A avea – A poseda, a deţine, a stăpâni; a dispune de ceva, a căpăta, a primi; a conţine, a însuma; a deţine, a suporta, a trebui să; a suferi de ceva, boală sau beteşug; a întreţine relaţii trupeşti, a poseda o femeie; a obţine, a dobândi.

A avea gură (a-i fi gura) de aur – Se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile.

A ajusta – A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp, etc.; a prelucra pentru a-i da formă; a face să se potrivească; a înlocui după anumite reguli valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală unui fenomen.

A adapta anumite date, cum ar fi cursul unei acţiuni, dividendul etc. pentru a ţine cont de detaşarea dreptului de subscripţie (cu ocazia unei creşteri de capital sau a emiterii de obligaţiuni convertibile) de împărţire a acţiunilor sau reunirea acţiunilor.

A aliena – A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina; a înnebuni; a pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se scrânti; a deveni ostil societăţii, factorilor de civilizaţie, a se simţi izolat în societatea modernă.
Transferarea proprietăţii unui lucru sau a unui drept prin vânzare, cesiune, amanetare, etc.; a face să intre în posesia altcuiva prin cedarea oficială a dreptului de proprietate.

A amortiza – A împiedica propagarea unui zgomot, a unui şoc; a atenua, a slăbi,a  diminua; a scădea progresiv, în timp, amplitudinea unei mărimi caracteristice pentru un fenomen de ondulaţie; a recupera o cheltuială; a stinge treptat creditele prin plăţi succesive sau prin răscumpărarea creanţelor; a face să se amortizeze.
A rambursa o datorie; a reduce valoarea bilanţurilor fondurilor fixe sau a titlurilor de portofoliu pentru a ţine cont de deprecierea lor.

A baculo ad angulum – “De la baston la unghi”, de la una la alta, în mod incoerent.

A bove maiori discrat arare minor – De la boul mai vârstnic să înveţe cel mai tânăr.

A căpăta aripi – A prinde aripi, a căpăta independenţă, curaj; a începe să se înflăcăreze, entuziasmeze.

A compensa, drept legat de – Dreptul legal al debitorului stabilit prin contract sau alte mijloace de a deconta sau elimina prin orice modalitate o parte sau întreaga sumă datorată unui creditor prin deducerea din valoarea respectivă a unei sume datorate de creditor (IAS 32.40).

A credita un cont – Înseamnă a înregistra o sumă în creditul unui cont; conturile de pasiv încep a fi operate prin creditare, cele de pasiv prin debitare; creditorul este cel care primeşte, de obicei, o sumă pe când debitorul este cel care o transmite.

A da cuiva aripi – A face să capete curaj, a însufleţi (pe cineva).

A da în antrepriză – A da o lucrare spre executare unei întreprinderi sau unui antreprenor.

A debita un cont – Înseamnă a înregistra o sumă în debitul unui cont.

A deroga – A se abate de la o prevedere generală, a reglementa o anumită problemă în mod diferit faţă de o prevedere deja existentă/ reglementare cadru; a se abate (în mod excepţional) de la o lege, de la un regulament, un statut, etc. în temeiul unei aprobări/ permisiuni speciale.

A dicto secundum quid ad dictum simpliciter non valut consequentia – De la o afirmaţie relativă la ceva către o afirmaţie pur şi simplu consecinţa nu este valabilă; în concluzie nu poate fi folosit în mod absolut un termen întrebuinţat în premise doar în sens relativ.

A evalua – A determina, a stabili preţul, valoarea, numărul, cantitatea etc. unui bun, a unui lucru, etc.; a calcula, a socoti; a preţui, a estima; a aprecia; a determina cu aproximaţie; a examina cantitativ şi calitativ preţul sau valoarea;
Identificarea şi analiza aspectelor relevante, a riscurilor identificate, inclusiv efectuarea unor proceduri ulterioare, dacă este necesar, pentru a ajunge la o anumită concluzie în legătură cu o problemă, în legătură cu semnificaţiile lor. În mod convenţional, “evaluarea”, este folosită în legătură cu o gamă de aspecte care includ dovezi, rezultatele procedurilor şi eficacitatea răspunsului managementului la un anumit risc (vezi şi evaluare).

A face act de prezenţă – A apărea undeva pentru un scurt timp, din datorie sau din politeţe.

A face casa – A întocmi bilanţul încasărilor şi plăţilor unei zile.

A face un act de dreptate – A recunoaşte meritele şi drepturile unei persoane nedreptăţite.

A fi în deficit – A fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile.

A fi pe drojdie – A fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban.

A fortiori – “Cu siguranţă”, “pentru acest motiv”, menţionat în general atunci când se întăreşte o clauză contractuală, element descriptiv care elimină interpretări suplimentare; care se impune cu necesitate, care este necesar; care constă în trecerea de la o judecată la alta, în favoarea celei de-a doua judecăţi existând tot atâtea temeiuri sau temeiuri în plus (despre raţionamente).

A fortuna desertum (derelictum) esse – A fi abandonat (părăsit) de noroc.

A garanta – A da cuiva siguranţa că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a încredinţa pe cineva de ceva; a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect; a se angaja să menţină în stare de bună funcţionare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut; a furniza asigurări pentru garantarea unei datorii; a răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări etc.; a-şi lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligaţiilor stabilite; a gira; a asigura în calitate de garant; a adeveri printr-o garanţie; a lua pe răspundere proprie.

A intra în drepturi – A deveni titular. În cadrul unui acord de plată pe bază de acţiuni, dreptul partenerului de a primi numerar, alte active sau instrumente de capitaluri proprii ale entităţii intră în aplicare la satisfacerea oricăror condiţii pentru intrarea în drepturi specificate (IFRS 2.A).

A închide dosarul – A pune capăt definitiv unei acţiuni judiciare, unor cercetări, unei anchete fără să fi ajuns la soluţionarea lor în fond; a clasa.

A închide o poziţie – În termeni bursieri reprezintă efectuarea unei operaţiuni inverse alteia anterioare pentru a o compensa.

A înota în aur – A fi foarte bogat.

A întinde aţa – A depăşi (prin comportare) limita îngăduită.

A juca la bursă – A cumpăra şi a revinde efecte de bursă cu scopul de a obţine profituri din variaţiile de preţ (urcarea sau scăderea preţurilor).

A l’usine – Ex Works; termen în cadrul regulilor INCOTERM se desemnează vânzarea ce comportă cele mai puţine obligaţii pentru vânzător, acesta fiind îndatorat numai să ţină marfa la dispoziţia cumpărătorului la uzină, precum şi de a suporta cheltuielile aferente operaţiilor de verificare a ei sub aspect calitativ şi cantitativ, eventual şi cheltuieli de ambalare (sau alte clauze stabilite contractual suplimentar conţinutului standard al definiţiei).

