2479.    C and F (C&F, CAF) – Cost and freight (cost şi navlu), named port of destination, termen RAFTD. Abreviere utilizată în comerţul exterior, formulă ce corespunde aceleiaşi condiţii din INCOTERMS, prin ea exprimându-se regula în armonie cu care preţul mărfii este astfel stabilit încât să includă şi costul transportului (exclusiv asigurarea) până la punctul de destinaţie fixat (portul de destinaţie).
2480.    Cabalin – Denumire ştiinţifică generică dată cailor; care aparţine cailor, privitor la cai; cavalin.
2481.    Cabană – Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care serveşte pentru adăpostirea turiştilor şi a vânătorilor.
2482.    Cabanier – Persoană însărcinată cu paza şi administrarea unei cabane.
2483.    Cabaret – Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăţi, etc.
2484.    Cabernet – Soi de viţă de vie cu struguri mici de culoare neagră albăstruie, cultivat pentru producerea vinurilor roşii de calitate superioară; vin produs din acest soi.
2485.    Cabestan – Troliu cu ax vertical pe care se înfăşoară cablul de tracţiune şi care este folosit la deplasarea sarcinilor şi a vehiculelor pe distanţe relativ scurte.
2486.    Cabină – Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă, etc. având diverse destinaţii.
2487.    Cabinet – Încăpere dintr-o locuinţă sau dintr-o instituţie, folosită pentru exercitarea unei profesiuni; biroul unei persoane cu muncă de răspundere; consiliu de miniştri, guvern; mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preţ.
2488.    Cabinet de medicină de familie – Unitatea sanitară privată specializată în furnizarea de servicii medicale în asistenţa medicală primară, organizată în condiţiile legii. Prin excepţie, ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie îşi pot înfiinţa în structură cabinete de medicină de familie, ca unităţi sanitare publice (L 95/ 2006).
2489.    Cabinete santinelă – Cabinete de medicină de familie care utilizează sisteme speciale de înregistrare continuă a episoadelor de îngrijire la nivelul asistenţei medicale primare, pentru populaţiile deservite (L 95/ 2006).
2490.    Cabla – A confecţiona un cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri şi unirea mănunchiurilor între ele; a aşeza, a instala cabluri de telecomunicaţii; a face legătura (unui bloc, a unei case, etc.) cu un cablu de telecomunicaţii.
2491.    Cablaj – Mod de răsucire sau de împletire a firelor pentru a forma un cablu; totalitatea cablurilor şi a firelor izolate care constituie conexiunile unei instalaţii sau ale unui aparat electric, electromagnetic, electronic, etc.
2492.    Cablu – Funie groasă obţinută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită în utilajul de transport sau de ridicat; conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliş vegetal sau metalic); unitate de măsură pentru distanţe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică 185,2 metri.
2493.    Cabotaj – Navigaţie comercială (aeriană sau maritimă) de-a lungul coastei (până la maxim 100 mile distanţă în larg), de obicei între porturile aceleiaşi ţări; transport naval de mărfuri între porturi apropiate.
Operaţiune de transport rutier efectuată de către un operator de transport rutier străin între cel puţin două puncte de încărcare/ descărcare aflate pe teritoriul României; deplasarea fără încărcătură a unui vehicul rutier între două operaţiuni consecutive de transport internaţional nu este considerată cabotaj (OUG 109/ 2005).
2494.    Cabotier – Navă de tonaj mic sau mijlociu, care navighează între porturile de pe coastă.
2495.    Cacao – Sămânţa arborelui de cacao, folosită (sub formă de produs pulvelurent) în alimentaţie, mai ales în fabricarea ciocolatei şi a unor băuturi hrănitoare; băutură preparată cu această pulbere de cacao.
2496.    Cacaotier – Arbore de cacao.
2497.    Cadastra – A efectua lucrări de cadastru; a înscrie în cadastru.
2498.    Cadastral – Care ţine de cadastru, privitor la cadastru.
2499.    Cadastrare – Acţiunea de a cadastra; ansamblul operaţiilor de întocmire a lucrărilor tehnice, economice şi juridice privitoare la o parcelă cadastrală, la un teritoriu cadastral, sau la o zonă terestră dată. Se deosebesc: a. cadastrare topometrică, care se execută prin metode topometrice; b. cadastrare fotogrammetrică, care se execută prin metode fotogrammetrice spaţiale sau prin metode stereofotogrammetrice; c. cadastrare expeditivă, care se execută cu mijloace şi aparate simplificate şi pentru care se acceptă toleranţe mari asupra gradului de precizie al măsurătorilor respective; d. cadastrare intensivă, care se execută în zonele urbane şi prin care se construiesc planuri cadastrale la scară.
2500.    Cadastru – Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăţi funciare, cu toate caracteristicile lor; registru oficial al fondului funciar şi reprezentarea lui topografică; formă de inventar funciar alcătuit dintr-un registru public (registru cadastral) şi din planuri care cuprind date tehnico-economice privitoare la toate imobilele situate pe teritoriul unei localităţi (serveşte la identificarea şi evidenţierea imobilelor pe categorii de folosinţă, la stabilirea impozitelor şi la întocmirea la zi a cărţii funciare); serviciile care efectuează aceste lucrări; ştiinţă aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru.
2501.    Cadru – Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acţiuni, etc.; efectiv de bază al personalului dintr-o întreprindere sau dintr-o instituţie, dintr-un sindicat sau dintr-o organizaţie; elementele de conducere şi de comandă ale subunităţilor şi unităţilor militare; întregul efectiv al unei întreprinderi sau al unei instituţii; persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituţii, dintr-o organizaţie, etc.; ramă de care se fixează un tablou, o fotografie etc.; tablou, fotografie, etc. înrămate; pervaz al unei uşi sau al unei ferestre.
2502.    Cadru comun de monitorizare şi evaluare – O abordare generală elaborată de către Comisie şi statele membre, care defineşte un număr limitat de indicatori comuni privind situaţia iniţială, precum şi execuţia financiară, realizarea, rezultatele şi impactul programelor (Reg. CEE 1698/ 2005).
2503.    Cadru politic strategic – Un document sau un set de documente stabilite la nivel național sau regional care definesc un număr limitat de priorități coerente stabilite pe bază de dovezi și un termen de implementare a priorităților respective și care pot include un mecanism de monitorizare (Reg. UE 1303/ 2013).
2504.    Cadrul aplicabil de raportare financiară – Cadrul de raportare financiară adoptat de către management în întocmirea situaţiilor financiare pe care auditorul l-a determinat ca fiind acceptabil având în vedere natura entităţii şi obiectivul situaţiilor financiare, sau care este cerut prin lege sau alte reglementări.
2505.    Caduc – Care nu (mai) are valoare juridică, nul, anulat, perimat, căzut în desuetudine (lege, obicei); lipsit de trăinicie, şubred, pieritor.
2506.    Caducitate – Faptul sau însuşirea de a fi caduc; ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui (ex. caducitatea dispoziţiei testamentare în cazul în care persoana în favoarea căreia s-a făcut testamentul moare înaintea testatorului).
2507.    Cafea – Sămânţa arborelui de cafea; băutură preparată din cafea prăjită sau râşnită sau dintr-un surogat.
2508.    Cafegiu – Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepară sau vinde cafele; bărbat care bea cu plăcere multă cafea.
2509.    Cafenea – Local public unde se consumă cafea sau ceai, băuturi alcoolice, prăjituri, etc.
2510.    CAF – CIF (cost, insurance, freight); cost, asigurare şi navlu.
2511.    CAFR – Camera Auditorilor Financiari din România; este persoană juridică autonomă constituită ca organizaţie profesională de utilitate publică fără scop lucrativ. În numele statului ea organizează, coordonează şi autorizează desfăşurarea activităţii de audit financiar din România.
2512.    Caiet – Fasciculă de foi de hârtie legate sau broşate împreună, folosită la scris, la desenat, etc.; publicaţie periodică cuprinzând diverse studii, note, informaţii (dintr-un anumit domeniu de specialitate).
2513.    Caiet de sarcini – Act menit să facă cunoscute celor interesaţi condiţiile unei vânzări prin licitaţie publică sau asupra unor preţuri referitoare la diverse concesii administrative.
2514.    Calaj – Imobilizare a unui organ de maşini; aşezare pe orizontală a suportului unui aparat topografic de vizare; mod de aşezare a aripii sau a ampenajului faţă de fuselajul unui avion; adâncime la care se scufundă în apă o navă; postament cu grinzi de pe o cală, pe care se fixează navele în timpul construcţiei sau reparaţiilor.
2515.    Calamitate – Nenorocire mare, dezastru care loveşte o comunitate; flagel.
2516.    Calandra – A trece un material printr-un calandru în vederea subţierii, aplatizării, netezirii, etc. acestuia; a presa cu calandrul.
2517.    Calandrare – Acţiunea de a calandra şi rezultatul acesteia.
2518.    Calandru – Maşină de finisat sau de apretat ţesăturile prin presare la cald; presă pentru imprimarea în relief a matriţelor (de stereotipie) şi pentru satinarea hârtiei.
2519.    Cală – Încăpere situată pe fundul unei nave şi destinată încărcăturii acesteia; platformă uşor înclinată pe care se construiesc şi se repară nave; piesă prismatică din lemn sau din metal care se aşează în faţa roţii unui vehicul pentru a-l imobiliza; piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini.
2520.    Calc – Hârtie transparentă obţinută prin măcinarea fină a pastei de hârtie, folosită pentru executarea desenelor în tuş, pentru a fi apoi copiate; copia pe hârtie de calc a unui desen; de calc.
2521.    Calcul – Ansamblu de operaţii matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau mai multor mărimi; socoteală; plan, combinaţie, proiect, apreciere.
2522.    Calcula – A face un calcul, a socoti, a aprecia; a elabora planuri, proiecte, etc.
2523.    Calculabil – Care poate fi calculat.
2524.    Calculare – Acţiunea de a calcula, calculaţie, socotire.
2525.    Calculat – Chibzuit, socotit, preocupat de interesul personal.
2526.    Calculaţie – Calculare.
2527.    Calculul pedepsei – Operaţiune prin care instanţa de judecată determină în concret durat executării pedepsei închisorii aplicate condamnatului (art. 87 C.Pen.).
2528.    Caldarâm – Pavaj executat cu bolovani, cuburi, etc. de piatră sau (în trecut) cu bucăţi de lemn aşezate pe un pat de nisip; drum pavat cu asfalt.
2529.    Caldarâmgiu – Muncitor care se ocupă de executarea caldarâmurilor.
2530.    Cale – Fâşie de teren special amenajată pentru a înlesni circulaţia oamenilor, a vehiculelor, a animalelor; drum; arteră de pătrundere într-un oraş, făcând legătura cu o şosea importantă; element al unei construcţii pe care se deplasează un aparat sau o maşină; succesiune de linii şi centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică, telegrafică, etc. între două localităţi; distanţă, depărtare; direcţie luată de o dezvoltare, de o acţiune, de o mişcare; linie; metodă, mijloc, modalitate, procedeu.
2531.    Cale de atac – Mijloc juridic procesual prin care partea nemulţumită de hotărârea unui organ de jurisdicţie sesizează organul competent în vederea desfiinţării hotărârii şi rejudecării litigiului prin crearea posibilităţii de verificare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti pentru înlăturarea eventualelor greşeli judiciare.
2532.    Cale ferată – Mijloc de transport terestru, destinat circulaţiei vehiculelor prin rulare pe şine sau pe cabluri.
2533.    Calendar – Sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii; indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor şi zilelor unui an; publicaţie cu caracter variat, care apare odată pe an, cuprinzând cronologia zilelor anului şi diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, ştiinţific, etc.
2534.    Calendaristic – Privitor la calendar, după calendar.
2535.    Calibra – A prelucra mecanic o piesă, un semifabricat, spre a obţine forma şi dimensiunile prescrise; a sorta după mărime, cereale, fructe, etc.; a restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice.
2536.    Calibraj – Calibrare.
2537.    Calibrare – Acţiunea de a calibra; calibraj.
2538.    Calibror – Care calibrează; instrument pentru măsurarea diametrului puieţilor; aparat sau maşină pentru sortarea fructelor după mărime.
2539.    Calibru – Mărime, proporţie, calitate; fel, soi, specie; instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate; diametrul interior al ţevii unei guri de foc.
2540.    Califica – A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi de specialitate (împreună cu recunoaşterea oficială a acestei pregătiri); a obţine (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiţie sau o probă; a atribui unei fiinţe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza, a numi.
2541.    Calificare – Acţiunea de a (se) califica şi rezultatul ei; pregătire într-un anumit domeniu de activitate profesională; calificaţie; etapă eliminatorie într-un concurs, competiţie, etc. pentru selectarea concurenţilor.
2542.    Calificarea infracţiunii – Stabilirea caracterului penal al unei fapte, încadrarea în textul de lege care o prevede şi o sancţionează şi determinarea, în fapta comisă, a condiţiilor cerute de norma incriminatoare pentru existenţa acelei infracţiuni.
2543.    Calificat – Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate; infracţiune săvârşită în împrejurări speciale, bine delimitate, precizate.
2544.    Calificativ – Care califică; termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru; sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor; fiecare dintre indicaţiile “excepţional”, “foarte bine”, “bine”, “suficient” şi “insuficient” cu care se notează rezultatele elevilor, studenţilor, etc.
2545.    Calificaţie – Calificare.
2546.    Caligraf – Persoană care are scrisul frumos; persoană care se ocupă cu copierea artistică de cărţi şi manuscrise.
2547.    Caligrafia – A scrie frumos, ordonat, citeţ.
2548.    Caligrafic – De caligraf; frumos, ordonat, citeţ.
2549.    Caligrafie – Arta de a scrie frumos; scriere frumoasă; fel de scriere al cuiva.
2550.    Calitate – Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri; însuşire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); caracteristică pozitivă, însuşire bună; poziţie, situaţie, titlu care conferă un drept; diferenţă de valoare; totalitatea însuşirilor specifice pe care trebuie să le aibă bunurile ce formează obiectul unui contract în conformitate cu legile şi convenţiile încheiate de părţi; situaţie sau titlu ce constituie sau conferă un anumit drept.
Ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă aptitudinea de a satisface conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau implicite (OG 21/ 1992, L 296/ 2004).
2551.    Calitativ – Care ţine de calitate, de natura lucrurilor; privitor la calitate.
2552.    Call – Termen care desemnează o opţiune de cumpărare de acţiuni, devize sau alte valori, într-o perioadă determinată, la un preţ fixat dinainte; corespunde unei prime negociate la bursa opţiunilor.
2553.    Call loans – Credite acordate pe termen foarte scurt (deci rambursabile imediat, fără preaviz), în special brokerilor, pentru operaţiuni cu titluri.
2554.    Call money – Numerar de pe o zi pe alta.
2555.    Calomnia – A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputaţia sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli.
Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra demnităţii care constă în afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la persoana care dacă ar fi adevărată ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public (art. 206 C.Pen.).
2556.    Calomniator – Persoană care calomniază, defăimător, hulitor; calomnios.
2557.    Calomnie – Afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputaţia cuiva; defăimare, clevetire.
2558.    Calomniere – Faptul de a calomnia.
2559.    Calomnios – Care cuprinde o calomnie, defăimător, clevetitor.
2560.    Caloric – De căldură, referitor la căldură.
2561.    Calorie – Unitate de măsură egală cu cantitatea de căldură care ridică temperatura unui gram de apă distilată de la 19,50C la 20,5 0C; unitate de măsură care indică valoarea energetică a unui aliment.
2562.    Calorifer – Care transportă căldură; instalaţie de încălzire producătoare de căldură (cu aburi, apă caldă, sau aer cald); radiator al unei astfel de instalaţii.
2563.    Calorific – Care produce căldură.
2564.    Calorifug – Material rău conducător de căldură; termoizolant.
2565.    Calorigen – Care produce căldură.
2566.    Calorimetric – Care aparţine calorimetriei, privitor la calorimetrie.
2567.    Calorimetrie – Domeniu al fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a cantităţilor de căldură.
2568.    Calorimetru – Instrument folosit pentru măsurarea cantităţilor de căldură produse sau absorbite de corpuri.
2569.    Calup – Calapod, tipar în cărămidărie, olărit, cizmărie; bucată (de săpun, de brânză, etc.) de forma tiparului în care a fost turnată; bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care serveşte la executarea unor pavaje.
2570.    Camambert – Brânză fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă.
2571.    Camarad – Tovarăş, partener de arme, de clasă, de studii, etc.
2572.    Camaraderesc – De camarad, privitor la camarad.
2573.    Camaradereşte – În felul camarazilor, colegial, prieteneşte, loial.
2574.    Camaraderie – Legătură prietenească, colegialitate.
2575.    Camarilă – Membri din anturajul unui conducător, al unui şef de stat, etc. care influenţează deciziile, politica statului, etc. în interesul lor personal.
2576.    Camătă – Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. În unele ţări legislaţia nu permite „prelevarea” de dobândă la capital decât de unele entităţi precizate expres de lege, celelalte persoane fiind considerate a fi cămătari indiferent de dobânda prelevată.
2577.    Cambial – Privitor la cambie, de cambie.
2578.    Cambie – Înscris (act, document, titlu de credit la ordin; esenţialmente girabil, formal şi complet) redactat într-o anumită formă prin care creditorul (trăgător) se obligă (dă ordin, necondiţionat sau expres condiţionat, fără contraprestaţie) debitorului său (trasul) să achite la o anumită dată (la termen), în locul indicat sau la prezentare (la vedere) o sumă de bani unei terţe persoane (beneficiarul) sau la ordinul acesteia. Plata se face necondiţionat, la un anumit termen şi într-un anumit loc fixat dinainte. Este un instrument de plată şi un mijloc de creditare pe termen scurt considerat a fi de două feluri: bilet la ordin şi trată (draft, bill of exchange) (vezi şi trată). Este transmisibil prin andosare.
2579.    Cambie cu o anumită scadenţă – Cambie a cărei scadenţă este determinată începând cu data acceptării.
2580.    Cambie dată ca garanţie – Poliţă sau bilet la ordin, destinat să garanteze un angajament a cărui mărime nu poate fi determinată cu precizie.
2581.    Cambie de complezenţă – Cambie semnată de o persoană ce nu are faţă de cel care îşi dă semnătura vreo obligaţie civilă sau comercială, rezultând din vânzarea de mărfuri, prestarea de servicii, împrumutul unei sume de bani, voinţa de a-i deschide un credit, etc. Persoana care se obligă pe această cale consimte să semneze cambia numai pentru a face un serviciu (în general de garantare, asigurare) celui pentru care semnează acceptând cambia şi riscând astfel să fie obligată de a o plăti la scadenţă.
2582.    Cambie domiciliată – Cambie pe care figurează o menţiune („de domiciliere”) care indică unde trebuie ea plătită. În general, domiciliul va fi banca trasului.
2583.    Cambie în alb – Cambie emisă fără ca în cuprinsul ei să figureze toate menţiunile obligatorii, cu excepţia semnăturii trăgătorului. Omisiunea menţiunilor trebuie să fie voluntară, deliberată, contrarul atrăgând nulitatea acesteia.
2584.    Cambie la încasare – Poliţa remisă la banca pentru încasare fără ca aceasta să o sconteze. Clientul este creditat cu mărimea poliţei la valoarea zilei de scadenţă (adică atunci când suma va fi fost încasată).
2585.    Cambie la vedere – Acest efect de comerţ este plătibil la prezentare, trebuind prezentat în termen de un an. Trăgătorul poate prelungi sau scurta acest termen, asemenea andosatorului.
2586.    Cambie loco – Poliţă acceptată la scontare sau încasare şi plătibilă la locul în care este domiciliată banca căreia i-a fost remisă trata.
2587.    Cambuză – Magazie de provizii pe bordul unei nave, amplasată de obicei sub punte.
2588.    Cambuzier – Persoană care se ocupă cu administrarea cambuzei pe o navă; chelner pe vapor.
2589.    Camera de Comerţ Internaţională – ICC (International Chamber of Commerce), organizaţie privată, apolitică, cu sediul la Paris, reunind camerele de comerţ naţionale şi importante asociaţii profesionale care publică/ emite reguli uniforme pentru operaţiunile comerciale (ex. INCOTERMS).
2590.    Camera de Muncă – Structură organizatorică fără personalitate juridică din cadrul Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială care oferă servicii publice descentralizate din sistemul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
2591.    Cameră – Încăpere într-o clădire; odaie; nume dat unor încăperi cu destinaţie specială; spaţiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument, etc. sau care reprezintă instrumentul însuşi.
2592.    Cameră blindată – Camera blindată a unei bănci unde se păstrează valorile.
2593.    Camion – Autocamion; vehicul rutier prevăzut cu o platformă şi folosit pentru transport.
2594.    Camionagiu – Persoană care se ocupă cu transportul de mărfuri şi de obiecte cu ajutorul unui camion.
2595.    Camionaj – Transport de mărfuri efectuat cu camioane, camionete, etc.
2596.    Camionar – Camionagiu.
2597.    Camionetă – Autocamion de dimensiuni mai reduse; autocamionetă.
2598.    Campament – Instalare temporară a unei unităţi militare sau a unui grup de turişti, de vânători, etc. pe un câmp, în corturi; locul unde are loc instalarea; obiectele necesare instalării.
2599.    Campanie – Totalitatea operaţiilor executate de forţele armate ale unei ţări sau de o parte a lor, pe un câmp de luptă, într-o anumită perioadă de timp, cu scopuri strategice parţiale; acţiune organizată după un anumit plan, în vederea realizării unor sarcini politice, sociale, etc., într-o anumită perioadă de timp; timpul cât durează această acţiune.
2600.    Camping – Suprafaţă de teren (la şes, deal sau munte) pe care sunt instalate corturi sau baracamente pentru turişti; faptul de a trăi în aer liber, sub cort.
2601.    Campion – Persoană, echipă etc. care cucereşte primul loc într-o competiţie sportivă (naţională, internaţională, mondială, olimpică); luptător, apărător de frunte al unei cauze, al unei idei.
2602.    Campionat – Competiţie oficială organizată pe o probă sau pe o ramură de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe; situaţia, calitatea de campion.
2603.    Camufla – A (se) ascunde vederii inamicului; a acoperi şi a ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată afară în timpul nopţii; a (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca.
2604.    Camuflaj – Camuflare; material întrebuinţat pentru a camufla.
2605.    Camuflat – Ascuns vederii inamicului; acoperit; deghizat, mascat.
2606.    Canal – Albie artificială sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu sau un lac etc. şi care serveşte la navigaţie, la irigări sau la construcţii hidrotehnice; curs de apă îndiguit şi drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundaţiile etc.; cale de circulaţie pe apă (ţinând loc de stradă) în oraşele aşezate la mare sau pe fluvii; porţiune de mare situată între două ţărmuri apropiate; conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din şanţuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri; formaţie organică în formă de tub, vas sau cale de comunicaţie în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanţe nutritive, secreţii, etc.). Din punct de vedere juridic canalul aparţine fie domeniului public, fie domeniului privat al statului sau unora din subdiviziunile sale administrative, fie particularilor.
2607.    Canal de distribuţie – Drumul parcurs de un produs sau mesaj publicitar de la producător (sursă) la consumator (destinatarul final).
2608.    Canal internaţional de distribuţie – Denumire generică dată unui sistem de unităţi, agenţii şi instituţii comerciale menit să asigure transferul succesiv al proprietăţii mărfurilor şi deplasarea lor fizică pe un anumit itinerar de la producător direct la consumatorul nemijlocit pe piaţa externă.
2609.    Canalagiu – Muncitor care lucrează la instalarea sau întreţinerea canalizării.
2610.    Canaliza – A îndrepta cursul unei ape pe un canal; a dirija o acţiune într-un anumit sens; a dota o localitate, un teren, un sistem tehnic etc. cu canale de scurgere.
2611.    Canalizabil – Care poate fi canalizat.
2612.    Canalizare – Acţiunea de a canaliza şi rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice executate pentru colectarea, epurarea şi evacuarea apei întrebuinţate într-o localitate, într-un sistem tehnic, pe un teren, etc. sau a apei de ploaie, în vederea păstrării salubrităţii solului şi a aerului; canalizaţie.
2613.    Canalizat – Îndreptat spre un canal, prevăzut cu canale.
2614.    Canalizator – Care canalizează.
2615.    Canalizaţie – Instalaţie aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică.
2616.    Cancan – Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva; bârfeală; numele unui dans de cabaret executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans.
2617.    Cancelar – Şeful guvernului în unele state; şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau al unui consulat; şeful cancelariei şi al arhivei.
