul utilizat. A fost banal să fie izolate şi eliminate rând pe rând toate elementele rezistenţei inamice, să fie capturaţi toţi supravieţuitorii rămaşi... Nici o pierdere...

"Următoarea misiune!" concretiză Dan plictisit şi acţionă comenzile necesare prezentării acesteia. Proiectorul holografic se conformă şi... Plictiseală maximă... Acelaşi mod de acţiune, aceeaşi penetrare în forţă a liniei de demarcare, izolare şi eliminare... "Următoarea!"... "La fel!!! Nu îmi vine să cred! Colonelul ăsta a riscat la fiecare misiune viaţa fiecăruia dintre ei... Nu-mi vine să cred! Ce era aşa de grăbit, aşa de direct?!? Nu se face aşa ceva! Orice joc te-ar fi penalizat pentru orice pierdere materială, darămite pentru pierderi de vieţi omeneşti... Riscul pare mult prea mare pentru a elimina alternativa dronelor, care atrag penalizări mult mai mici decât pierderea personajelor din joc. Şi, dacă ar fi dat de unul ca mine în apărare... Nu cred că nu trăgeam pe niciunul dintre ei după mine şi oamenii mei... Noroc cu lipsa de tehnologie a apărătorilor! Sau de tactică...".

Ajunse şi la ultima misiune... Totul se repetă stereotipic până ce colonelul se găsi să dea ordin direct în şarja de debarcare... Identificat şi eliminat aproape imediat de tirul concentrat al atacatorilor... "Orice gamer ştie că nu trebuie să existe comunicări până ce nu ai perimetru stabil!!! gândi dezamăgit Dan. "Cel puţin, cred că nici nu şi-a dat seama că a fost pulverizat", gândi oripilat privind la spuma "de colonel" ce se dispersa spre sol. Grupa ajunse la suprafaţă şi... Cu totul şi cu totul alte mişcări şi desfăşurări ca şi până acum... Perimetru defensiv, protecţie şi debarcare de drone de luptă comandate direct de fiecare membru al grupei. La atingerea ponderii optime de perimetru, retragere pe modulul de debarcare şi luptă dusă până la capăt cu ajutorul dronelor... "Aşa mai vii de acasă!" exclamă plăcut impresionat Dan. Misiunea se încheie cu îmbarcarea supravieţuitorilor... Pierderi: colonelul Ceth...

„Nu înţeleg pe toţi cei care se opun legii”?!? gândi fără să intenţioneze asta. „Prin pierderea unei vieţi au devenit cu toţi părtaşi la pedeapsa atrasă de asta, care o fi aia… Chiar nu îi înţeleg. Şi de ce au folosit arme letale?!? Ei ştiu că orice trupă de intervenţie evită folosirea acestui tip de armament”…

- Mulţumesc… apucă Dan să comunice privind cum Silly pleacă şi se închide uşa cabinei după el.

„Şi… Ce fac eu acum?” gândi privind speriat, confuz spre modulul de comunicaţie, aşteptând unul din mesajele lui Thank sau ale altcuiva să îi spună ce este de făcut. „Adună-te! Ce poate fi diferit de decolările standard, mai ales că acesta este un charter militar?!?”.

Se îndreptă spre panoul de comandă al navei şi îl iniţie. „Identificare”, gândi automat sesizând rapoartele de iniţiere ale comenzilor, „Conectare… Activare… Iniţiere protocol de autorizare decolare…”...

„Zece minute până la decolare!” se auzi în staţia audio interioară a cabinei repetându-se de trei ori. „Către toţi pasagerii! Procedură de iniţiere decolare!”

„Cum aşa? Unde mergem?” apucă să se sperie şi mai tare Dan înainte de a se iniţia terminalul de comunicare care afişa: „Destinaţie zbor: Oort, cvadrandul Silurian, planetoidul PO 1558. Misiune: Eliminare tehnică de luptă prezentă şi capturarea supravieţuitorilor.”

Abia după de termină de parcurs mesajul sesiză în partea superioară a ecranului scrierea difuză, protectivă care îi transmitea instrucţiunile neoficiale, aşa cum fusese învăţat anterior: „Comunică oamenilor destinaţia şi misiunea! Studiază tehnica disponibilă şi comportamentul oamenilor în teren! Nu sta prea mult la discuţii cu ei! Nu cred că este indicat pentru moralul lor… Următoarele mesaje le vei primi înainte de a intra în perimetrul de orbitare la destinaţie.”