A la baisse – Termen care indică o piaţă în scădere (vezi bear market); persoană care mizează pe o astfel de piaţă; denumire dată operaţiunii speculative la termen prin care operatorul vinde marfa apreciind că preţul acesteia va scădea până la scadenţa livrării (în cazul în care aprecierea este corectă el va putea cumpăra marfă de acelaşi gen la un preţ mai mic înregistrând astfel în câştig).

A la hausse – Termen care indică o piaţă în creştere (vezi bull market); persoană care mizează pe o astfel de piaţă; denumire dată operaţiunii speculative la termen prin care operatorul cumpără marfă la o anumită dată urmând ca livrarea şi plata să se facă la o dată ulterioară, estimând că se va produce o creştere a preţului în intervalul cuprins între momentul încheierii contractului şi acela al executării lui (evitând în acest fel pierderea diferenţei datorate creşterii preţului).

A lua act (de ceva) – A declara în mod formal că a luat cunoştinţă de ceva, acţiunea prin care o persoană este înştiinţată de ceva, asupra a ceva.

A lua în antrepriză – A lua conducerea unei lucrări.

A minima – Prea puţin.

A posse ad esse – De la posibilitate la realitate.

A posteriori – Dedus din cele ce urmează; din ceea ce s-a concluzionat.

A priori – Dedus din ceea ce a fost înainte, înaintea oricăror fapte, înaintea oricărei experienţe.

A pune concluzii – A formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.

A separa – Justificarea componentelor unui contract ca şi cum ele ar fi contracte separate (IFRS 4.A).

A solda – A calcula punând în valoare soldul unui cont; a vinde cu preţ redus; a face să nu existe; a lichida, a achita; a plăti o datorie; a se încheia, a se sfârşi, a se termina; lichidarea unui cont sau a unui libret de economii.

A tăia cuiva aripile – A face (pe cineva) să-şi piardă curajul,  avântul, a descuraja.

A-l trage aţa – A fi mânat de un imbold irezistibil (spre o ţintă).

A-şi declina competenţa – A se declara în afara prevederilor legale pentru a soluţiona un litigiu.

Ab abio expects, alteri quod feceris – Din partea altuia să te aştepţi la ceea ce tu însuţi faci altuia.

Ab abusu ad usum non valet consequentia – De la abuz la uzanţă nu se instituie niciodată o regulă.

Ab acia et acu – În mod amănunţit, de-a fir a păr, de la fir şi de la ac.

Ab amico indiscreto libera nos, domine – De un prieten indiscret scapă-ne Doamne.

Ab hac et ab hoc – De la aceasta şi de la acesta; a sări de la un lucru la altul, a vorbi vrute şi nevrute.

Ab igne ignem – Focul (se aprinde) de la foc; a permite cuiva să îşi aprindă focul de la tine este o datorie omenească elementară.

Ab immemorabili (tempore) – Din vremuri imemoriale.

Ab initio – De la începuturi, de la început.

Ab initio nullum, semper nullum – Ceea ce a fost nimic de la început, rămâne întotdeauna nimic.

Ab intestat/ intestato – Fără o indicaţie expresă; de exemplu a moşteni pe cineva în mod automat, în absenţa unui testament, operând succesiunea legală.

Ab iove principium – Să începem cu începutul.

Ab irato – “Din mânie”; act realizat sub imperiul mâniei.

Ab origine – De la origine.

Ab re – Departe de subiect, fără rost, nepotrivit cu împrejurarea.

Abandon – Decizia de a renunţa la un bun sau la un drept, de regulă de proprietate, luată în anumite condiţii prevăzute de lege; termen care desemnează renunţarea titularului unui drept de proprietate având ca obiect bunuri individual determinate sau bunuri de acelaşi gen, la acele bunuri, ca şi renunţarea posesorului unor astfel de bunuri la exercitarea posesiei lor atunci când ele se află într-o situaţie care legitimează o atare atitudine; a părăsi pe cineva, lăsându-l fără sprijin sau ajutor; părăsire împotriva regulilor morale şi a obligaţiilor materiale a copiilor, familiei, et.; gest/ decizie de renunţare forţată sau nu la ceva (un bun, un drept, navă, încărcătură, etc.), de a ceda o proprietate asigurată în totalitate sau de pierdere parţială pentru a putea solicita o despăgubire totală, de a renunţa la o acţiune judiciară, totul în anumite condiţii prevăzute de lege; neîndeplinirea cu rea credinţă a obligaţiilor impuse de lege sau stabilite contractual; retragere dintr-o operaţiune cu primă contra cedării unei sume de bani numită primă; renunţare la continuarea participării într-o probă sportivă.

Abandonarea bunurilor ereditare – Facultate recunoscută de lege moştenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar de a preda toate bunurile ce fac parte din averea succesorală creditorilor moştenirii şi legatarilor atunci când apreciază că administrarea şi lichidarea acelor bunuri este prea împovărătoare pentru el. Constituie o deplasare pură şi simplă a posesiunii acelor bunuri şi totodată o renunţare la însărcinarea de a lichida succesiunea. Abandonarea bunurilor ereditare nu ştirbeşte drepturile succesorale pe care cel care o înfăptuieşte le are în virtutea vocaţiei sale ereditare. De aici următoarele consecinţe juridice: a. Dacă după plata tuturor datoriilor, sarcinilor şi legatelor, ceea ce semnifică lichidarea definitivă a succesiunii, rămâne un excedent de activ, acesta se cuvine de drept moştenitorului care a abandonat bunurile succesorale; b. Şi în cazul în care cel care ce a recurs la abandonarea bunurilor ereditare este moştenitor rezervatar, acesta păstrează dreptul de a cere reducţiunea liberalităţilor făcute de „de cujus” cu încălcarea drepturilor sale rezervatare; c. Moştenitorul care abandonează bunurile succesorale va preda creditorilor şi legatarilor numai bunurile rămase după defunct în masa succesorală, iar nu şi cele raportate de ceilalţi moştenitori. Legea nu cere ca abandonul bunurilor ereditare să fie făcută într-o anumită formă pentru a fi valabilă. Este însă recomandabil ca moştenitorul în cauză să facă notificări tuturor creditorilor şi legatarilor cunoscuţi spre a le aduce la cunoştinţă faptul abandonării bunurilor succesorale la dispoziţia lor, precum şi o declaraţie în acest sens pe care să o depună la notariatul competent. Prin efectul predării creditorii şi legatarii devin obligaţi să administreze şi să lichideze succesiunea cu observarea regulilor stabilite de lege pentru moştenitorul care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar. Lichidarea succesiunii poate fi realizată fie personal de toţi creditorii şi legatarii împreună, fie prin intermediul unui curator numit de instanţa judecătorească competentă la cererea lor. Această ultimă soluţie vizează prioritar situaţia în care există neînţelegeri între creditori şi legatari, ca şi atunci când există creditori necunoscuţi.