2618.    Cancelariat – Funcţia de cancelar; localul unde îşi exercită cancelarul atribuţiile.
2619.    Cancelarie – Birou sau secţie a unei instituţii (publice) destinată lucrărilor administrative; aparatul administrativ auxiliar al cancelariilor.
2620.    Candida – A fi propus candidat în alegeri; a-şi pune candidatura într-o alegere; a se prezenta la un examen; a aspira la un post, la un grad, la o poziţie, etc.
2621.    Candidat – Persoană care candidează.
Orice operator economic care a depus candidatura în cazul unei proceduri de licitaţie restrânsă, negociere sau dialog competitiv (O.U.G. nr. 34/ 2006).
2622.    Candidatură – Faptul de a candida; starea, calitatea de candidat.
Documentele prin care un candidat îşi demonstrează situaţia personală, capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, situaţia economică sau financiară, capacitatea tehnică şi profesională, în vederea obţinerii invitaţiei de participare pentru depunerea ulterioară a ofertei, în cazul aplicării unei proceduri de licitaţie restrânsă, negociere sau dialog competitiv (O.U.G. nr. 34/ 2006).
2623.    Cantină – Local unde se serveşte masa salariaţilor dintr-o întreprindere, studenţilor, elevilor, etc.; încăpere din interiorul unei unităţi militare, de unde se cumpără alimente.
2624.    Cantinier – Persoană care conduce o cantină.
2625.    Cantitate – Câtime, număr, mărime; proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obţinut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare; ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare al însuşirilor unui obiect susceptibile de a fi măsurate şi traduse numeric; însuşire a obiectelor a cărei schimbare nu produce la început modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregăteşte aceste modificări.
2626.    Cantitativ – Privitor la cantitate, de cantitate.
2627.    Canton – Clădire în imediata vecinătate a unei căi de comunicaţie, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea şi întreţinerea acesteia şi care serveşte şi ca locuinţă pentru cantonier; cea mai mică unitate în administraţia pădurilor; locuinţa pădurarului; unitate teritorial administrativă în unele ţări.
2628.    Cantona – A se instala pentru un timp oarecare într-un cantonament.
2629.    Cantonal – Care aparţine cantoanelor; privitor la cantoane.
2630.    Cantonament – Staţionare vremelnică (a unor unităţi militare) într-o localitate, în afara cazărmii; loc unde sunt instalaţi cei cantonaţi; loc de cazare special amenajat şi perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun în vederea participării la o competiţie de amploare.
2631.    Cantonier – Persoană însărcinată cu paza şi cu întreţinerea unui canton.
2632.    Canvass – “Cercul clienţilor”; semnifică turul clienţilor efectuat de vânzător; cold canvass indică primul contact efectuat cu potenţialii clienţi.
2633.    Cap – Şef, conducător; cap de familie, şef de familie.
2634.    Cap de traseu – Punct de plecare sau punct de destinaţie, aferent unui traseu, utilizat în urcarea/ coborârea persoanelor transportate prin servicii regulate de transport rutier public. În condiţiile în care în interiorul unei localităţi există două sau mai multe puncte de plecare sau de destinaţie, după caz, localitatea respectivă va fi considerată cap de traseu (OUG 109/ 2005).
2635.    Capabil – Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârşi ceva, apt pentru ceva; înzestrat, valoros, destoinic; calitatea unei persoane de a avea capacitate civilă.
2636.    Capacitate – Volum al unui recipient; însuşirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem, etc.; posibilitatea pe care o are un corp, un sistem, etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie; posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva; persoană capabilă; însuşirea de a face acte juridice valabile.
2637.    Capacitate civilă – Aptitudinea unor persoane fizice sau juridice de a avea drepturi şi obligaţii de natură civilă,de  a fi subiecte de drept în raporturi juridice civile. Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor. Orice persoană are capacitate de folosinţă şi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exerciţiu. Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege. Nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu (L 287/ 2009 – Codul Civil).
2638.    Capacitate de a răspunde – Formă a capacităţii juridice prin care se desemnează aptitudinea persoanei fizice de a da socoteală, în faţa societăţii, pentru faptele ilicite săvârşite de ea, de a evalua corect semnificaţia sancţiunii juridice corespunzătoare acestor fapte şi de a suporta consecinţele negative pe care exercitarea constrângerii de stat, cu ocazia aplicării şi executării acelei sancţiuni, le presupun ca necesare şi inevitabile. Capacitatea de a răspunde presupune capacitatea de a înţelege şi voi, adică un complex de atribute naturale cu care este înzestrat individul normal construit din punct de vedere psiho-fizic.
2639.    Capacitate de exerciţiu – Aptitudinea persoanelor (fizice sau juridice) de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile civile prin încheierea de acte juridice. Capacitatea de exerciţiu este alături de capacitatea subiectivară o componentă esenţială a capacităţii civile. Cele două componente ale capacităţii civile reunite în unitatea organică a conţinutului acesteia se caracterizează prin valenţe juridice complementare. Capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră, în ţara noastră persoana devenind majoră la împlinirea vârstei de 18 ani (L 287/ 2009 – Codul Civil).
2640.    Capacitatea de exerciţiu anticipată – Este o formă de capacitate de exerciţiu deplină ce poate fi recunoscută minorului care a împlinit 16 ani, de către instanţa de tutelă, pentru motive temeinice. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie (L 287/ 2009 – Codul Civil).
2641.    Capacitatea de exerciţiu restrânsă – Este o formă de capacitate de exerciţiu acordată minorului care a împlinit vârsta de 14 ani. Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului. Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor (L 287/ 2009 – Codul Civil).
2642.    Capacitatea de folosinţă – Este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile. Capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia (L 287/ 2009 – Codul Civil).
2643.    Capacitate de onorare a serviciului datoriei – Raport între profit (înainte de dobânzi şi taxe) şi serviciul datoriei.
2644.    Capacitate de pescuit – Tonajul unei nave exprimat în GT şi puterea acesteia exprimată în kW, iar pentru anumite tipuri de activitate de pescuit, suma şi/ sau dimensiunea echipamentului de pescuit al unei nave (O.U.G. nr. 23/ 2008).
2645.    Capacitate de schimb – Posibilitatea de a plăti prin cambii şi, deci, de a fi supus dreptului cambial.
2646.    Capacitate de transfer – Expresie ce desemnează posibilitatea unui stat de a transforma în valută sumele ce le datorează creditorilor externi şi de a le transfera apoi în străinătate.
2647.    Capacitate de transport – Expresie ce desemnează greutatea sau volumul încărcăturii pe care este susceptibil să o primească un mijloc de transport şi să o deplaseze în condiţii de securitate deplină la destinaţia dorită de expeditor.
2648.    Capacitate de valorificare – Aptitudinea unei întreprinderi de a obţine un profit convenabil în raport cu fondurile proprii. Ea se poate exprima şi în procente din beneficiul net în raport cu capitalul investit.
2649.    Capacitate disponibilă – Capacitatea utilizabilă de transport, de distribuţie sau a depozitului de înmagazinare, determinată în condiţiile reglementărilor specifice, pe care operatorul sistemului o poate pune la dispoziţie utilizatorilor sau consumatorilor (Legea nr. 351/ 2004).
2650.    Capacitate juridică – Aptitudinea persoanei fizice sau persoanei juridice de a participa (în nume propriu sau pentru altul), ca titular de drepturi şi obligaţii la raporturile juridice prin încheierea de acte juridice. Această aptitudine este reglementată diferit în cadrul diferitelor segmente ale sistemului juridic. Astfel, în dreptul civil se recunoaşte aptitudinea generală a persoanei de a avea drepturi şi obligaţii, făcându-se abstracţie de împrejurarea că aceasta are sau nu aptitudinea de a le exercita ea însăşi, săvârşind acte juridice. Capacitatea de exerciţiu este alături de capacitatea subiectivală, o componentă esenţială a capacităţii civile. Cele două componente ale capacităţii civile reunite în unitatea organică a conţinutului acesteia se caracterizează prin valenţe juridice complementare.
2651.    Capacitate normală a facilităţilor de producţie – Capacitate de producţie; producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade sau sezoane, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului (IAS 2.13; OMFP 3055/ 2009).
2652.    Capacitate penală – Aptitudinea unei persoane de a răspunde penal pentru infracţiunea săvârşită. De regulă orice persoană are capacitate penală. Nu au capacitate penală minorii până la vârsta de 14 ani şi persoanele bolnave mintal (iresponsabilii), categorii de persoane care, datorită vârstei sau stării mintale nu au discernământul necesar pentru a-şi da seama de faptele săvârşite şi de consecinţele lor.
2653.    Capăt – Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situaţii sau a unei stări; margine, limită; bucăţică dintr-un tot.
2654.    Capăt de acuzare – Un element distinct printre cele folositoare în susţinerea unei acuzaţii penale.
2655.    Capăt de cerere – Pretenţie distinctă într-o acţiune introdusă la o instanţă de judecată.
2656.    Capcană – Dispozitiv pentru prindere; cursă.
2657.    Capcană criminalistică – Procedeu criminalistic care constă în folosirea unor substanţe, soluţii chimice sau dispozitive tehnice într-un loc anume determinat, pe unele obiecte, pentru a marca sau surprinde pe infractor în momentul săvârşirii faptei când a venit în contact cu locul sau obiectul marcat.
2658.    CAPI – Comitetul pentru Audit Public Intern. Atribuţiile principale sunt reprezentate de: a. dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern şi emite o opinie asupra direcţiilor de dezvoltare a acestuia; b. dezbate şi emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în domeniul auditului public intern; c. dezbate şi avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern şi îl prezintă guvernului; d. avizează planul misiunilor de audit public intern de interes naţional cu implicaţii multisectoriale; e. dezbate şi emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes naţional cu implicaţii multisectoriale; f. analizează importanţa recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul divergenţelor de opinii dintre conducătorii entităţii publice şi auditorii interni, emiţând o opinie asupra consecinţelor neimplementării recomandărilor formulate de aceştia; g. analizează acordurile de cooperare între auditul intern şi cel extern referitor la definirea conceptelor şi la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisă de audit, precum şi pregătirea profesională comună a auditorilor; h. avizează numirea şi revocarea directorului general al UCAAPI (L 672/ 2002).
2659.    Capital – Avuţie sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere şi care se foloseşte pentru obţinerea de plus valoare; obiectul unei datorii băneşti în opoziţie cu dobânda pe care acesta o poate aduce; ansamblu de bunuri în opoziţie cu veniturile pe care acestea le pot crea; capitalism; bani, sumă (mare) de bani investiţi într-o afacere; de primă importanţă, fundamental, esenţial. În teoria economică este unul dintre cei trei factori de producţie, alături de pământ şi muncă; conform conceptului financiar al capitalului, cum ar fi cel al banilor investiţi sau al puterii de cumpărare investite, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale entităţii; orice bun utilizat într-un proces de valorificare. Conceptul financiar de capital este adoptat de majoritatea entităţilor. Conform conceptului fizic al capitalului, cum ar fi capacitatea de exploatare, capitalul reprezintă capacitatea de producţie a entităţii, exprimată, de exemplu, în unităţi de producţie pe zi (F.102) (vezi şi investiţie).
2660.    Capital autorizat – Drept acordat consiliului de administraţie al unei societăţi anonime de a emite acţiuni la nivelul autorizat al capitalului social.
2661.    Capital bancar – Expresie ce desemnează totalitatea resurselor băneşti care se află la dispoziţia băncilor şi sunt susceptibile de a fi acordate, în calitate de credite purtătoare de dobânzi agenţilor economici sau statului.
2662.    Capital circulant – Parte a capitalului productiv (materii prime şi auxiliare, combustibil, etc.) a cărei valoare se transmite în întregime asupra mărfurilor produse (în decursul fiecărui proces de producţie).
2663.    Capital de cunoştinţe – Suma cunoştinţelor pe care le posedă cineva, experienţă.
2664.    Capital de dotare – Capital pus la dispoziţie de stat sau de altă autoritate publică pentru o colectivitate publică; capital pus la dispoziţia unei sucursale de societatea mamă.
2665.    Capital de împrumut – Parte a pasivului bilanţului reprezentând totalitatea datoriilor unei firme faţă de terţi (debt); expresie care desemnează una din sursele de finanţare a activităţii desfăşurate de o societate comercială.
2666.    Capital de risc – Capital investit în companii noi, mici şi mijlocii, cu mari posibilităţi de dezvoltare, dar şi cu riscuri importante (venture capital); capital utilizat pentru finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul tehnologiilor de vârf, mai ales acelea care necesită capitaluri mari pentru investiţii şi exploatare.
2667.    Capital fictiv – Capital concretizat în titluri financiare exprimate în hârtii de valoare care dau deţinătorului dreptul de a-şi însuşi o parte din profit sub formă de dividende sau dobânzi.
2668.    Capital fix – Ansamblul bunurilor durabile (echipamente, etc.) utilizate în mai multe cicluri de producţie fără ca structura lor să se modifice.
2669.    Capital iniţial – Partea fondurilor proprii, cuprinzând capitalul social sau capitalul de dotare şi alte elemente bilanţiere, calculată şi actualizată conform metodologiei stabilite prin reglementările Băncii Naţionale a României (L 58/ 1998).
2670.    Capital împrumutat – Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale (L 571/ 2003).
2671.    Capital pe acţiuni – Capital social format prin aportul acţionarilor conform statutului. Capitalul pe acţiuni corespunde valorii nominale a tuturor acţiunilor emise.
2672.    Capital productiv – Active circulante şi active fixe care permit exploatarea comercială a potenţialului productiv al unei întreprinderi.
2673.    Capital social – Parte din patrimoniul unei societăţi comerciale ce cuprinde aportul (în bani sau natură) adus de membrii acesteia în vederea atingerii scopului urmărit (valoarea însumată a acestor aporturi); aportul asociaţilor la o firmă prin subscriere de acţiuni, mărimea sa se reflectă în valoarea nominală a acţiunilor emise de firmă (share capital).
2674.    Capital social subscris – Mărimea capitalului prevăzut de statutul unei societăţi care este pe cale a se constitui, dar care nu a fost în întregime subscris.
2675.    Capital uman – Starea de sănătate, educaţia, pregătirea şi competenţele oamenilor.
2676.    Capitală – Oraş de reşedinţă în care îşi au sediul organele puterii de stat; oraşul principal al unui stat; oraş în care îşi au sediul organele de conducere ale unei unităţi administrativ teritoriale.
2677.    Capitaliza – A transforma într-o sumă de bani, plusvaloarea, etc. în capital; a aduna bani, a strânge avere.
2678.    Capitalizabil – Care poate fi capitalizat.
2679.    Capitalizare – Calculul valorii unor servicii sau a veniturilor la care se adaugă dobânda respectivă; transformarea dobânzilor în capital, producător la rândul său de dobânzi; acumulare de dobânzi în vederea formării sau măririi unui capital.
Recunoaşterea unui cost ca parte din costul unui activ (IAS 23.11).
2680.    Capitalizare bursieră – Valoarea de piaţă a unei firme (evaluarea unei întreprinderi), dată de cursul bursei pentru acţiunile emise şi aflate în posesia acţionarilor, se calculează înmulţind numărul acţiunilor existente cu cursul curent al acestora; indicator al potenţialului unei burse, se determină prin însumarea produsului dintre numărul de acţiuni de un anumit tip şi valoarea de piaţă a acţiunii respective, pentru toate acţiunile tranzacţionate la bursă (market capitalisation). Produsul dintre numărul de acţiuni emise de societate şi valoarea de piaţă a acţiunilor într-o zi de referinţă pentru evalua relativ întreprinderea.
2681.    Capitaluri flotante – Capitaluri care trec de pe o piaţă pe alta pentru a fi plasate pe termen scurt în funcţie de evoluţia dobânzilor şi a mişcărilor valutare.
2682.    Capitaluri permanente – Ansamblul capitalurilor aflate la dispoziţia întreprinderii care se caracterizează prin stabilitate şi durabilitate (fonduri proprii, datorii pe termen lung).
2683.    Capitaluri proprii – Componentă a pasivului bilanţului care include aportul proprietarilor (asociaţilor) şi fondurile reţinute din profit (ex. rezervele); interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale (OMFP 1752/ 2005; OMFP 3055/ 2009; F 49.C) (equity).
2684.    Capitaluri zburătoare – Capitaluri pe care proprietarul le transferă dintr-o ţară în alta pe căi ilicite, adică încălcând reglementările legale referitoare la exportul de capital, controlul schimburilor, etc.
2685.    Capitis deminutio (minutio) – “Micşorarea capului”, diminuarea capacităţii juridice a unei persoane, pierderea totală sau parţială a drepturilor civile.
2686.    Capitis poena – Pedeapsa capitală.
2687.    Capitol bugetar – Subdiviziune a bugetului cheltuielilor fiecărui minister.
2688.    Capitula – A înceta ostilităţile şi a se preda învingătorului, în condiţiile dictate de acesta; a da înapoi în faţa piedicilor sau a greutăţilor; a nu mai continua o acţiune, o discuţie; a ceda.
2689.    Capitulant – Persoană care capitulează, capitulard.
2690.    Capitulard – Capitulant.
2691.    Capitulare – Acţiunea de a capitula şi rezultatul ei; infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României care constă în fapta comandantului de a preda în mâinile inamicului forţele militare pe care le comandă sau de a lăsa în mâinile duşmanului, de a distruge sau de a aduce în stare de neîntrebuinţare mijloacele de luptă sau alte mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca aceasta să fi fost determinată de condiţiile de luptă (art. 338, C.Pen.).
2692.    Capitulaţie – Convenţie prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul său (ex. scutiri de impozite, dreptul de a fi judecaţi de către consulii ţărilor de origine, etc.).
2693.    Capota – A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părţii sale din spate; avion care se prăbuşeşte întrând cu botul în pământ.
2694.    Capotaj – Accident suferit de un autovehicul sau de un avion care capotează.
2695.    Capotare – Acţiunea de a capota şi rezultatul ei.
2696.    Capotă – Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui; acoperiş pliabil al unui autovehicul.
2697.    Capped notes – Valori monetare cu dobândă fixă, dobândă a cărei limită superioară este fixată dinainte.
2698.    Capră – Înseamnă orice femelă din specia caprină care a fătat cel puţin o dată sau care are o vârstă de cel puţin un an (Reg. CEE 73/ 2009).
2699.    Capsulă – A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule; a închide sau a acoperi anumite părţi aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire.
2700.    Capsular – În forma unei capsule.
2701.    Capsulare – Acţiunea de a capsula şi rezultatul ei.
2702.    Capsulat – Care este închis într-o capsulă.
2703.    Capsulă – Mic cilindru metalic care conţine bioxid de carbon sub presiune, servind la prepararea unei băuturi gazoase; cutie cu capac care se deformează sub acţiunea variaţiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibilă a unor barometre); capac de tinichea, de plastic, etc. cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală, etc.; tip de fruct uscat, uneori divizat în mai multe loji şi având numeroase seminţe, care, la maturitate, se deschide de la sine, punând seminţele în libertate, înveliş al unor organe şi organisme inferioare; mic înveliş solubil, făcut din amidon, gelatină sau cheratină, care conţine diferite medicamente pulverulente cu gust neplăcut, pentru a putea fi înghiţite mai uşor; vas făcut dintr-un material rezistent la căldură, în care se încălzesc în laborator, diverse substanţe.
2704.    Capta – A aduna, a colecta lichide sau gaze într-un tub, într-un rezervor, într-un bazin, etc.; a intercepta, a izbuti să audă ceva; a atrage, a ademeni pe cineva; a încerca să obţină, să câştige ceva printr-un anumit mijloc.
2705.    Captabil – Care poate fi captat.
2706.    Captare – Acţiunea de a capta; captaţie; ansamblul amenajărilor, construcţiilor şi instalaţiilor necesare pentru operaţia de captare a unui fluid.
2707.    Captator – Dispozitiv care serveşte la captare.
2708.    Captaţie – Captare; termen juridic uzitat pentru a desemna în mod generic orice activitate presupunând întrebuinţarea de mijloace frauduloase de către o persoană pentru a câştiga încrederea şi a înşela buna credinţă a altei persoane cu ocazia întocmirii de către acesta din urmă a unui testament; uneltiri viclene, manopere blamabile întrebuinţate în scopul obţinerii, printr-un act juridic, a anumitor foloase pentru cineva în dauna cuiva. Captaţia nu este motiv de nulitate decât în cazul în care s-a folosit votul.
2709.    Captio benevolentiae – Atragerea bunăvoinţei, secvenţa iniţială din discursul oratoric, menită obţinerii bunăvoinţei publicului.
2710.    Captiv – Prins şi lipsit de libertate; prizonier.
2711.    Captiva – A produce asupra cuiva o impresie puternică; a cuceri, a fermeca, a subjuga.
2712.    Captivant – Care captivează.
2713.    Captivare – Faptul de a captiva.
2714.    Captivat – Cucerit, fermecat, subjugat.
2715.    Captivitate – Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om captiv; prizonierat.
2716.    Captura – Însuşirea de către un stat a unor bunuri mobile sau nave (de obicei comerciale) aparţinând unui stat cu care se află în război (tot captură se consideră şi sechestrarea unei nave neutre care ajută pe inamic); a prinde unităţi militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparţinând inamicului; a prinde un răufăcător; a prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic.
2717.    Capturare – Acţiunea de a captura.
2718.    Captură – Bunuri materiale capturate de la inamic.
Cantitatea de peşte sau de alte vieţuitoare acvatice pescuite ori recoltate din habitatele piscicole naturale, exprimată în kilograme sau în număr de exemplare (O.U.G. nr. 23/ 2008).
2719.    Captură totală admisibilă (TAC) – Total admisible capture; cantitatea de peşte sau de alte vieţuitoare acvatice, aparţinând unei anumite specii sau unui grup de specii, exprimată în kilograme sau în număr de exemplare, care se poate extrage natural fără a afecta capacitatea de regenerare naturală (O.U.G. nr. 23/ 2008).
2720.    Caracter – Ansamblul însuşirilor fundamentale psihico-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale; personalitate morală fermă; însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine; trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen, etc.; însuşire, particularitate a unui organism.
2721.    Caracter constitutiv – Trăsătură specifică a unor acte juridice prin efectul cărora se creează noi drepturi subiective.
2722.    Caracter de reglementare – Însuşirea unei documentaţii aprobate de a impune anumiţi parametri soluţiilor promovate. Caracterul de reglementare este specific documentaţiilor de urbanism (Legea nr. 350/ 2001).
2723.    Caracter declarativ – Trăsătură specifică a unor acte juridice prin efectul cărora se confirmă drepturi subiective cu caracter retroactiv.
2724.    Caracter director – Însuşirea unei documentaţii aprobate de a stabili cadrul general de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor, prin coordonarea activităţilor specifice. Caracterul director este specific documentaţiilor de amenajare a teritoriului (Legea nr. 350/ 2001).
2725.    Caracter translativ – Trăsătură specifică a unor acte juridice prin efectul cărora o parte transmite celeilalte părţi un drept real asupra unui bun pe care-l are în proprietate.
2726.    Caracteristic – Însuşire specifică predominantă, proprie unei fiinţe, unui lucru, unui fenomen, etc. şi care diferenţiază o fiinţă de alta, un lucru de altul; care constituie trăsătura distinctivă a unei fiinţe, a unui lucru, a unui fenomen; parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material; curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcţie de o anumită variabilă.
2727.    Caracteristica de participare discreţionară – Un drept contractual de a primi, ca un supliment la beneficiile garantate, beneficii suplimentare: care sunt probabil o parte semnificativă din beneficiile contractuale totale, a căror sumă sau durată este, conform contractului, la discreţia emitentului şi care sunt conform contractului bazate pe încheierea unui fond specific de contracte sau a unui tip specificat de contracte, venitul din investiţii realizat şi/ sau nerealizat, de la un fond specificat de active deţinut de către emitent sau profitul sau pierderea unei companii, fond sau altă entitate care emite contractul (IFRS 4.A).
2728.    Caracteristica de reîncărcare – O caracteristică care oferă o acordare automată a unei opţiuni pe acţiune suplimentare când deţinătorul acţiunii exercită opţiunile acordate anterior utilizând acţiunile entităţii mai degrabă decât numerar pentru a satisface preţul de exercitare (IFRS 2.A).
2729.    Caracteristica psihografică – Comportament care denotă stilul de viaţă al clienţilor sau consumatorilor produsului (serviciului) respectiv.
2730.    Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare anuale – Sunt atributele care determină utilitatea informaţiei oferite de situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea (OMFP 3055/ 2009).