Reacţionă instinctiv şi deschise microfonul de comunicare interioară a navei spunând:

Uşa cabinei glisă oprindu-i mesajul şi membrii grupei sale intrară unul câte unul în cabină salutându-l. Se înghesuiră care pe unde putea şi aşteptau privind spre el cu o curiozitate generală uşor de perceput.

- Permiteţi o întrebare! interveni cu o voce puternică Nino, nelăsându-l să termine ceea ce avea de spus. Când putem discuta despre tehnica de luptă! continuă fără a mai aştepta permisiunea.

- Imediat după decolare, răspunse instinctiv Dan. Chestia asta cred că are o sală mai mare, măcar o cală mai încăpătoare, spuse privind de jur împrejur de parcă ar fi putut vizualiza prin pereţi.

- Deci, ne vedem în cală la cât timp după lansarea din preînscriere?!? întrebă Lumierre.

- Înţeles! urlară la unison toţi începând să părăsească cabina de pilotaj, lăsându-l pe Dan pe cât de surprins pe atât de înfricoşat.

"Unde oare greşesc?!? Ce naiba nu am făcut cum trebuie?!? Ce trebuie să fac acum?!? gândea repetitiv, după scurte reprize de căutare a soluţiilor.

"Trei minute până la decolare! Ocupaţi-vă locurile de lansare. Lipsa dumneavoastră din aceste locuri atrage anularea decolării la un minut înainte de lansare!" auzi, ca de obicei, ca prin vis...

Automat se îndreptă spre fotoliul de pilotaj care, imediat ce îi sesiză greutatea închise uşa glisoare a cochiliei acestuia, activând procedurile de pregătire. La scurt timp uşa glisoare se transformă într-un ecran de terminal de comunicare care îi afişă comenzile de decolare, ferestrele cu parametrii de urmărit şi mesajul:

Gândurile sale fugeau de colo, colo fără a se putea opri asupra a ceva. Verificări de parametri, întrebări legate de ceea ce va urma, în special de ce va discuta cu echipajul când se vor întâlni... Şi... Decolare..."

Bâzâitul motoarelor deveni din ce în ce mai strident, concomitent cu explozia unei senzaţii de greutate...

În scurt timp se aflau pe traiectoria de preînscriere. Supragreutatea era cam mare dar, în foarte scurt timp reuşi să parametrizeze traiectoria finală. Era adeptul operaţiilor sigure şi un control manual, chiar suplimentar, nu strica niciodată.

Activă camerele de exterior şi savură pentru scurt timp imaginea Pământului de la nivelul traiectoriei de preînscriere.

Odată ce nava ajunse în punctul de preînscriere nu avu altceva de făcut decât să asiste la spectacolul automatizat al conectării la modulul de autonomie. „Un modul de ultimă generaţie, posibil de mare viteză, judecând după dimensiunile acestuia”.

Şi totul se petrecu rapid, eficient, în lupta pentru prinderea momentului optim de start pe traiectoria solicitată. Dan sesiză cât de rapid se activă modulul de autonomie, ajungând la turaţia de lucru mai repede decât şi-ar fi imaginat vreodată. O mică smucitură şi... Porniră la drum spre acel planetoid desemnat a fi locul misiunii lor.

Uşa glisoare a postului de pilotaj închise afişajele şi îl eliberă pe Dan din cuşca de siguranţă.

Activă panoul de comunicare şi solicită inventarul operativ. Drone peste drone, de parametrizare, supraveghere, offf... Arme peste arme, letale şi neletale, hibride, explozibili de fragmentare, de expansiune, offf... Complet de luptă cu armură reactivă, plăci de deflexie, ... Totul părea cu atât mai comun, mai plicticos cu cât nu apărea nimic nou faţă de jocurile atât de bine cunoscute, la care se pricepea atât de bine.

"Complicat, concluzionă Dan. Dar şi ciudat de încurajator. Cred că cel mai bine este să aştept să văd despre ce fel de misiune va fi vorba. Până la urmă ce avem, avem... Trebuie să ne descurcăm! Ultimele cinci misiuni ale acestei grupe au fost floare la ureche cu toate că tactic totul a fost în voia sorţii. Poate de aceea au atitudinea zeflemistă oamenii ăştia... Dacă toţi coloneii "grupei de curăţenie" le riscau viaţa aşa!!! Dar simt că nu îi voi dezamăgi"...

Simţi o apăsare pe umăr şi întoarse brusc capul din direcţia de unde intuise prezenţa care îl atinse.