Abandonarea fondului aservit – Facultate recunoscută de lege proprietarului fondului aservit de a abandona acest fond la dispoziţia proprietarului fondului dominant pentru a se elibera de servitute. Poate fi făcută chiar atunci când proprietarul fondului aservit s-a obligat în titlu să facă pe cheltuiala sa lucrările necesare pentru exercitarea sau pentru conservarea servituţii. O atare obligaţie nu are caracter personal, ci este un drept accesoriu al dreptului de servitute care este un  drept real principal. Ea are deci caracter de obligaţie propter rem şi specificul tuturor obligaţiilor de acest gen este faptul că cel ţinut de ele se poate elibera renunţând la drepturile sale asupra fondului sau lucrului lăsându-le la libera dispoziţie a titularului dreptului corelativ respectivei obligaţii care astfel nu mai poate urmări pe debitor deoarece el nu mai posedă fondul. Deşi legea se referă la abandonarea întregului fond aservit ea trebuie interpretată în sensul că proprietarul acelui fond poate abandona şi numai o parte din el, anume cea afectată de servitute.

Abandonarea imobilului ipotecat – Facultate recunoscută de lege terţului care a dobândit un imobil ipotecat în perioada de timp dintre momentul constituirii ipotecii şi momentul începerii realizării acesteia, de a delăsa sau abandona acel imobil spre a fi scos la vânzare de către creditor fără participarea sa. Pentru ca abandonarea imobilului ipotecat să fie valabilă trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a. Datoria pentru care este urmărit imobilul să nu fie o datorie personală a proprietarului actual; b. Terţul proprietar să aibă capacitate deplină de exerciţiu; c. Abandonarea să fie totală şi fără rezerve şi să fie făcută cu îndeplinirea formelor prevăzute de lege. Aceste forme costau într-o declaraţie făcută de proprietarul actual la grefa judecătoriei. Judecătoria constată abandonarea printr-o încheiere şi numeşte un curator pentru administrarea imobilului abandonat. Urmează apoi vânzarea acestui imobil în armonie cu regulile aplicabile la expropriere şi în contradictoriu cu cel care a fost numit curator.

Abandonarea moştenirii – Abandonarea bunurilor ereditare.

Abandonul de copii – Părăsirea sau alungarea din locuinţă a minorului de către cei îndreptăţiţi la creşterea, educarea şi întreţinerea acestuia. Potrivit legii, copilul aflat în îngrijirea unei instituţii de ocrotire socială sau medicală de stat, a unei instituţii private de ocrotire, legal constituite sau încredinţat în condiţiile legii unei persoane fizice, poate fi declarat prin hotărâre judecătorească, abandonat, ca urmare a faptului că părinţii s-au dezinteresat de el, în mod vădit, o perioadă mai mare de 6 luni. Abandonul de copii se pronunţă dacă sunt îndeplinite condiţiile: copilul să se afle în îngrijirea unei terţe persoane, părinţii să dovedească dezinteres vădit o perioadă de peste 6 luni şi să existe o hotărâre de declarare a abandonului. Redarea exerciţiului drepturilor părinteşti în cazul abandonului de copii se poate dispune de instanţa de judecată dacă au încetat împrejurările care au condus la declararea abandonului. Redarea poate avea loc (şi este chiar în interesul copilului) dacă acesta nu a fost legal adoptat (L 43/ 1993, L 61/ 1990).

Abandonul de familie – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra familiei şi constă în săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere a uneia dintre următoarele fapte: părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale; neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege; neplata cu rea-credinţă, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească. Obiectul juridic special, al infracţiunii constă în relaţiile sociale privitoare la familie care impun îndeplinirea obligaţiilor de ajutor material şi moral unei persoane aflate la nevoie şi este îndreptăţită legal la aceasta. Subiectul activ al infracţiunii este calificat, el neputând fi decât o persoană care are obligaţia legală de întreţinere faţă de o altă persoană. Tentativa nu se pedepseşte, iar infracţiunea se consumă în momentul în care acţiunea-inacţiunea a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată (art. 305 C.Pen.).

Abataj – Operaţie de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ, loc unde  se execută această operaţie; operaţie de doborâre a arborilor în exploatările forestiere; tăiere, sacrificare a vitelor la abator, ansamblu de operaţii făcute în abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere până la împărţirea cărnii; operaţie de înclinare a unei nave mici în vederea reparării, curăţirii, etc.; carenaj.

Abatere – Acţiunea de a (se) abate şi rezultatul ei; culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, vină, vinovăţie; anomalie, deviere; digresiune, deviere, infracţiune; excepţie, îndepărtare de la o normă fixată, de la o linie de conduită, încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ şi disciplinar, diferenţa dintre valoarea efectivă şi valoarea limită admisă a unei mărimi şi valoarea ei nominală, diferenţa dintre dimensiunea reală şi cea proiectată a unei piese; diferenţa între calitatea reală a unui produs şi calitatea pe care trebuie să o îndeplinească conform prevederilor normelor tehnice de calitate; întoarcere a prorei unei nave într-o anumită direcţie.

Abatere disciplinară – Încălcare cu vinovăţie de către salariat, indiferent de funcţia ori postul pe care îl cupă, o obligaţiilor sale, inclusiv a normelor de comportare (art. 100, C.M.).

Abatere fiscală – Parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

Abatere judiciară – Constă în diverse încălcări săvârşite în cursul procesului penal, cum ar fi: neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte lucrări, dacă prin acestea s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal; neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită a îndatoririlor de înmânare ori comunicare a citaţiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere; lipsa nejustificată a martorului, expertului sau interpretului legal citat; tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite; neîndeplinirea de către orice persoană a obligaţiilor de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori a înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceloraşi obligaţii de către conducătorul unităţii sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii; nerespectarea obligaţiei de păstrare a obiectelor ridicate cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare sau a celor restituite persoanei căreia îi aparţin, care trebuie să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei; neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză, a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia; nerespectarea de către oricare dintre părţile şi persoanele care asistă la şedinţa de judecată a măsurilor luate de preşedintele comisiei de judecată. Abaterea judiciară se sancţionează cu amenda prevăzută de lege de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă şi de instanţa de judecată, prin încheiere (art. 198 C.Proc.Civ.).

Abatere monetară – Factor de natură inflaţionistă care se caracterizează prin creşterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor şi serviciilor, manifestată prin majorări ale preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a unei monede.

Abatere standard – Indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii, numeric egală cu valoarea rădăcinii pătrate a abaterii medii pătratice, aceasta fiind luată în raport cu media aritmetică. În cazul unei repetiţii normale, o regulă empirică uzuală stabileşte că un interval cu 6 abateri standard, include de obicei 99 % din toate observaţiile. Aceasta înseamnă că valorile variabilei aleatorii se găseşte într-un interval de lungime egală cu şase abateri standard având centrul în valoare medie. Regula serveşte şi la verificarea calculelor, pentru a preveni eventualele erori. Abaterea standard are o importanţă teoretică deosebită şi mai poartă denumirea de abatere medie pătratică.

