In jurul lumilor - Treburi - Episodul 11 v 4

- Mai avem unele lucruri de clarificat cu rezidenţele primare ale lui Draconis Prima, înainte de a face pasul cel mai important pentru tine... îl percepu slab pe Iryu...

- O nouă lecţie... Super! emite Dan fără a-şi ascunde satisfacţia. Despre ce? nu se putu abţine să emită în completare.

- Modelarea lui Secundo în forma sa actuală, mai puţin suportul de completare reprezentat de viaţă a mai durat aproape un miliard şi jumătate de ani de-ai voştri. Din acel moment entităţile energetice au început să se structureze, să îşi amintească majoritatea legilor de funcţionare a grupurilor sociale pe noile grupuri existenţiale ale lui Secundo... Prin grupuri existenţiale mă refer la acumulările de materie inclusiv entităţile energetice asociate lor, pe fiecare nucleu în parte...

- Nucleu?!? Să înţeleg că este vorba despre mai multe grupuri diferite, separate una de cealaltă?!? îl întrerupse Dan.

- Se pare că Tertia a realizat o împărţire clară a elementelor lui Secundo după nivelul vibraţional... Din mai multe raţiuni... Prima, şi cea mai importantă, ar fi eliminarea pierderilor pe seama entităţilor de vibraţie maxim posibilă unei contradicţii. Şi, din câte se pare, acolo se realizează transferul complet de entropie de la Secundo către Tertia.

- Să înţeleg că principalele pierderi dintre entităţi, pe entropia aia care se pierde, sunt de la contradicţiile cu cea mai joasă vibraţie? întrebă Dan.

- Este, evident, cea mai bună soluţie... De altfel, de la un anumit nivel vibraţional în jos, entităţile au legi sociale de funcţionare care utilizează contradicţiile majore pentru progres prin simplu lor consum energetic, prin pierdere entropică fără transfer la Tertia...

- Să înţeleg că acele entităţi care dăunează... Care încalcă semnificativ legile, reformulă Dan atent, sunt consumate... Anihilate?!?

- Raţionament corect... Chiar dacă termenul "anihilare" este pe cât de brutal pe atât de neadevărat... Dar nu asta trebuie să îţi transmit...

- Te rog, lasă-mă să îţi transmit ceea ce am în pachet şi, eventual, îţi voi răspunde la întrebări... Ulterior! Şi, dădu Iryu să înceapă fiind atent dacă are Dan ceva de comentat... Pentru următoarele două miliarde şi jumătate de ani grupurile de entităţi s-au dezvoltat crescând constant energiile vibraţionale... Cel puţin o mare parte din ele... S-a ajuns astfel la plecarea unui număr de entităţi încât s-a ajuns ca masa Secundo să fie un echilibru între entităţile de un anumit nivel vibraţional ce permitea evoluţia spre creştere vibraţională şi entităţile cu nivel vibraţional ce permitea doar o mare durată de timp pentru evoluţie... Chiar şi involuţia vibraţională... Pe scurt, entităţile cu cele mai mari contradicţii. Diminuarea, plecarea entităţilor s-a făcut aproape numai şi numai către Terţia... Fără "anihilarea" care ţi-a născut sentimentele negative percepute de mine.

- Tot ceea ce este legat de anihilare îmi repugnă. Societatea noastră a renunţat de mult la anihilarea individului şi...

- Cunosc toate legile voastre, vreau nu vreau... Şi îmi este cunoscută şi prostia şi credulitatea voastră care acceptă că nu mai există anihilare dar poartă conflicte armate care anihilează sau altele asemenea... Revin, lasă-mă să termin!

- Atunci s-a oprit transferul către Tertia. Cel mai probabil, se pare că au fost transferate toate entităţile care nu mai puteau fi asociate contradicţiilor, luându-se decizia ca cele rămase să facă tot ce le stă în putinţă pentru a creşte vibraţional în grup... Toate odată.

- Dar cum rămâne, totuşi, cu anihilarea aceasta!?! spuse Dan pe cât de ferm pe atât de iscoditor.

- Revin, termenul de anihilare este mult prea brutal… Indiferent de „zonele energetice”, dacă le pot spune astfel, delimitate de Tertia, este evident că scăderea entropică pe seama pierderilor de entităţi energetice nu putea fi oprită. Ori, la fel de evident, această pierdere entropică nu putea fi susţinută prin anularea entităţilor cu vibraţie mare… Mai ales că există zone în care entităţile de contradicţie sunt atotprezente, atotputernice. Şi, cel puţin Tertia, a făcut această delimitare „de rezervă” prin gruparea entităţilor, atât cele de contradicţie, după nivelul lor vibraţional.

- Să înţeleg că există entităţi „de contracţie”, cum zici tu, şi cu nivel maxim vibraţional?

- Evident… Chiar şi la nivelul maxim, al şaptelea, există asemenea entităţi. Cred că în memoria voastră colectivă există amintiri despre asemenea entităţi… Hmmm… Cum ar fi căderea lui Lucifer.

- În nici un caz… Capacitatea voastră de interpretare redusă a asociat acestei amintiri imagini perceptibile vouă. Imagini care au conturat o poveste total diferită faţă de realitate…

- Văd că nu simt opoziţie la întrebarea ta de partea energiilor pachetului. Aşa că, vei avea acest răspuns dar abia după ce îmi termin prezentarea pentru această repriză. Pot continua? întrebă Iryu.

- Unde am rămas? emise gânditor Iryu. Da! Pentru următorii aproximativ două miliarde de ani s-a procedat la structurarea completă a echilibrelor „sociale”, să zicem, pe fiecare grup energetic din cele şapte şi, bineînţeles, s-a pregătit suportul material pentru evoluţia vieţii. Mai întâi în zonele cu energie vibraţională mare şi apoi…

- Dacă am reţinut bine, este vorba despre perioada de timp cuprinsă între ultimii şase până la patru miliarde de ani.

- Corect, care este logica acestei întreruperi? sublinie destul de supărat Iryu.

- Păi, din câte s-a structurat ştiinţific, sistemul nostru solar este „creat”, făcând legătura cu cele prezentate de tine, abia acum patru miliarde şi jumătate de ani. Ori, asta înseamnă că noi suntem creaţi spre sfârşitul perioadei de care aminteai. Adică suntem entităţi… Pardon, voi sunteţi entităţi cu cea mai joasă energie vibraţională? întrebă Dan evident dezamăgit.

- Raţionament eronat! concluzionă aproape instantaneu Iryu. După cum spuneam există o sumă de entităţi de nivele vibraţionale diferite în fiecare nucleu format. În cazul nostru, al sistemului Solar… Greşit! se corectă nervos. Am intrat fără să vreau în logica ta. În cazul întregii galaxii, deoarece un nucleu este reprezentat de întreaga galaxie. Aceasta este, de fapt, unitatea de uniune energetică de bază. Deci, în cazul nostru, al acestei galaxii, există entităţi energetice atribuibile tuturor celor şapte nivele energetice. Selecţia este făcută după puterea contradicţiei revendicată de acestea. De aceea Terţia are inserţii care merg până la nivel de delimitare de sisteme stelare, chiar în cadrul unei galaxii. Nu mai trebuie să discutăm despre grupuri mai mari.

- Bine, bine, interveni Dan, nu pleca de la a-mi răspunde! Noi suntem creaţi abia la urmă. Cum îmi poţi descrie asta? emise apăsat Dan.