2731.    Caracteriza – A constitui caracteristica cuiva sau a ceva; a descrie, a înfăţişa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice a unei fiinţe, a unui lucru, a unui fenomen.
2732.    Caracterizare – Acţiunea de a caracteriza şi rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei fiinţe, a unui lucru, a unui fenomen.
2733.    Caracterizator – Care caracterizează; specific.
2734.    Caracterologic – Care se referă la caracter; care se referă la caracterologie.
2735.    Caracterologie – Disciplină care se ocupă cu studiul structurii şi dezvoltării caracterelor.
2736.    Caramel – Produs de culoare galben roşcată, solubil în apă, obţinut prin încălzirea şi deshidratarea zahărului şi folosit în cofetărie, în colorarea unor băuturi sau a unor alimente şi la prepararea plăcilor fotografice.
2737.    Caramelă – Bomboană făcută din caramel amestecat cu diferite substanţe colorate şi aromatice; refăcut din caramele.
2738.    Carameliza – A (se) transforma prin încălzire în caramel; a amesteca apă sau alt lichid cu caramel.
2739.    Caramelizare – Acţiunea de a (se) carameliza şi rezultatul ei; proces de descompunere, prin încălzire a caramelurilor.
2740.    Carantină – Punct sanitar pentru cercetarea şi izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie; izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie.
2741.    Carantină fitosanitară – Complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a opri pătrunderea bolilor plantelor sau a unor buruieni din alte ţări şi pentru a limita răspândirea acestora în cuprinsul ţării; restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor; izolare.
2742.    Carat – Indice pentru conţinutul relativ de aur al aliajelor acestuia; egal cu a 24-a parte din masa totală; unitate de măsură a pietrelor preţioase, egală cu 4,2 grame.
2743.    Caravană – Convoi de oameni, maşini, animale de povară, etc., transportând mărfuri, bagaje, etc.; convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună acelaşi drum; căruţă sau car mare pentru transport.
2744.    Caravelă – Corabie cu pânze, rapidă, folosită (în trecut) pentru călătorii lungi.
2745.    Carbid – Substanţă solidă, cenuşie, formată din calciu şi carbon, întrebuinţată mai ales la fabricarea acetilenei; carbură de calciu.
2746.    Carbonier – Care se referă la cărbune.
2747.    Carbonifer – Rocă, teren sau regiune care conţine zăcăminte de cărbuni; care se ocupă cu extracţia şi prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbuni.
2748.    Carbonificare – Proces de formare a cărbunilor naturali.
2749.    Carboniza – A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer şi în prezenţa unei cantităţi insuficiente de oxigen; transformarea lemnelor în cărbuni (prin ardere) în prezenţa unei cantităţi mici de aer; descompunere a materiilor organice prin ardere.
2750.    Carbonizare – Acţiunea de a se carboniza şi rezultatul ei.
2751.    Carbura – A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.
2752.    Carburant – Combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie, etc.
2753.    Carburare – Acţiunea de a carbura şi rezultatul ei.
2754.    Carburator – Aparat al unui motor cu ardere internă, cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporţia dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer.
2755.    Carburaţie – Proces de amestecare a combustibilului lichid cu aerul din carburator.
2756.    Carcasă – Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susţine anumite elemente ale acestuia şi, eventual, îl protejează împotriva acţiunilor exterioare; scheletul unei maşini, al unei construcţii, etc.
Întregul corp al unui animal sacrificat, astfel cum se prezintă după sângerare, eviscerare şi jupuire (Reg. CEE 1234/ 2007).
Corpul unui porc după sacrificare, sângerare şi eviscerare, întreg sau separat de-a lungul liniei mediane. Carcasele de porc se prezintă fără limbă, păr, copite, organe genitale, osânză, rinichi şi diafragmă. Carcasele de bovine se prezintă fără cap (separat la articulaţia atlantooccipitală), fără picioare (separate la articulaţia carpometacarpiană sau tarsometatarsiană), fără coadă (separată între a şasea şi a şaptea vertebră caudală), fără uger, fără organe genitale, fără ficat şi fără măruntaie (rinichii şi grăsimea perineală sunt incluse în carcasă (Reg. CEE 1234/ 2007).
2757.    Carceră – Încăpere mică şi întunecoasă folosită în închisori, cazărmi, etc. folosită pentru detenţia temporară a unei persoane; încăpere în formă de dulap.
2758.    Card bancar – Carte bancară; card de plastic care permite titularului obţinerea de numerar de la automatele bancare (ATM-uri) şi achiziţionarea de bunuri şi servicii în sistem electronic (prin intermediul POS-urilor) precum şi diverse plăţi sau transferuri electronice de la ATM-uri. În cazul unui card de debit operaţiunile se efectuează din disponibilităţile titularului, pe când în cazul unui card de credit operaţiunile se efectuează în limita plafonului de credit acordat titularului de banca emitentă a cardului.
2759.    Card multifuncţional – Este orice debit card ce îndeplineşte şi alte funcţii care îl pot face recunoscut ca mijloc de plată. Există două varietăţi de card multifuncţional şi anume: a. cartela de numerar, denumită conform practicii internaţionale cash card, care este un card utilizabil exclusiv pentru automatele programabile care pot distribui numerar; b. cartela de garantare a emiterii cecurilor, denumită conform practicii internaţionale cheque quarantee card, care este un card emis ca parte a unui sistem de garantare ce permite, la prezentarea de către utilizatorul de card a unui card valid, alături de cecul scris şi semnat, ca acesta să fie garantat, până la o sumă specifică, de către banca emitentă a cardului şi trasă prin cec.
2760.    Cardan – Sistem de suspensie sau de articulaţie, care permite mişcarea în toate sensurile.
2761.    Cardanic – Care permite unui obiect suspendat să-şi păstreze poziţia orizontală (despre un sistem de suspensie); care permite uneia dintre piese să-şi păstreze poziţia favorabilă transmiterii mişcării, indiferent de poziţia celeilalte piese (despre un sistem de articulaţie a două piese într-un mecanism).
2762.    Cardinal – Principal, esenţial, fundamental; titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de înalţii demnitari care alcătuiesc consiliul papei şi dintre care se va alege noul papă; persoană care poartă acest titlu.
2763.    Carena – A repara carena unei nave; a aşeza o navă pe o coastă pentru a o repara; a acoperi cu tablă suprafaţa exterioară a unui vehicul de mare viteză.
2764.    Carenaj – Faptul de a carena; îmbrăcăminte de tablă sau de placaj aplicată pe un corp pentru a-i micşora rezistenţa aerodinamică relativă faţă de un fluid.
2765.    Carenat – În formă de carenă, de luntre; păsări care au sternul prevăzut cu o carenă.
2766.    Carenă – Partea exterioară a corpului unei nave, care se găseşte sub linia de plutire; proeminenţă prelungită a unor organe.
2767.    Carenţă – Lipsă, deficienţă, neglijenţă.
2768.    Careu – Mod de aşezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte; persoane sau obiecte aşezate în acest fel; încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură, de recreaţie pentru ofiţeri.
2769.    Cargo plan – Document întocmit de comandantul navei împreună cu secundul şi cu şeful stivuitor, indicând modul de repartizare a mărfurilor la bordul navei, pe magazii şi partizi. Întocmirea sa se face pe bază de liste de încărcare.
2770.    Cargo raport – Document care se întocmeşte pe baza rapoartelor zilnice de descărcare a navei la finalul operaţiunilor de descărcare.
2771.    Cargobot – Navă maritimă comercială destinată transportului de mărfuri la mare distanţă; cargou.
2772.    Cargou – Cargobot.
2773.    Carieră – Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăţi de substanţe minerale, materiale de construcţii, etc. şi unde toate lucrările se execută sub cerul liber; profesiune, ocupaţie; domeniu de activitate; timp cât lucrează cineva într-un anumit domeniu; etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională; poziţie în societate, situaţie bună.
2774.    Carierism – Tendinţă de a parveni cu orice preţ şi prin orice mijloace.
2775.    Carierist – Care luptă pe orice cale pentru a parveni (într-o carieră).
2776.    Caritabil – Care manifestă caritate; milos, generos.
2777.    Caritate – Atitudine miloasă plină de generozitate faţă de cineva; filantropie.
2778.    Carlingă – Cabină pentru echipajul unui avion , în care stă pilotul şi unde sunt instalate comenzile de zbor, aparatele de zbor, etc.; grindă longitudinală din osatura unei nave, care serveşte la legarea diferitelor părţi ale navei.
2779.    Carnaj – Ucidere în masă, măcel, masacru.
2780.    Carnal – De carne, privitor la carne; trupesc.
2781.    Carnaţie – Coloritul şi structura pielii unei persoane.
2782.    Carnaval – Perioadă care precedă postul în unele ţări, când au loc petreceri populare însoţite de deghizări, care alegorice, focuri de artificii, etc.; petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, etc.
2783.    Carne – Nume dat ţesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor împreună cu ţesuturile la care aderă; bucată din ţesutul muscular al animalelor tăiate, întrebuinţată ca aliment; partea inferioară a pielii, opusă feţei acesteia; pulpă la fructe.
2784.    Carnet – Carnet emis de o bancă în care se înscriu depunerile, retragerile şi dobânzile. Acest carnet se deosebeşte de carnetul de economii printr-un termen de preaviz mai scurt, o dobândă mai mică şi prin absenţa preferinţelor în caz de faliment. Disponibilul este imediat mobilizabil pentru cumpărarea de titluri prin intermediul băncii.
Caieţel de buzunar, uneori cu date şi cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări; act, document în formă de caieţel, care atestă apartenenţa posesorului la o organizaţie politică, economică, de masă, etc.
2785.    Carnet ATA – Documentul  vamal internaţional pentru admiterea temporară întocmit în temeiul Convenţiei ATA sau al Convenţiei de la Istanbul (Reg. 2454/ 1993).
2786.    Carnet de cecuri – Carnet cuprinzând un număr de formulare de cecuri.
2787.    Carnet de economii – Carnet nominal sau la purtător emis de o bancă şi care serveşte, în primul rând, pentru constituirea unei rezerve băneşti. Banca înscrie în acesta depunerile, retragerile şi dobânzile şi se bucură de preferinţă în caz de faliment.
2788.    Carnet de muncă – Document, act oficial (în formă de caieţel, cartea de muncă) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, vechime în funcţie, vechimea neîntreruptă în muncă în aceeaşi unitate, locul de muncă), salariul de bază şi sporurile ce se includ în acestea, date privind starea civilă, studii, etc. şi care serveşte pentru stabilirea anumitor drepturi (pensie, retribuţie, concediu, etc.).
2789.    Carnet de ordine – Instrument de lucru al unui agent de bursă ce face piaţa unui titlu, pe care sunt centralizate toate ordinele primite spre executare în sala de negocieri (order book).
2790.    Carnet de sănătate – Act oficial în care sunt trecute rezultatele examinărilor medicale ale unei persoane, diagnosticul şi medicamentele prescrise.
2791.    Carnet TIR – Document care se completează la încheierea contractului de transport auto internaţional de mărfuri de către expeditor şi transportator, având valabilitate pentru un singur transport şi un singur vehicul.
2792.    Carosabil – Care permite circulaţia vehiculelor rutiere, care este rezervată circulaţiei vehiculelor rutiere.
2793.    Caroserie – Parte a unui vehicul aşezată deasupra osiilor şi a roţilor, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor.
2794.    Caroserie demontabilă – Un compartiment de încărcare care nu este în dotarea nici unui mijloc de locomoţie şi care este construit în principal pentru a fi transportat pe vehicule rutiere, şasiul acestui vehicul şi cadrul inferior al caroseriei care este special adaptată pentru acest scop. Această definiţie acoperă totodată caroseriile mobile care sunt compartimente de încărcare special construite pentru transporturi combinate (Legea 86/ 2006 – Codul Vamal).
2795.    Carosier – Cu mersul elegant; fabricant de caroserii.
2796.    Cart – Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului.
2797.    Carta – A repartiza, a gupa, după anumite criterii; a transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare.
2798.    Cartare – Acţiunea de a carta şi rezultatul ei; urmărire pe teren şi transpunere, prin semne şi prin culori convenţionale, pe hărţi topografice, a răspândirii şi a caracterelor diferitelor elemente din natură (roci, formaţii geologice, ape, soluri, animale, etc.).
2799.    Cartă – Nume dat actelor destinate a consemna unele privilegii şi libertăţi fundamentale ale unor clase sau pături sociale şi a servi drept act fundamental; manifest cuprinzând revendicările unei organizaţii politice, sociale, profesionale, etc.; act care stă la baza organizării şi funcţionării unei organizaţii internaţionale; manifest cuprinzând manifestările unui partid sau organizaţii.
2800.    Carte – Scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum; diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporţii mari; cunoştinţe de scriere şi de citire; învăţătură, ştiinţă, cultură; diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporţii mari; carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi; carte de joc; scrisoare; ordin scris sau emis de o autoritate; act scris, document, dovadă.
2801.    Carte/ card de exploataţie – Documentul de identificare a exploataţiei (OANSVSA 40/ 2010).
2802.    Carte bancară – Card bancar (de credit sau de debit); înscris constatator al contractului de carte bancară materializat pe un  suport de plastic de formă dreptunghiulară ce cuprinde obligatoriu următoarele menţiuni: (pe recto /faţă) datele de identificare ale emitentului cum ar fi denumirea, logo-ul, holograma şi un cod numeric, datele de identificare ale titularului cum ar fi numele şi prenumele, numărul contului (uzual din 16 cifre), data expirării valabilităţii titlului, (pe verso/ spate) semnătura titularului şi pista magnetică. Îndeplineşte în principal funcţia de instrument de plată, dar poate avea şi funcţii complexe, servind ca instrument de plată dar şi de credit, de garanţie şi de retragere fonduri.
2803.    Carte cec – Mijloc de identificare a titularului unui cont bancar care trage cecuri emise de anumite organizaţii, cum ar fi eurocecurile. Banca garantează plata cecului la concurenţa unei anumite sume dacă semnătura şi numărul cărţii, care se menţionează pe dosul cecului, concordă.
2804.    Carte de colportaj – Carte cu preţ redus, ilustrată, tipărită în tiraje mari, tratând sumar, la nivel de popularizare, teme foarte variate.
2805.    Carte de credit – Carte personală care permite titularului, identificat prin propria semnătură, să cumpere bunuri şi servicii fără numerar de la întreprinderile şi societăţile legate prin contract de organizaţia emitentă a cărţii de credit, de emitent.
2806.    Carte de credit cu microprocesor – Carte de credit cu memorie; carte bancară având încorporat un microprocesor, graţie căruia titularul realizează operaţii cu complexitate şi securitate crescută faţă de cărţile de credit obişnuite.
2807.    Carte de judecată – Hotărâre, sentinţă judecătorească.
2808.    Carte de muncă – Carnet de muncă.
2809.    Carte de societate – Varietate de carte bancară căreia îi este specific faptul că emiterea ei se face pe numele unei persoane fizice, iar sumele ce urmează a fi achitate ca urmare a utilizării cărţii se vor prelua din contul un ei societăţi comerciale. Contractul aderent convenit în legătură cu emiterea cărţii de societate conţine o clauză prin care se instituie solidaritatea pasivă a titularului cărţii şi societăţii plătitoare faţă de banca emitentă cu referire la sumele datorate acesteia de posesorul cărţii.
2810.    Carte funciară – Registru oficial în care se inventariază toate proprietăţile de teren individuale din cuprinsul unei regiuni, menţionându-se numele proprietarului, suprafaţa terenului, vecinătăţile, etc.; carte funduară.
Înscris oficial din sistemul de publicitate imobiliară în care evidenţa se ţine pe imobile. Întocmit pentru fiecare imobil în parte, cartea funciară menţionează toate actele constitutive sau translative de drepturi cu privire la respectivul imobil. În general aceasta cuprinde actele de proprietate, documentele complementare (plan, rol,  documente justificative, lista descriptivă) şi jurnalul. Registrele în cauză se ţin sub supravegherea notariatelor.
2811.    Cartea datoriei – Datorie publică; creanţă înscrisă în cartea datoriei.
2812.    Cartel – Una din formele monopolurilor, în care mai multe întreprinderi din aceeaşi ramură de producţie încheie o convenţie, stabilind condiţii comune de aprovizionare şi desfacere (vizând calitatea şi cantitatea produselor), preţuri de vânzare unice şi regiuni geografice de desfacere pentru fiecare în parte, în vederea eliminării concurenţei şi a obţinerii unor profituri cât mai mari; coaliţie între două sau mai multe partide politice; convenţie scrisă între state, pentru schimbul sau răscumpărarea a ceva anume.
2813.    Cartel bancar – Varietate de cartel dând expresia monopolului bancar, concretizată în înţelegerea dintre mai multe bănci vizând operaţiunile pe care le desfăşoară cum ar fi rata dobânzii, acordarea de credite, termene şi condiţii de creditare, etc.
2814.    Cartel internaţional – Varietate de cartel reprezentând o uniune monopolistă formată în aceeaşi ramură de producţie cu participarea unor societăţi comerciale din ţări diferite.
2815.    Cartel maritim – Varietate de cartel constând într-un monopol format din mai multe societăţi de navigaţie având ca scop limitarea concurenţei şi fixarea de tarife unice, controlate, la transportul maritim.
2816.    Cartela – A reuni, a intra într-un cartel (în cazul întreprinderilor, partidelor politice, etc.); a raţionaliza un produs, pe bază de cartelă.
2817.    Cartelare – Acţiunea de a cartela.
2818.    Cartelă – Carneţel, bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri detaşabile, imprimate şi numerotate, pe baza cărora se pot obţine produse raţionalizate sau se poate servi masa la o cantină, la un restaurant; bandă de carton perforată care indică un anumit desen al stofei de ţesut.
2819.    Carter – Înveliş metalic care acoperă anumite părţi în mişcare ale unei maşini, pentru a le proteja, putând servi şi ca recipient pentru lubrifiantul necesar.
2820.    Cartier – Parte a unui oraş deosebită de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice, etc.) şi care formează o unitate organică; locuitorii acelei părţi a oraşului; parte din comandamentul unei mari unităţi, compusă din personalul de deservire şi din mijloace de transmisiuni; loc unde este cantonată o armată; tabără; fiecare dintre părţile laterale ale navei de la mijlocul ei către pupă.
2821.    Cartograf – Specialist în cartografie.
2822.    Cartografia – A executa hărţi şi planuri topografice.
2823.    Cartografic – Care aparţine cartografiei, privitor la cartografie.
2824.    Cartografie – Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice.
2825.    Cartografiere – Acţiunea de a cartografia.
2826.    Cartogramă – Reprezentarea grafică pe o hartă a unor mărimi referitoare la răspândirea, la gradul de intensitate, etc. al unor fenomene statistice, prin haşuri, culori, etc.
2827.    Carton – Hârtie groasă şi compactă cu flexibilitate redusă; tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul; tăviţă de carton pentru prăjituri, bomboane, etc., conţinutul ei; pânză tare de cânepă, in, bumbac, creton.
2828.    Cartona – A lega o carte, un caiet, etc. în scoarţe de carton sau de a asigura o hartă, o planşă, etc. cu un suport protector de carton, de pânză, de piele, etc.
2829.    Cartonaj – Cartonare; obiect (cutie, mapă, ambalaj, etc.) executat din carton sau din mucava; atelier unde se lucrează astfel de obiecte.
2830.    Cartonare – Acţiunea de a cartona şi rezultatul ei; cartonaj.
2831.    Cartonat – Carte, caiet, legat în scoarţe de carton, de pânză, de piele.
2832.    Cartotecă – Totalitatea fişelor de evidenţă care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituţie, orânduite după anumite criterii; cartonieră; cutie sau dulap în care se păstrează fişe clasate după anumite norme.
2833.    Cartuş – Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv şi cu proiectil sau cu alice, care serveşte ca muniţie pentru armamentul portativ; bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină; ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parţial) pe care se înscriu inscripţii, monograme, etc.; textul încadrat pe o pagină (pe care se află şi texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit; cutie paralelipipedică de carton care conţine un anumit număr de pachete de ţigări.
2834.    Casa – A anula (în întregime sau parţial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului; a efectua totalitatea operaţiilor privind scoaterea definitivă din folosinţă şi din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida; a sparge.
2835.    Casabil – Casant; care poate fi casat.
2836.    Casant – Care se sparge sau se sfărâmă uşor; fragil, casabil.
2837.    Casare – Acţiunea de a casa şi rezultatul ei; desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti ca urmare a admiterii unei căi de atac (recurs, apel, recurs în anulare). Casarea hotărârii atacate poate fi totală, atunci când hotărârea este desfiinţată în întregul ei (se referă la toate chestiunile de fapt şi de drept) sau parţială, atunci când se desfiinţează numai o parte din hotărârea atacată (se referă numai la unele chestiuni de fapt sau de drept). Motivele de casare sunt prevăzute de lege.
2838.    Casaţie – Organ judecătoresc suprem, care are dreptul să caseze o sentinţă pronunţată de organele judecătoreşti de grad inferior.
2839.    Casă – Clădire destinată pentru a servi ca locuinţă omului; cameră, odaie; gospodărie; totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie), familie; dinastie, neam; căsnicie, menaj; nume dat unor instituţii, aşezăminte, întreprinderi, firme comerciale, etc.; dulap sau lădiţă de fier în care sunt ţinuţi bani, hârtii de valoare, etc.; masă, pupitru sau birou într-un magazin, unde se achită costul cumpărăturilor; ghişeu sau încăpere într-o întreprindere sau într-o instituţie, unde se fac încasările şi plăţile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol, etc.; sumă de bani de care dispune la un moment dat casieria unei instituţii sau a unei întreprinderi.
2840.    Casă de clearing – Casă de compensaţie.
2841.    Casă de compensare – O entitate însărcinată cu calculul poziţiei nete a fiecărei instituţii, a unei posibile contrapărţi centrale şi/ sau a unui posibil agent de decontare (L 253/ 2004).
2842.    Casă de compensare bancară – Denumire generică dată organizaţiilor create de bănci în vederea compensării zilnice a obligaţiilor lor băneşti reciproce. În casele de compensaţie ale băncilor fiecare bancă participantă este reprezentată printr-unul sau mai mulţi împuterniciţi.
2843.    Casă de compensaţie – Numită şi casă de cliring, este un organism component al bursei de valori sau instituţie independentă care asigură zilnic evidenţa centralizată şi lichidarea tranzacţiilor încheiate la bursă; urmăreşte realizarea livrării titlurilor şi a reglementărilor financiare legate de tranzacţiile bursiere (clearing house); efectuează zilnic pentru membrii compensatori reevaluarea poziţiilor deschise, calculul şi reţinerea garanţiilor, compensarea şi decontarea.
Locul în care se întâlnesc reprezentanţi ai băncilor, sub auspiciile băncilor naţionale, pentru a schimba hârtii de valoare şi alte instrumente bancare (cecuri) pe care trebuie să le prezinte reciproc. Se compensează volumul (mărimea) operaţiunilor respective şi regularizarea soldului se va face prin virament într-un cont deschis la Banca Naţională.
2844.    Casă de credit – Denumire generică dată structurilor instituţionale similare băncilor comerciale ale căror atribuţii principale constau în primirea de sume pe care apoi le fructifică, în principal, prin acordarea de credite (au acest caracter fondurile mutuale şi structurile asociate).
2845.    Casă de economii – Instituţia bancară a cărei activitate principală este colectarea şi gestionarea fondurilor sau a depozitelor de economii.
2846.    Casă de vacanţă – Locuinţă ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii (L 114/ 1996).
2847.    Case de asigurări de sănătate – Casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordini Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (H.G. 1389/ 2010).
2848.    Case de pensii sectoriale – Casele de pensii care funcţionează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare privind protecţia informaţiilor clasificate în instituţiile din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională (L 263/ 2010).
2849.    Cash – Numerar, bani gheaţă; parte a activului unui bilanţ, formată din bani în numerar, cecuri şi disponibil în conturi bancare; concept prin care se desemnează operaţiunile la disponibil (spot).
2850.    Cash and Carry – “Plăteşte şi cară”; antrepozit cu autoservire, parţială sau integrală, unde clienţii – ei înşişi comercianţi (detailişti) îşi fac aprovizionarea firmei proprii.