Abator – Ansamblul alcătuit din clădirile, instalaţiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului şi se prelucrează carnea proaspătă.

Abdicare – Acţiunea de a abdica şi rezultatul ei; renunţare la tron (voluntar sau constrâns), la demnităţi suverane; abandon; a renunţa la ceva, a ceda (în faţa greutăţilor); a se resemna.

Abdicere liberum – A nu-ţi recunoaşte copilul legitim.

Abdita loca – Locuri ascunse.

Aberaţie – Abatere de la ceea ce este normal sau corect; deviere de la normă; încălcare conştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; rătăcire; greşeală, eroare; defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate; unghi format de direcţia adevărată şi de direcţia aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ; ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepţie, prostie.

Abhorrentes lacrimae – Lacrimi nepotrivite (cu situaţia).

Abiecta oratio – Vorbire neîngrijită.

Abiectioni falsa pietas et religionis species est – Dispreţul de sine este o formă falsă de onestitate şi de religiozitate; (Et quamvis abiectio superbiae sit contraria, est tamen abiectus superbo proximus) şi, cu toate că dispreţul de sine este contrariul trufiei, totuşi, cel care se dispreţuieşte pe sine este foarte aproape de cel trufaş.

Abiit illud tempus – A trecut vremea aceea.

Abil – Îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci, şmecher, descurcăreţ; care este făcut cu dibăcie, cu inteligenţă; care se orientează uşor în situaţii diferite; apt a îndeplini condiţiile cerute de lege.

Abilita – A recunoaşte unei persoane, în urma unui examen, a unei activităţi, a experienţei o anumită calificare, o anumită poziţie ierarhică; a împuternici, a atesta; a autoriza, a delega, a investi.

Abilitate – Calitatea de a fi abil, aptitudine de a face ceva; îndemânare, dexteritate, iscusinţă, pricepere, dibăcie, capacitate, posibilitate, resurse, solvabilitate, capacitate legală.

Abitaţie – Drept de abitaţie; drept de folosinţă asupra bunului altuia, a unei case de locuit care este proprietatea altuia; dreptul de a locui într-o casă.

Abjudecare – Acţiunea de a abjudeca şi rezultatul ei; a anula, a suspenda un titlu, un drept, pierderea/ anularea unui drept sau a unui titlu printr-o hotărâre judecătorească; a anula printr-o decizie judiciară.

Ablaţiune – Transportare (prin acţiunea vântului, a apelor sau a gheţarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor; îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru a corpului omenesc, a unei tumori, etc.; exereză, extirpare, scoatere; fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanţă, din masă, devenind incandescent prin frecarea cu aerul; reducere a masei unui gheţar, prin topire sau evaporare.

Aboli – A anula, a desfiinţa (o instituţie), a abroga (o lege).

Abolire – A desfiinţa, printr-un act al puterii de stat, o instituţie, o stare sau anumite uzanţe, a anula în mod legal şi oficial o lege, o hotărâre, acte normative.

Abolitio legis – Abolirea unei legi.

Abonament – A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al casei, convenţie prin care, în schimbul unei sume sau a unor foloase, o persoană obţine, pentru o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace de transport, de a primi un ziar, o revistă sau orice altă publicaţie, etc., înscris care atestă această convenţie, sumă plătită pentru obţinerea acestui drept. Contract cu executare succesivă, prin care o parte (abonatul) îşi asumă prin plată primirea periodică a unor bunuri sau prestarea periodică a unor servicii.

Abonat – Persoană care beneficiază de un abonament, care vine în mod regulat undeva.
Orice persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract cu un furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului (OG 34/ 2002).

Aborda – A acosta la ţărm, a se alătura de o altă navă, bord la bord, a începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuţie, a se apropia de cineva pentru a purta o discuţie; a ciocni o navă de cheu, dig sau de o altă navă; a lupta contra unui vas, bord la bord.

Above the line – “Deasupra liniei”, “să rămâi deasupra liniei”, acceptat în ultimă instanţă, punct de reper, termen care defineşte o situaţie pozitivă referitoare la bugete, la contul de profit şi pierdere, veniturile să fie cel puţin egale cu cheltuielile.

Abraziune – Proces de eroziune a ţărmurilor datorită valurilor mării/ oceanului; roadere a unui corp ca urmare a frecării lui de alt corp abraziv sau mai dur.

Abraziv – Corp, material dur, care are proprietatea de a roade prin frecare.

Abrazor – Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv (natural ori artificial), folosită la prelucrarea prin aşchiere.

Abrevia – A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu, etc., a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.

Abreviat – Care a fost prescurtat (despre cuvinte, despre titluri).

Abreviativ – Care indică o prescurtare, care abreviază.

Abreviator – Funcţionar al cancelariei papale, persoană care prelucrează restrângând sau care rezumă scrierile unui autor.

Abreviaţie – Abreviere, prescurtare de nume sau titlu.

Abroga – A anula, a suprima o lege, o dispoziţie oficială, legală. Ea are ca rezultat scoaterea din vigoare, în total sau în parte (abrogare totală sau parţială) a unui act normativ de aceeaşi valoare juridică sau de o valoare juridică superioară. Abrogarea poate fi expresă, când actul nou o pronunţă direct sau tacită (implicită), când dispoziţiile din actul anterior devin incompatibile cu cele din actul nou.

Abrogare – Acţiunea de a abroga; anularea unei legi, decret, cutumă, etc. care astfel încetează de a mai fi aplicabile.

Abrogatoriu – Ceea ce are drept consecinţă abrogarea.

Abrogaţie – Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ.

Abruf – Termen prin care se desemnează numărul de ordine dat dispoziţiei letrice sau telegrafice prin care importatorul comunică (direct sau prin mandatarul lui, care de regulă este o casă de expediţii internaţionale) exportatorului instrucţiunile privind expedierea şi transportul mărfii obiect al contractului de vânzare comercială internaţională convenit.

Abrupte cadere in narrationem – A începe povestirea în mod abrupt, a începe ceva pe neaşteptate.

Absent – Care nu e de faţă, care lipseşte, care nu este atent la ceea ce se petrece în jurul său, distrat.

Absenţă – A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de faţă, lipsă de produse, de condiţii, de lichidităţi, de bani, fonduri, etc.

Termen ce desemnează o stare de fapt datorită căreia existenţa unei persoane este incertă. În tehnica juridică conceptul de absenţă are o semnificaţie specială; aici ea se referă la situaţia aceluia care lipseşte de la domiciliu o perioadă mai îndelungată de timp fără a exista informaţii cu privire la locul unde se află sau dacă se mai află în viaţă, astfel încât nu există dovezi nici că trăieşte şi nici că a murit. Importantă este incertitudinea cu privire la persoana dispărută (instituţia dispariţiei şi a morţii prezumate) (C.Civ.).

Absenţă nejustificată – Infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare şi constă în absenţa nejustificată de la unitate sau serviciu, care a depăşit 24 de ore dar nu mai mult de 3 zile, a militarului în termen sau concentrat, până la gradul de sergent, inclusiv.