- Structurile indispensabile suportului vieţii au fost iniţiate. Aici mă refer atât la iniţierea pregătirii suportului pe ceea ce voi numiţi Marte, Terra şi Venus cât şi elementele externe de stabilizare cum sunt toate cele prezente de la nivelul centurii de asteroizi spre Norul lui Oort, inclusiv. Tot atunci s-a procedat la stabilizarea giroscopică a planetei voastre, Terra, şi comuniunea energetică dintre Gaia şi entitatea asimilată, Teluria.

- Orice acumulare de materie prezintă o concentrare energetică iniţială, o manifestare reală a părţii de Secundo existentă în ea. Pe scurt are propria entitate. Pentru o anumită perioadă de timp, aşa cum vedeţi voi lucrurile, ea poate exista asemenea oricărei entităţi energetice… Până la punctul în care scăderea entropică este atât de semnificativă încât entitatea începe să se difuzeze în materia din jurul ei până la ceea ce denumiţi voi, moarte. Şi, astfel, ea devine o planetă moartă.

- Hai că am greşit iar, îl întrerupse plin de zeflemea Dan. Nu este vorba despre vrăjeală…. Astea sunt basme de-a dreptul…

- În nici un caz… emise dezamăgit profund Iryu… Dar, de ce mă chinui cu tine? Eu trebuie doar să îţi transmit informaţia. Aşadar, Teluria, pentru a transfera maxim de energie rezidentă rămasă a ales calea contopirii, a pierderii identităţii, şi a fost înglobată în Gaia, Terra cum îi ziceţi voi. Din asta a rezultat un sistem material deosebit de stabil şi giro-stabilizatorul reprezentat de astrul mort… Pe moarte ar fi mai corect, denumit de voi Luna.

- Dacă nu aş şti că dorm aş putea spune că mă va lua somnul, emise Dan…

- Aşadar, în acea perioadă, printr-un dezechilibru de contradicţie, un grup de entităţi a populat zona acestui sistem stelar accidental.

- Accidental?!? Există aşa ceva la nivelul vostru, entitoşilor?!? întrebă uimit Dan.

- Este cea mai bună explicaţie care o pot da. Se pare că acest lucru s-a întâmplat cu acceptul total al Tertia, independent de noi. Dar, doar ca element de start, de iniţiere, credem noi.

- O contradicţie nu poate exista de una singură. Pentru ca cel rău să aibă o şansă să evolueze trebuie să existe cel bun. Contradicţia presupune două elemente şi o punte de interacţiune între ele. Elementele de contradicţie au fost inserate de Tertia fără acceptul sau ştiinţa noastră numai în aceste zone, de cea mai joasă vibraţie globală, dacă pot spune astfel. Noi, cei despre care ai întrebat anterior, suntem sosiţi după mult timp de evoluţie al entităţilor primare, accidental sosite aici. Acum aproximativ jumătate de miliard de ani. Atunci am sesizat întregul dezechilibru existent.

- He, he, he… Şi ce v-a luat atât de mult timp să vă daţi seama de asta?

- Elementul timp a fost introdus pentru ca tu să ai un punct de reper. Pentru noi nu există timpul cu adevărat. La fel de cert ca şi pentru tine. Există doar evoluţie, creştere sau descreştere vibraţională, închidere sau creare de contradicţie… Şi altele asemenea, concluzionă Iryu dezarmat. Vreau să continui! emise ferm.

- Tot nu scapi de întrebări, sublinie Dan încurajându-l cu mâna să continue.

- La acel moment Terra era complet modificată pentru susţinerea fără nici un fel de probleme a dezvoltării energetice pe orizontală. Încerc să găsesc o descriere perceptibilă ţie, emise încurcat Iryu sesizând că Dan vrea să întrebe ceva. Prin dezvoltare pe orizontală vreau să descriu explozia cantitativă a formelor de viaţă care permit stocaje de entităţi de vibraţie joasă, de start aş putea spune. Urmează crearea unui ecosistem de autoconsum care atrage asimilarea resurselor materiale existente în fiinţele cu energia cea mai joasă şi prelucrarea lor în fiinţe cu energie vibraţională mai ridicată, deci o creştere vibraţională. La fel este şi în cazul resurselor materiale cu energie ridicată care vor fi reciclate… Ăăăă, resturile rămase din descompunerea lor, care, într-o primă fază de timp, optimă, transmit energie vibraţională ridicată fiinţelor care realizează consumul.

- Ăhhh, scârbos!!! emise Dan. Vrei să spui că, dacă o cioară îmi mănâncă ochii ea îşi va ridica nivelul vibraţional? Va fi mai deşteaptă?!?

- Primitiv, primitiv, răspunse dezamăgit Iryu… Entitatea energetică ce există în trupul unui om pleacă în flux la momentul încetării funcţionale a recipientului, al morţii cum îi ziceţi voi. Dar, recipientul reţine o anumită cantitate de energie vibraţională a entităţii plecate, fără a mai lua în considerare că însăşi materia are propria ei energie vibraţională, ea fiind parte a lui Secundo. Acea energie se va regăsi, va avea o influenţă cât de mică la nivelul la care ajunge. Ori, într-o fiinţă vie…

- Am înţeles, am înţeles, interveni Dan. Este similar transferurilor de organe în care primitorul preia energia donatorului şi începe de are chiar modificări comportamentale similare cu are donorului. Sau, invers, este vorba despre teoriile acelea care afirmă că noi ne impurificăm cu energie inferioară de la produsele animale care le consumăm… Deh, cine are resurse pentru asta… Nu-i aşa?

- Destul de corect, pe fondul unor lipsuri semnificative de asimilare a informaţiilor primite… De exemplu, ceea ce denumiţi voi pământ are diferite calităţi vibraţionale. Există grupuri care au energie vibraţională materială minimă, aşa cum există şi grupe de „pământuri” structurate care permit evoluţia oricărei forme de viaţă de un anumit nivel vibraţional. Ca să nu mai amintesc de memoria apei care permite…

- Hai că am înţeles ce vrei să îmi transmiţi, emise plin de lehamite Dan. Continuă! Spune odată povestea ta ca să vin eu cu întrebările! Multeee!!! sublinie energic.

- Mulţumesc! emise cât putea de respectuos Iryu. Iniţial, cam acum cinci sute de milioane de ani de-ai voştri a fost finalizată etapa de concentrare a scăderii entropice şi s-a sfârşit marele îngheţ. A urmat structurarea vieţii pe sistemul pe verticală cu toate incidentele necesare realizării acestui obiectiv…

- Era vorba că nu mă mai întrerupi! emise furios Iryu. Dar, să continuăm! Prin incidente definesc ceea ce voi numiţi „marile extincţii” dar şi, din punctul nostru de vedere „marile inserenţe”. În realitate ele sunt reacţii de corectare şi control a elementelor de scădere entropică sau a evoluţiilor vibraţionale eronate care… Nu ţi le voi prezenta oricât de mult te-ar afecta acest lucru. Am cu totul altă treabă cu tine! sublinie la fel de furios. Oricum, pentru această şedinţă am terminat… Ne revedem în scurt timp…

Cât timp se pregăti de plecare, apoi tot drumul până la Coras Inc, se gândi la ceea ce parcurse din contractul dat de Corasdo. Nu reuşea să concretizeze nimic, să prindă acel fir de care să se agaţe în a se apuca de treabă. Avea nevoie de orice sprijin cu putinţă. Aşa că paşii îl îndreptară direct la Monique Touran, secretara lui Corasdo. "Ea trebuie să ştie care au fost paşii ai lui Corasdo. Cel puţin cei din ultima vreme".