2851.    Cash flow – Încasări băneşti nete (diferenţa dintre venituri şi cheltuieli dintr-o perioadă financiară determinată); profitul net (după impozitare) plus amortizarea; reprezintă, capacitatea unei firme de a plăti dividende; flux ipotetic de numerar, capitalizat folosind rata de restituire a capitalului flux de lichidităţi, care este impusă de investitor; cheltuială care, într-o perioadă stabilită, trebuie recâştigată, împreună cu un supliment, pe seama activităţii firmei respective. Se distinge cash-flow brut (beneficiul din activitatea curentă înainte de prelevarea amortismentelor şi virarea provizioanelor) şi cash-flow net, care reprezintă cash-flow brut din care se scad impozitele.
2852.    Cash forward – Vânzarea/ cumpărarea de marfă cu livrare în natură la un anumit termen de la încheierea contractului.
2853.    Cash management – Gestiunea de trezorerie (a lichidităţilor).
2854.    Cash on delivery (COD) – Modalitate de plată a preţului practicată în transportul aerian internaţional de mărfuri, presupunând ca ultimul transportator să încaseze de la destinatar taxele de transport, taxele accesorii până la destinaţie şi contravaloarea mărfii, care nu se eliberează decât după achitarea integrală a tuturor acestor sume.
2855.    Cash payment – Plată în numerar.
2856.    Casier – Persoană care are în sarcina sa casa de bani, distribuirea şi încasarea banilor şi păstrarea hârtiilor de valoare într-o întreprindere, instituţie, etc.
2857.    Casierie – Încăpere, serviciu, birou, ghişeu într-o instituţie, întreprindere, unde se primesc, se păstrează şi se distribuie banii.
2858.    Casnic – Care ţine de casă, de gospodărie; care îşi petrece timpul liber acasă, în familie; femeie care se ocupă numai cu gospodăria, gospodină.
2859.    Casoletă – Vas metalic inoxidabil care serveşte la sterilizarea şi la păstrarea sterilă a pansamentelor şi a unor instrumente medicale, uneori la păstrarea de alimente în anumite condiţii de temperatură, umiditate, etc.; vas în care se ard mirodenii.
2860.    Castă – Fiecare din grupurile sociale închise şi strict delimitate prin originea comună, prin profesiunea şi prin privilegiile membrilor lor, în care este împărţită societatea (în special în India şi unele ţări orientale); grup social închis care îşi păstrează privilegiile şi interesele.
2861.    Castel – Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri şi creneluri, înconjurată de ziduri şi şanţuri; fiecare din construcţiile situate deasupra punţii superioare ale unei nave.
2862.    Castel de apă – Construcţie specială în formă de turn care serveşte ca rezervor de apă.
2863.    Castigare verbis (aliquem) – A mustra prin cuvinte.
2864.    Casus belli – Caz de război; violarea unor drepturi sau interese ale unui stat ce justifică din partea respectivului stat o declaraţie de război.
2865.    Casus foederis – Caz prevăzut în tratat; situaţie prevăzută într-un tratat de alianţă în care un aliat poate invoca de al ceilalţi semnatari ajutorul promis.
2866.    Cat – Etaj, nivel.
2867.    Cataclism – Schimbare bruscă în caracterul şi în condiţiile naturii şi ale vieţii pe pământ, sub influenţa unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare; răsturnare bruscă, distrugătoare în viaţa socială.
2868.    Catalitic – Care se produce prin cataliză, de cataliză.
2869.    Cataliza – A produce o cataliză.
2870.    Catalizare – Acţiunea de a cataliza şi rezultatul ei.
2871.    Catalizator – Substanţă care grăbeşte sau încetineşte o reacţie chimică, fără ca ea însăşi să fie modificată.
2872.    Cataliză – Acţiune prin care se grăbeşte sau se încetineşte o reacţie chimică, fără ca ea însăşi să fie modificată.
2873.    Catalog – Listă, caiet, registru, sistem de fişe, etc. care conţine o înşirare metodică, după anumite criterii şi cu anumite scopuri, de nume de fiinţe sau de obiecte, titluri de cărţi, etc.
2874.    Cataloga – A înregistra într-un catalog, a înşira; a socoti, a considera pe cineva drept ceva anume.
2875.    Catalogare – Acţiunea de a cataloga şi rezultatul ei.
2876.    Catamaran – Ambarcaţie cu pânze alcătuită din două corpuri de plutire; pirogă cu două flotoare laterale.
2877.    Cataramă – Piesă din metal, os, material plastic, etc. cu care se încheie o cingătoare, o curea, etc. sau care este folosită decorativ la confecţii.
2878.    Catarg – Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susţine pânzele sau antenele; arbore; construcţie de metal care înlocuieşte turnul de extracţie din industria petrolieră.
2879.    Catastif – Registru, condică.
2880.    Catastrofal – Care produce o catastrofă, care are proporţii de catastrofă, dezastruos, catastrofic.
2881.    Catastrofă – Un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă daune substanţiale într-o perioadă scurtă de timp (L 32/ 2000).
Eveniment tragic de mari proporţii, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate, tragedie.
2882.    Catastrofă de cale ferată – Deraierea, răsturnarea sau prăbuşirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum şi în ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrităţii corporale a unor persoane ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalaţiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredinţate pentru transport (art. 277 C.Pen.).
2883.    Catastrofic – Catastrofal.
2884.    Catedrală – Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop.
2885.    Catedră – Pupitru sau masă specială, aşezată de obicei pe o estradă şi de la care vorbesc profesorii, oratorii, etc.; unitate de bază dintr-o instituţie de învăţământ superior, în cadrul căreia se desfăşoară activitatea didactică, metodică sau de cercetare ştiinţifică în domeniul uneia sau mai multor discipline.
2886.    Categoria de creanţe defavorizate – Este prezumată a fi categoria de creanţe pentru care planul de reorganizare prevede cel puţin una dintre modificările următoare pentru oricare dintre creanţele categoriei respective: a. o reducere a cuantumului creanţei; b. o reducere a garanţiilor sau a altor accesorii, cum ar fi reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului; c. valoarea actualizată cu dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României, dacă nu este stabilit altfel prin contractul privind creanţa respectivă sau prin legi speciale, este mai mică decât valoarea la care a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanţe (L 85/ 2006).
2887.    Categorial – Referitor la categorii, care aparţine unei categorii.
2888.    Categoric – Fără condiţii sau alternative; precis, hotărât; necondiţionat; clar, limpede.
2889.    Categorie – Noţiune fundamentală şi de maximă generalitate care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii; grup de fiinţe, de obiecte sau de fenomene de acelaşi fel sau asemănătoare între ele.
2890.    Categorie de vehicul – Orice grupă de vehicule care au caracteristici identice de concepţie (OMLPTL 211/ 2003).
2891.    Categorisi – A aşeza ceva după categorii; a califica, a caracteriza pe cineva; a vorbi de rău pe cineva.
2892.    Categorisire – Acțiunea de a categorisi.
2893.    Cauciuc – Produs industrial, elastic şi rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali sau obţinut pe cale sintetică, utilizat la confecţionarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, etc.; anvelopă (pneumatică) care îmbracă roţile automobilelor, bicicletelor, etc.
2894.    Cauciuca – A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc un obiect (mai ales o ţesătură textilă).
2895.    Cauciucare – Acţiunea de a cauciuca şi rezultatul ei.
2896.    Cauciucat – Acoperit sau impregnat cu cauciuc.
2897.    Causa aequivoca – Cauză echivocă.
2898.    Causa causae este estiam causa causati – Cauza unei cauze este deopotrivă şi cauza pentru efectul acestei (din urmă) cauză.
2899.    Causa est prior suo effectu – Cauza este anterioară efectului său.
2900.    Causa in actu este simul cum effectu in actu – Cauza în act este simultană cu efectul în act.
2901.    Causa instrumentalis (sau indirecte agens) – Cauza instrumentală (sau acţionând în mod indirect), cauza a cărei eficacitate este indirectă, în virtutea unei cauze anterioare, din care ea derivă şi pe care se întemeiază.
2902.    Causam capere – A invoca un motiv (neîntemeiat).
2903.    Caustic – Care arde, distruge ţesutul animal sau vegetal; muşcător, satiric.
2904.    Causticitate – Proprietate a unor substanţe de a fi caustice; tendinţa sau faptul de a fi caustic.
2905.    Cautis logitur – Vorbeşte cu multă atenţie.
2906.    Cauţionament – Contract prin care o cauţiune se obligă faţă de creditor; depozit având ca obiect sume de bani sau valori constituit pentru garantarea unor obligaţii eventuale.
2907.    Cauţiune – Sumă de bani depusă pentru garantarea executării de către debitor a unei obligaţii; sumă depusă pentru a obţine eliberarea provizorie a unei persoane arestate şi care garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată şi la executarea pedepsei; garanţie. Sumă de bani depusă de inculpat prin care se garantează respectarea de către acesta a obligaţiilor ce-i revin pe timpul eliberării provizorii. Cuantumul cauţiunii este prevăzut de lege şi este la dispoziţia organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată care a dispus eliberarea provizorie pe cauţiune.
2908.    Cauţiune vamală – Denumire dată contractului prin care un subiect de drept (persoană fizică sau juridică) garantează faţă de organele vamale plata taxelor vamale datorate de către o terţă persoană, asumându-şi obligaţia de a plăti nemijlocit acele taxe în cazul în care debitorul nu le va achita; denumire dată sumei de bani pusă la dispoziţia autorităţilor vamale de către o persoană ce datorează taxe vamale şi prin care debitorul garantează achitarea acelor taxe.
2909.    Cauza – A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce.
2910.    Cauzal – Privitor la cauză, de cauză.
2911.    Cauzalitate – Raport obiectiv, necesar, între cauză şi efect.
2912.    Cauzator – Care cauzează ceva.
2913.    Cauză – Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia şi serveşte ca punct de plecare; motiv; problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni şi pentru a cărei apărare şi punere în valoare se duce o luptă susţinută; motiv, raţiune; proces, scop în vederea căruia o persoană se obligă faţă de alta, considerată de dreptul civil ca element esenţial al contractului (cauza ilicită, imorală, care fiind împotriva legii sau a bunelor moravuri, duce la nulitatea actului juridic), motiv legal (ex. cauza de nulitate a unui testament, de suspendare a unei prescripţii), pricină, temelia legală a unei acţiunii introdusă în justiţie.
2914.    Cauză a incendiului – Suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia (L 307/ 2006).
2915.    Cauză care determină executarea garanţiei – Neexecutarea obligaţiei financiare garantate sau orice fapt convenit de părţi ca fiind similar neexecutării, la apariţia căruia, conform termenilor contractului de garanţie financiară sau prin efectul legii, beneficiarul garanţiei este îndrituit fie să execute garanţia prin valorificarea ori prin însuşirea, în contul creanţei garantate, a garanţiei financiare, fie să beneficieze de clauza de compensare cu exigibilitate imediată (O.G. nr. 9/ 2004).
2916.    Cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale – Situaţii sau împrejurări care fac ca promovarea acţiunii penale să fie împiedicată (art. 10 C.Proc.Civ.).
2917.    Cauze care înlătură caracterul penal al faptei – Stări sau situaţii care fac ca faptei prevăzute de acţiunea penală, deşi din punct de vedere formal întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, datorită împrejurărilor în care a fost săvârşită, să îi lipsească una din trăsăturile esenţiale (vinovăţia, etc.) (art. 44 C.Pen.).
2918.    Cauze care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării – Împrejurări prevăzute de lege având ca  efect fie înlăturarea răspunderii penale în cazul amnistiei intervenită până la condamnare, prescripţiei răspunderii penale, lipsei plângerii prealabile şi împăcării părţilor, fie înlăturarea consecinţelor condamnării în cazul prescripţiei executării pedepsei, graţierii şi reabilitării (art. 119 C.Pen.).
2919.    Cauze de agravare sau atenuare a pedepsei – Împrejurări sau situaţii prevăzute de lege care, odată constatate de organele judiciare au ca efect atenuarea sau agravarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită. Astfel de situaţii  pot fi grupate în stări de atenuare, cum sunt circumstanţele atenuante legale sau judiciare (depăşirea limitelor legitimei apărări şi a stării de necesitate, provocarea, etc., stări de agravare (ex. în caz de recidivă, concurs de infracţiuni, a circumstanţelor agravante legale şi judiciare, etc.).
2920.    Cauze de nepedepsire – Stări, situaţii, împrejurări în care fapta săvârşită constituie infracţiune şi atrage răspunderea penală însă legiuitorul iartă anticipat, scuteşte pe făptuitor de pedeapsă, din consideraţiuni de politică penală. Aceste cauze de nepedepsire pot fi generale (ex. desistarea şi împiedicarea consumării faptei) sau speciale (ex. denunţarea faptei, retragerea mărturiei mincinoase, etc.).
2921.    Cavalet – Postament pe care se aşează ambarcaţiile la bordul unei nave sau pe uscat; suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planşeu de beton şi pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planşeului după turnarea betonului.
2922.    Caveat emptor – Cumpărătorul să bage de seamă.
2923.    Caz – Împrejurare, circumstanţă, situaţie; întâmplare, eveniment, accident; îmbolnăvire; cadru.
2924.    Caz fortuit – Eveniment imprevizibil datorat unei întâmplări, ulterior apariţiei faptului juridic, în afara oricărei culpe a debitorului sau al autorului aparent al daunei, care îl împiedică pe debitor să-şi îndeplinească obligaţia, exonerându-l de răspundere pentru neexecutare.
2925.    Caza – A instala temporar pe cineva într-o locuinţă.
2926.    Cazan – Vas mare de metal, de formă cilindrică sau tronconică, deschis, care serveşte, în gospodărie sau în tehnică, la încălzit şi la fiert; rezervor metalic în care se poate introduce apă pentru a fi încălzită (şi transformată în aburi); instalaţie folosită pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor în vederea întrebuinţării vaporilor ca forţă motrice, la încălzirea caloriferelor, etc.; instalaţie compusă dintr-un vas prin care se trec o serie de tuburi, folosită la distilarea alcoolului; căldare.
2927.    Cazangerie – Atelier de construit sau reparat cazane; utilaje din tablă groasă de oţel, recipiente de presiune, cisterne, etc.; meseria cazangiului.
2928.    Cazangiu – Meseriaş care construieşte sau repară cazane, care munceşte într-o cazangerie; muncitor care supraveghează sau alimentează cazanele generatoare de forţă motrice.
2929.    Cazare – Acţiunea de a caza şi rezultatul ei.
2930.    Cazarmament – Totalitatea efectelor d pat (saltea, pernă, pătură, cearceaf, etc.) pe care le primeşte un militar sau un muncitor pe şantier.
2931.    Cazarmă – Ansamblul de clădiri, construcţii şi instalaţii pentru militarii echipaţi.
2932.    Cazier – Dulap cu mai multe compartimente sau sertare, în care se clasează acte, dosare, etc.; dulăpior cu rafturi în care se păstrează literele.
2933.    Cazier fiscal – Reprezintă structura organizată de Ministerul Finanţelor Publice la nivel central şi la nivelul unităţilor teritoriale competente care ţine evidenţa persoanelor fizice şi juridice, precum şi a asociaţilor, acţionarilor şi reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice care au săvârşit fapte sancţionate de legile fiscale, financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară, denumiţi contribuabili. În cazierul fiscal al persoanelor fizice sau juridice se înscriu şi: a. atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent, stabilită prin decizie a organului fiscal competent rămasă definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau prin hotărâre judecătorească, după caz; b. inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii (care se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice declarată inactivă, cât şi al reprezentanţilor legali ai acesteia). Prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în următoarele situaţii: a. la înfiinţarea societăţilor comerciale, a societăţilor cooperative şi a cooperativelor agricole, de către asociaţi, acţionari şi reprezentanţi legali desemnaţi; b. la solicitarea înscrierii asociaţilor şi fundaţiilor în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de către asociaţi sau membrii fondatori ai acestora; c. la autorizarea exercitării unei activităţi independente (OG 75/ 2001).
2934.    Cazier judiciar – Fişă de evidenţă (într-un sistem organizat) în care organele judiciare consemnează toate condamnările (antecedentele) penale ale unei persoane (sancţiunile penale ce i s-au aplicat, începerea, întreruperea executării pedepsei închisorii, libertatea condiţionată, amnistia, graţierea, prescripţia, reabilitarea, etc., în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a cauzei, date privind punerea în mişcare a acţiunii penale şi arestarea preventivă luată împotriva învinuitului, inculpatului); serviciu care ţine evidenţa acestor fişe.
2935.    Cazinou – Local public în staţiunile balneare şi climaterice, cu restaurant, cu săli pentru jocuri (de noroc), de dans, de spectacole, etc.
2936.    Cazual – Care are caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental.
2937.    Cazualitate – Calitate sau stare a ceea ce este cauzal.
2938.    Cazuist – Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se serveşte de argumente ingenioase şi logice în aparenţă, dar false în fond.
2939.    Cazuistic – Bazat pe cazuistică, privitor la cazuistică; argumentare subtilă, abilă, sofisticată.
2940.    Cazuistică – Jurisprudenţă, practică judiciară.
2941.    Cazul fortuit – Cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit legii nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută (ex. explozia unei grenade datorită unor săpături, etc.) (art. 47 C.Pen.).
2942.    Cazuri bine justificate – Împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ (Legea nr. 554/ 2004).
2943.    Călător – Persoană care călătoreşte, care se află în călătorie; nomad, care migrează; care trece repede, trecător, nestatornic.
2944.    Călători – A face un drum către un loc (mai) îndepărtat, a fi pe drum; a fi călător, a fi la drum; a se sfârşi, a muri.
2945.    Călătorie – Acţiunea de a călători, drum pe care îl face cineva într-un loc (mai îndepărtat).
2946.    Călătorit – Care a călătorit mult, umblat, care a văzut mult lucruri.
2947.    Călăuză – Persoană care însoţeşte pe cineva spre a-i arăta drumul şi spre a-i da indicaţiile sau explicaţiile necesare, ghid; persoană care îndrumă într-o acţiune, într-un domeniu de activitate, de cercetare, etc., conducător, îndrumător; îndreptar, ghid.
2948.    Călăuzi – A conduce pe cineva pe un drum; a îndruma, a învăţa, a povăţui; a se orienta, a se conduce după.
2949.    Călăuzitor – Care călăuzeşte, care îndrumă; îndrumător.
2950.    Călca – A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a trece păşind peste ceva; a intra, a veni undeva, a se abate; a cutreiera, a străbate un drum, o regiune, etc.; a încălca pustiind şi strivind; a veni fără veste undeva sau la cineva; a strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele; a bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele; a înfrânge o pornire, un sentiment; a nu respecta o hotărâre, o lege, o obligaţie, etc.; a netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat.
2951.    Călcare – Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin, etc.; abatere, deviere de la un principiu; atac, năvălire (în scopul jefuirii).
2952.    Călcarea de consemn – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României şi constă  în călcarea regulilor serviciului de gardă, de pază, de însoţire sau de securitate. Este asimilată cu această infracţiune părăsirea comenzii sau oricărui alt post de către militar (art. 333 C.Pen.).
2953.    Călcat – Acţiunea de a călca.
2954.    Călcător – Meseriaş care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecţii, într-o spălătorie, etc.; persoană care calcă o lege, o dispoziţie, etc.; prădător, hoţ; scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele; vas în care se calcă strugurii; instalaţie specială la gardurile pescăreşti, care permite trecerea peştelui într-un singur sens sau circulaţia bărcilor în ambele sensuri fără ca peştele să iasă; mecanism la maşinile de cusut, care apasă pe placa maşinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat şi deplasat mai uşor; apăsător, ceapraz; pânză sau perniţă pe care se calcă haine, rufărie, etc.
2955.    Călcătorie – Atelier unde se calcă haine, rufărie, etc.; secţie, atelier unde se calcă produsele textile realizate într-o fabrică de confecţii.
2956.    Căldare – Vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea şi transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată; conţinutul unei căldări; depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munţilor înalţi; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan.
2957.    Căldură – Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzaţie produsă de corpurile calde; temperatură ridicată; mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părţi ale aceluiaşi sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; parte a fizicii care studiază fenomenele termice; timp călduros, atmosferă fierbinte, vreme toridă; temperatură ridicată a corpului, febră; ardoare, înfocare, patimă; afecţiune, amabilitate, prietenie.
2958.    Căli – A mări duritatea şi rezistenţa unui metal sau unui aliaj prin răcire bruscă după încălzire la o temperatură înaltă; a oţeli; a (se) întări, a (se) consolida, a (se) oţeli; a prăji în grăsime un aliment, în special varza.
2959.    Călibil – Care se poate căli (despre metale).
2960.    Călibilitate – Proprietate a unui metal de a putea fi călit.
2961.    Călimară – Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc. în care se ţine cerneala.
2962.    Călire – Acţiune de a (se) căli; tratament termic al oţelului, care constă în încălzirea piesei la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de răcirea ei bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durităţii, mai ales a stratului superficial.
2963.    Călit – Întărit prin călire; întărit, rezistent, încercat; prăjit în grăsime.
2964.    Cămară – Încăpere mică în care se păstrează alimente; cameră, odaie.
2965.    Cămaşă – Îmbrăcăminte (de pânză, de mătase, etc.) care se poartă pe piele, acoperind partea superioară a corpului; membrană, înveliş (subţire), căptuşeală care îmbracă diferite obiecte, piese, etc.; îmbrăcăminte exterioară a unui obiect, de obicei cilindric.
2966.    Cămăşuială – Pojghiţă, înveliş care acoperă unele materii, obiecte sau piese; căptuşeală interioară; subţire de zidărie a unui tunel; strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere.
2967.    Cămătar – Persoană care dă împrumuturi băneşti pentru a obţine dobânzi excesive.
2968.    Cămătăresc – Care este propriu cămătarului, care se referă la camătă sau la cămătar; de camătă.
2969.    Cămătăreşte – În felul cămătarilor.
2970.    Cămătărie – Faptul de a da bani cu camătă, ocupaţia cămătarului.
2971.    Cămin – Sobă joasă zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă; cuptor, vatră; coş pe unde iese fumul, horn; casă părintească, familie; încăpere mică, subterană, zidită şi acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau canal.
2972.    Cămin de copii – Instituţie cu regim de internat pentru copii preşcolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal.
2973.    Cămin studenţesc – Aşezământ universitar care asigură cazarea studenţilor în regim de internat, pe lângă acesta funcţionând uneori şi cantine.
2974.    Căminist – Student care locuieşte în perioada şcolarizării într-un cămin.
2975.    Căpăta – A obţine un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană); a câştiga, a agonisi, a dobândi prin.
2976.    Căpătat – Faptul de a căpăta ceva de pomană.
2977.    Căpătâi – Parte a patului sau a oricărui obiect, pe care se pune capul, pernă sau alt obiect pe care pui capul când dormi; nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva.
2978.    Căpătui – A-şi face un rost, o situaţie.
2979.    Căpătuială – Faptul de a (se) căpătui; îmbogăţire, parvenire; căpătuire; rost, avere, stare.
2980.    Căpătuire – Căpătuială.
2981.    Căpătuit – Care şi-a creat (prin mijloace necinstite) o situaţie, un rost; cu stare, aşezat.
2982.    Căpitan – Grad de ofiţer superior locotenentului major şi inferior maiorului, persoană care are acest grad; comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri; persoană care comandă o oştire sau o parte a ei, comandant; căpetenie; conducătorul echipei din care face parte.
2983.    Căpitan de port – Persoană însărcinată cu conducerea activităţii unui port sau a unui oficiu portuar.
2984.    Căpitănie – Autoritate administrativă şi poliţienească care dirijează activitatea unui port; clădire unde este instalată administraţia unui port; detaşament/ unitate conduse de un căpitan.
2985.    Căprior – Masculul căprioarei, animal mai mare decât aceasta şi cu coarnele ramificate; fiecare din bârnele încrucişate care fac parte din scheletul acoperişului unei case; fiecare din lemnele care formează suportul pe care se aşează scândurile patului, platforma zidarului, etc.
2986.    Căpriori – A fixa căpriorii la o construcţie.
2987.    Căptuşeală – Pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit şi pentru a-l face mai călduros; material aplicat în interiorul încălţămintei pentru ca aceasta să îşi menţină forma şi pentru a o proteja împotriva transpiraţiei picioarelor; pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare; strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică, etc.); ramă de lemn care acoperă feţele interioare ale golului unei uşi şi de care sunt fixate canaturile uşii.
2988.    Căptuşi – A executa sau a aplica o căptuşeală la o haină, la o încălţăminte, etc.; a acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecţie, de izolare, etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptuşeală; a îndesa, a ticsi; a pune măna pe, a înşfăca; a bate (zdravăn); a se alege cu ceva.