- Domnule ofiţer, răspunse Silly luând brusc poziţia de drepţi, îmi pare rău că v-am deranjat.

"Cât timp o fi trecut?" gândi Dan în timp ce se ridică din fotoliu şi îi indică uşa în semn că îl urmează. Silly se execută şi în scurt timp ajunseră.

"Pitoreasca primire militară" nu se putu Dan abţine să gândească privind cum sar toţi în poziţie de drepţi.

- Vă rog să vă faceţi comozi! Aşezaţi-vă pe unde puteţi că avem unele probleme de rezolvat...

În timp de membrii grupei îşi găsiră un loc, Dan activă un terminal de comunicaţii şi accesă datele misiunii. După afişarea lor sesiză că nu exista nici un mesaj special, numai pentru el şi intuitiv, confuz, decise să mărească ecranul pentru a fi vizibil tuturor, aşa cum văzuse deseori la informările făcute în jocurile de simulare. Mărind ecranul sesiză posibilitatea de acces a datelor confidenţiale. Activă zona solicitând datele dar, după un scurt timp în care se făcură verificările de grad de acces apăru mesajul: „Date de acces confirmate! Ometeo Batheo fără biom activ. Confirmă continuarea accesării datelor pe propria răspundere sau solicită activarea biom-ului lui Ometeo Batheo!”.

Toţi cei prezenţi îşi îndreptară privirea spre Ometeo răspândind un amestec ciudat de semnale, de la dojană la mirare ilară, făcându-l pe acesta să se ridice în picioare. Dar Dan îi făcu semn cu mâna să se aşeze şi confirmă continuarea prezentării datelor.

„Adversari: Armata de Eliberare Globală. Membri marcanţi: Ben Gurion, Ridaman Al, Pierre Lacrosse. Potenţial de ripostă: Gamă completă armament uşor şi de asalt. Posibil şi armament greu..” Şi multe alte informaţii care nu îi atraseră atenţia lui Dan. Sesizând rumoarea din sală fu instinctiv atras de a activa datele despre membrii marcanţi. „Ben Gurion: Strateg şi pilot-zero, Activitate: …, Fişă psihologică: …”, şi multe, multe alte date. Activă datele despre Ridaman: „Pilot-zero”…, Pierre: „Servicii secrete…, Pilot-zero”…

- După cum vedeţi… interveni cu o voce puternică Dan, nu mai este de joacă!!! Din câte am studiat… Aăăă, de fapt doar ultimele voastre cinci misiuni, nu aţi avut de a face cu un adversar pe măsură.

- Nu ne-am înţeles asupra lor, interveni cu o voce rârâită Carre. Am decis că le vom pune abia după ce ne faceţi informarea.

- Atunci să fim atenţi la informare! ceru Schwartz cu o voce serioasă celor prezenţi.

- Corect, confirmă Dan. Din punctul meu de vedere cred că cea mai bună soluţie este să iniţiem starea de alertă. Atât timp cât „băieţii zero” au ştiinţă despre orice formă de conflict este bine să fim precauţi. Nu vom intra pe poziţiile standard de orbitare. Vom face o apropiere la doar două lungimi de poziţie de orbitare de faţă de aceasta.

- Este evident că vrea să tatoneze dacă vor fi pregătiţi sau nu, îl contră Lumierre. Dacă se aşteaptă la intervenţii guvernamentale este evident că sunt pregătiţi chiar şi cu poziţii de luptă la acest nivel. Şi nu cred că nu ştiu deja că venim… Fie şi cu ajutorul senzorilor avansaţi fie şi cu ajutorul unei „cârtiţe”… Raţionamentul şefului este corect.

- Puştiule, am nevoie doar de un „pssst” ca să ştiu unde să mă uit sau să intuiesc cine şi de unde vine. Nu trebuie să mi se comunice nimic în plus, îi replică flegmatic Carre.

- De acolo începem să tatonăm defensiva lor şi vom avea grijă să acţionăm numai în urma unor diversiuni care să le descopere defensiva. Asupra acestor tactici mă voi mai gândi şi vi le voi spune când ajungem pe poziţii.

- În nici un caz! se apără Dan. Am nevoie de tot timpul disponibil pentru a pregăti cât mai multe strategii. În plus aveţi liber la a împărţi tot echipamentul disponibil. În funcţie de dotarea care o veţi avea, o veţi alege, voi precumpăni asupra a ceea ce vom face până şi până la urmă.