- Bună dimineaţa, salută Dan afişând un zâmbet cât mai plăcut cu putinţă. "Oau, chiar este frumoasă femeia asta!" gândi consecutiv aşteptării unui răspuns.

- Ştii... Aş dori să ştiu care sunt ultimele lucruri care au fost în atenţia domnului Corasdo. Ştii... Contractul care mi l-a dat este atât de stufos că nici nu ştiu cu ce să încep! se scuză Dan fâstâcindu-se, roşind puternic.

- Cred că domnul Corasdo v-a dat toate drepturile de acces necesare. Puteţi studia asta de la orice terminal de comunicaţii, spuse secretara afişând o expresie foarte caldă, deosebit de plăcută, care îl înfioră pe Dan cum nu mai simţise de mult, mult timp.

"Sfântă Putere, ce dulce este această fiinţă. Ce ochi negri, perfecţi...", gândi Dan scufundându-se în percepţia parfumului ei care îi inundă toate simţurile.

- Pot folosi terminalul din biroul domnului Corasdo? Aşa îţi pot fi mai aproape.

- Am vrut să spun că... Ăăăă... Dacă am nevoie de ceva mă poţi ajuta... Ăăăă... Nu-i aşa?!? continuă fâstâcindu-se şi mai evident Dan, lucru care o făcu pe Monique să roşească dând o savoare deosebită zâmbetului afişat de ea.

- Vă stau oricând la dispoziţie! confirmă Monique corectitudinea afirmaţiei lui Dan. Puteţi folosi biroul domnului Corasdo, completă ea indicându-i uşa în semn că poate intra.

Ameţit, cu genunchii mai moi decât îşi amintea că au fost vreodată, Dan reuşi să ajungă pe fotoliul biroului lui Corasdo.

"Ce tâmpenie, mă port ca un puşti de 15 ani. Trebuie să mă apuc de treabă! Nu vreau să îl dezamăgesc pe Corasdo".

Activă terminalul de comunicare şi solicită raportul de activităţi Coras Inc în directă corelaţie cu activitatea lui Corasdo. Ultima activitate finalizată era: "Implementare upgrade puncte de acces biom-uri". Activităţile de continuitate... Multe... Multe... "Ar fi un punct de start. Da, am de unde începe... Biom-urile"...

Tehnologia biom-urilor are rădăcini încă din perioada Primului Ev. Totul a pornit de la dezvoltarea masivă a dispozitivelor, gadget-urilor de comunicaţie şi, ceea ce este mai important, de la dezvoltarea metodologiilor şi suporturilor acestora în tot ceea ce priveşte securitatea comunicaţiilor, tranzacţiilor, etc. Pe atunci, Pământul era împărţit în tot felul de grupuri de interese numite state, sau orice alt punct de vedere similar mai mare sau mai mic şi fiecare acest grup încerca să deţină o supremaţie comparativ cu celălalt grup. Se mergea până într-acolo încât exista proprietate intelectuală asupra a ceva, atât de structurat era totul pe câştigul şi oportunitatea personală.

Toate acestea au avut însă un numitor comun, acela de globalizare, de a stăpâni cât mai mult şi cât mai complet indiferent de legi, etică sau morală, fără preţ pe valoarea supremă umană, viaţa şi felul în care este trăită aceasta. Ori această tendinţă de globalizare a fost factorul de progres nesimţit de cei care îl promovau. Internetul, precursorul Structurii Globale de Comunicare din zilele noastre, sau SGC-ului cum îl numim în jargon, a determinat progresul lent dar sigur.

Strămoşul biom-ului a apărut prima şi prima dată din raţiuni medicale, având aplicaţii la nivelul structurilor de sănătate de atunci. Bolnavii care aveau nevoie de monitorizare au început să beneficieze de gadget-uri care monitorizau constant anumiţi parametri utili supravegherii avute în vedere. Ulterior, dezvoltarea tehnologică a atras înmulţirea parametrilor monitorizaţi şi, pe fondul unei creşteri mărite de astfel de gadget-uri, a fost nevoie de dezvoltarea structurilor de comunicaţie pentru a face faţă fluxului masiv de date născut de acestea.

În scurt timp s-a ajuns la sesizarea oportunităţii de a utiliza cheile unice reprezentate de ADN-ul uman, unic fiecărui individ în parte, la elementele de securitate necesare operaţiilor valorice, cum erau denumite pe atunci operaţii monetare, bancare, comerciale, etc. şi, în scurt timp, şi la operaţiile juridice. Suportul metodologic dezvoltându-se mai greu, deseori intenţionat mai greu, au apărut lacune de funcţionalitate extrapolate în tot felul de hoţii, înşelăciuni şi altele asemenea care au atras eficienţa introducerii unor dezvoltări tehnologice la nivelul gadget-urilor care au devenit un fel de element de identitate imposibil de falsificat. Unii istorici socot că, atunci au luat naştere biom-urile deoarece dispozitivele biometrice cuprindeau deja principalele elemente utilizate şi azi.

Astfel, încă de atunci, dispozitivele biometrice cuprindeau monitorizarea completă a stării de funcţionalitate a individului: se corelau structurile ADN cu scanarea completă a sistemului osos, somatic, endocrin, etc. unice individului, inclusiv cu starea de conştienţă şi discernământ prin scanarea funcţionalităţii creierului la momentul oricărei operaţii se efectua, indiferent de felul acesteia.

Primul Ev fiind caracterizat de numeroase conflicte care mai de care mai odioase, mai nejustificate, s-a ajuns rapid la ideea de a utiliza dispozitivele biometrice şi la monitorizarea operaţiilor valorice sau juridice efectuate de indivizi ajungându-se rapid la eliminarea evaziunilor, a terorismului structurat şi la multe, multe alte succese.

Atunci şi-au dat seama „marii proprietari” ai valorilor lumii că au intrat pe un drum fără ieşire şi au căutat să oprească expresia democratică a indivizilor, a sumei valorilor umane.

S-a ajuns rapid la Marele Război care a atras sfârşitul Primului Ev. Nu contează toate studiile istoricilor cu privire la cauza şi finalitatea acestuia. Religios, nereligios, imperialist, globalizant… Odios este cel mai potrivit termen… A fost un moment în care, ca de obicei pentru Primul Ev, viaţa nu avea nici o valoare sau, cel mult, o valoare „de interes particular sau de grup”…

Şi, cei care credeau că astfel vor stăpâni, vor putea elimina căile care le stăteau în cale prin violenţă şi manifestarea propriilor interese, nu au făcut altceva decât să sprijine naşterea celui de-al Doilea Ev. Progresele tehnologice atrase de Marele Război, după tipicul de expansiune tehnologică al Primului Ev, au atras tot ceea ce stă la baza actualei societăţi.

Ceea ce a rămas din vechile forme de societate s-a destrămat rapid sub cererile şi aplicaţiile tehnologice care au rămas în vigoare. Metodologiile au fost puse la punct, au fost dezvoltate toate sistemele democratice actuale, cele care menţin redactarea, respectarea şi aplicarea legilor, a formei de plată unice, a preţurilor, a valorilor de retribuire… Bla, bla-bla, bla-bla…

„Şi, sistemul creat a fost perfect până… Până ce?!? Uite aici! localiză Dan informaţiile… Până la dezvoltarea sistemelor de transport prin „structura fazială”… Ce denumire cretină!!! Nu înţeleg nimic din asta. Să caut ce înseamnă „faziala” asta!”. Terminalul îi afişă rapid rezultatele interogării efectuate şi nu putu să nu sesizeze menţiunea „Tehnologie în dezvoltare şi testare. Date confidenţiale! Distribuirea informaţiilor considerate clasificate din cadrul acestui proiect, până la omologare şi distribuire liberă, interzisă! Orice incident va apare în urma distribuirii neautorizate va atrage completa răspundere a dumneavoastră şi a persoanelor implicate”.