2989.    Căptuşire – Acţiunea de a (se) căptuşi.
2990.    Căra – A duce ceva dintr-un loc în altul, a transporta (în cantităţi mari); a se duce dintr-un loc în altul; a pleca repede (şi pe furiş) de undeva, a se cărăbăni.
2991.    Cărare – Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul, drum; linie obţinută prin despărţirea în două a părului de pe cap.
2992.    Cărat – Acţiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare); timpul când se cară fânul sau recolta.
2993.    Cărămidar – Persoană care fabrică sau vinde cărămizi.
2994.    Cărămidă – Material de construcţie artificial, având forma unei piese prismatice, obţinut dintr-un amestec de argilă, nisip şi apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal, etc.) uscat la soare sau ars în cuptor.
2995.    Cărămidă refractară – Cărămidă confecţionată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice.
2996.    Cărămidărie – Meşteşugul fabricării cărămizilor; loc special amenajat (împreună cu instalaţiile) pentru fabricarea cărămizilor; fabrică de cărămidă.
2997.    Cărător – Persoană care cară ceva; hamal.
2998.    Cărătură – Acţiunea de a căra; transport; cantitate dintr-o povară, cât se poate căra odată.
2999.    Cărăuş – Transportator, căruţaş.
3000.    Cărăuşeşte – În felul cărăuşilor.
3001.    Cărăuşi – A face cărăuşie, a se ocupa cu cărăuşia.
3002.    Cărăuşie – Transport de mărfuri sau de persoane, de obicei în baza unui contract; ocupaţia de cărăuş, harabagie.
3003.    Cărbunar – Persoană care lucrează la producerea cărbunelui din lemn; persoană care vinde cărbuni.
3004.    Cărbunărie – Loc sau cuptor unde se fac cărbuni din lemn.
3005.    Cărbune – Rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogăţirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice şi folosită drept combustibil şi ca materie primă în industria chimică şi în metalurgie; material combustibil de culoare neagră, uşor şi sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit în siderurgie, drept combustibil, mangal; creion negru obţinut dintr-un lemn de esenţă foarte moale, carbonizat, folosit în desen, crochiuri, schiţe, etc.; antrax; tăciune.
3006.    Cărbune animal – Material obţinut din calcinarea oaselor de animale şi folosit ca absorbant pentru gaze şi pentru substanţe colorante, ca dezinfectant stomacal, absorbant intestinal, etc.
3007.    Cărbune brun – Lignit cu un conţinut de umiditate între 40 şi 70% şi un conţinut de cenuşă în general între 2 şi 6%; totuşi, conţinutul de cenuşă poate ajunge la 12%, în funcţie de zăcământ. Cărbunele brun s-a format în principal în era terţiară, acest tip de combustibil fiind produs în general în mine de suprafaţă (Reg. CE 1.099/ 2008).
3008.    Cărbune cocsificabil – Cărbune bituminos de o calitate care permite producerea de cocs adecvat utilizării în furnale. Puterea sa calorifică brută depăşeşte 23.865 kj/ kg (5.700 kcal/ kg), măsurată la o masă de cărbune fără cenuşă, dar umed (Reg. CE 1.099/ 2008).
3009.    Cărbune industrial – Alţi cărbuni bituminoşi; cărbune utilizat pentru producerea de abur care cuprinde toţi cărbunii bituminoşi neincluşi la cărbunii cocsificabili sau antracit. Este caracterizat printr-un conţinut de materii volatile mai mare decât al antracitului (mai mult de 10%) şi un conţinut mai scăzut de carbon (mai puţin de 90% carbon fix). Puterea sa calorifică brută depăşeşte 23.865 kj/ kg (5.700 kcal/ kg), măsurată la o masă de cărbune fără cenuşă, dar umed. În cazul în care cărbunii bituminoşi sunt utilizaţi în cocserii, trebuie înregistraţi în categoria cărbunelui cocsificabil (Reg. CE 1.099/ 2008).
3010.    Cărbune negru – Antracit.
3011.    Cărbune subbituminos – Sunt cărbuni neaglutinaţi, cu o putere calorifică brută între 17.435 kj/ kg (4.165 kcal/ kg) şi 23.865 kj/ kg (5.700 kcal/ kg), care conţin mai mult de 31% materii volatile la o masă uscată de cărbune fără substanţe anorganice (Reg. CE 1.099/ 2008).
3012.    Cărbune superior – Sediment fosil, solid, de culoare neagră, de origine organică. Termenul se referă la cărbunii cu o putere calorifică brută mai mare de 23.865 kj/ kg (5.700 kcal/ kg), calculată la masă de cărbune fără cenuşă, dar umed, şi cu un coeficient mediu de reflexie a vitritului de cel puţin 0,6 şi cu un conţinut de umiditate obţinut la o temperatură de 300C şi o umiditate relativă a aerului de 96%. Cărbunele superior include antracitul, cărbunii cocsificabili şi alţi cărbuni bituminoşi (Reg. CE 1.099/ 2008).
3013.    Cărbunos – Care conţine pulbere de cărbune.
3014.    Cărturar – Învăţat, erudit, savant.
3015.    Cărturăresc – De cărturar.
3016.    Cărturăreşte – Ca un cărturar, în felul cărturarilor.
3017.    Cărturărie – Învăţătură, erudiţie.
3018.    Cărucior – Vehicul de dimensiuni reduse, cu roţi de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obişnuite şi care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanţe scurte, căruţ; subansamblu al unei maşini unelte, al unei maşini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea, în interiorul sistemului, a uneltei, a obiectului de prelucrat, etc.; trăsurică în care sunt plimbaţi copiii mici.
3019.    Căruţă – Vehicul de forma carului, dar mai mic şi mai uşor decât acesta, cu tracţiune animală, mai ales cai; cantitate dintr-o povară cât se poate încărca într-o căruţă.
3020.    Căruţărie – Meşteşugul de a face căruţe; atelier unde se construiesc căruţe; unelte de căruţaş.
3021.    Căsătoresc – De căsătorie, privitor la căsătorie.
3022.    Căsători – A (se) uni prin căsătorie cu cineva.
3023.    Căsătorie – Convenţie încheiată (printr-un act de stare civilă) între un bărbat şi o femeie care cad de acord (uniune legală, liber consimţită) să trăiască împreună şi să întemeieze o familie; trai comun între soţi, viaţă conjugală; căsnicie.
Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii. Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie. Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile. Condiţiile de încheiere şi cauzele de nulitate ale căsătoriei se stabilesc în codul civil. Căsătoria încetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi. Căsătoria poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii (Legea nr. 287/ 2009 – Codul civil).
3024.    Căsătorie de convenienţă – Căsătoria încheiată cu singurul scop de a eluda condiţiile de intrare şi şedere a străinilor şi de a obţine dreptul de şedere pe teritoriul României (OUG nr. 194/ 2002).
3025.    Căsătorie civilă – Căsătorie oficiată de ofiţerul stării civile în conformitate cu prevederile legale.
3026.    Căsătorie fictivă – Simulată, căsătorie încheiată în alt scop decât acela de a întemeia o familie (ex. în scopul de a obţine un drept de cetăţenie).
Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută. Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, a intervenit convieţuirea soţilor, soţia a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei (Legea nr. 287/ 2009 - Codul civil).
3027.    Căsătorie putativă – Căsătorie lovită de nulitate deşi unul sau ambii soţi au fost de bună credinţă la încheierea căsătoriei (nu ştiau de exemplu că sunt între ei rude într-un grad interzis de lege pentru încheierea căsătoriei).
3028.    Căsătorit – Însurat, măritată.
3029.    Căsnicie – Trai comun al soţilor, viaţă conjugală, căsătorie.
3030.    Cătare – Piesă metalică de formă prismatică, montată pe partea de sus a ţevii unei guri de foc şi care, împreună cu înălţătorul, formează dispozitivul de ochire al armei; căutare.
3031.    Cătun – Grup de aşezări ţărăneşti care nu constituie o unitate administrativă, cu un număr de locuitori mai mic decât un sat; pădurice, hăţiş, desiş.
3032.    Căuta – A încerca să găseşti pe cineva sau ceva, a umbla după; a cerceta, a scotoci, a cotrobăi; a se deplasa undeva pentru a găsi pe cineva; a se interesa undeva de prezenţa cuiva; a încerca să obţii ceva, a urmări ceva; a avea căutare, a se cere; a se interesa, a se ocupa de; a purta de grijă, a se îngriji de; a băga de seamă, a fi atent; a-şi da silinţa, a se strădui să; a trebui, a se cuveni; a se uita, a privi, a urmări cu ochii; a fi îndreptat, orientat spre, a se îndrepta spre; a cerceta, a examina; a avea sau a da aspectul sau înfăţişarea de; a lua în consideraţie, a se lua după.
3033.    Căutare – Acţiunea de a (se) căuta, cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva; îngrijire, tratament sau îngrijire medicală; administrare a unui bun material; inspecţie, examinare; osteneală, năzuinţă; privire, căutătură; preţ bun, trecere.
3034.    Căutat – Căutare, ales cu grijă exagerată, afectat, pedant.
3035.    Căutător – Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru.
3036.    Câmp – Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune; întindere de pământ în afara unei localităţi (unde nu mai sunt case); loc, spaţiu, porţiune de teren în limitele cărora se desfăşoară o anumită activitate; regiune din spaţiu în care se pot exercita acţiuni de forţă asupra corpurilor; formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacţiunea dintre particule; fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe, etc.; mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice, etc.) variabile.
3037.    Câmp de gheaţă – Masă întinsă şi neîntreruptă de gheaţă care acoperă o suprafaţă (în regiunile polare).
3038.    Câmp electric – Regiune a spaţiului caracterizată prin faptul că, în orice punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acţiunii unei forţe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel.
3039.    Câmp magnetic – Regiune a spaţiului caracterizată prin faptul că, în orice punct al ei s-ar găsi un magnet, acesta ar fi supus unor forţe de aceeaşi natură ca cele care se exercită între doi magneţi vecini.
3040.    Câmp operator – Porţiune anatomică pe suprafaţa căreia are loc o intervenţie chirurgicală.
3041.    Câmp vizual – Porţiune de spaţiu care poate fi cuprinsă cu vederea.
3042.    Câmpul muncii – Sfera de activitate a oamenilor muncii; activitate, muncă, producţie.
3043.    Cânepă – Plantă textilă cu tulpina înaltă şi dreaptă şi cu frunze alterne dinţate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din tulpină şi pentru uleiul care se extrage din seminţe; fibre textile extrase din tulpina de cânepă.
3044.    Cântar – Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutăţii unui obiect sau a unei fiinţe, de obicei a unei mărfi; cântărire; unitate pentru măsurarea greutăţilor folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp şi pe regiuni.
3045.    Cântări – A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, a unei balanţe, al basculei; a aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui; a avea o anumită greutate; a valora, a preţui.
3046.    Cântărire – Acţiunea de a cântări; cântăreală.
3047.    Cântărit – Faptul de a se cântări; cumpănit, chibzuit, socotit.
3048.    Cârciumar – Proprietar de cârciumă.
3049.    Cârciumă – Local unde se consumă băuturi alcoolice (şi mâncăruri).
3050.    Cârmaci – Cârmuitor, conducător; persoană care manevrează cârma unei ambarcaţii, a unei nave.
3051.    Cârmă – Piesă mobilă care serveşte la menţinerea sau la schimbarea direcţiei de mers a unei ambarcaţii, a unei nave sau a unui aparat de zbor; conducere, cârmuire, guvernare.
3052.    Cârmeală – Întorsătură, cotitură, schimbare (în desfăşurarea unei acţiuni, a unei operaţii; schimbare survenită în atitudinea sau comportarea cuiva.
3053.    Cârmi – A manevra cârma unei ambarcaţii, a unei nave, schimbând direcţia de mers; a o coti, a o lua în altă parte; a se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte.
3054.    Cârmire – Acţiunea de a cârmi.
3055.    Cârmui – A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra; a conduce cu ajutorul cârmei.
3056.    Cârmuire – Acţiunea de a (se) cârmui; organ de conducere, guvern, stăpânire.
3057.    Cârmuitor – Persoană care conduce, care administrează o instituţie, care guvernează un stat etc.
3058.    Câştig – Ceea ce câştigă cineva.
3059.    Câştig nerealizat – Valoarea bănească ce reprezintă sporul patrimonial pe care un creditor l-ar fi realizat dacă debitorul şi-ar fi îndeplinit obligaţia pe care şi-a asumat-o.
3060.    Câştig salarial brut – Soldă brută, salariu lunar brut, veniturile din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, conform prevederilor Codului fiscal (L 263/ 2010).
3061.    Câştiga – A obţine bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc, etc.); a dobândi, a obţine experienţă, cunoştinţe, etc.; a recupera timpul (pierdut); a atrage de partea sa, a cuceri; a obţine, a cuceri victoria (într-un proces, într-o competiţie sportivă etc.); a deveni mai bogat în, a-şi spori conţinutul, calitatea, greutatea.
3062.    Câştigare – Acţiunea de a câştiga.
3063.    Câştigat – Care s-a ales cu un folos (din ceva), care şi-a îmbogăţit cunoştinţele, experienţa.
3064.    Câştigător – Persoană care a obţinut un câştig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere; victorios; care asigură câştigul, care dă dreptul la câştig sau dovedeşte acest drept.
3065.    Câştiguri – Creşteri ale beneficiilor economice şi, din punct de vedere al veniturilor/ profiturilor, nu diferă ca natură de veniturile din activitatea curentă (F. 75).
3066.    Câştiguri şi pierderi actuariale – Câştigurile şi pierderile actuariale cuprind: ajustări din experienţa (efectele diferenţelor între ipoteze actuariale anterioare şi ceea ce s-a întâmplat de fapt) şi efectele modificărilor în ipotezele actuariale (IAS 19.7).
3067.    Câtime – Ceea ce se poate număra sau măsura; număr, mărime, volum, cantitate.
3068.    Cea mai apropriată gară – Înseamnă o gară sau un terminal de cale ferată care se află cel mai aproape de punctul de încărcare sau descărcare, care este echipată pentru manipularea containerelor mari (Reg. CEE 2454/ 92).
3069.    Ceas – Interval de timp egal cu 60 minute, oră; spaţiu, distanţă care se poate parcurge în interval de o oră; fiecare dintre cele 24 de părţi în care este împărţită o zi şi care sunt marcate pe cadranul şi cu acele unui ceasornic; bătaie a ceasornicului, când acele cadranului ajung la unul dintre punctele principale ale cadranului; moment, clipă, timp, vreme; aparat în formă de ceas ale cărui limbi înregistrează mişcarea, viteza, consumul, etc.; contor; slujbă religioasă săvârşită la anumite ore din zi.
3070.    Ceasornic – Ceas.
3071.    Ceasornicar – Persoană care repară sau vinde ceasuri.
3072.    Ceasornicărie – Meseria de ceasornicar; atelier, prăvălie unde se repară şi se vând ceasornice.
3073.    Ceatal – Porţiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă difluenţa fluvială.
3074.    Ceată – Grup (neorganizat) de oameni, adunaţi de obicei în vederea unui scop comun; grămadă de animale (de acelaşi fel); pâlc, stol; trupă înarmată şi organizată.
3075.    Ceaţă – Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafaţa solului, şi care îngreunează vizibilitatea; negură, pâclă; aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafaţă netedă.
3076.    Cec – Document nominal sau la purtător, titlu de credit prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, numită trăgător, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului, numit tras; prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subţire şi colon; titlu de valoare care serveşte ca instrument de plată, este un ordin scris dat de o persoană unei bănci, la care aceasta are disponibil în cont, de a plăti o anumită sumă de bani beneficiarului la prezentarea titlului (check). Cecul este numai un instrument de plată spre deosebire de cambie care poate fi folosită şi ca instrument de credit.
3077.    Cec bancar – Cec tras de o bancă asupra ei înşişi sau asupra unei bănci terţe.
3078.    Cec barat – Titlu de credit folosit în comerţul internaţional, care poartă două bare paralele oblice la mică distanţă una de alta în direcţia înălţimii cecului. Acest cec are o întrebuinţare restrânsă de anumite specificaţii reprezentând o garanţie împotriva unei utilizări abuzive. Trăgătorul sau beneficiarul unui cec poate să-l bareze prin două linii paralele trase pe faţa cecului rezultând două cazuri: a. barare generală, când între cele două linii paralele nu se face nici o menţiune; b. barare specială, când între două linii paralele se înscrie numele unei bănci. Cecul cu barare generală poate fi plătit numai unei instituţii bancare sau unui client al trasului. Cecul cu barare specială poate fi plătit numai băncii înscrise în cec. Bararea generală poate fi transformată în barare specială, pe când bararea specială nu poate fi schimbată în barare generală.
3079.    Cec certificat – Cec prin care trasul a menţionat că titlul este acoperit şi că va fi achitat până la concurenţa sumei indicate, având rolul de a certifica existenţa acoperirii în fonduri băneşti şi de a bloca acele fonduri în folosul posesorului său, până la expirarea termenului de prescripţie.
3080.    Cec circular – Cec tras de o bancă asupra ei însăşi şi plătibil fără aviz prealabil la oricare din sucursalele ei; o varietate a acestui cec îl constituie cecul de călătorie.
3081.    Cec corespondenţă – El se compune din cecul propriu-zis şi dintr-un spaţiu rezervat decontării, ca şi a corespondenţei cu beneficiarul.
3082.    Cec de călătorie – Instrument de plată în sumă fixă utilizat mai des în turismul internaţional (persoanelor care se deplasează în străinătate) pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare şi întreţinere. Plata cecului de călătorie se efectuează la vedere, cu condiţia ca plata să fie făcută în favoarea primitorului cecului, care este confirmată prin cea de a doua semnătură dată de primitor pe cec la încasare, în faţa funcţionarului băncii plătitoare. Prima semnătură se dă în mod obligatoriu de către primitor la primirea cecului, în faţa funcţionarului băncii care a vândut cecul de călătorie.
3083.    Cec de transfer – Plată efectuată sub forma cecului poştal pentru un destinatar care nu este titularul unui cont pentru cecuri poştale.
3084.    Cec de virament – Cec a cărui plată se poate efectua numai prin virament.
3085.    Cec documentar – Cec plătibil numai contra remiterii actelor ce-l însoţesc în mod obligatoriu (ex. un conosament, o poliţă de asigurare).
3086.    Cec în alb – Cec incomplet remis de trăgător şi permiţând astfel noului posesor completarea acestuia conform convenţiilor stabilite între noul posesor şi trăgător. Întreaga responsabilitate privind emiterea cecului în alb revine trăgătorului.
3087.    Cec în numerar – Document/ înscris de dispoziţie prin care o unitate economică dă dispoziţie băncii să plătească delegatului său (casier) o sumă de bani.
3088.    Cec la ordin – Cec ce poartă clauza „la ordin” (pentru o persoană precis determinată) şi în consecinţă nu poate fi transmis decât prin gir (andosament).
3089.    Cec la purtător – Cec ce poartă menţiunea „plătibil la vedere” sau „la purtător” şi care, drept urmare, se transmite prin simpla tradiţie.
3090.    Cec netransmisibil – Cec de poartă menţiunea „netransmisibil” şi care poate fi plătit nu8mai beneficiarului său, ori la cererea acestuia.
3091.    Cec plătibil în cont – Cecul care poartă pe spate menţiunea transversală „plătibil în cont” sau o expresie echivalentă. Acest cec nu poate fi plătit în numerar, el ducând practic la operaţiunea de virament între conturi.
3092.    Cec poştal – Ordin dat poştei să plătească prin mandat unei persoane anumite sau la purtător sau prin virament o sumă dintr-o acoperire constituită anterior.
3093.    Cecal – Care aparţine cecului, privitor la cec.
3094.    Ceda – A renunţa (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun; a transmite un drept de creanţă unei alte persoane, a da cuiva dreptate într-o discuţie, a nu se mai împotrivi, a se supune, a renunţa; a se recunoaşte învins (renunţând la luptă), a fi învins; a scădea din intensitate, a se ameliora; a nu rezista unei presiuni, a se încovoia, a se deforma, a se rupe.
3095.    Cedant arma togae, concedat laurea lauris – Armele să se retragă din faţa togii, cununile de laur să se plece înaintea faptelor de laudă.
3096.    Cedare – Acţiunea de a ceda şi rezultatul ei.
3097.    Cedat – Debitorul unui contract ce a făcut obiectul unei cesiuni.
3098.    Cede maiori – Cedează înaintea celui mai mare.
3099.    Cedent – Persoană care transmite un drept unei terţe persoane.
Creditor care transmite, printr-un contract de cesiune, dreptul său de creanţă unei alte persoane.
Asiguratul în cadrul unui contract de reasigurare (IFRS 4.A).
3100.    Cedo nuli – Nu cedez nimănui.
3101.    Cel care efectuează controlul calităţii misiunii – Un partener, sau o altă persoană din cadrul firmei, o persoană din afara firmei care are calificarea adecvată şi cu autoritatea de a evalua, în mod obiectiv, înainte ca raportul să fie emis, raţionamentele semnificative pe care le-a emis echipa misiunii şi concluziile la care au ajuns în formularea raportului.
3102.    Cele mai bune practici de mediu – Înseamnă cel mai eficace mod de punere în aplicare a sistemului de management de mediu de către organizaţiile dintr-un anumit sector şi care poate avea drept rezultat atingerea celor mai bune performanţe de mediu în anumite condiţii economice şi tehnice date (Reg. CE 1221/ 2009).
3103.    Celibat – Starea civilă a celibatarului.
3104.    Celibatar – Persoană necăsătorită.
3105.    Cement – Agent pulverulent care serveşte la cementarea oţelului.
3106.    Cementa – A trata termochimic oţelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot, etc. în stratul lor superficial, pentru a obţine un strat dur cu mare rezistenţă la uzură.
3107.    Cementare – Acţiunea de a cementa.
3108.    Centenar – Împlinire a o sută de ani de la un eveniment important, însemnat; celebrarea acestui eveniment; care datează de o sută (sau de mai multe sute) de ani.
3109.    Centezimal – Care reprezintă a suta parte dintr-un întreg.
3110.    Centi – Element de compunere care intră în denumirea submultiplilor unităţilor de măsură pentru a exprima a suta parte din întreg.
3111.    Centiar – Unitate subdivizionară de măsură pentru terenuri, egală cu a suta parte dintr-un ar.
3112.    Centigrad – Care este împărţit într-o sută de grade; care rezultă dintr-o asemenea împărţire, care se raportează la o scară de o sută de grade; unitate subdivizionară egală cu a suta parte dintr-un grad.
3113.    Centigram – Măsură subdivizionară de greutate, care reprezintă a suta parte dintr-un gram.
3114.    Centilitru – Măsură subdivizionară de capacitate, care reprezintă a suta parte dintr-un litru.
3115.    Centimetru – Măsură subdivizionară de lungime care reprezintă a suta parte dintr-un metru; panglică îngustă de muşama, de metal, etc. lungă de un metru sau mai mult, cu diviziuni zecimale, care serveşte la măsurat în croitorie, în magazine textile, etc.
3116.    Centra – A fixa o piesă de prelucrat într-o maşină unealtă, astfel încât axa de rotaţie a suprafeţei expuse prelucrării să coincidă cu axa de rotaţie a sculei sau a axului principal al maşinii; a orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu; a aduce în poziţii corecte două sau mai multe maşini care funcţionează cuplate.
3117.    Centraj – Centrare.
3118.    Central – Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru; care ocupă o poziţie principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare; care se conduce sau se dirijează de la un centru; instituţie, unitate economică care coordonează şi controlează activitatea şi buna desfăşurare a muncii într-o anumită activitate; instalaţie sau ansamblu de instalaţii tehnice în care se produce, în mod centralizat, energie, se efectuează o anumită operaţie tehnologică centralizată; staţie unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei reţele de comunicaţii.
3119.    Centrală electrică – Ansamblu de instalaţii, construcţii şi echipamente necesare pentru producerea de energie electrică; poate fi constituită din unul sau mai multe grupuri electrice (L 220/ 2008).
3120.    Centrală hidroelectrică – Ansamblu de instalaţii, clădiri şi amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală.
3121.    Centrală hidroelectrică retehnologizată – Centrala hidroelectrică cu o putere de cel mult 10 MW, care îndeplineşte următoarele condiţii: a. are o durată de funcţionare de cel puţin 15 ani de la data punerii în funcţiune; b. a fost supusă unui ansamblu de operaţiuni de înlocuire a unor tehnologii existente, uzate moral şi/ sau fizic, cu tehnologii moderne, în scopul creşterii eficienţei activităţii de producere (L 220/ 2008).