Absenteism – Absenţă îndelungată a deţinătorului unei proprietăţi funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar.

Absenteism parlamentar – Practica folosită de unii deputaţi în scopul de nevotare a unei legi, de a realiza un protest.

Absenteist – Moşier sau industriaş care trăieşte în străinătate, administrându-şi bunurile prin intermediari.

Absenţe compensate cumulate – Absenţele compensate care sunt reportate şi pot fi folosite în perioadele viitoare, dacă nu se utilizează în întregime dreptul aferent perioadei curente (IAS 19.13).

Absolut – Care este independent de orice condiţii şi relaţii, care nu este supus nici unei restricţii, care nu are limite, necondiţionat, perfect, desăvârşit, a cărui dimensiune nu depinde de condiţiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat; drept absolut; drept opozabil tuturor.

Absoluta neccesitudo – Necesitate absolută.

Absolutism – Regim politic propriu monarhiei absolute, caracterizat prin concentrarea întregii puteri de stat în mâinile monarhului.

Absolutiza – A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiţionat, limitat de celelalte laturi sau însuşiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greşit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparţine.

Absolutoriu – Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greşeală; certificat de absolvire a unei şcoli superioare.

Absoluţiune – Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată.

Absolvent – Persoană care a terminat un anumit ciclu sau o anumită formă de învăţământ (cu referire în special la absolvenţi ai învăţământului profesional, ai învăţământului liceal, postliceal şi ai învăţământului superior).

Absolvent al unei instituţii de învăţământ – Persoana care a obţinut diploma sau un certificat de studii, în condiţiile legii, în una dintre instituţiile de învăţământ gimnazial, profesional, special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular, autorizat sau acreditat în condiţiile legii (L 76/ 2002).

Absolvenţă – Terminare a unui ciclu sau a unei anumite forme de învăţământ.

Absolvi – A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăţământ, a scuti un acuzat de o pedeapsă, a ierta, a scuti privitor la executarea unei clauze contractuale, a unei plăţi, ş.a.

Absolvire – Constatare judiciară a impunităţii faptelor aduse în instanţă.

Absolvire de răspundere civilă – Exonerare de răspundere civilă.

Absorbţie – Operaţiunea de preluare de unei entităţi de către o alta, întregul activ al entităţii preluate devenind aportul sau capitalul social al celeilalte (pentru aportul respectiv se pot emite acţiuni de către societatea absorbantă dacă aceasta este societate pe acţiuni, iar dacă nu, se acordă părţi de capital social corespunzătoare); mod de reorganizare/ comasare a persoanelor juridice ce constă în fuzionarea/ înglobarea unor întreprinderi (o persoană juridică existentă şi care îşi menţine fiinţa) în folosul unora din acestea, care încetează astfel să mai fiinţeze (are ca efecte transmisiunea universală a întregului patrimoniu al persoanei/ persoanelor absorbite) către persoana juridică absorbantă.

Absorbţie internă – Absorbţie internă; valoarea bunurilor şi serviciilor într-o economie pentru consum final şi investiţii (domestic absorbtion).

Abstenţionism – Abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot, doctrină care susţine această atitudine.

Abţine – A se stăpâni, a se reţine, a se înfrâna, a nu se pronunţa, a nu-şi exprima părerea sau votul, a se ţine de departe de o activitate.

Abţinere – Acţiunea de a se abţine; autorecuzarea; instituţia prin care persoana incompatibilă se abţine să participe în procesul penal, dacă se află într-una din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege (art. 46 C.Proc.Pen.)

Abundater loqui – A vorbi pe larg.

Abusus non tollit usum – Abuzul nu înlătură uzanţa, încălcarea repetată a unei reguli nu anulează respectiva regulă.

Abutere verbum – A folosi un cuvânt într-un sens impropriu, a abuza de un cuvânt.

Abuz – Încălcare a legalităţii, depăşire a legalităţii, faptă ilegală, întrebuinţare fără măsură a unui lucru, exces, abuziv, exagerat, eroare care constă din extragerea unui fapt, a unei păreri, etc.; exercitarea unui drept împotriva scopului social-economic (ex. a păgubi pe altul, a-i face şicane).

Abuz de autoritate – Actul funcţionarului ce-şi depăşeşte competenţa.

Abuz de drept – Delict/ faptă ilicită care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social economic; faptă ilicită constând în exercitarea drepturilor subiective într-un mod contrar scopului lor social economic, legii sau regulilor de convieţuire socială. Cazurile cele mai caracteristice sunt: exercitarea unui drept subiectiv exclusiv de a păgubi pe altul, de a face şicane altuia şi de a obţine foloase ilicite.
Exercitarea unui drept în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-u mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei credinţe (L 287/ 2009 – Codul Civil).

Abuz de încredere – Înşelăciune care constă din însuşirea ilegală a unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun de drept, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredinţat spre păstrare sau spre utilizare (art. 213 C.Pen).

Abuz de putere – Delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale.

Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege şi constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiunilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane (art. 246 C.Pen.).

Abuz în serviciu contra intereselor publice – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege şi constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei unităţi publice, instituţii publice, instituţii sau altei persoane juridice de interes public sau o pagubă patrimoniului acesteia (art. 248 C.Pen.).

Abuz în serviciu în formă calificată – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere activităţii organizaţiilor de stat, organizaţiilor publice sau altor activităţi reglementate de lege şi constă în faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi şi abuzul în serviciu contra intereselor publice care au avut consecinţe deosebit de grave (art. 248 C.Pen.).

Abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi – Face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege şi constă în îngrădirea de către un funcţionar public, a folosinţei sau exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean, ori crearea pentru aceasta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie  (art. 247 C.Pen.).

Abuza – A uza de ceva în mod exagerat, a face abuz, a comite ilegalităţi profitând de o situaţie, de un titlu sau de putere.

Abuziv – Exagerat, excesiv, arbitrar, ilegal, care abuzează de puterea sa.

Academic – Care ţine de academie, privitor la academie, distins, solemn, de o corectitudine exagerată, convenţional

Academician – Membru de onoare sau titular al unei academii.

Academie – Societate de învăţaţi, de literaţi, de artişti etc. creată pentru dezvoltarea ştiinţelor şi a artelor, înaltă instituţie culturală de stat, care reuneşte pe cei mai de seamă savanţi şi artişti, care sprijină şi organizează cercetarea ştiinţifică şi activitatea literară şi artistică, şcoală de învăţământ superior.

Acapara – A cumpăra toate mărfurile sau o anumită categorie de mărfuri de pe piaţă (în special pentru speculaţii de preţ), a pune stăpânire (în mod silnic, necinstit), a-şi însuşi totul pentru sine în dauna altora.