Sistemul de transport fazial utilizează tehnica distorsiunilor temporale care au la bază modulele de „timp zero” (MTZ). Cu ajutorul MTZ-urilor se exploatează axele de distorsiune temporală care permit deplasarea aproape instantanee (maxim 32 de zile) dintr-un punct de plecare într-un punct reper în întreaga galaxie. Cercetările continuă în ceea ce priveşte deplasarea intergalaxii, inclusiv la nivelul întregului univers cunoscut, fapt care atrage consideraţiile dumneavoastră doar în ceea ce priveşte deplasările doar în volumul Căii Lactee.

Note de dezvoltare: Iniţial s-a procedat la instalarea unui punct de acces general în cel mai apropiat punct de contact cu axa de distorsiune temporală. În acest moment, pe baza suportului guvernamental, a fost atribuită armatei instalarea de puncte de acces în interiorul limitelor gravitaţionale ale stelelor considerate semnificative (având în vedere numărul total al stelelor accesibile, din componenţa Căii Lactee, de 3 x 10¹¹) cu ajutorul unui sistem de sonde de implantare.

„Dar se numeşte fazială… De ce?” gândi Dan în timp ce parcurgea informaţiile. „Da, aici!”…

Denumirea de „fazială” a fost adoptată deoarece se utilizează două sau mai multe faze pentru realizarea deplasării între punctele vizate pentru ruta aleasă. O fază de deplasare clasică cu tehnologiile existente (cunoscută sub denumirea de „deplasare clasică”, de ½ c) în care modulul de transport se deplasează până la cea mai apropiată axă de distorsiune spaţială (ADS). De aici se realizează deplasarea prin exploatarea distorsiunilor spaţiale din axa respectivă până ce se ajunge la limita gravitaţională a unei stele unde se află axele de distorsiune temporală (ADT). De acolo intervine modalitatea de transport MTZ, instantanee, până la limita gravitaţională a stelei vizate. Din acel loc se procedează la o nouă deplasare pe axă ADT şi apoi deplasare clasică până în punctul vizat în interiorul zonei gravitaţionale a respectivei stele. Astfel că, în funcţie de limitele gravitaţionale medii la nivelul Căii Lactee se ajunge la o durată maximă de transport de 32 de zile.

„Interesant dar de aici nu mă mai interesează. Se vorbeşte de prea mult timp de această tehnologiile şi aplicaţiile sale în transport, de toate durerile de cap ce se vor naşte din accesul nelimitat la resurse, de contactul atât de dorit de unii, atât de îngrozitor pentru alţii cu alte civilizaţii „extraterestre”. He, he, he! Care este legătura cu biom-urile? Nu am timp de pierdut cu chestii asupra cărora nu a venit momentul să îmi aplec atenţia!” concluzionă instantaneu Dan. Şi începu să caute termenul biom pe parcursul documentaţiilor… „Aici!” gândi triumfător după destul de mult timp de căutare. „Enervantă obligaţia asta de a prezenta detaliile astfel încât oricare ar fi nivelul cititorului acesta să înţeleagă despre ce este vorba. Numai sistemul general legislativ este vinovat de asta…”

Pentru menţinerea uniformităţii sistemelor biom apare ca necesară asigurarea vitezei de comunicaţie necesare unui acces instantaneu la bazele de date generale. Structura actuală cuprinde sistemele TPK (Timp de Punct Kuiper, de 50 ua – unităţi astronomice/ distanţa de la Terra la Soare) care asigură încadrarea în timpul maxim de operare admis de legislaţia în vigoare, de 7 ore şi TPO (Timp de Punct Oort, de 50.000 ua) care asigură încadrarea în timpul maxim de operare admis de legislaţia în vigoare de 10 ore (via ADS) până la următorul TPK (via ADT).

Cerinţe: La acest moment au apărut carenţe în ceea ce priveşte sistemele de aprovizionare materială şi se impune startul colonizării efective a întregii zone gravitaţionale a soarelui şi în viitorul apropiat a stelelor din imediata apropiere. Din punct de vedere tehnologic sistemele biom sunt complet operaţionale în interiorul SGS (Spaţiu Gravitaţional Stelar) Solar. Este necesară dezvoltarea de tehnologie pentru a evita fragmentarea tehnologiei biom pe fiecare SGS în parte şi eventuala încadrare în timpul maxim de 17 ore admis

Din studiile şi experimentele efectuate cu staţii pilot pe cele 8 structuri stelate vizate (în limita a 10 ani lumină etalon clasic: grupul Alpha Centauri (cu cele 3 stele componente Proxima, Alfa A şi B), Barnard, Wolf, Lalande, grupul Sirius (Alfa Canis Majoris - cu Sirius A şi B), grupul Luyten (cu Luyten A şi B), Ross Sagittarii şi Ross Andromedae) s-a ajuns la concluzia că sistemele de comunicare biom nu se pot încadra în TPK, TPO sau cumulat.

Stadiu de dezvoltare: Cercetările efectuate de Coras Inc au relevat posibilitatea de a crea, cu un anumit randament de structurare, ADT-uri de mici dimensiuni care pot crea canale de comunicare instantanee care să susţină aplicabilitatea tehnologiilor biom.

„Asta este ceea ce îmi trebuie!” se bucură Dan că dăduse de „firul” dorit de el. Offf, dar este atât de târziu”, conştientiză el privind ceasul monitorului de comunicaţii. Brusc deveni conştient de o oboseală evidentă, percepută prin toate simţurile. „Poate că ar fi bine să termin pentru ziua de azi! Bine că ştiu de unde să continui”.

Cu toate că luase această decizie mai pierdu o vreme studiind tot felul de scheme şi descrieri ale ADT-ului de comunicaţii până ce se deschise uşa biroului şi intră Monique.

- Domnule Dan, este foarte târziu! Mai aveţi de lucru?!? întrebă pe un ton dojenitor, fără dubii.

- Îmi cer scuze! ateriză Dan din ceea ce făcea. Ştiu că este târziu dar… Este mult de treabă, completă defensiv.

„Cum? Care… Offf, când s-a întâmplat asta?” gândi uimit Dan privind în jurul său până ce văzu un platou plin cu sandvişuri. Foamea îl făcu să ia unul dintre ele şi să muşte cu poftă, mestecând şi înghiţind aproape nemestecat… Şi încă o muşcătură, încă una, până ce îşi dădu seama că Monique privea pe cât de uimită pe atât de mulţumită de comportamentul lui.

- Sandvişurile le puteţi termina şi mâine, interveni Monique. Acum puteţi merge să mâncaţi ceva cald… Undeva.

- Unde??? reacţionă Dan de parcă nu ştia ce trebuie să facă, năuc, copleşit de dorinţa de a mânca tot ceea ce se afla în faţa sa.

- Mi-ar face plăcere, răspunse automat, încântat... Cu adevărat, completă ridicându-se în picioare, apropiindu-se şi oferind braţul lui Monique.

Ea zâmbi încurcată lăsând privirea în jos dar îl prinse cu o atingere fină care născu fiori de plăcere ce zăpăciră simţurile lui Dan...