3122.    Centrală nouă – Grup electric nou; centrala/ grupul electric pusă/ pus în funcţiune după data de 1 ianuarie 2004, compusă/ compus în totalitate din echipamente noi (L 220/ 2008).
3123.    Centralism – Sistem de organizare administrativă, economică sau politică, potrivit căruia instituţiile locale se află în subordinea instituţiilor centrale şi lucrează după dispoziţiile acestora.
3124.    Centraliza – A uni, a concentra într-un singur tot toate elementele preexistente; a face să depindă de o singură conducere; a înscrie date într-un centralizator.
3125.    Centralizare – Acţiunea de a centraliza şi rezultatul ei; concentrare, centralizaţie; proces de unire a mai multor unităţi economice (mai mici).
3126.    Centralizarea capitalului – Formarea unor capitaluri mai mari prin unirea laolaltă a capitalurilor mai mici.
3127.    Centralizator – Care centralizează; document în care se centralizează date.
3128.    Centralizaţie – Centralizator.
3129.    Centrare – Acţiunea de a centra, centraj.
3130.    Centrat – Care este orientat, îndreptat, fixat în (sau pe) centru.
3131.    Centrifug – Care tinde să se depărteze de centru, centrifugal; aparat pentru separarea componenţilor cu densităţi diferite într-un amestec lichid eterogen cu ajutorul forţei centrifuge.
3132.    Centrifugă – A efectua o mişcare centrifugă.
3133.    Centrifugal – Care tinde să se depărteze de centru, centrifug.
3134.    Centrifugare – Acţiunea de a centrifuga, operaţie de separare prin sedimentare sau prin filtrare, sub acţiunea forţei centrifuge, a componenţilor cu densităţi diferite dintr-un lichid eterogen.
3135.    Centripet – Care tinde să se aproprie de centru; centripetal.
3136.    Centripetal – Centripet.
3137.    Centru – Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază perechi simetrice; punct în raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeaşi distanţă; punctul de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe; punct central al unei întinderi, al unui spaţiu; punct în care sunt localizate anumite funcţii sau acte; instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală; unitate de cercetare ştiinţifică mai mică decât un institut; poziţie politică de mijloc, între stânga şi dreapta.
3138.    Centru comercial – Structură de vânzare cu suprafaţă medie sau mare în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate. Suprafaţa de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafeţelor de vânzare cu amănuntul de produse şi servicii de piaţă şi de alimentaţie publică cuprinse în acesta (O.G. nr. 99/ 2000, L 296/ 2004).
3139.    Centru de colectare – Exploataţii, centre şi pieţe de colectare, în care bovinele sau suinele originare din diferite exploataţii sunt grupate laolaltă pentru a alcătui loturi de animale destinate comerţului. Aceste centre de colectare trebuie să fie aprobate pentru scopuri comerciale şi să îndeplinească cerinţele menţionate de normele sanitare veterinare(OANSVSA 61/ 2006).
3140.    Centru de date – Spaţiu securizat, dotat cu tehnică de calcul şi echipamente de comunicaţii prin intermediul cărora se primesc, se stochează şi se transmit date în formă electronică (OMCSI 15.06.2009).
3141.    Centru de documentare – Bibliotecă, secţie într-o bibliotecă sau într-o instituţie, care are ca sarcină principală furnizarea de material documentar.
3142.    Centru de educaţie specială – Centru de resurse şi asistenţă educaţională, centru de zi, centru de pedagogie curativă şi alte tipuri de centre; unităţi de învăţământ organizate de MECTS sau de către organizaţii neguvernamentale în parteneriat cu MECTS, care au ca finalitate recuperarea, compensarea, reabilitarea şi integrarea şcolară şi socială a diferitelor categorii de copii/ elevi/ tineri cu CES. Acestea sunt considerate alternative de educaţie specială al căror conţinut poate fi fundamentat şi pe anumite pedagogii experimentale (Montessori, Freinet, Waldorf, etc.) (Ord. MECTS 5573/ 2011).
3143.    Centru de primă vânzare – Locul unde se efectuează prima vânzare a produselor obţinute din pescuit (O.U.G. nr. 23/ 2008).
3144.    Centru universitar – Localitate în care există instituţii de învăţământ superior.
3145.    Centrul intereselor vitale – Locul de care relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai apropiate. În analiza relaţiilor personale se va acorda atenţie soţului/ soţiei, copilului/ copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participarea la activităţi culturale sau de altă natură. În analiza relaţiilor economice se va acorda atenţie dacă persoana este angajat al unui angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România, dacă deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/ debit la bănci în România (L 227/ 2015 – Codul Fiscal).
3146.    Centură – Curea (lată) de piele, de pânză, etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare, centiron; ansamblu osos prin care extremităţile se leagă de trunchi; linie orizontală imaginară, la nivelul ombilicului, care marchează limita sub care loviturile de box sunt nepermise de regulament; procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile; grindă orizontală rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri, în vederea realizării legăturii dintre ziduri; fâşie continuă de tablă de oţel care formează bordajul unei nave.
3147.    Centură de salvare – Echipament individual, de forma unui cordon lat, a unui pieptar, etc., făcut din plăci de plută, poliester, etc. învelite în pânză, care serveşte la menţinerea unui naufragiat la suprafaţa apei; colac de salvare.
3148.    Centură de radiaţie – Fiecare din zonele pământului în care radiaţia corpusculară ionizantă este atât de intensă, încât prezintă nocivitate pentru astronauţi, piloţi, etc.
3149.    Centură de siguranţă – Echipament individual de protecţie folosit de muncitorii care lucrează pe stâlpi, la înălţime, etc. constituit dintr-o cingătoare lată şi o frânghie de susţinere.
3150.    Cenzor – Persoană (având, în general, pregătire de specialitate) aleasă de adunarea generală a unei societăţi comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator, să verifice (periodic sau nu) gestiunea unei organizaţii, societăţi comerciale, etc.; persoană care verifică gestiunea, documentele şi evidenţele financiar-contabile, registrele comerciale etc. unei întreprinderi, a unei cooperative, a unei bănci, etc.; persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura; magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor şi al averilor şi de a supraveghea moravurile publice.
3151.    Cenzura – A aplica cenzura; a exercita un control asupra moravurilor.
3152.    Cenzurare – Acţiunea de a cenzura.
3153.    Cenzurabil – Care trebuie sau care merită să fie cenzurat.
3154.    Cenzurat – Care a fost supus cenzurii.
3155.    Cenzură – Control prealabil care asigură păstrarea secretului de stat; control prealabil exercitat de unele organe statale asupra conţinutului publicaţiilor, emisiunilor de radioteleviziune, etc.; organ/ autoritate care exercită acest control; demnitatea, funcţia de cenzor.
3156.    Ceramic – Tehnica şi arta prelucrării argilelor, pentru a se obţine, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălţuirea, uscarea şi arderea lui, diverse obiecte; obiect confecţionat prin această tehnică; material din care se confecţionează astfel de obiecte; obţinut prin tehnica ceramicii; referitor la ceramică, de ceramică.
3157.    Ceramist – Specialist în fabricarea obiectelor de ceramică sau în arta ceramicii.
3158.    Cerat – Care este impregnat, acoperit cu un strat de ceară.
3159.    Cerărit – Impozit pe producţia de ceară.
3160.    Cerceta – A (se) examina cu atenţie, a (se) observa, a (se) controla; a studia, a consulta; a căuta, a căuta să afle, a se informa, a iscodi; a întreba, a chestiona; a face o cercetare, a ancheta; a vizita.
3161.    Cercetare – Acţiunea de a (se) cerceta şi rezultatul ei; activitatea desfăşurată de organele de urmărire penală sau de jurisdicţie pentru stabilirea existenţei unei infracţiuni, împrejurările şi condiţiile în care fapta penală s-a săvârşit şi identificarea făptuitorului.
Investigarea originală şi planificată întreprinsă în scopul câştigării unor cunoştinţe sau înţelesuri ştiinţifice sau tehnice noi (IAS 38.8).
3162.    Cercetare abuzivă – Infracţiune ce constă în promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane în curs de cercetare pentru obţinerea unor declaraţii.
3163.    Cercetarea la faţa locului – Activitate de urmărire penală care constă în cercetarea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit infracţiunea pentru a se face constatări cu privire la locul săvârşirii faptei, a se descoperi şi a se fixa urmele infracţiunii, precum şi împrejurările în care infracţiunea a fost comisă (art. 129 C.Pen.).
3164.    Cercetaş – Persoană trimisă să cerceteze, să ia informaţii despre ceva; militar care execută o cercetare; persoană care face parte din organizaţia cercetăşiei.
3165.    Cercetăşie – Organizaţie cu caracter sportiv-educativ, care cuprinde tineretul.
3166.    Cercetător – Persoană care se ocupă cu cercetarea, care cercetează; persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul ştiinţei sau al tehnicii, om de ştiinţă.
Străinul, titular al unei diplome de absolvire a unor studii superioare de natură să îi permită accesul la programe de doctorat şi care este acceptat de o unitate de cercetare-dezvoltare să desfăşoare activităţi de cercetare ştiinţifică în cadrul unui proiect (OUG nr. 194/ 2002).
3167.    Cere – A se adresa cuiva pentru a obţine ceva, pentru a-l convinge să-ţi îndeplinească o dorinţă; a cere voie să, a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obţine permisiunea să; a face unei fete propuneri de căsătorie, a peţi; a cerşi; a pretinde ceva în baza unui drept, a reclama, a revendica; a cere (cuiva) socoteală (sau cont); a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacţie, etc. (în urma unei jigniri,a  unei fapte reprobabile, etc.), a trage la răspundere (pe cineva); a pretinde; a impune, a face să fie necesar; a dori, a pofti, a voi; a avea căutare, a fi solicitat.
3168.    Cereală – Grup de plantă din familia gramineelor (grâu, porumb, etc.), cu rădăcini fasciculate, tulpini neramificate şi fructe cariopse, ale căror seminţe servesc ca hrană omului sau animalelor şi ca materie primă în industria alimentară; plantă care face parte din acest grup.
3169.    Cereale – Reprezintă cerealele recoltate în Comunitate (Reg. CEE 1234/ 2007).
3170.    Cerealier – Care produce cereale, de cereale.
3171.    Cerealist – Negustor de cereale.
3172.    Cerebral – Care aparţine creierului, privitor la creier şi funcţiile lui; intelectual, raţional, mintal; care se conduce (adesea exagerând) numai după criteriile raţiunii.
3173.    Cerebralitate – Însuşirea de a fi cerebral.
3174.    Ceremonial – Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă întrebuinţate la o anumită ceremonie; ceremonios.
3175.    Ceremonie – Ansamblul de reguli, de forme exterioare, protocolare, obişnuite la solemnităţi; paradă, solemnitate, fast; totalitatea formelor de politeţe folosite în relaţiile dintre membrii societăţii; formă exterioară a unui cult (religios); slujbă.
3176.    Ceremonios – Care se comportă sau se face cu politeţe (exagerată).
3177.    Cerere – Acţiunea de a (se) cere şi rezultatul ei; solicitare, dorinţă, rugăminte; pretenţie, exigenţă, revendicare; căutare, cerinţă; cantitate de bunuri şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul; sesizare/ plângere adresată unui organ de jurisdicţie sau unui alt organ de stat având putere de decizie pentru valorificarea, recunoaşterea sau apărarea unui drept; cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care consumatorii sunt dispuşi şi pot să o cumpere la diferite preţuri posibile într-o anumită perioadă de timp.
3178.    Cerere agregată – Cheltuielile totale efectuate de utilizatorii interni şi externi pentru achiziţionarea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o economie. Se determină ca sumă între cererea internă şi exporturile nete de bunuri şi servicii.
3179.    Cerere de arbitrare – mijloc legal prin care u subiect de drept, parte într-un contract comercial internaţional, solicită arbitrajului de comerţ internaţional proteguirea drepturilor şi intereselor sale legitime, nesocotite de partenerul contractual. Introducerea cererii de arbitrare operează declanşarea procedurii arbitrale.
3180.    Cerere de finanţare – Formularul pe care beneficiarul trebuie să îl completeze şi să îl depună, alături de documentele justificative, în vederea evaluării şi selecţiei pentru finanţare (Schema ajutor de stat 25.01.2010).
3181.    Cerere de ofertă – Manifestare unilaterală de voinţă a unui cumpărător/ importator de a achiziţiona de pe o piaţă internă/ externă o marfă. De regulă se constată printr-un înscris sub semnătură privată.
3182.    Cerere de plată – Solicitarea scrisă pe care beneficiarul o depune la APDRP pentru obţinerea rambursării în limita intensităţii ajutorului, a cheltuielilor eligibile efectuate pe parcursul implementării proiectului. La cererea de plată se ataşează documentele justificative de plată (Schema ajutor de stat 25.01.2010).
O cerere de plată sau o declarație de cheltuieli prezentată de statul membru Comisiei (Reg. UE 1303/ 2013).
3183.    Cerere externă netă – Exporturi nete; diferenţa dintre valoarea exporturilor şi cea a importurilor de bunuri şi servicii (net external demand, net exports).
3184.    Cerere globală – Valori pe care le poate înregistra producţia (PIB real) cerută pe piaţă în funcţie de nivelul preţurilor.
3185.    Cerere internă – Absorbţie internă; valoarea bunurilor şi serviciilor utilizate într-o economie pentru consum final şi investiţii (domestic demand).
3186.    Cerere reconvenţională – Cerere formulată de pârât împotriva acţiunii introduse de reclamant; varietate a cererii de arbitrare prin care pârâtul dintr-un litigiu arbitral formulează pretenţii proprii împotriva reclamantului.
3187.    Cererea  anuală de certificate verzi – Numărul de certificate verzi necesar pentru a fi achiziţionat de către toţi furnizorii care furnizează energie electrică consumatorilor finali (OANAF 62/ 2009).
3188.    Cererea celui vătămat în drepturile sale prin acte administrative – Orice persoană fizică sau juridică dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea cauzei ce i-a fost cauzată (L 29/ 1990).
3189.    Cererea de amânare a procesului penal – Amânarea judecăţii procesului se face la cererea inculpatului dacă acesta nu a fost citat în cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată sau se află în stare de deţinere şi nu a fost primit în acelaşi termen actul de sesizare al instanţei (art. 318 C.Proc.Civ.).
3190.    Cererea de bani – Dorinţa populaţiei şi companiilor de a deţine active care pot fi uşor schimbate contra bunurilor şi serviciilor. Natura lichidă a banilor este principalul aspect care îi deosebeşte de alte tipuri de active. Cererea de bani depinde în general de valoarea nominală a Produsului Intern Brut (PIB) şi de rata dobânzii. Principalele componente ale cererii de bani sunt: a. cererea de bani pentru tranzacţii, derivată din intenţia publicului de a-şi achiziţiona cele necesare şi b. cererea de bani ca activ financiar, reflectând în special preferinţa publicului de a face economii sub această formă.
3191.    Cerinţă – Nevoie, pretenţie, exigenţă.
3192.    Cerinţe educaţionale speciale (CES) – Necesităţi educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei adaptate particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite deficienţe/ dizabilităţi sau tulburări/ dificultăţi de învăţare ori de altă natură, precum şi o asistenţă complexă (medicală, socială, educaţională etc.) (Ord. MECTS 5573/ 2011).
3193.    Cerinţe esenţiale – Condiţii generale, care sunt de natură economică, impuse de stat pentru furnizarea serviciilor poştale, constând în: protecţia secretului corespondenţei, asigurarea securităţii reţelei poştale în ceea ce priveşte transportul bunurilor periculoase, precum şi, în cazuri justificate, protecţia datelor cu caracter personal, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor transmise sau stocate, protecţia dreptului la viaţa privată, protecţia mediului şi respectarea normelor privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (OG 31/ 2002).
3194.    Cerşetoria – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială care constă în fapta persoanei care având capacitatea de a munci apelează în mod repetat la mila publicului cerând ajutor material (art. 326 C.Pen.).
3195.    Certa – A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glasul ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni; a rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra; a mustra, a dojeni; a pedepsi.
3196.    Certa amittimus dum incerta petimus – Pierdem lucrurile sigure atunci când umblăm după cele nesigure.
3197.    Certare – Acţiunea de a (se) certa, mustrare, sfadă.
3198.    Certat – Care a rupt relaţiile (de prietenie) cu cineva; supărat, învrăjbit.
3199.    Certăreţ – Căruia îi place cearta, care caută ceartă, gâlcevitor, arţăgos.
3200.    Certifica – A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru.
3201.    Certificare – Acţiunea de a certifica.
Reprezintă verificarea exactităţii şi realităţii datelor înscrise în declaraţiile fiscale, în concordanţă cu prevederile legale, pe baza documentelor şi informaţiilor financiar-contabile şi fiscale solicitate de către consultantul fiscal şi furnizate de companie, date ce sunt reflectate în evidenţa contabilă a companiei. Verificarea exactităţii şi realităţii datelor înscrise în declaraţia anuală de impozit pe profit se va face prin sondaj şi în limita pragului de semnificaţie. Certificarea declaraţiei anuale de impozit pe profit nu presupune oferirea de soluţii de optimizare fiscală (Norme din 17 februarie 2010 CCF).
3202.    Certificat – Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt ori autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate, existenţa unei fapte sau săvârşirea unui act juridic, în vederea valorificării unor drepturi, atestat; titlu global pentru un anumit număr de părţi din fondurile de plasament.
3203.    Certificat de acţiuni – Atestare a depozitului de acţiuni nominative străine în alb, pentru a putea permite negocierea acestor titluri la bursă; titlu global atestând depozitul unui anumit număr de titluri.
3204.    Certificat de asigurare – Înscris emanat de la asigurător pe seama asiguratului în locul poliţei de asigurare şi care dă expresie contractului de asigurare în liniile esenţiale ale conţinutului acestuia.
3205.    Certificat de calitate – Document emis de producător sau de o autoritate, în care se conformă (se atestă) indicatorii/ parametrii de calitate ai unui produs (serviciu), conform condiţiilor din contract.
3206.    Certificat de competenţă profesională – Document care atestă pregătirea profesională a unei persoane într-un anume domeniu (OUG 109/ 2005).
3207.    Certificat de conformitate CE – Document precizat în reglementări, eliberat de constructor în scopul certificării faptului că un anumit vehicul, omologat în conformitate cu reglementările existente, corespunde tuturor cerinţelor aplicabile în momentul fabricării şi prin care se atestă că acesta poate fi înmatriculat sau pus în exploatare în toate statele membre fără nici o inspecţie suplimentară (OMLPTL 211/ 2003).
3208.    Certificat de control al mărfii – Document eliberat de un organism abilitat prin care se atestă calitatea unei anumite mărfi, corespondenţa parametrilor calitativi ai acelei mărfi cu standardele naţionale sau internaţionale, cu legislaţia ţării importatorului sau clauza contractuală referitoare la calitate.
3209.    Certificat de depozit – Activ financiar, reprezentând un instrument de datorie emis de bănci pentru clienţii lor pe baza depozitelor băneşti la termen constituite de aceştia (de regulă certificatul de depozit poartă o rată fixă a dobânzii şi este negociabil (certificate of deposit, CD); titlu emis pe termen scurt (1 – 12 luni) sau mediu (până la 5 ani) de o bancă şi cotat pe europieţe prin care banca atestă primirea unei sume de bani pe care o va rambursa cu dobânzile aferente la scadenţa prevăzută.
3210.    Certificat de dividende – Titlu cu sau fără valoare nominală, care dă dreptul la o parte din profitul net şi la o parte din rezultatul lichidării unei societăţi, chiar şi posibilitatea de subscriere de noi acţiuni sau alte titluri de participare. Totuşi aceasta nu conferă drepturi sociale. În acest caz de asanare a societăţii poate să capete caracteristicile unui certificat de recuperare.
3211.    Certificat de garanţie – Document eliberat de fabricant prin care acesta garantează cumpărătorului, pe de o parte, că produsul respectiv întruneşte parametrii calitativi conveniţi prin contract, iar pe de altă parte, acel produs va funcţiona în bune condiţiuni o perioadă de timp prestabilită în interiorul căreia se poate solicita intervenţia de garanţie conformă legii sau înţelegerii contractuale.
3212.    Certificat de inspecţie – Document eliberat de un organ competent prin care se atestă că marfa ce formează obiectul contractului a fost inspectată în conformitate cu standardele naţionale şi/ sau internaţionale, respectându-se legislaţia sub incidenţa căreia s-a efectuat şi, totodată, clauzele contractuale.
3213.    Certificat de inventator – Certificat prin care se recunoaşte calitatea de autor al unei invenţii persoanei care a creat-o.
3214.    Certificat de moştenitor – Act prin care notarul competent constată calitatea de moştenitor a unei persoane.
3215.    Certificat de navigabilitate – Documentul individual, obligatoriu la bordul fiecărei aeronave, prin care se atestă navigabilitatea acesteia (Codul aerian 1997);
Certificat prin care se atestă că un vas sau o aeronavă sunt apte pentru cursă.
3216.    Certificat de omologare de tip – Document eliberat de autoritatea competentă pentru omologarea de tip, după acordarea unei omologări de tip, şi care conţine informaţiile ce trebuie furnizate de autoritatea competentă (OMLPTL 211/ 2003).
3217.    Certificat de operator aerian – Documentul care atestă capacitatea unui operator aerian de a efectua activităţi de transport aerian public (Codul aerian 1997).
3218.    Certificat de orientare şcolară şi profesională – Document/ act oficial eliberat de către CJRAE/ CMBRAE, conform prevederilor legale, care precizează diagnosticul/ deficienţa şi orientează copiii, elevii şi tinerii cu CES în învăţământul de masă sau în învăţământul special (Ord. MECTS 5573/ 2011).
3219.    Certificat de origine – Document emis de o autoritate, necesar cumpărătorului la vămuirea mărfurilor care fac obiectul certificatului, în care se indică ţara (firma) în care se produce o marfă (uneori indică şi valoarea mărfii); certificat eliberat de un fabricant şi vizat uneori de autoritatea administrativă prin care se indică locul de producţie al unei mărfi.
3220.    Certificat de participare – Titlu ce reprezintă o participare la capitalul social al întreprinderii. Totuşi, el nu încorporează decât drepturi patrimoniale (dividende, etc.) şi drepturi sociale. În România această formă de titlu nu a fost prevăzută de lege ca titlu negociabil, el având un statut asemănător cu certificatul de dividende.
3221.    Certificat de părţi sociale – Titlu reprezentativ al părţilor sociale aparţinând unui asociat, emis de administratorul societăţii cu răspundere limitată (S.R.L.), exprimând părţi de interese similare cotelor părţi ale proprietarilor.
3222.    Certificat de recuperare – Tip de certificat de dividende eliberat creditorilor sau acţionarilor în cazul asanării unei societăţi şi care înlocuieşte creditele şi participaţiile lor deja amortizate.
3223.    Certificat de rentă – Ipotecă imobiliară creată sub forma unei taxe financiare băneşti. Creditorul (posesorul creanţei) nu poate fi satisfăcut decât prin valorificarea imobilului grevat de datorie. Acest titlu exclude orice obligaţie personală.
3224.    Certificat de stivuire – Document întocmit şi eliberat de un expert oficial la cererea încărcătorului sau comandantului de navă prin care se atestă că mărfurile aflate la bordul acesteia sunt încărcate regulamentar.
3225.    Certificat de transport în cont propriu – Document prin care se atestă că întreprinderea îndeplineşte condiţia de competenţă profesională, aceasta având acces la activitatea de transport rutier în cont propriu (OUG 109/ 2005).
3226.    Certificat de urbanism – Este actul de informare prin care autorităţile prevăzute de lege, în conformitate cu planurile urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate conform legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale, necesare în vederea autorizării. Se emite de către autorităţile prevăzute de lege, abilitate să autorizeze lucrările de construcţii, şi se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia. Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii. Certificatul de urbanism se mite, potrivit legii, şi în vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza „Studiu de fezabilitate” şi pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil. Operaţiunile juridice menţionate se efectuează numai în baza certificatului de urbanism, iar nerespectarea acestor prevederi se sancţionează cu nulitatea actului (L 50/ 1991).
3227.    Certificat FCR – Forwarding Agents Certificate of Receipts; atestat eliberat de o casă de expediţie internaţională prin care se confirmă primirea mărfii de către aceasta pe baza dispoziţiei irevocabile dată de expeditor fie de a aduce marfa la destinatarul nominalizat în document, fie de a o ţine la dispoziţia acestuia.
3228.    Certificat FCT – Forwarding Agents Certificate of Transport; document eliberat de o casă de expediţie internaţională prin care aceasta confirmă că a preluat pentru expediere o partidă de marfă clar individualizată pe care urmează să o livreze în conformitate cu instrucţiunile primite de expeditor.