Dan observă că Tinas, Rileo şi Grub şuşoteau cu vervă schimbând păreri destul de distractive, judecând după zâmbetele care însoţeau comunicările lor. Nino sesiză că Dan îi fixa şi îl lovi cu cotul pe Grub atrăgându-i atenţia atât lui cât şi celorlalţi.

- Niciodată nu am avut voie să alegem personal echipamentul, răspunse Grub evident extaziat.

- Asta nu înseamnă că îmi doresc să vă văd folosindu-vă de el, preciză acid Dan. Vom utiliza tot ce se poate pentru a evita lupta directă, până la ultima dronă, şi abia apoi… Sper să nu fie aşa, finaliză ideea gânditor.

„Thank avea dreptate”, gândi năucit de întrebarea primită. „Nu face bine la moral dacă se află că nu am jucat decât jocuri de război”… Şi preciză precipitat:

- Ştiu că nu este corect faţă de voi… Atât timp cât eu ştiu totul despre voi ar fi corect să vă informez asupra mea… Dar eu sunt şeful vostru şi nu cred că este un bun moment pentru a face cunoştinţă. Mai bine vă las să faceţi câteva pariuri pe tema asta şi abia apoi vă comunic. Dar… şi îl indică cu arătătorul pe Silly… să nu fiu trădat… sau… voi să fiţi înşelaţi de cineva care poate scormoni ceea ce nu trebuie. Şi Dan balansă degetul pentru a transforma gestul său într-un fel de ameninţare către Silly.

- La nivelul dumneavoastră de secretizare aş fi nebun să mă risc, răspunse defensiv Silly.

- Bine! Pentru această întâlnire am terminat. Am nevoie ca voi să aveţi tot echipamentul distribuit cât mai repede cu putinţă. V-am spus de ce. Şi, sunt adeptul odihnei înainte de un examen, aşa că vă recomand să dormiţi cât se mult este posibil. Am nevoie de voi limpezi pentru confruntarea de mâine. Nu uitaţi, din acest moment este instituită starea de alertă. Asiguraţi toate carturile necesare, activaţi toate sistemele de detecţie şi supraveghere. Liber! urlă cu toată puterea sa făcându-i pe toţi să reacţioneze militar, sărind în poziţie de drepţi şi dispărând cu o viteză greu de imaginat. Cu greu reuşi să îşi de-a seama că are nevoie de Silly şi să îl oprească. Să mergem la mine în cabina de comandă!

Ajunşi în cabină, Dan aşteptă să se închidă uşa acesteia şi îi spuse lui Silly:

- Am nevoie să pregăteşti absolut toţi senzorii şi dronele disponibile. Chiar şi cele din dotarea navei acesteia. Setează totul pe recepţie maximă şi toate sursele de energie să fie încărcate la maxim posibil. Inclusiv ceea ce este legat de muniţie sau specificul dronei respective… Atât cele din dotarea efectivă cât şi cele de rezervă. Ai ceva de întrebat?

- Domnule colonel, am înţeles! Să văd inventarul şi vă voi comunica ceea ce pot face pentru a vă mulţumi.

- Vei face aşa cum îţi zic. Şi asta nu ca să mă mulţumeşti. Acesta este u ordin şi mă aştept ca totul să fie aşa cum ţi-am cerut. Şi, pentru a-ţi da drumul să îţi faci treaba, vreau să nu fiu deranjat decât după minim 8 ore. Vreau să mă odihnesc cât mai mult cu putinţă. Doar dacă apare ceva grav să…

- Am înţeles ce doriţi, domnule colonel! îl întrerupse Silly. Permiteţi să mă retrag!

Rămas singur nu putu să nu sesizeze încordarea în care se afla. Şi, mai ales, oboseala. Era atât de sfârşit că abia mai putea să se ţină pe picioare. Se îndreptă spre fotoliul de comandă, se aşeză în el mişcându-se pentru a se poziţiona cât mai bine în el şi oftă adânc.

„Să mai văd câte ceva… Sunt prea obosit pentru asta. Fie ce-o fi, mă odihnesc şi mai vedem noi!”. Şi adormi aproape instantaneu cu zborul ultimului său gând.