Acaparare – Preluare completă, atragere completă, a cumpăra toate mărfurile sau o anumită categorie de mărfuri de pe piaţă, a pune stăpânire, a-şi însuşi totul pentru sine în dauna altora; act de concurenţă neloială care constă în condiţionarea încheierii unui contract avantajos cu un client cu obligaţia acestuia de a aduce alţi clienţi cu care comerciantul să încheie contracte asemănătoare.

Acasă Direct (Home Country Direct – HCD) – Serviciu care permite ca un apelant aflat pe teritoriul unei ţări (ţara vizitată) să acceseze în mod direct un furnizor de servicii dintr-o ţară (ţara de origine), care acceptă informaţiile pentru plata serviciului, efectuează procesul de verificare şi înregistrează detaliile apelului, în vederea rutării şi, acolo unde este cazul, a terminării apelului la destinaţie, în ţara de origine sau în afara acesteia (Dec. ANRCTI 2895/ 1997).

Acatafazie – Dispunere greşită a cuvintelor în vorbire.

Acatagrafie – Dispunere greşită a cuvintelor în scris.

Accept – Manifestare de voinţă exprimată în formă scrisă, prin care persoana, numită acceptant, îşi asumă o obligaţie într-un raport juridic preexistent, sau prin intermediul căreia se naşte un raport juridic; înscrisul constatator al unei manifestări de voinţă prin efectul căreia acceptantul îşi asumă o obligaţie în cadrul unui raport juridic preexistent, sau se naşte un raport juridic nou.

Consimţământ scris de pe o poliţă, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliţei, se obligă să achite beneficiarului, la scadenţă, suma de bani din poliţă.

Accept bancar – Varietate de accept concretizată în garantarea de către o bancă a plăţii sumei de bani înscrisă pe un document de credit; expresie prin care se desemnează garantarea expresă de către o bancă a plăţii unei sume de bani prevăzută într-o cambie.

Accept cambial – Confirmare de către tras prin înscrierea pe titlu a menţiunii „acceptat”, întărită cu semnătura lui, în virtutea căreia se recunoaşte obligaţia sa de plată a sumei precizate în cuprinsul cambiei.

Acceptant – Persoană care, făcând un accept, îşi asumă o obligaţie în cadrul unui raport juridic preexistent sau al unui raport juridic ce astfel se naşte; persoană care acceptă necondiţionat oferta de contractare ce i-a fost adresată de către o altă persoană.

Acceptant pentru onoare – Terţ care se interpune/ intervine pentru garantarea onorării unei cambii cu probleme de decontare (“în suferinţă”) acceptând acea cambie în locul trasului ce a refuzat acceptarea ei.

Acceptare – Acţiunea de a accepta, primi, consimţi şi rezultatul ei; consimţământ al unei entităţi cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de o entitate furnizoare; semnătură de aprobare pusă pe o poliţă prin care semnatarul se obligă să plătească la scadenţă suma din poliţa respectivă; manifestare a voinţei de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune (acceptarea succesiunii) sau o ofertă de încheiere a unui contract.
Poliţă acceptată de bancă pe baza căreia se va elibera o sumă de bani. Acceptele bancare sunt titluri ale pieţei monetare curente, documente care se bazează pe tranzacţii comerciale exprimate în general, în valută; aceste titluri au scadenţă de 90 – 180 de zile, sunt remunerate pe baza scontului şi servesc mai ales la finanţarea importurilor/ exporturilor.

Acceptare cu modificări – Varietate de acceptare a ofertei care se distinge prin aceea că răspunsul dat ofertantului cuprinde în conţinutul său elemente complementare sau diferite de cele conţinute în ofertă ce nu alterează însă în mod substanţial stipulaţiile acesteia din urmă şi pe care autorul ofertei nu le relevă (fără o întârziere justificată), fie în mod verbal fie printr-un aviz emis în acest scop.

Acceptare parţială – Trasul poate accepta o poliţă numai pentru o parte a sumei înscrise. În acest caz el va răspunde numai în termenii acceptării date.

Acceptare tardivă – Acceptarea ofertei pe care destinatarul o aduce cu întârziere la cunoştinţă ofertantului.

Acceptarea ofertei – Manifestarea voinţei juridice a unei persoane de a încheia contractul propus de ofertant în condiţiile prevăzute în oferta ce i-a fost adresată de acesta într-un atare scop. Pentru a produce efecte juridice acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru voinţa juridică în general. Acceptarea ofertei poate fi expresă (când se exprimă ca atare în scris sau verbal de o manieră ce nu lasă loc la incertitudini) sau tacită (când rezultă neîndoielnic din anumite acţiuni sau atitudini, de exemplu, începerea executării de către mandatar a mandatului primit semnifică acceptarea ofertei făcută pe mandate de acest sens).
Manifestare de voinţă concretizată într-o declaraţie sau în orice altă comportare a destinatarului ofertei, exprimând acordul acestuia în legătură cu conţinutul ofertei.

Acceptarea ofertei câştigătoare – Comunicarea privind rezultatul procedurii de atribuire prin care autoritatea contractantă îşi manifestă acordul de a se angaja juridic în contractul de achiziţie publică ce va fi încheiat cu ofertantul a cărui ofertă a fost desemnată câştigătoare (O.U.G. nr. 34/ 2006).

Acceptarea ofertei cu termen – Varietate de acceptare a ofertei, caracterizată prin aceea că efectele sale sunt condiţionate de ajungerea ei la ofertant în termenul expres menţionat în cuprinsul ofertei.

Acceptarea succesiunii – Act juridic unilateral prin care un moştenitor având vocaţie succesorală sau un titlu universal îşi exprimă voinţa de a primi ceva la care este îndreptăţit, consolidându-şi drepturile succesorale dobândite odată  cu deschiderea acestuia. Necesitatea este generată de faptul că deşi transmisiunea succesorală operează chiar din momentul deschiderii succesiunii pentru aceasta nefiind nevoie de nici o manifestare de voinţă din partea succesibilului, totuşi acesta nu este obligat să o primească, având dreptul să opteze fie pentru acceptarea succesiunii fie pentru renunţarea la succesiune situaţie în care drepturile respective se desfiinţează retroactiv. Pentru a fi valabilă acceptarea succesiunii trebuie făcută în termenul legal de opţiune succesorală şi în una din cele două modalităţi prevăzute de lege. Modalitatea de acceptare aleasă trebuie să vizeze întreaga succesiune, nefiind valabilă nici acceptarea numai a unei părţi a acesteia şi renunţarea la altă parte şi nici acceptarea unei alte părţi a moştenirii pur şi simplu, iar a celeilalte părţi sub beneficiu de inventar. Acceptarea succesiunii, nu este cerută în cazul legatarilor cu titlu particular, care neavând vocaţie succesorală universală, nu au calitatea de moştenitori propriu-zisă.

Acceptarea titlurilor – Dobândirea de titluri la termen.