- Mai întâi trebuie să închid pe aici! spuse Monique punând cealaltă mână peste dosul palmei lui Dan, ca pentru a-şi cere scuze că urmează să rupă legătura.

- Bine... Bine! confirmă Dan că a înţeles, întorcând palma, prinzând mâna lui Monique pentru ca apoi să se aplece şi să i-o sărute galant. Voi aştepta pe hol!

Şi ieşi cu paşi nesiguri, cu genunchii moi, dar cu o senzaţie de plutire resimţită în tot trupul, pe hol pentru a o aştepta să termine. Ajuns aici percepu inima care bătea atât de tare încât părea că vrea să sară prin gât.

În scurt timp sosi şi Monique şi ieşiră din clădire unde aştepta o cabină taxi, în care urcară. Acesta plecă având deja comandată destinaţia.

"Probabil că Monique a comandat destinaţia", gândi Dan încurcat de tăcerea aşternută.

- Este greu! se trezi Dan. Sunt atât de multe de făcut. Şi, Corasdo nu mi-a indicat ceva anume, lăsându-mi libertatea de a alege. Greu, atât timp cât eu n-am mai avut tangenţă cu astfel de treburi, completă Dan gânditor.

- Nu ştiu de ce, dar m-am oprit asupra biom-urilor, răspunse mai mult întrebând. Ce crezi?

- Domnul Corasdo a fost mereu deosebit de atent, concentrat chiar, pe tot ceea ce era legat de tehnologiile legate de biom-uri. Sublinia mereu că pierderea unor detalii în ceea ce le priveşte poate atrage haosul general. Şi, sincer, mereu m-am mirat de ce pune mai presus de toate interesul general decât interesul Coras Inc... Dar, am ajuns, spuse Monique aplecându-se pentru a vizualiza mai bine priveliştea unui local aspectuos, bine plasat într-un peisaj natural superb întreţinut, indicându-i lui Dan clădirea cu un gest superb, elegant al mâinii.

"Oare îmi pot permite să servesc masa aici?!?" se întrebă automat Dan, cuprins de o teamă ciudată, care nu o mai încercase până atunci. "Pfui, ce te faci Dane?"

- Este unul dintre localurile reţelei Coras Inc, îi spuse Monique sesizând paşii nesiguri ai lui Dan. Nu îţi face griji în ceea ce priveşte plata! Orice angajat al firmei are liber de a utiliza localurile ataşate nivelului lui de calificare şi participare la activităţile firmei.

Trecură de şeful de sală care îi salută respectuos şi îi însoţi până la masa rezervată lor. În scurt timp apăru ospătarul. Dan era atât de ameţit de senzaţiile ce le trăia că nu fu în stare decât să ceară meniul zilei. Nici măcar nu sesiză ceea ce ceruse Monique. Sau, poate că nu ştia despre ce este vorba. Totul părea prea copleşitor pentru el... "Niciodată nu am mai fost într-un astfel de local".

- Păi, nu sunteţi secretara lui Corasdo? răspunse vizibil încurcat, neînţelegând la ce se dorea un răspuns. Cum de am acceptat să lucrez la Coras sau... Cum a dat de mine Corasdo?!?

- Ştiu că sunteţi "copilul lui de suflet". Deseori vorbeşte despre dumneavoastră.

- Da... Da?!? confirmă Dan, fără a înţelege nici el amalgamul de răspunsuri şi percepţii născute de întrebare. Dar tu?!? se pomeni Dan tutuind-o.

- Fran?!? exclamă surprins Dan. Nu au fost camarazi de armată şi colegi de academie? Şi...

Dar apăru chelnerul care le aşeză ceremonios ceea ce comandaseră pe masă şi plecă urându-le "Poftă bună!". Pentru un timp se aşternu tăcerea, fiecare savurând masa. Cel puţin Dan era evident încântat, neîncercând vreo clipă să ascundă plăcerea fiecărei guri din ceea ce mânca. Îţi schimbau din când în când priviri şi zâmbete până ce Dan redeschise discuţia anterioară:

- Nu aveai cum să îl cunoşti, răspunse zâmbind Monique. Cel puţin cred că este imposibil acest lucru... Eu aveam doar două săptămâni de viaţă când el a murit. Şi mama mi-a confirmat că el nici nu ştia că exist...

- El este, o întrerupse Dan! A murit într-o misiune militară pe Ganimede, nu-i aşa? întrebă precaut, nedorind să deschisă un subiect sensibil dar şi fiind dominat de dorinţa de a-şi confirma intuiţia.

- Nu, nu! se apără Dan. Cu doar două zile înainte de... Ce a păţit tatăl tău, preciză scurt, încercând în continuare să evite subiectul.

- Tu nu ai acces la fişele de personal? întrebă vizibil mirat Dan. Sau, Corasdo nu a pomenit vreodată numele meu de familie?

- Nu, în nici un caz. Sunt sigură că aş fi reţinut numele. Ţi-am spus, vorbeşte mereu despre tine, dar întotdeauna când o face vorbeşte de "bunul meu Dan", "bătrânul meu prieten" sau, pur şi simplu "Dan". Nici măcar când este vorba despre mama ta nu foloseşte numele de familie. Pur şi simplu ea este doamna Anda. Oricum domnul Corasdo este foarte atent şi discret în ceea ce priveşte relaţiile de prietenie sau a persoanelor confidente lui. Se ocupă personal de tot ceea ce este legat de ele fără a apela la serviciile mele. Eu mă ocup strict de treburile de servici.

- Acum se poate spune că am făcut cunoştinţă, nu-i aşa? Mircea este numele meu de familie... Inclusiv cel al mamei... Încântat de cunoştinţă, doamnă Monique Touran! şi întinse palma solicitând o strângere de mână.

- Şi, uite-aşa am descifrat secretul adunării noastre la un loc de către Corasdo, continuă Dan zâmbind. Dar, sunt curios, de când eşti în grija domnului Corasdo?

- Cred că dintotdeauna. Mama mi-a povestit că domnul Corasdo făcuse un legământ cu camarazii săi, acela de a avea grijă de familiile celorlalţi dacă se întâmplă ceva vreunuia dintre ei.

- Aşa s-a întâmplat şi în cazul nostru, completă Dan. De când mă ştiu am fost în grija lui, atât cât a fost posibil.

- Nu a fost la fel, preciză scurt, acid, Monique. Scuze, îmi pare rău! completă adoptând un surâs obosit.

- La noi domnul Corasdo venea în cel mai fericit caz odată la două, trei luni. Cu toate că am înţeles că ne trimitea valorile necesare unei vieţi liniştite şi îndestulate, că mi-a finanţat toate studiile şi, imediat după acestea m-a angajat la Coras Inc.

- Cu doamna Anda se întâlneşte aproape zilnic, fără deosebire. Am presupus că aşa a făcut dintotdeauna după nefericitul incident în care au pierit taţii noştri, spuse sesizând schimbarea de mimică a lui Dan spre surpriză totală...

- Adică?!? solicită Dan continuarea expunerii începând să coreleze informaţiile despre relaţia îndelungată a mamei sale cu Corasdo.

- Pentru liniştea mea aş vrea să ştiu ce ştii tu despre treburile domnului Corasdo.

- Păi, ştiu doar că este de foarte mult timp prieten cu mama. Cu mult timp înainte de a se căsători cu tata. Apoi, că a avut grijă de noi... Zilnic, aproape, după cum spuneai. Cine se aseamănă se adună, spune un vechi proverb. Şi mama este la fel de discretă ca domnul Corasdo.