- Greu la deal cu boii mici, emise Iryu pe un ton la fel de supărat ca atunci când finalizaseră şedinţa anterioară. Şi ai reuşit să mă chinui şi pe mine toată această perioadă…

- În stare de conştienţă există o legătură permanentă între noi… Cel puţin ca şi în această stare, în care dialogăm, sublinie emiţând informaţiile atent, lent. Sunt liber cu adevărat de legăturile cu tine doar în starea ta de somn profund…

- Evident că fac alte lucruri care, cel puţin pentru acum, nu te privesc. Dar, răbdare, vei afla dacă este cazul. Dar, să revenim… Tu, ca recipient, eşti într-o stare avansată de oboseală şi nu cred că vom avea mult timp la dispoziţie pentru această şedinţă… Rămăsesem la dezvoltarea pe verticală a structurilor asimilabile vieţii care, din punctul nostru de vedere sunt elemente de creştere vibraţională…

- Incidente şi inserenţe… Da, da, da, completă Dan asemenea personajelor din desene animate.

- Offf, fie, ripostă învins Iryu… Poate că vei primi câteva detalii despre asta dar, după cum ţi-am spus, vine şi vremea când… Dar să revenim! După marele îngheţ a venit momentul în care Gaia a fost alimentată cu o mare cantitate de energie vibraţională ridicată, de la una din stelele învecinate. Nu avem prea multe elemente rezidente din care să îţi prezint detalii dar energiile ei au stimulat dezvoltarea pe verticală la toate formele de viaţă rămase după evenimentele prezentate. Voi denumiţi această perioadă ca fiind „explozia cambriană”… Din punctul meu de vedere a fost, de fapt, o pregătire a viitoarelor evoluţii, mai ales că au fost unele probleme cu ceea ce ar reprezenta pentru voi controlul acestor evoluţii, fiind necesare mai multe reluări ale proceselor de alimentare. Cert este că la finalul acestei perioade au fost eliminate mai mult de 60 procente din formele de viaţă de start.

- Voi nu renunţaţi la maşinile care sunt depăşite moral, după cum vă exprimaţi atât de justificativ?!? dojeni Iryu. De exemplu, imediat după această perioadă, după denumirea dată de voi, în devonianul târziu, a fost nevoie de o înjumătăţire a formelor ce se dezvoltaseră ca efect secundar al aporturilor energetice externe ce delimitaseră o dezvoltare nestructurată a formelor ce se existau atât la nivel acvatic cât şi terestru… Marea majoritate a eforturilor noastre a fost să corectăm dezvoltarea amfibienilor care veneau să completeze invazia terestră vegetală… Din punctul nostru de vedere aceasta fiind o extensie a dezvoltării combinate orizontală-verticală… Ce a continuat în forţă până acum 250 milioane de ani… În permian, cum denumiţi voi această perioadă de timp.

- Să înţeleg că de aici începe dezvoltarea pe verticală, după cum spuneai?!? Cum de nu aţi mai înjumătăţit formele de viaţă?

- Nu am dat de înţeles aşa ceva. De fapt acum are loc eliminarea tuturor formelor de viaţă neconforme. A fost, practic, cea mai mare selecţie realizată vreodată… Ştiai că voi o denumiţi „Marea moarte” sau „Mama tuturor extincţiilor”?!?

- Voi când aţi trecut la „Era carbonului” sau mai departe, ce aţi făcut cu toate tehnologiile învechite. Sau, secundar, dar mult mai important, ce aţi făcut cu toate destinele umane legate de vechile tehnologii? Câtă ruină, moarte, disperare sau alte energii vibraţionale joase au fost dezlănţuite atunci? Câtă moarte s-a născut din asta? Acum ascultă! porunci de-a dreptul Iryu. Atunci au fost corectate peste 80 procente din formele de evoluţie existente, peste 95 procente din formele marine şi peste 80 procente din formele terestre… Deoarece nu erau conforme obiectivului de dezvoltare pe verticală, completă Iryu sesizând stupoarea lui Dan.

- Nici un păi! Viaţa are resurse de neimaginat pentru tine. Uiţi că orice este viu are propria energie, propria entitate energetică? Ele au intervenit pentru a continua procesul de creştere vibraţională, pentru a face viaţa să existe. Şi, oricum, totul ajunge până şi până la urmă la Gaia, cea care depozitează orice este legat de existenţă, care prin reamintirea experienţelor anterioare continuă misiunea de reîntregire a lui Draconis… Chiar dacă tu vezi acest proces de trecere de la Secundo la Tertia. Şi, oricum, a urmat perioada denumită de voi triasic-jurasic, când a mai fost înjumătăţită odată diversitatea vieţii…

- Scopul fiind, bineînţeles, corectarea evoluţiei vibraţionale… Sau verticala?!? interveni sarcastic Dan.