3229.    Certificat fito-sanitar – Document eliberat de organele competente atestând corespondenţa mărfii cu parametrii calitativi şi modul de conservare al ei este conform cu normele legale în vigoare, pentru ca aceasta să poată fi dată în consum, exploatare, etc.
3230.    Certificat interimar – Document justificativ atestând calitatea acţionarului/ obligatarului faţă de viitorul posesor de acţiuni/ obligaţiuni înainte ca titlurile să fie emise.
3231.    Certificat parţial – Titlu care cuprinde drepturile patrimoniale proporţional cu valoarea sa nominală care este inferioară unei acţiuni.
3232.    Certificat sanitar – Document emis de organele competente, care atestă că o marfă corespunde consumului; este de două feluri: veterinar (pentru produsele de origine animală) sau fito (pentru produsele de origine vegetală).
3233.    Certificat verde – Titlul/ document ce atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantităţi de energie electrică (de un MW oră). Certificatul verde se poate tranzacţiona, distinct de cantitatea de energie electrică (asociată acestuia) pe care acesta o reprezintă, pe o piaţă organizată (a contractelor bilaterale sau pe piaţa centralizată de certificate verzi), în condiţiile legii (L 220/ 2008; OANAF 62/ 2009).
3234.    Certitudine – Siguranţă, înscriere deplină (în ceva sau în cineva).
3235.    Cerut – Faptul de a cere.
3236.    Cessante causa, cessat effectus – Dacă se suspendă cauza, se suspendă şi efectul.
3237.    Cessante ratione legis, cessat ipsa lex – Dacă se suspendă justificarea legii, se suspendă legea însăşi.
3238.    Cesiona – A transmite un drept de creanţă unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunţa de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva.
3239.    Cesionar – Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, în favoarea căreia se face o cesiune (prin efectul unei cesiuni de creanţă), căruia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. Cesiunea de creanţă produce efecte depline între cedent şi cesionar din chiar momentul perfectării ei, dar faţă de terţi ea devine opozabilă numai după îndeplinirea unor norme de publicitate realizate prin notificarea cesiunii către debitorul cedat.
3240.    Cesiune – Transmitere de către o persoană (cedent) unei terţe persoane (cesionarul) a unui drept de creanţă cu titlu oneros în temeiul unui contract (în cesiunea generală în cadrul căreia sunt transmise mai multe creanţe şi cesiunea individualizată, prin care se transmite o singură creanţă); obiect, bun cesionat; transmisiune între vii a unui drept.
3241.    Cesiune de brevet – Mod de transmitere a ansamblului drepturilor susceptibile de transfer cu privire la o invenţie aferente unui brevet care formează obiectul ei.
3242.    Cesiune de creanţă – Cesiunea unui drept de creanţă.
3243.    Cesiune de datorie – Cesiunea obligaţiei ce revine debitorului către o altă persoană.
3244.    Cesiune de drepturi succesorale – Cesiune de creanţă ce are ca obiect drepturile succesorale ale cedentului.
3245.    Cesiune fără notificare – Cesiune de creanţe pe care cesionarul renunţă să o notifice debitorului, cedentului.
3246.    Cesiune generală – Act prin care un debitor cedează unei terţe persoane toate creanţele sale prezente şi viitoare. În unele ţări, sunt elaborate directive speciale pentru cesiunea generală de creanţă.
3247.    Cesiune globală – Cesiune generală.
3248.    Cesiune în alb – Transmiterea în scris a unei creanţe prin andosare fără a se indica cesionarul sau persoana care va deveni creditor. În cazul unei cesiuni în alb, cesiunea este menţionată într-o formă separată.
3249.    Cetăţean – Locuitor al unui stat care se bucură de drepturi civile şi politice şi care are anumite obligaţii faţă de acel stat. Cetăţenii străini şi apatrizii sunt asimilaţi, în condiţiile legii, cu cetăţeni români, în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile lor civile. Asimilarea se aplică în mod corespunzător şi persoanelor juridice străine (L 287/ 2009 – Codul Civil).
3250.    Cetăţenesc – De cetăţean, al cetăţenilor; civic.
3251.    Cetăţeneşte – În felul cetăţenilor, ca cetăţenii.
3252.    Cetăţenie – Condiţia juridică a unui cetăţean, situaţia de cetăţean.
3253.    Cetera desiderantur (cetera desunt) – Celelalte sunt de dorit (celelalte lipsesc), indicând că un fragment al textului editat nu s-a păstrat.
3254.    Ceteris paribus – Celelalte rămân la fel, într-o comparaţie, despre majoritatea împrejurărilor, elementelor componente, care nu se schimbă.
3255.    CFR – Cost and freight, cost şi navlu, port de destinaţie convenit. În cadrul contractelor încheiate cu această clauză, părţile trebuie să cadă de acord asupra unor probleme legate de transportul maritim, cine va suporta costul diverselor cheltuieli, stabilirea cantităţilor ce vor fi încărcate în fiecare navă, acordul asupra cheltuielilor ce se vor face cu diferite taxe, plata navlului, etc. Este o abreviere utilizată în comerţul exterior şi care indică faptul că unele cheltuieli de transport (fără asigurare) sunt cuprinse în preţul mărfii livrate în portul de destinaţie.
3256.    Charges collect (CC) – Modalitate de plată a preţului în transportul aerian internaţional presupunând că taxele de transport şi cele accesorii apărute la aeroportul de încărcare, în timpul transportului şi la aeroportul de destinaţie să se perceapă însumate la destinatar.
3257.    Charges prepaid (CP) – Modalitate de plată a preţului practicată în transportul aerian internaţional de mărfuri care se distinge prin aceea că expeditorul achită la predarea mărfii taxele de transport şi taxele accesorii cunoscute la acel moment, urmând ca celelalte taxe, care vor apare pe parcurs, să fie percepute la destinatar.
3258.    Chart – Termen care desemnează reprezentarea grafică a evoluţiei cursului unor acţiuni/ obligaţiuni pe o perioadă determinată.
3259.    Charter party – Călătorie stabilită; navlosire în care nava (maritimă sau aeriană) este angajată pentru transportul unor bunuri (chiar şi persoane) specificate într-un loc specificat, într-o anumită perioadă de timp.
3260.    Chartist – Termen care desemnează pe analiştii financiari specializaţi în studiul graficelor (chart) pe baza cărora elaborează previziuni pe termen scurt şi mediu referitoare la evoluţia cursurilor acţiunilor.
3261.    Chei – Construcţie amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea şi descărcarea vapoarelor, servind, totodată la consolidarea malului şi la apărarea acestuia de acţiunea apelor; stradă de-a lungul şi la marginea unei asemenea construcţii; platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălţime pardoselii vagoanelor, pentru uşura încărcarea şi descărcarea lor.
3262.    Cheiaj – Staţionare la chei a unei nave.
3263.    Cheie – Obiect de metal care serveşte la încuierea sau descuierea unei broaşte sau a unui lacăt; mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coardele unor instrumente muzicale; procedeu prin care se poate explica sau descifra ceva; explicaţie, dezlegare; unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac şuruburile sau piuliţele; vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereţi înalţi şi abrupţi, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime.
3264.    Cheltui – A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva, etc.; a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva, etc.; a consuma, a folosi energie, timp, etc.
3265.    Cheltuiala cu impozitul (venit din impozit) – Valoarea globală inclusă în determinarea profitului sau pierderii pe perioada exerciţiului în ceea ce priveşte impozitul curent şi cel amânat. Cheltuielile cu impozitul (venitul din impozit) cuprind cheltuielile cu impozitul curent (venitul din impozitul curent) şi cheltuielile cu impozitul amânat (venitul din impozitul amânat) (IAS 12.5, IAS 12.6).
3266.    Cheltuiala pe segment – Cheltuiala ce rezultă din activităţile de exploatare a unui segment care este direct atribuibilă segmentului respectiv şi ponderea relativă dintr-o cheltuială care poate fi alocată pe un teren rezonabil segmentului, inclusiv cheltuielile legate de vânzări către clienţi externi şi cheltuielile legate de tranzacţiile cu alte segmente ale aceleiaşi entităţi (IAS 14.16).
3267.    Cheltuială – Faptul de a cheltui, bani cheltuiţi; consum de mijloace materiale, de muncă, de energie, etc.; rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite.
3268.    Cheltuială publică – Orice contribuţie/ participare publică la finanţarea operaţiunilor care provine din bugetul de stat, al colectivităţilor teritoriale sau al Comunităţii Europene şi orice cheltuială similară. Orice contribuţie/ participare la finanţarea operaţiunilor care provine din bugetul unor organisme de drept public sau al unor asociaţii formate dintr-una sau mai multe colectivităţi teritoriale (regionale sau locale) sau organisme de drept public este considerată contribuţie publică (similară) (Reg. CEE 1698/ 2005, Reg. CE 1083/ 2006).
3269.    Cheltuieli – Sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru consumuri, lucrări executate, servicii prestate, plata personalului, obligaţii contractuale sau legale, etc.
Diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate in distribuirea acestora către acţionari (F 70(b); OMFP 3055/ 2009).
3270.    Cheltuieli anticipate – Posturi de regularizare a activului din bilanţ pentru a nu fi evidenţiate cheltuielile angajate în exerciţiul financiar curent, dar care se referă la operaţiuni care privesc exerciţiul financiar ulterior sau operaţiuni care se referă la exerciţiul curent dar care nu se materializează decât ulterior.
3271.    Cheltuieli bugetare – Sumele aprobate în bugete, în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele respective. Bugetele la care face referire această definiţie sunt reprezentate de: a. bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti; b. bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale, după caz; c. bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; d. bugetul împrumuturilor interne şi externe, pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi a altor costuri se asigură din bugetele locale şi care provin din: împrumuturi externe contractate de stat şi subîmprumutate autorităţilor administraţiei publice locale şi/ sau agenţilor economici şi serviciilor publice din subordinea acestora, împrumuturi contractate de autorităţile administraţiei publice locale şi garantate de stat, împrumuturi interne şi/ sau externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale; e. bugetul fondurilor externe nerambursabile (L 500/ 2002; L 273/ 2006).
3272.    Cheltuieli cu dobânzile (pentru un plan de beneficii pentru angajaţi) – Creşterea în timpul unei perioade în valoarea actualizată a unei obligaţii privind beneficiul determinat, ce apare pentru că beneficiile sunt cu o perioadă mai aproape de achitare (IAS 19.7).
3273.    Cheltuieli de constituire – Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei entităţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii). O entitate poate include cheltuielile de constituire la “Active”, caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situaţie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nici o distribuire de profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate. Sumele înregistrate la “Cheltuieli de constituire” trebuie explicate în note (OMFP 1752/ 2005).
3274.    Cheltuieli de exploatare şi evaluare – Cheltuieli suportate de o entitate în legătură cu exploatarea şi evaluarea resurselor minerale înainte ca fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială a extragerii resursei minerale să fie demonstrabile (IFRS 6A).
3275.    Cheltuieli de judecată – Sumă de bani pe care este obligat s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, partea care a pierdut un proces părţii care a câştigat procesul.
3276.    Cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile – Reprezintă, în sensul Codului fiscal, următoarele cheltuieli: a. cheltuielile efectuate cu editarea publicaţiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative şi în limita cotelor prevăzute în contractele de distribuţie, cu condiţia reflectării în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor potrivit reglementărilor contabile; b. cheltuieli generate de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a aplicării proratei, în conformitate cu prevederile legale, precum şi în alte situaţii când taxa pe valoarea adăugată este înregistrată pe cheltuieli, în situaţia în care taxa pe valoarea adăugată este aferentă unor bunuri sau servicii achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile; c. cheltuielile reprezentând valoarea creanţelor comerciale înstrăinate, potrivit legii; d. dobânzile şi daunele-interese, stabilite în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane rezidente/ nerezidente sunt cheltuieli deductibile pe măsura înregistrării lor; e. pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu; f. cheltuielile efectuate pentru transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă; g. cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată plătită într-un stat membru aferentă bunurilor sau serviciilor achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile; h. cheltuielile privind serviciile care vizează eficientizarea, optimizarea, restructurarea operaţională şi/ sau financiară a activităţii contribuabilului. Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi: a. cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către contribuabil; b. cheltuielile efectuate potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; c. cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale; d. cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare (se includ în categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor); e. cheltuielile de transport şi de cazare în ţară şi în străinătate, efectuate pentru salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme; f. contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit; g. taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă; i. cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii; j. cheltuielile de cercetare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil; k. cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării conform cu standardele de calitate; l. cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor; m. taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale; n. pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în următoarele cazuri: 1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti; 2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori; 3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor; 4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul; o. cheltuielile efectuate de operatorii economici cu evaluarea/ reevaluarea activelor fixe corporale care aparţin domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, primite în administrare/ concesiune, după caz, cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului instituţiei titulare a dreptului de proprietate; p. cheltuielile efectuate de operatorii economici cu înscrierea în cărţile funciare sau cărţile de publicitate imobiliară, după caz, a dreptului de proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor publice primite în administrare/ concesiune, după caz, cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului instituţiei titulare a dreptului de proprietate; r. cheltuielile înregistrate ca urmare a restituirii subvenţiilor primite, conform legii, de la Guvern, agenţii guvernamentale şi alte instituţii naţionale şi internaţionale; s. cheltuielile cu beneficiile acordate salariaţilor în instrumente de capitaluri cu decontare în numerar la momentul acordării efective a beneficiilor, dacă acestea sunt impozitate în conformitate cu prevederile legale (L 571/ 2003).
3277.    Cheltuieli eligibile – Cheltuielile efectuate e beneficiar, aferente proiectelor finanţate în cadrul programelor operaţionale, care pot fi finanţate atât din instrumentele structurale, cât şi din cofinanţarea publică şi/ sau cofinanţarea privată, conform reglementărilor legale comunitare şi naţionale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor (OUG nr. 64/ 2009).
Cheltuielile legate de investiţiile iniţiale. Pentru IMM-uri, costurile pentru studiile pregătitoare şi serviciile de consultanţă legate de investiţie se consideră eligibile (Schema ajutor de stat 25.01.2010).
3278.    Cheltuieli în avans – Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior (OMFP 3055/ 2009).
3279.    Cheltuieli judiciare – Sunt cheltuieli necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, retribuirea apărătorului precum şi orice cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal. În aceste cheltuieli sunt cuprinse şi sumele cuvenite martorului, expertului, interpretului.
3280.    Cheltuieli terminale – Remunerarea furnizorului de serviciu universal pentru distribuirea pe teritoriul României a trimiterilor poştale expediate din afara teritoriului României (OG 31/ 2002).
3281.    Cheltuielile secţiunii de dezvoltare – Sunt reprezentate de următoarele: a. cheltuieli de capital; b. proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile de postaderare; c. transferuri pentru cheltuieli de capital; d. alte transferuri interne pentru cheltuieli de capital (O.G. 63/ 2010).
3282.    Cheltuielile secţiunii de funcţionare – Sunt reprezentate de următoarele: a. cheltuieli de personal; b. bunuri şi servicii; c. dobânzi; d. subvenţii; e. transferuri curente între unităţile administraţiei publice; f. alte transferuri pentru cheltuieli curente; g. asistenţă socială; h. rambursări de credite; i. alte cheltuieli; j. împrumuturi pentru instituţii şi servicii publice locale sau activităţi finanţate integral din venituri proprii (O.G. 63/ 2010).
3283.    Cheltuire – Acţiunea de a cheltui şi rezultatul ei.
3284.    Cheltuitor – Persoană care cheltuieşte mult şi fără rost, risipitor.
3285.    Chema – A spune, a striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc; a pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acţiune, la un fapt, a solicita, a apela la; a evoca; a ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte undeva, într-un anumit loc; a mobiliza armata; a avea numele, a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti.
3286.    Chemare – Acţiunea de a chema şi rezultatul ei; exprimare orală sau în scris a dorinţei cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc; strigăt, ţipăt (care cheamă); proclamaţie; îndemn de a participa la o acţiune, la un fapt; ordin, dispoziţie (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc; înclinaţie, vocaţie; misiune, menire.
3287.    Chemare în garanţie – Cerere prin care o parte din proces cere organului de judecată să introducă în instanţă un terţ care s-o apere împotriva părţii adverse.
3288.    Chemare la judecată – Acţiune intentată unei persoane.
3289.    Chemat – Care posedă însuşirile, mijloacele, vocaţia necesară pentru a face ceva.
3290.    Chenzinal – Care are loc la fiecare chenzină.
3291.    Chenzină – Salariu pe care cineva îl primeşte la fiecare jumătate de lună; perioadă de timp care trece între o chenzină şi alta (avans şi/ sau lichidare).
3292.    Chepeng – Uşă sau capac orizontal sau uşor înclinat, cu care se încheie intrarea într-o pivniţă, într-o magazie de navă, etc.; oblon la o fereastră, la un galantar sau la o uşă de prăvălie, care se poate ridica sau lăsa vertical.
3293.    Cherestea – Material lemnos, cu cel puţin două feţe plane şi paralele, rezultat din tăierea buştenilor la gater şi întrebuinţat de obicei în construcţie; construcţie fizică solidă a unei persoane, structură osoasă.
3294.    Cherestegerie – Depozit de cherestea; comerţ cu cherestea.
3295.    Cherestegiu – Negustor de cherestea; persoană care lucrează cherestea.
3296.    Cherhana – Construcţie (şi mică întreprindere) situată în imediata apropiere a unei ape şi destinată primirii, sortării, preparării şi depozitării temporare a peştelui prins în zona respectivă.
3297.    Chesat – Lipsă de vânzare într-o întreprindere comercială; criză comercială.
3298.    Cheson – Fiecare dintre despărţirile cu pereţi metalici care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie; dulap pentru păstrarea efectelor la bordul unei nave; construcţie de forma unei cutii, care serveşte la executarea fundaţiilor sub apă sau în terenurile umede, precum şi la repararea unei nave sub linia de plutire; vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o ladă de tablă închisă, împărţită în compartimente, destinat pentru transportul muniţiei.
3299.    Chesonier – Muncitor specializat în executarea lucrărilor la cheson.
3300.    Chestiuni prealabile – Reprezintă probleme de altă natură decât penală a căror soluţionare trebuie să se rezolve cu anticipaţie faţă de chestiunile care privesc fondul cauzei penale (art. 44 C.Proc.Civ.).
3301.    Chestiuni prejudiciare – Probleme a căror rezolvare depinde de soluţionarea cauzei, dar ele nu sunt soluţionate de instanţa penală ci sunt trimise la instanţa corespunzătoare, chiar instanţa civilă, până la pronunţarea căreia judecata este suspendată. Legea procesuală penală prevede o singură situaţie de acest fel, atunci când acţiunea civilă a fost introdusă în faţa instanţei civile judecarea acesteia se suspendă până la soluţionarea definitivă a procesului penal (art. 19 C.Proc.Pen.).
3302.    Chestor – General; şeful unei chesturi.
3303.    Chestură – Organ poliţienesc imediat superior unui comisariat; local unde este instalat acest serviciu.
3304.    Chetă – Acţiunea de a strânge prin contribuţie voluntară o sumă de bani pentru un anumit scop.
3305.    Chezăşie – Garanţie.
3306.    Chiciură – Cristale de gheaţă care se depun iarna pe crengi, pe sârme, etc.; promoroacă.
3307.    Chilipir – Afacere avantajoasă, câştig neaşteptat; lucru foarte ieftin, marfă luată pe un preţ avantajos.
3308.    Chimic – Care aparţine chimiei, privitor la chimie; care utilizează substanţe şi metode din domeniul chimiei.
3309.    Chimicale – Nume generic dat produselor chimice (folosite în gospodărie).
3310.    Chimie – Ştiinţă care studiază compoziţia, structura şi proprietăţile substanţelor, transformarea lor prin regruparea atomilor componenţi, precum şi combinaţiile noi ale substanţelor rezultate în urma acestor transformări.
3311.    Chimism – Totalitatea reacţiilor chimice ale organismului.
3312.    Chimist – Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie.
3313.    Chimişti – Persoane/ funcţii care efectuează cercetări, îmbunătăţesc sau dezvoltă concepte, teorii şi metode operaţionale ori aplică cunoştinţele ştiinţifice referitoare la chimie pentru a dezvolta cunoştinţe noi sau produse, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii şi a procesului de control (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
3314.    Chimiza – A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie şi în agricultură, a prelucra prin procedee chimice.
3315.    Chimizare – Faptul de a chimiza.
3316.    Chintesenţă – Ceea ce este esenţial, de bază într-un lucru, într-o concepţie, etc.
3317.    Chiriaş – Persoană sau instituţie, organizaţie, etc. care ia cu chirie o locuinţă, sediul unei instituţii, unui magazin, etc. în temeiul unui contract de locaţiune.
3318.    Chirie – Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (în special a unei locuinţe); suma plătită de beneficiarul unui contract de locaţiune.
3319.    Chirie contingentă – Acea parte a plăţilor de leasing care nu are o valoare determinată, dar este stabilită în funcţie de valoarea viitoare a unui factor ce se modifică altfel decât o dată cu trecerea timpului (de exemplu, un procentaj din vânzările viitoare, gradul de utilizare viitoare, indici viitori de preţ, reţele viitoare ale dobânzilor practicate pe piaţă) (IAS 17.A).
3320.    Chirurg – Medic specialist în chirurgie.
3321.    Chirurgical – Care aparţine chirurgiei, care se referă la chirurgie, care se realizează cu ajutorul chirurgiei.
3322.    Chirurgie – Ramură a medicinii care tratează bolile cu ajutorul intervenţiilor chirurgicale (operaţii).
3323.    Chitanţă – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani (la casierie, etc.), a unor bunuri, etc.; înscris prin care un creditor recunoaşte că a primit plata creanţei; orice titlu ce atestă o descărcare de plată; dovada executării unei prestaţii sau descărcări de o obligaţie (debitorul acre a efectuat o plată are dreptul la o chitanţă care să îi servească drept dovadă).
3324.    Chitanţier – Carnet sau registru cu foi detaşabile pentru întocmirea chitanţelor.
3325.    Chiul – Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii; înşelătorie.
3326.    Chiulangiu – Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înşeală, se sustrage de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii.
3327.    Chiverniseală – Faptul de a (se) chivernisi; ceea ce a chivernisit cineva.
3328.    Chivernisi – A administra, a conduce; a face economii, a agonisi; a ajunge sau a face să ajungă la o situaţie materială bună;  a (se) căpătui, a (se) pricopsi; a (se) aproviziona, a (se) îndestula.
3329.    Chivernisire – Acţiunea de a (se) chivernisi.
3330.    Chivernisit – Care are o situaţie materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogăţit.
3331.    Chivernisitor – Administrator, conducător, cârmuitor.
3332.    Chix – Nereuşită, eşec (ruşinos) într-o acţiune, într-o manifestare.
3333.    Cibernetic – Ştiinţă care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor şi controlului în sistemele tehnice şi în organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale; care aparţine ciberneticii, privitor la cibernetică.
3334.    Cibernetician – Specialist în cibernetică.
3335.    Ciclon – Vânt puternic, cu deplasarea aerului în spirală, însoţit de ploi torenţiale şi de descărcări electrice, specific regiunilor tropicale; uragan, taifun; regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mişcare convergentă; aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forţei centrifuge.
3336.    Ciclu – Succesiune de fenomene, stări, operaţii, manifestări etc. care se realizează într-un anumit interval de timp şi care epuizează, în ansamblul lor, evoluţia unui anumit proces, (repetabil); totalitatea fenomenelor, faptelor, acţiunilor etc. legate între ele; durata unui ciclu; diagramă care reprezintă un ciclu; lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe; valorile succesive pe care le capătă o mărime periodică în cursul unei perioade date.
3337.    Ciclu anual – Perioadă de un an în care pământul face o rotaţie completă în jurul soarelui.
3338.    Ciclu de audit – Înseamnă perioada de timp în care toate activităţile unei organizaţii sunt auditate (Reg. CE 761/ 2001).
3339.    Ciclu lung de fabricaţie – Reprezintă un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare (OMFP 3055/ 2009).
3340.    Ciclu solar – Perioadă de 28 de ani după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleaşi zile din săptămână.
3341.    Ciclul de afaceri – Fluctuaţi periodice ale nivelului activităţii economice în jurul tendinţei de creştere pe termen lung. Este format din perioade de expansiune, în care creşterea economică înregistrează niveluri ridicate, urmate de perioade de stagnare în care nivelul activităţii economice sporeşte lent sau chiar înregistrează scăderi. Fluctuaţiile sunt neregulate, durata şi mărimea lor variind atât între ţări, cât şi în timp, în aceeaşi ţară (business cycle).