- Am rugămintea să mă opreşti atunci când simţi că sensul celor prezentate de mine începe să te deranjeze. Bine?!?

- Da, da, sigur. Şi te voi opri dacă simt că nu mai vreau să ştiu şi alte detalii, completă Dan asigurându-se că Monique va începe.

- Totul pleacă de la o discuţie avută cu domnul Corasdo cu puţin timp înainte de angajarea ta. Era târziu şi... Era târziu şi atât. Domnul Corasdo era deosebit de nervos din cauza problemelor legate de semnarea contractului cu armata şi... M-a chemat la dânsul în birou urmând să îmi expună tot ceea ce îţi voi spune acum.

- Te rog să începi odată! Nu mă mai fierbe atât! o încurajă cât putea de calm Dan.

- Undeva prin tinereţea dânsului s-a îndrăgostit de una din cele mai minunate fiinţe care i-au fost date de Sfânta Putere să fie întâlnite de el. Totul a fost minunat, dragostea a fost împărtăşită, dar drumurile vieţii aveau alte planuri decât cele născute din iubirea lor. Când s-au cunoscut, Corasdo era elev la Şcoala Superioară a Armatei, destinul său fiind trasat spre Academia Militară. Dar, după cum ştie orişicine, după terminarea Şcolii Superioare, urmează perioada de atestare de 3 ani de zile cu un regim similar celui militarizat. La începutul acestei perioade a devenit prieten cu tatăl tău, domnul Mircea Aurel. Greutăţile şi vicisitudinile vieţii militare i-au apropiat foarte mult până când, într-una din misiuni, a intervenit destinul. Domnul Corasdo mi-a pomenit numele pietrei unde s-au desfăşurat evenimentele dar, ce este de reţinut este că a fost luat prizonier pentru mai mult de un an. Nimeni nu a ştiut nimic de destinul lui Corasdo, fiind declarat dispărut în misiune. Doamna Anda a fost devastată de aceste veşti şi...

- Ce ai auzit. Marea dragoste a domnului Corasdo a fost chiar mama ta. Te rog, este bine să asculţi până la capăt! îi ceru Monique prinzându-i ambii pumni cu mâinile.

- Ce s-a întâmplat în această perioadă domnul Corasdo nu ştie. Nu a cerut niciodată detalii despre ceea ce s-a întâmplat cât el a fost declarat mort sau pierdut în misiune. Cert este doar că doamna Anda a avut o schimbare totală de comportament şi când Corasdo a fost eliberat şi s-a întors la ea... Hmmm, nu ştiu cum să îţi spun asta pentru a nu fi prea direct...

- Era căsătorită cu tata, completă sec Dan. Nu este greu să faci un calcul şi să îţi dai seama că în acea perioadă a devenit doamna Mircea.

- Domnul Corasdo a trecut cu greu peste aceste lucruri dar... A trecut. Domnul Mircea l-a asigurat că a procedat la gestul căsătoriei pentru a o ajuta să treacă din punct de vedere social peste depresiile multiple, peste comportamentele relativ antisociale datorate ieşirilor de furie antisistem care au atras situaţia penibilă trăită de ea... Şi multe, multe altele. Oricum, de reţinut este doar faptul că doamna Anda trecea printr-o perioadă foarte grea.

- Păi, nu înţeleg... Dacă tata a făcut asta de ce a avut domnul Corasdo comportamentul ulterior, de a mă îngriji până acum. Sunt sigur că nu sunt fiul său.

- Cred că este prea complicat pentru mine să îţi pot răspunde la aşa ceva. Ar fi mai bine dacă mă laşi să îţi transmit până la capăt mesajul domnului Corasdo.

- Nu! Acum eu iau masa împreună cu tine... Şi îmi face plăcere acest lucru, spuse Monique roşind.

- Domnul Corasdo m-a rugat ca în timpul cât lipseşte dânsul să îţi povestesc ceea ce el mi-a spus în seara despre care am amintit, continuă Monique. Nu se simte prea confortabil să iniţieze el informarea ta. Mai ales că asta ajută ca tu să ai doar lucruri de clarificat, care nu le-ai înţeles, în discuţiile sale cu el.

- S-a gândit şi la asta dar a luat în calcul sursele tale genetice, Anda şi Mircea. Ele sunt persoane puternic sentimentale şi tu nu ai o linie diferită de a lor. În acest sens s-a consultat de foarte multe ori cu mulţi psihologi, sociologi şi experţi comportamentali. Este drept că a făcut asta în special pentru doamna Anda, dar tu nu ai fost pierdut niciodată din vedere. Cel puţin această discuţie este un rezultat al sfaturilor tuturor specialiştilor.

- Interesant... Bine, sunt de acord ca tu să continui ceea ce ţi s-a spus să faci!

- Scuză-mă, nu am vrut să te supăr! Pune-te în locul meu! Sunt destul de confuz şi veştile par... Offf, te rog, continuă!

- Bine! La scurt timp după "învierea" domnului Corasdo, împreună cu domnul Mircea au decis să o sprijine pe doamna Anda cu tot ceea ce era posibil. Aşa că lucrurile au continuat aşa cum erau. Domnul Mircea a rămas soţul doamnei Anda ca şi până atunci, simbolic...

- Ţi-am spus că a fost o căsătorie de convenienţă! Domnul Mircea nu a depăşit nici o secundă linia trasată de dragostea dintre domnul Corasdo şi doamna Anda. S-a căsătorit cu dânsa doar pentru a o proteja.

- Drumul ambilor era "trasat" spre academia militară. Sacrificiile de până atunci, legat de viaţa militară şi de ceea ce trăiseră până atunci nu ar mai fi avut rost. Şi atrăgea şi depunctare la înscrierea la academie. Dar, mai presus de toate a fost interesul doamnei Anda. Şi asta nu din punct de vedere material, deoarece puterea financiară a familiei domnului Corasdo elimina această problemă fără nici un fel de probleme.

- Activităţile antisociale ale dânsei puteau fi compensate doar de "dosarele" imaculate şi "eroice" ale soţului ei.

- De ce să le invadăm intimitatea?!? contră Monique ironia clar masculină a lui Dan.

- Chiar nu ştiu, punctă Monique. Dar să revenim! spuse Monique ducând degetul arătător spre buze, cerând astfel tăcerea lui Dan. Ceea ce era a continuat. Şi mă refer aici la căsătoria de convenienţă a domnului Mircea cu doamna Ada, la dragostea dintre domnul Corasdo şi doamna Ada, la prietenia adevărată şi fără dubii a domnului Corasdo cu domnul Mircea, la drumul lor prin academia militară...

- Sunt lucruri care s-au petrecut. Mai cert de atât ce poate fi? ripostă mirată. Ce mi-a spus domnul Corasdo este doar că, pe perioada academiei, prietenia lor, a celor trei despre care vorbim, a evoluat perfect, starea de stabilitate emoţională şi mentală a doamnei Anda s-a îmbunătăţit semnificativ... Atât mi-a transmis domnul Corasdo despre acea perioadă. Şi a venit momentul în care reacţiile doamnei Anda au fost iar greu de ţinut în frâu.

- Ca mamă a mea îţi pot spune că este destul de schimbătoare dar, linia ei comportamentală generală este pe cât de rece pe atât de plină de bun simţ. N-ar deranja pe nimeni niciodată, indiferent de preţul plătit.