- În selecţia realizată au apărut numeroase contradicţii. Gândeşte-te la reacţiile tale de respingere a ideii de selecţie… Brutală, sadică, după cum emiteai… Entităţile rezidente acestor procese au avut un fel de reacţie de delimitare. De contradicţie… Asemenea ţie… Şi au decis că ele au calea cea mai bună de a continua procesul de evoluţie pe verticală. În limbajul vostru a apărut aşa numita grupare a reptilienilor…

- Îmi amintesc. Da, da! După această extincţie terapsidele au pierdut terenul în faţa archosaurilor. Corect?

- Aceasta este percepţia ta. Pentru noi, entităţile, recipientele sunt ceva sacru. Sunt acel ceva asupra căruia ne dedicăm toată puterea şi îi dăruim toată cunoaşterea ce ne stă la dispoziţie. Pierderea recipientelor este de fapt o transformare, o trecere spre ceva superior, spre clădirea unui nou recipient mai bun şi folositor. Deci, şi prin moarte, cum spuneţi voi, ele transmit mai departe toată munca noastră anterioară… Mă rog, cea mai mare parte din ea. Dar, a câta oară spun asta? Să revenim! Entităţile energetice denumite generic reptiliene au decis să ia conducerea asupra dezvoltării pe verticală.

- Ei clamează o descendenţă reprezentativă din Draconis… Prima… Ei neagă actuala apartenenţă la Secundo şi se consideră, ceea ce sunt, de fapt, părţile componente ale lui Prima. Dar, nu recunosc contradicţia, faptul că tot şi toate sunt aşa ceva, entităţi Prima. Mai rău, contradicţia este amplificată datorită unui comportament de segregare… Pardon, cred că mai corect este xenofob. Şi, astfel, se consideră superiori entităţilor declarate de ei neconforme, fără a ţine cont de nivelul vibraţional, considerat de ei ca fiind maxim.

- Destul de aproape. Dacă vrei să afli în această şedinţă câteva elemente de bază care să închidă subiectul dezbătut de noi este vremea să încetezi orice comentariu. Să nu mă mai întrerupi. Starea ta de oboseală este mult prea pronunţată ca să mai ţin deschisă şedinţa aceasta.

- Şi, acum 65 milioane de ani, Tertia a fost nevoită să intervină. Nivelurile vibraţionale scăzuseră atât de mult încât a fost nevoie să se procedeze la eliminarea majorităţii formelor de viaţă reptiliene. Dezechilibrul produs a fost major şi, atunci, Gaia a fost puternic dezechilibrată, începând o nouă perioadă de alternanţe climatice cu fond general de scădere entropică dar… Noile recipiente au o structură ce permite evoluţia vibraţională accelerată şi, ca de obicei, în ciuda tuturor protestelor, interpretărilor, etc., contradicţiile au fost aduse pe drumul evolutiv corect.

- Nu, în nici un caz. Gaia este o sumă a energiei „primilor” care au evoluat în diverse forme. Doar reptilienii şi… Offf… Acum nici 10 milioane de ani a fost o nouă invazie, cum aţi denumi-o voi. Printr-un accident, dacă pot spune aşa, au ajuns aici un grup de dizidenţi… De rebeli… Ce au mărit contradicţiile existente.

- Dizidenţi, rebeli?!? Deja totul începe să semene cu societatea noastră… Văd că aveţi de toate…

- Pentru că toate sunt totul… Sunt Prima… Noi nu suntem decât manifestări ale lui Prima… Rememorări ale acumulărilor sale care trebuie să elimine contradicţiile… Să refacă stadiul iniţial… Offf… S-a terminat şedinţa asta…

Utilizarea metodelor de translare existente (pentru limba română) are, încă, mari lacune, aşa că am procedat la un efort de a realiza, pe cât posibil, propria traducere (şi adaptare) pentru voi. Îmi cer scuze pentru multele greşeli dar sunt sigur că efortul meu dă rezultate mult mai bune decât în cazul motoarelor de traducere existente.

În plus, efortul oricui dintre voi de a corecta traducerile făcute nu poate fi decât binevenit dar nu vă pot răsplăti decât prin simpla menţionare a ajutorului dumneavoastră, în partea de jos a textului, acolo unde a fost dat acesta şi, de ce nu, pe viitor, poate va apare şi posibila răsplată materială, dacă aventura mea va avea succes financiar.


............	.