Acces – Punerea la dispoziţie unui terţ de spaţii, echipamente sau servicii, în condiţii determinate, în mod exclusiv sau neexclusiv, necesare în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice; accesul cuprinde, printre altele: - accesul la elemente ale reţelei şi la infrastructura asociată, care poate implica conectarea echipamentelor, prin mijloace fixe sau nonfixe, incluzând accesul la bucla locală şi la infrastructura şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală; - accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, conducte şi piloni; - accesul la sisteme software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională; - accesul la sisteme de conversie a numerelor sau la sistemele care au o funcţionalitate echivalentă; - accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming; - accesul la sistemele de acces restricţionat pentru serviciile de televiziune digitală; - accesul la serviciile de reţele virtuale (OG 34/ 2002).

Acces la depozite de înmagazinare – Dreptul unui producător, furnizor, transportator, consumator eligibil şi/ sau al persoanelor juridice străine beneficiare ale tranzitului pe teritoriul României de a utiliza depozitele (Legea nr. 351/ 2004).

Acces la sistemul de distribuţie – Dreptul unui furnizor şi/ sau consumator de a utiliza sistemul de distribuţie (Legea nr. 351/ 2004).

Acces la sistemul de transport – Dreptul unui producător, distribuitor, operator de înmagazinare, furnizor, consumator şi/ sau al investitorilor de a utiliza sistemul de transport (Legea nr. 351/ 2004).

Acces necondiţionat – Furnizarea de acces la spaţii, echipamente sau servicii, după caz, care nu este condiţionată de: - achiziţia concomitentă de către solicitant a unor produse sau servicii care nu sunt necesare furnizării tipului de acces solicitat; - achiziţia unui volum impus de produse sau servicii, care excede volumului necesar furnizării tipului de acces solicitat; - impunerea oricăror condiţii comerciale, tehnice sau de altă natură, care nu sunt necesare furnizării tipului de acces solicitat (OG 34/ 2002).

Acces partajat la bucla locală – Utilizarea de către unul sau mai mulţi beneficiari a capacităţii disponibile a circuitului fizic care formează bucla locală sau subbucla locală conform solicitării, fără a fi perturbat serviciul oferit iniţial de titularul autorizat (OG 34/ 2002).

Acces public la informaţie – Orice persoană, fără a fi ţinută să justifice vreun interes, poate cerceta, lua la cunoştinţă de registrul bunurilor imobile, precum şi de documentele adiţionale, în condiţiile legii. Din registrul bunurilor imobile se vor elibera, în condiţiile legii, extrase, certificate şi copii legalizate.

Accesiune – Mod de dobândire a drepturilor reale constând în încorporarea (materială) sau unirea unui lucru (bun mobil sau imobil) mai puţin important cu un alt lucru mai important, fiecare având proprietari diferiţi; mod de dobândire a proprietăţii, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenţia omului a unui bun la un alt bun mai important (proprietarul bunului mai important, considerat principal, devine şi proprietar al bunului incorporat, mai puţin important sau accesoriu); în anumite condiţii, proprietarul lucrului încorporat este îndreptăţit să primească o despăgubire.

Accesiune imobiliară artificială – Construcţiile şi lucrările subterane sau de la suprafaţa terenului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul terenului pe cheltuiala sa şi îi aparţin acestuia până la proba contrară. Prin lucrări se înţeleg plantarea, precum şi amenajările aduse unui teren care nu se încorporează în mod durabil în acesta. Proprietarul de teren care a efectuat construcţii şi alte lucrări cu materiale străine este obligat să plătească valoarea materialelor. Dacă lucrările au fost efectuate cu rea-credinţă, proprietarul este obligat să repare şi prejudiciul cauzat. În cazul în care construcţiile sau lucrările sunt făcute de un terţ, proprietarul terenului are dreptul să le păstreze pentru sine sau să oblige terţul să le ridice pe propria cheltuială şi să repare daunele cauzate. Dacă se păstrează construcțiile sau lucrările făcute de un terţ, proprietarul este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani egală cu creşterea valorii terenului. În cazul în care construcţiile sau lucrările sunt făcute de un terţ de bună credinţă, proprietarul de teren nu poate cere ridicarea lor şi este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani echivalentă creşterii valorii terenului. În cazul în care construcţia este ridicată în parte pe terenul constructorului şi în parte pe un teren învecinat, proprietarul vecin poate dobândi proprietatea asupra întregii construcţii, plătind constructorului o despăgubire, numai în cazul când cel puţin ½ din suprafaţa construită se află pe terenul său. În acest caz, el va dobândi şi un drept de superficie asupra terenului aferent pe toată durata existenţei construcţiei. Despăgubirea trebuie să acopere valoarea materialelor şi costul muncii, precum şi contravaloarea folosinţei terenului aferent. Constructorul de rea-credinţă nu poate pretinde la o despăgubire mai mare de o treime din suma calculată, dacă nu va dovedi că persoana îndreptăţită poartă ea însăşi o parte din vinovăţie.

Accesiune mobiliară naturală – Adaosurile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului terenului riveran numai dacă ele se formează treptat (aluviuni). Terenurile ocupate treptat de albiile apelor curgătoare revin proprietarului acestor ape. Proprietarul terenului înconjurat de râuri, heleșteie, iazuri, canale sau de alte ape nu devine proprietar al terenurilor apărute prin scăderea temporară a apelor. Proprietarul acestor ape nu dobândeşte nici un drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revărsări sporadice. Proprietarul terenului din care o apă curgătoare a smuls brusc o parte importantă, alipind-o la terenul altuia, nu pierde dreptul de proprietate asupra părţii desprinse dacă o revendică în termen de un an de la data când proprietarul terenului la care s-a alipit partea a intrat în posesiune. În cazul în care o apă curgătoare, formând un braţ nou, înconjoară terenul unui proprietar riveran, acesta rămâne proprietarul insulei astfel create.

Accesorii şi echipamente pentru containere – Ansamblul următoarelor dispozitive: echipamente destinate pentru a controla, a modifica sau a menţine temperatura în interiorul containerului; mici aparate, de înregistrare a temperaturii, utilizate pentru a indica sau a înregistra variaţiile privind condiţiile ambiante; pereţii interiori, paletele, suporturile, rafturile şi alte dispozitive similare (Legea 86/ 2006 – Codul Vamal).

Accesoriu – Obiect, piesă, dispozitiv care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar; secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea şi supunându-se ca atare unor condiţii de fond şi de procedură comune (fond sau forme comune).
Obiecte mobile afectate direct în procesul de producţie sau legate intim de un mijloc fix. Ipoteca imobiliară care afectează un imobil şi accesoriile (anexele) sale, va menţiona o listă completă a acestor accesorii care va fi înaintată registrului funciar pentru a evita orice litigiu între banca ce acordă creditul ipotecar şi debitor.

Accesorium sequitur principale – Bunul sau contractul accesoriu urmează soarta juridică a bunului sau contractului principal, de care depinde.