- Precizarea ta nu îşi are rostul. Acum nu facem discuţii despre persoane. Acum nu fac altceva decât îţi transmit cuvintele domnului Corasdo... "Cu inimă de femeie", după cum a precizat el. Deci, acel moment greu pentru doamna Anda a fost reprezentat de finalul academiei. După cum bine ştii, după absolvire vine perioada de stagiatură de trei ani.

- Da! Doamna Anda a conştientizat că apare riscul unei noi destabilizări, riscul apariţiei de noi probleme cum a fost cea a dispariţiei domnului Corasdo. Dar, de date aceasta, domnul Corasdo a avut grijă prin relaţii sau altele asemenea să fie ţinuţi cât mai departe de zone de conflict reale. În plus, toţi trei, stabiliseră că, la finele perioadei de stagiu, domnul Mircea va divorţa şi le va libertatea căsătoriei domnului Corasdo cu doamna Anda. Şi... Toate au fost perfecte până la momentul misiunii de pe Ganimede. Acum apari tu...

- Acest "deodată" cum spui tu a fost susţinut de ani de sacrificiu de partea unui om de valoare, de onoare, de cuvânt... Domnul Mircea, despre el vorbesc... De fapt aşa a vorbit despre el domnul Corasdo. Şi nu numai când mi-a transmis mesajul către tine. De fiecare dată când îşi aminteşte de dânsul. Aşadar, apăsă Monique cuvântul semnalizând pierderea răbdării... Doamna Anda a început să aibă presimţiri puternice, clare, în direcţia domnului Mircea. Cel puţin în permisia de înainte de misiunea de pe Ganimede a devenit efectiv isterică. Nimeni nu mai putea discuta cu ea, nimeni nu o mai putea opri din plâns, nimeni nu o putea convinge că este vorba despre sentimente şi nu de realitate. Ea o ţinea una şi bună, ca domnul Aurel să nu se conformeze ordinelor şi să evite plecarea în acea misiune.

- Ciudat este faptul că doamna Anda a precizat că atât domnul Mircea cât şi domnul Touran sunt în pericol. Dar nimeni nu a dat atenţie la ceea ce spunea în afară de Irma, mama mea. Din câte se pare au existat multe discuţii în cele două săptămâni înaintea fatidicei misiuni. Mama mea mi-a spus doar că, atunci a decis că vrea un copil care să "garanteze" viitorul căsniciei ei cu tata... Din punct de vedere al posibilei lui dispariţii, completă Monique ciudat de afectată de cele spuse anterior.

- Aici este ceva mai complicat... Nimeni nu ştie exact ce s-a întâmplat cu doamna Anda. Se ştie doar că domnul Corasdo era plecat cu afacerile familiei sale... Sau cu ce avea el de făcut atunci şi... Şi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat între doamna Anda şi domnul Aurel.

- Brrr, uite, mi s-a făcut pielea ca de găină! spuse Dan arătându-şi antebraţul ca dovadă. Aşa, deodată?!? nu se putu abţine să întrebe.

- Domnul Corasdo nu a cerut niciodată lămuriri asupra a ceea ce s-a întâmplat. Mi-a povestit doar că, după toate acestea, mult timp, doamna Anda repeta într-una: "Destinul trebuia împlinit! Dan este oricum al tău". Mama mea, Irma, mi-a repetat deseori ceva similar: "Destinul a fost împlinit! Şi tu eşti a noastră."

Şi Dan fu cât pe ce să pomenească numele lui Iryu dar se opri în ultima clipă, uimit, şi continuă:

- Nu văd legătura dar... Fie cum spui! ripostă Monique ridicând o sprânceană. În fond, doamna Anda ţi-o fi transmis ceva gene de-ale dânsei...

- Şi, să revenim! Tatăl meu şi tatăl tău s-au dus. Ce a urmat? Ar fi bine să terminăm mai repede pentru că este destul de târziu, spuse Dan sesizând că terminaseră masa şi apăsând butonul care informa chelnerul, sau pe cine informa, că ei urmează să plece.

- Te-am supărat cu ceva... Adică, vrei să mă opresc din informarea făcută? spuse Monique privindu-l ciudat de cald.

- Nu draga mea... Monique, completă Dan plăcut înfiorat de scăparea sa... Chiar este târziu. Şi avem în faţă o viaţă întreagă să îmi transmiţi mesajul lui Corasdo, continuă Dan în timp ce se ridică de pe scaunul său şi se apropie de Monique luându-i mâna ceremonios şi sărutându-i-o cald, apăsat.

Apoi se duse în spatele scaunului pe care stătea Monique împingând blând chelnerul care apăruse de nicăieri şi o ajută să se ridice şi să plece de la masă, trăgând scaunul din apropierea ei. Zâmbi scurt spre chelner şi dădu să confirme la biom efectuarea plăţii pentru întreaga consumaţie dar chelnerul îi făcu semn cu ambele mâini că nu este necesar. Îl salută printr-o scurtă înclinare a capului şi plecă repede spre Monique oferindu-i braţul.

Ajunseră în cabina taxi fără să mai schimbe nici un cuvânt între ei. Drumul până la locuinţa lui Monique fu atât de scurt încât doar ce apucară să schimbe câteva priviri, gânditori, urmărindu-se unul pe celălalt.

Drumul spre locuinţa sa fu la fel de scurt... Sau aşa păru... Acum înţelegea şi închidea Dan multe din semnele de întrebare care le avuse de-a lungul timpului. Şi nici măcar nu reuşea să se localizeze la ceva anume, la un sentiment palpabil, la o logică coerentă. Totul era în el un amestec între mângâierea vocii lui Monique, mirosul ei, cele aflate despre mama, tata şi Corasdo, chiar şi cele aflate despre Monique şi familia ei...

Ajuns acasă se aruncă în pat fără ca măcar să se mai schimbe... Şi, în scurt timp adormi privind cu ajutorul ochilor minţii în ochii lui... Monique...

- Greu la deal cu boii mici, emise Iryu pe un ton la fel de supărat ca atunci când finalizaseră şedinţa anterioară. Nu înţeleg de ce nu aştepţi finalizarea expunerilor mele. Şi ai reuşit să mă chinui şi pe mine toată această perioadă…

- În stare de conştienţă există o legătură permanentă între noi… Cel puţin ca şi în această stare, în care dialogăm, sublinie emiţând informaţiile atent, lent. Sunt liber cu adevărat de legăturile cu tine doar în starea ta de somn profund…

- Evident că fac alte lucruri care, cel puţin pentru acum, nu te privesc. Dar, răbdare, vei afla dacă este cazul. Dar, să revenim… Tu, ca recipient, eşti într-o stare avansată de oboseală şi nu cred că vom avea mult timp la dispoziţie pentru această şedinţă… Rămăsesem la dezvoltarea pe verticală a structurilor asimilabile vieţii care, din punctul nostru de vedere sunt elemente de creştere vibraţională…

- Incidente şi inserenţe… Da, da, da, completă Dan asemenea personajelor din desene animate.

- Offf, fie, ripostă învins Iryu… Poate că vei primi câteva detalii despre asta dar, după cum ţi-am spus, vine şi vremea când… Dar să revenim! După marele îngheţ a venit momentul în care Gaia a fost alimentată cu o mare cantitate de energie vibraţională ridicată, de la una din stelele învecinate. Nu avem prea multe elemente rezidente din care să îţi prezint detalii dar energiile ei au stimulat dezvoltarea pe verticală la toate formele de viaţă rămase după evenimentele prezentate. Voi denumiţi această perioadă ca fiind „explozia cambriană”… Din punctul meu de vedere a fost, de fapt, o pregătire a viitoarelor evoluţii, mai ales că au fost unele probleme cu ceea ce ar reprezenta pentru voi controlul acestor evoluţii, fiind necesare mai multe reluări ale proceselor de alimentare. Cert este că la finalul acestei perioade au fost eliminate mai mult de 60 procente din formele de viaţă de start.