Accident – Întâmplare neplăcută care produce rănirea, mutilarea sau moartea cuiva. Accident de muncă, vătămarea sănătăţii sau moartea unui angajat, provocate prin acţiunea, de regulă neprevăzută, a unei cauze exterioare victimei în cadrul procesului de muncă sau în legătură cu el (de exemplu accidentele survenite în timpul deplasării de la domiciliu la locul de muncă şi invers).

Eveniment legat de utilizarea unei aeronave, care se produce între momentul în care o persoană se îmbarcă la bordul acesteia, cu intenţia şi cu dreptul legal de a efectua un zbor, şi momentul în care persoanele aflate la bord sunt debarcate, şi în cursul căruia: a. o persoană este rănită grav sau mortal datorită faptului că se găseşte: în sau pe aeronavă; în contact direct cu aceasta sau cu un obiect care este fixat în aeronavă; în contact direct cu o parte oarecare a aeronavei, inclusiv cu părţile care se detaşează din aceasta; expusă direct aspiraţiei sau suflului motoarelor sau elicelor (se exclude decesul la bordul aeronavelor, provenit dintr-o cauză naturală, rănirea gravă sau decesul oricărei persoane de la bord, ca urmare a unei tentative de sinucidere, rănirea gravă sau mortală la bordul aeronavei provocată de o altă persoană, rănirea gravă sau mortală care nu rezultă direct din exploatarea la sol sau în zbor a aeronavei, rănirile provocate pasagerilor clandestini care se ascund în afara zonelor care sunt, în mod normal, accesibile pasagerilor şi echipajului); b. aeronava suferă deteriorări sau o ruptură de structură care; alterează caracteristicile de rezistenţă structurală, de performanţă şi de zbor, şi care, în mod normal, ar necesita o reparaţie importantă, care nu poate fi făcută cu mijloace obişnuite, sau înlocuirea elementelor deteriorate; c. aeronava a fost distrusă; d. aeronava a dispărut sau este total inaccesibilă (aeronava este considerată dispărută când căutările oficiale s-au încheiat şi epava nu a fost localizată); e. s-au produs cumulate faptele prevăzute la literele a, b, c şi d excepţie făcând cazurile privind pana de motor sau avarierea motorului, atunci când deteriorarea este limitată la motor sau la accesoriile sale, sau când este vorba despre deteriorări limitate la elice, la extremităţile aripilor, la antene, pneuri, frâne, carenaje sau mici perforaţii în înveliş (Codul aerian 1997).
Înseamnă orice incident care implică o introducere neintenţionată şi considerabilă de microorganisme modificate genetic în timpul utilizării lor în condiţii de izolare care ar putea reprezenta un pericol imediat sau cu efect întârziat pentru sănătatea umană sau pentru mediu (Directiva 2009/ 41/ CE).

Accident de muncă – Vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitatea temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces (L 90/ 1996, L 319/ 2006).

Accident uşor – Eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile (L 319/ 2006).

Accidentul de cale ferată – Distrugerea sau degradarea importantă adusă materialului rulant de cale ferată sau altor instalaţii feroviare în cursul circulaţiei sau al manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate (art. 277 C. Pen.).

Accipere secundis auribus – A te arăta binevoitor.

Accipiens – Persoana care primeşte prestaţia ce formează obiectul unei obligaţii.

Accipitri columbas credere – A încredinţa porumbeii uliului, a pune lupul paznic la oi.

Acciză – Taxă suportată de consumatori care se include în preţul de vânzare al unor mărfuri determinate/ determinabile asupra cărora există impunerea legală de accizare (această taxă este cea mai răspândită formă de impozit indirect, perceput asupra bunurilor de consum cum ar fi mărfuri de lux, tutun, băuturi alcoolice, produse petroliere, etc.); taxă vamală de barieră şi de consumaţie.

Achiesa – A încuviinţa, a fi de acord, a recunoaşte un drept, a accepta condiţiile dintr-o acţiune juridică; a renunţa la o cale de atac împotriva unei hotărâri date în justiţie.

Achiesare – Recunoaşterea de către un acuzat a pretenţiilor dintr-o acţiune de justiţie; renunţare la o cale de atac împotriva unei hotărâri a justiţiei. În cadrul procesului civil, achiesarea este manifestarea în forma procesuală a consimţământului pârâtului de a recunoaşte pretenţiile reclamantului sau a părţii care a pierdut procesul în faţa primei instanţe, de a renunţa la calea de atac a recursului. Achiesarea face parte din actele procesuale de dispoziţie ale părţilor alături de renunţare (desistare) şi tranzacţia judiciară pentru stingerea procesului civil. Aceste acte de dispoziţie trebuie făcute de parte personal sau prin mandat cu procură specială.

Achita – A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată; a plăti, a îndeplini o obligaţie materială sau morală, a duce la bun sfârşit o obligaţie; a termina, a omorî, a ucide.

Achitare – A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărâre judecătorească, instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând după caz, condamnarea, achitarea (necondamnarea) sau încetarea procesului penal.

Achitarea amenzii – Plata pedepsei amenzii prevăzute de hotărârea de condamnare. Persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii. Plata amenzii poate fi integrală sau eşalonată pe termen de doi ani, în rate lunare, la cererea celui interesat. Punerea în executare a amenzii se face la instanţa de executare (art. 425 C.Proc.Civ.).

Achizitor – Persoană care se ocupă de procurarea de produse sau de materiale.

Achizitor potenţial – Orice persoană fizică sau juridică ori grupul de astfel de persoane care acţionează concertat în legătură cu o achiziţie propusă (OUG 99/ 2006).

Achiziţie – Formă de comerţ care constă în procurarea de produse (în special agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale), achiziţionare, procurare de obiecte; a procura în condiţii avantajoase, ceva de preţ, un lucru rar; bun obţinut prin achiziţie; formă contractuală având ca obiect cumpărarea de produse sau servicii. Act de comerţ prin care se obţin bunuri economice şi titluri de valoare în condiţiile convenite de părţi. Preluarea în proprietate a bunurilor achiziţionate se poate face prin actul de cumpărare, cât şi printr-un contract de credit, plata făcându-se la scadenţă.
Reprezintă bunurile şi serviciile obţinute sau care urmează să fie obţinute de o persoană impozabilă, prin următoarele operaţiuni: livrări de bunuri şi/ sau prestări de servicii, efectuate sau care urmează a fi efectuate de altă persoană către această persoană impozabilă, achiziţii intracomunitare şi importuri de bunuri (L 571/ 2003).

Achiziţie de probă – A intra în posesia unui produs cu condiţia examinării şi utilizării lui în timp determinat înainte de cumpărarea lui.

Notă: Paginile cu ”definiții, expresii, etc” cuprind grupuri de aproximativ 200 de astfel de ”acumulări” din motive de accesibilitate rapidă (paginile de mari dimensiuni încărcându-se cu greutate, în special pe dispozitivele ”mobile”). Utilizați ”Ctrl + f” pentru căutarea rapidă a ceea ce vă interesează!