- Voi nu renunţaţi la maşinile care sunt depăşite moral, după cum vă exprimaţi atât de justificativ?!? dojeni Iryu. De exemplu, imediat după această perioadă, după denumirea dată de voi, în devonianul târziu, a fost nevoie de o înjumătăţire a formelor ce se dezvoltaseră ca efect secundar al aporturilor energetice externe ce delimitaseră o dezvoltare nestructurată a formelor ce se existau atât la nivel acvatic cât şi terestru… Marea majoritate a eforturilor noastre a fost să corectăm dezvoltarea amfibienilor care veneau să completeze invazia terestră vegetală… Din punctul nostru de vedere aceasta fiind o extensie a dezvoltării combinate orizontală-verticală… Ce a continuat în forţă până acum 250 milioane de ani… În permian, cum denumiţi voi această perioadă de timp.

- Să înţeleg că de aici începe dezvoltarea pe verticală, după cum spuneai?!? Cum de nu aţi mai înjumătăţit formele de viaţă?

- Nu am dat de înţeles aşa ceva. De fapt acum are loc eliminarea tuturor formelor de viaţă neconforme. A fost, practic, cea mai mare selecţie realizată vreodată… Ştiai că voi o denumiţi „Marea moarte” sau „Mama tuturor extincţiilor”?!?

- Voi când aţi trecut la „Era carbonului” sau mai departe, ce aţi făcut cu toate tehnologiile învechite. Sau, secundar, dar mult mai important, ce aţi făcut cu toate destinele umane legate de vechile tehnologii? Câtă ruină, moarte, disperare sau alte energii vibraţionale joase au fost dezlănţuite atunci? Câtă moarte s-a născut din asta? Acum ascultă! porunci de-a dreptul Iryu. Atunci au fost corectate peste 80 procente din formele de evoluţie existente, peste 95 procente din formele marine şi peste 80 procente din formele terestre… Deoarece nu erau conforme obiectivului de dezvoltare pe verticală, completă Iryu sesizând stupoarea lui Dan.

- Nici un păi! Viaţa are resurse de neimaginat pentru tine. Uiţi că orice este viu are propria energie, propria entitate energetică? Ele au intervenit pentru a continua procesul de creştere vibraţională, pentru a face viaţa să existe. Şi, oricum, totul ajunge până şi până la urmă la Gaia, cea care depozitează orice este legat de existenţă, care prin reamintirea experienţelor anterioare continuă misiunea de reîntregire a lui Draconis… Chiar dacă tu vezi acest proces de trecere de la Secundo la Tertia. Şi, oricum, a urmat perioada denumită de voi triasic-jurasic, când a mai fost înjumătăţită odată diversitatea vieţii…

- Scopul fiind, bineînţeles, corectarea evoluţiei vibraţionale… Sau verticala?!? interveni sarcastic Dan.

- În selecţia realizată au apărut numeroase contradicţii. Gândeşte-te la reacţiile tale de respingere a ideii de selecţie… Brutală, sadică, după cum emiteai… Entităţile rezidente acestor procese au avut un fel de reacţie de delimitare. De contradicţie… Asemenea ţie… Şi au decis că ele au calea cea mai bună de a continua procesul de evoluţie pe verticală. În limbajul vostru a apărut aşa numita grupare a reptilienilor…

- Îmi amintesc. Da, da! După această extincţie terapsidele au pierdut terenul în faţa archosaurilor. Corect?

- Aceasta este percepţia ta. Pentru noi, entităţile, recipientele sunt ceva sacru. Sunt acel ceva asupra căruia ne dedicăm toată puterea şi îi dăruim toată cunoaşterea ce ne stă la dispoziţie. Pierderea recipientelor este de fapt o transformare, o trecere spre ceva superior, spre clădirea unui nou recipient mai bun şi folositor. Deci, şi prin moarte, cum spuneţi voi, ele transmit mai departe toată munca noastră anterioară… Mă rog, cea mai mare parte din ea. Dar, a câta oară spun asta? Să revenim! Entităţile energetice denumite generic reptiliene au decis să ia conducerea asupra dezvoltării pe verticală.

- Ei clamează o descendenţă reprezentativă din Draconis… Prima… Ei neagă actuala apartenenţă la Secundo şi se consideră, ceea ce sunt, de fapt, părţile componente ale lui Prima. Dar, nu recunosc contradicţia, faptul că tot şi toate sunt aşa ceva, entităţi Prima. Mai rău, contradicţia este amplificată datorită unui comportament de segregare… Pardon, cred că mai corect este xenofob. Şi, astfel, se consideră superiori entităţilor declarate de ei neconforme, fără a ţine cont de nivelul vibraţional, considerat de ei ca fiind maxim.

- Destul de aproape. Dacă vrei să afli în această şedinţă câteva elemente de bază care să închidă subiectul dezbătut de noi este vremea să încetezi orice comentariu. Să nu mă mai întrerupi. Starea ta de oboseală este mult prea pronunţată ca să mai ţin deschisă şedinţa aceasta.

- Şi, acum 65 milioane de ani, Tertia a fost nevoită să intervină. Nivelurile vibraţionale scăzuseră atât de mult încât a fost nevoie să se procedeze la eliminarea majorităţii formelor de viaţă reptiliene. Dezechilibrul produs a fost major şi, atunci, Gaia a fost puternic dezechilibrată, începând o nouă perioadă de alternanţe climatice cu fond general de scădere entropică dar… Noile recipiente au o structură ce permite evoluţia vibraţională accelerată şi, ca de obicei, în ciuda tuturor protestelor, interpretărilor, etc., contradicţiile au fost aduse pe drumul evolutiv corect.

- Nu, în nici un caz. Gaia este o sumă a energiei „primilor” care au evoluat în diverse forme. Doar reptilienii şi… Offf… Acum nici 10 milioane de ani a fost o nouă invazie, cum aţi denumi-o voi. Printr-un accident, dacă pot spune aşa, au ajuns aici un grup de dizidenţi… De rebeli… Ce au mărit contradicţiile existente.

- Dizidenţi, rebeli?!? Deja totul începe să semene cu societatea noastră… Văd că aveţi de toate…

- Pentru că toate sunt totul… Sunt Prima… Noi nu suntem decât manifestări ale lui Prima… Rememorări ale acumulărilor sale care trebuie să elimine contradicţiile… Să refacă stadiul iniţial… Offf… S-a terminat şedinţa asta…

Utilizarea metodelor de translare existente (pentru limba română) are, încă, mari lacune, aşa că am procedat la un efort de a realiza, pe cât posibil, propria traducere (şi adaptare) pentru voi. Îmi cer scuze pentru multele greşeli dar sunt sigur că efortul meu dă rezultate mult mai bune decât în cazul motoarelor de traducere existente.

În plus, efortul oricui dintre voi de a corecta traducerile făcute nu poate fi decât binevenit dar nu vă pot răsplăti decât prin simpla menţionare a ajutorului dumneavoastră, în partea de jos a textului, acolo unde a fost dat acesta şi, de ce nu, pe viitor, poate va apare şi posibila răsplată materială, dacă aventura mea va avea succes financiar.


............	.