3342.    Ciclul de exploatare – Perioada de timp dintre achiziţionarea activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea lor în numerar sau echivalente de numerar. Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie (IAS 1.57, OMFP 1752/ 2005).
3343.    Ciclul de producţie – Totalitatea operaţiunilor pentru crearea unui produs (serviciu).
3344.    Ciclurile activităţii economice – Fluctuaţii ale activităţii economice naţionale, constând în alternarea unor perioade de expansiune cu altele de contracţie, cu durate şi intensităţi diferite; în mod obişnuit aceste fluctuaţii sunt înregistrate la nivelul produsului intern brut (PIB).
3345.    CIF – Pentru INCOTERMS, cost insurance and freight, cost asigurare şi navlu, port de destinaţie convenit. Termenul CIF comportă pentru vânzător aceleaşi obligaţii pe care le implică termenul CFR în sarcina lui. În plus însă, vânzătorului îi revine obligaţia să facă asigurarea maritimă pentru acoperirea riscurilor cumpărătorului privind pierderea sau avarierea mărfii în timpul transportului. Această obligaţie a vânzătorului vizează numai o acoperire minimă a riscului menţionat. În îndeplinirea ei, vânzătorul trebuie să se încheie contractul de asigurare şi să achite prima de asigurare. Termenul CIF este comparabil numai cu transportul maritim şi fluvial de mărfuri.
Pentru RAFTD, Cost Insurance Freight, named point of destination. Termenul corespunde aceleiaşi condiţii din INCOTERMS şi exprimă regula potrivit căreia în preţul mărfii este inclusă asigurarea maritimă şi orice cheltuieli de transport până la punctul de destinaţie stabilit.
3346.    CIF landed – Formă a clauzei CIF care se distinge prin aceea că la elementele caracteristice unei asemenea vânzări se adaugă costul descărcării mărfurilor în portul de destinaţie convenit, care se suportă de vânzător.
3347.    Cifra – A se evalua (în cifre) la; a aplica unui text un cifru.
3348.    Cifra de afaceri netă – Cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entităţii, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri. În cazul entităţilor care au realizat operaţiuni de leasing financiar, radiate din Registrul general şi care, la data intrării în vigoare a reglementărilor, mai au în derulare contracte de leasing, în cifra de afaceri netă se include şi dobânda cuvenită acestor contracte, aferentă perioadei de raportare (OMFP 3055/ 2009).
3349.    Cifraj – Cifrare.
3350.    Cifrare – Faptul de a cifra.
3351.    Cifrat – Scris în cifru.
3352.    Cifră – Simbol grafic (care reprezintă unul dintre numerele de la zero până la nouă) folosit pentru scrierea numerelor; număr; volum, sumă, cantitate reprezentată prin cifre; număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanţe, a unui fenomen.
3353.    Cifră de afaceri – Expresie care reprezintă volumul global al încasărilor din vânzări şi prestări servicii efectuate de într-un an fiscal de un agent economic.
3354.    Cifre corespondente – Date comparative.
3355.    Cifrele perioadei curente – Valori şi alte informaţii publicate care au legătură cu perioada curentă.
3356.    Cifric – Exprimat în cifre, numeric.
3357.    Cifru – Sistem de semne convenţionale cu care se transmit comunicări secrete; combinaţie de litere sau de cifre cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaşte sau lacăte cu închizătoare secretă.
3358.    Cineri gloria sera venit – Prea târziu vine gloria când eşti cenuşă.
3359.    Cilindra – A îndesa şi a nivela un strat rutier cu ajutorul unui compresor.
3360.    Cilindrare – Acţiunea de a cilindra şi rezultatul ei.
3361.    Cilindree – Volumul cilindrului unei maşini cu piston, cuprins între cele două poziţii opuse ale pistonului.
3362.    Cilindric – Care are forma unui cilindru.
3363.    Cilindru – Piesă cilindrică componentă a unor maşini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de maşină tubular în interiorul căruia se deplasează un piston (la motoarele cu ardere internă, la maşini cu abur, la compresoare, etc.); joben.
3364.    Ciment – Material de construcţie în formă de pulbere fină, obţinut prin măcinarea clincherului şi care, în contact cu apa, face priză şi se întăreşte.
3365.    Cimenta – A lega, a consolida cu ciment; a face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida.
3366.    Cimentare – Acţiunea de a (se) cimenta.
3367.    Cincinal – Care se întinde pe o perioadă de cinci ani; plan (economic) întocmit pe o perioadă de cinci ani.
3368.    Cineast – Specialist în tehnica sau arta cinematografică, persoană care realizează filme.
3369.    Cinefil – Persoană amatoare de filme, care frecventează mult spectacolele cinematografice.
3370.    Cinegetic – De vânătoare, privitor la vânătoare.
3371.    Cinema – Cinematograf.
3372.    Cinemascop – Procedeu de proiecţie a filmelor cinematografice pe un ecran lat, care măreşte apreciabil câmpul vizual al spectatorului; film realizat prin acest procedeu.
3373.    Cinematecă – Arhivă în care se păstrează filmele cinematografice; cinematograf în care sunt proiectate filme reprezentative din istoria cinematografiei.
3374.    Cinematic – Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mişcării corpurilor, independent de masele lor şi de cauzele care produc mişcarea; care aparţine cinematicii; privitor la cinematică.
3375.    Cinematograf – Local de spectacole destinat proiectării filmelor cinematografice în faţa publicului spectator; cinema; cinematografie.
3376.    Cinetic – Care ţine de mişcare, privitor la mişcare; ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei.
3377.    Cinste – Onestitate, probitate, corectitudine; virtute, fidelitate, castitate; respect, stimă, consideraţie, preţuire; onoare, favoare; ceremonial, paradă, fast; dar, cadou, plocon; ospăţ, ospătare (în care predomină băutura).
3378.    Cinsti – A respecta, a onora, a preţui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită; a face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva bacşiş; a ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumaţia cuiva; a închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva; a bea o băutură alcoolică.
3379.    Cinstire – Acţiunea de a (se) cinsti şi rezultatul ei; consideraţie, respect; demnitate înaltă ocupată de cineva.
3380.    Cinstit – Care este de bună credinţă; onest, corect; care nu înşeală; virtuos, fidel, cast; vrednic de respect; stimat, onorat.
3381.    Ciocni – A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot); a lovi un obiect fragil, producându-i o crăpătură, o plesnitură; a face să crape, să pleznească; a fi sau a veni în contradicţie (despre interese, idei); a se încăiera, a se bate (despre armate, oameni, etc.).
3382.    Ciocnire – Acţiunea de a (se) ciocni; lovire (însoţită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură; luptă între interese sau idei diferite; bătălie, luptă între două grupuri adverse de oameni.
3383.    Ciocnit – Faptul de a se ciocni; crăpat, plesnit; ţicnit.
3384.    Ciocnitură – Ciocnire; crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul).
3385.    CIP – Carriage and insurance paid to, fracht şi asigurare plătite până la, locul de destinaţie convenit. Termenul CIF comportă pentru vânzător aceleaşi obligaţii pe care le implică termenul CFR în sarcina lui. În plus însă, vânzătorului îi revine obligaţia să facă asigurarea maritimă pentru acoperirea riscurilor cumpărătorului privind pierderea sau avarierea mărfii în timpul transportului. Această obligaţie a vânzătorului vizează numai o acoperire minimă a riscului menţionat. În îndeplinirea ei, vânzătorul trebuie să încheie contractul de asigurare şi să achite prima de asigurare. Termenul CIF este comparabil numai cu transportul maritim şi fluvial de mărfuri.
3386.    Circuit – Ansamblu de fire şi dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent; sistem de conducte sau de medii prin care pot circula particule materiale; mişcare a capitalului industrial sau a fondurilor unei întreprinderi în sfera producţiei şi a circulaţiei (de la forma bănească la forma productivă, apoi la forma marfă şi din nou la forma bănească); mişcare a mărfurilor; proces de transformare şi de prelucrare a materiei prime în produse finite; distanţă de străbătut pe un traseu mai mult sau mai puţin circular, stabilit dinainte; drum, distanţă parcursă de cineva sau de ceva (pe un itinerar prestabilit, şi cu întoarcerea la punctul de plecare.
3387.    Circuit civil – Totalitatea faptelor şi actelor juridice în temeiul cărora se nasc raporturi juridice civile. Sunt în circuitul civil toate bunurile şi valorile susceptibile de a fi dobândite, conservate, administrate sau înstrăinate prin acte juridice civile.
3388.    Circuit de distribuţie – Ruta aleasă de producător (vânzător) pentru a-şi vinde marfa.
3389.    Circuit economic – Totalitatea operaţiunilor pentru producerea, circulaţia, repartizarea şi consumul unui produs; model economic care ilustrează interacţiunile existente între gospodării şi firme care schimbă pe piaţă bunuri şi servicii, precum şi resurse de producţie.
3390.    Circuit economic mondial – Expresie prin care se desemnează totalitatea schimburilor economice de valori materiale şi rezultate ale creaţiei tehnico-ştiinţifice ce au loc între popoare sau între diferite state.
3391.    Circuitul auditului – Stabilirea fluxurilor informaţiilor, atribuţiile şi responsabilităţile referitoare la acestea, precum şi arhivarea documentaţiei justificative complete, pentru toate stadiile desfăşurări unei acţiuni, care să permită totodată reconstituirea operaţiunilor de la suma totală până la detalii individuale şi invers (L 672/ 2002).
3392.    Circula – A fi în mişcare, a se deplasa; a umbla; a se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit şi la anumite ore); a fi în mişcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare); a se transmite de la unul la altul, a se răspândi; a întrebuinţa în mod curent; a avea valoare.
3393.    Circulant – Care circulă; pus, aflat în circulaţie; de jur împrejur.
3394.    Circular – În formă de cerc, care descrie un cerc; dispoziţie, directivă, ordin de serviciu care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei din subordine.
3395.    Circulară – Instrucţiune trimisă de un superior ierarhic funcţionarilor din subordinea sa, cuprinzând indicaţii în aplicarea legilor şi regulamentelor şi nu decizii. Circulara nu poate fi atacată în contenciosul administrativ.
3396.    Circulaţia materialelor lemnoase – Acţiunea de transport a materialelor lemnoase între două locaţii, folosindu-se în acest scop orice mijloc de transport, şi/ sau transmiterea proprietăţii asupra materialelor lemnoase (L 46/ 2008).
3397.    Circulaţia terenurilor – Schimbarea titularilor de drept de proprietate sau de exploatare asupra terenurilor prin acte de vânzare-cumpărare, donaţie, concesiune, arendare, etc. (Legea nr. 350/ 2001).
3398.    Circulaţie – Faptul de a circula; mişcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicaţie; mişcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent, etc. în interiorul unui circuit, al unei conducte; transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani şi a banilor în mărfuri.
3399.    Circulaţie fiduciară – Circulaţie a monedei fiduciare.
3400.    Circulus vitiosus/ circulus in demonstrando (probando) – Cerc vicios/ cerc în procesul demonstraţiei (argumentării).
3401.    Circumferinţă – Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix numit centru; cerc, lungimea unui cerc; liniile împrejmuitoare ale unui corp, a unui loc de formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp.
3402.    Circumscrie – A delimita o problemă, un  lucru, etc., a restrânge la un anumit cadru; a trasa un cerc să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc.
3403.    Circumscriere – Acţiunea de a circumscrie şi rezultatul ei.
3404.    Circumscripţie – Subdiviziune a unei unităţi administrativ teritoriale, organizată în vederea desfăşurării în bune condiţii a unei activităţi (financiare, sanitare, de poliţie/ miliţie, de alegeri, etc.) în cadrul statului; instituţie, serviciu etc. care asigură desfăşurarea unei activităţi; circă.
3405.    Circumspect – Care vorbeşte şi acţionează cu prudenţă, cu rezervă; care trădează, care exprimă prudenţă; precaut, prudent, rezervat.
3406.    Circumspecţie – Prudenţă, precauţie, rezervă.
3407.    Circumstanţă – Împrejurare (particulară) care însoţeşte o întâmplare, un fapt, o acţiune sau un fenomen; totalitatea unor condiţii date; stări, situaţii, întâmplări, calităţi sau alte date care nu fac parte din conţinutul infracţiunii dar care au legătură cu fapta săvârşită sau cu persoana făptuitorului şi pot spori sau atenua pericolul social al faptei ori periculozitatea infractorului.
3408.    Circumstanţe agravante – Circumstanţă ce duce la mărirea pedepsei faţă de sancţiunea normală (normată) dată în asemenea cazuri; împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui inculpat.
3409.    Circumstanţe atenuante – Circumstanţă ce duce la micşorarea pedepsei faţă de sancţiunea prevăzută pentru asemenea infracţiuni; împrejurări care contribuie la micşorarea vinii unui inculpat.
3410.    Circumstanţe excepţionale – Orice eveniment care are drept rezultat necesitatea ca mărfurile să fie utilizate pentru încă un interval de timp pentru a îndeplini scopul operaţiunii de admitere temporară (Reg. CEE 2454/ 92).
3411.    Cita – A menţiona, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma, etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu;  a reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat; a chema pe cineva înaintea unei instanţe judecătoreşti în calitate de parte într-un proces, de martor, etc.
3412.    Citabil – Care poate fi citat, vrednic de menţionat.
3413.    Citadin – Orăşenesc; orăşean.
3414.    Citare – Acţiunea de a cita şi rezultatul ei.
3415.    Citat – Fragment dintr-o lucrare scrisă, reprodus întocmai şi de obicei cu indicarea exactă a izvorului, în scopul de a întări şi a ilustra o idee sau o argumentare; citaţie.
3416.    Citaţie – Invitaţie oficială scrisă, act procedural scris prin care o persoană este chemată să se înfăţişeze la o anumită dată înaintea unei instanţe judecătoreşti, organelor de urmărire penală sau a unei autorităţi (art. 175 C.Proc.Pen.); citare; hârtie oficială care cuprinde această invitaţie. Citaţia are caracter de ordin şi obligă persoana citată să se prezinte la data şi locul indicat, în caz de neprezentare putându-i-se aplica amenda judiciară prevăzută de lege. Citaţia este scrisă dar chemarea se poate face şi prin notă telefonică.
3417.    Citaţiune – Citaţie.
3418.    Citeţ – Care se poate citi uşor; desluşit, vizibil.
3419.    Citi – A parcurge un text (pronunţând cuvintele sau nu) pentru a lua la cunoştinţă de cele scrise; a rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conţinutul lui; a interpreta indicaţiile topografice ale unei hărţi sau ale unui plan şi a reconstitui după ele o conformaţie a terenului; a înregistra, a desluşi indicaţiile date de un contor, de un barometru, de un indicator, etc.; a descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse, etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale, din manifestarea gesturilor sale; a învăţa, a studia (parcurgând scrieri, izvoare, etc.); a se instrui, a se cultiva.
3420.    Citire – Acţiunea de a citi; lectură; descifrare, interpretare.
La unele burse prin acest termen se desemnează citirea cu voce tare a listei de titluri în ordinea înscrierii lor pe lista de cotaţii. Odată citit, titlul este negociabil şi se trece la următorul.
3421.    Citit – Instruit, învăţat; erudit.
3422.    Cititor – Persoană care citeşte.
3423.    Ciur – Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr-o reţea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori din piele perforată, fixată pe o ramă; cantitate de material câtă poate intra într-un ciur; unealtă specială pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care este întinsă o reţea de sârmă, o tablă perforată, etc.; ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează.
3424.    Ciuruc – Lucru fără valoare, rămăşiţă bună de aruncat, rest care nu este bun de nimic, vrednic de dispreţ.
3425.    Civic – Care aparţine cetăţenilor, privitor la cetăţeni, cetăţenesc.
3426.    Civil – Care priveşte pe cetăţenii unui stat (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii) sau care aparţine, este specific acestor cetăţeni; care se referă la raporturile juridice ale cetăţenilor între ei (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii), precum şi la raporturile economice ale acestora cu organele şi organizaţiile statului; persoană îmbrăcată în haine obişnuite (nu militare sau preoţeşti), cetăţean al unui stat, cu excepţia militarilor şi a preoţilor.
3427.    Civilie – Viaţă, stare, condiţie de om civil, de cetăţean care nu este nici militar, nici preot.
3428.    Civilist – Jurist specialist în dreptul civil.
3429.    Civiliza – A face să devină sau a deveni civilizat.
3430.    Civilizare – Acţiunea de a (se) civiliza.
3431.    Civilizat – Care are o cultură şi o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizaţie, la un standard de viaţă ridicat; care este manierat, politicos.
3432.    Civilizator – Care civilizează, care răspândeşte civilizaţia.
3433.    Civilizaţie – Nivel de dezvoltare materială şi spirituală a societăţii într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat, etc.; cultură (materială sau spirituală); nivel înalt de dezvoltare a unei societăţi.
3434.    Civism – Atitudine, zel, devotament de care dă dovadă un bun cetăţean.
3435.    Cizela – A prelucra, a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul, etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit; a aduce îmbunătăţiri (de stil, de exprimare) unei lucrări (literare, ştiinţifice); a ciopli; a face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate, cultură.
3436.    Cizelare – Acţiunea de a (se) cizela şi rezultatul ei.
3437.    Cizelat – Obiect metalic prelucrat, finisat, ornamentat cu dalta, cu ciocanul, etc.; opere literare, ştiinţifice îmbunătăţite (din punct de vedere al stilului, al exprimării), care şi-a însuşit deprinderi civilizate, cultură, etc.
3438.    Cizmar – Persoană care se ocupă cu confecţionarea şi repararea încălţămintei; pantofar, ciubotar.
3439.    Cizmă – Încălţăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până, spre (sau peste) genunchi, ciubotă.
3440.    Cizmărie – Meseria, meşteşugul cizmarului, ciubotărie; atelierul cizmarului, ciubotărie.
3441.    Clama – A se manifesta în termeni violenţi sau cu strigăte; a chema cu voce tare, a se plânge cu glas ridicat.
3442.    Clamare – Faptul de a clama.
3443.    Clamă – Piesă de metal de diferite forme şi mărimi, care se întrebuinţează pentru prins două sau mai multe foi volante, părul la femei, etc.
3444.    Clamoare – Strigăt de protest, de nemulţumire, de ajutor.
3445.    Clan – Comunitate formată din oameni legaţi prin relaţii de rudenie şi de limbă; clică.
3446.    Clandestin – Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege).
3447.    Clandestinitate – Caracterul a ceea ce este clandestin; caracterul unui act sau a unei situaţii juridice de a fi ascunsă celor ce trebuie să o cunoască. De pildă o posesie este clandestină când nu poate fi cunoscută de adevăratul proprietar; o căsătorie este clandestină când nu este precedată sau însoţită de formalităţile legale de publicitate.
3448.    Clar – Care se distinge bine, desluşit, vizibil, limpede, care împrăştie o lumină limpede, strălucitoare; care este lipsit de impurităţi; care răsună distinct, precis; uşor de înţeles, evident, lămurit; care pătrunde uşor, înţelege bine lucrurile; care se exprimă limpede.
3449.    Clarifica – A face să devină sau a deveni (mai) clar, (mai) uşor de înţeles; a (se) lămuri, a (se) desluşi.
3450.    Clarificare – Acţiunea de a (se) clarifica.
3451.    Clarificator – Care clarifică, limpezeşte, lămureşte.
3452.    Clarisim – Care este foarte clar.
3453.    Claritate – Însuşirea unor obiecte de a fi clare, limpezime, puritate; calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis; calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, desluşite, lămurite.
3454.    Clarvăzător – Care vede desfăşurarea în viitor a unei situaţii mai clar, mai limpede decât alţii; care dovedeşte perspicacitate, clarviziune.
3455.    Clarviziune – Calitate cuiva de a pătrunde, de a pricepe un fenomen în toate amănuntele lui şi de a-i prevedea desfăşurarea în viitor mai limpede decât semenii săi.
3456.    Clasa – A aranja, a împărţi, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau pe categorii; a face o triere, a tria; a obţine un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs, etc.; a înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui; a scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii.
3457.    Clasabil – Care poate fi clasat.
3458.    Clasament – Ordinea în care sunt clasaţi concurenţii, potrivit rezultatelor obţinute; tabel care conţine această ordine.
3459.    Clasare – Acţiunea de a (se) clasa; grade de repartizare în care sunt încadrate persoane de aceeaşi condiţie, conform regulilor ce guvernează astfel de repartiţii (astfel funcţionarii, contribuabilii etc. sunt împărţiţi în clase).
3460.    Clasarea cauzei penale – Modalitate de întrerupere a urmăririi penale. Textul de lege stabileşte existenţa a două condiţii cumulative pentru aplicarea clasării: intervenirea oricărui caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute de lege şi inexistenţa învinuitului sau a inculpatului în cauză.
3461.    Clasat – Termen atribuit titlurilor în cazul în care debitorul său l-a cumpărat în scopul efectuării unui plasament şi nu cu intenţia de a-l vinde.
3462.    Clasă – Grup (mare) de obiecte, de elemente, de fiinţe, de fenomene care au însuşiri comune; fiecare din marile grupuri sociale, caracterizat de locul pe care îl ocupă într-un anumit sistem de producţie istoriceşte determinat, prin raportul în care se află faţă de mijloacele de producţie, prin rolul pe care îl are în organizarea socială, prin felul în care participă la producţia socială, prin cantitatea de care dispune din această producţie, prin interesele şi prin ideile lui; fiecare din diviziunile fundamentale ale regnului animal sau vegetal, mai mică decât încrengătura şi mai mare decât ordinul; unitate organizatorică de bază în sistemul învăţământului, compusă dintr-un număr de elevi care au aceeaşi vârstă, o pregătire şcolară egală şi învaţă împreună în cursul unui an pe baza aceleiaşi programe de învăţământ; unitate organizatorică într-un institut de artă, cuprinzând pe toţi elevii unui profesor, indiferent în ce an de studii se află; sală în care se ţin cursurile pentru asemenea grupuri de elevi; timpul în care se ţine o lecţie, oră de curs; categorie (după confort şi tarif) a vagoanelor, compartimentelor, cabinelor, etc. pentru călătoria cu trenul, vaporul, avionul, etc.; categorie, grad, rang care se acordă unui salariat pentru funcţii avute; grade de repartizare în care sunt încadrate persoane de aceeaşi condiţie, conform regulilor ce guvernează astfel de repartiţii (astfel funcţionarii, contribuabilii etc. sunt împărţiţi în clase; valoare.
3463.    Clasă de active – O grupare de active de aceeaşi natură şi cu utilizări similare, aflate în exploatarea unei entităţi (IAS 16.37, IAS 32.55).
3464.    Clasă de performanţă financiară – Este un indicator de performanţă utilizat la deducerea comisionului de plată pentru fondul de garantare şi risc bancar. a. categoria A – operatorii economici/ unităţile administrative teritoriale din această clasă au o situaţie financiară de cel mai înalt nivel, dispun de o capacitate de rambursare excelentă, neînregistrând iregularităţi la plata datoriilor către creditor; este improbabilă înregistrarea de pierderi; riscul aferent expunerilor este la nivel minim (punctaj – 0,5). b. categoria B – operatorii economici/ unităţile administrativ teritoriale din această clasă au o situaţie financiară şi o capacitate de rambursare foarte bune; este improbabilă apariţia unor iregularităţi la plata către creditor, iar dacă apar, sunt minore şi se pot rezolva rapid; nu sunt prevăzute înregistrările de pierderi; riscul aferent expunerilor pe această categorie este considerat scăzut (punctaj – 2,5). c. categoria C – operatorii economici/ unităţile administrativ teritoriale din această clasă au o situaţie financiară relativ bună, dar pot avea probleme legate de fluxul financiar; capacitatea de rambursare este de regulă adecvată, dar pot apărea iregularităţi la plata datoriilor către creditor, care se pot rezolva însă fără reeşalonări sau rescadenţări; este puţin probabilă înregistrarea de pierderi; riscul aferent expunerilor pe această categorie este considerat mediu, dar acceptabil prin monitorizarea strictă a angajamentelor (punctaj – 4,5). d. categoria D – operatorii economici/ unităţile administrativ teritoriale din această clasă au probleme legate de fluxul financiar care, în general, duc la apariţia de iregularităţi la plata datoriilor către creditor, rezolvabile uneori prin reeşalonarea sau rescadenţarea plăţilor; prezentând vulnerabilitate sporită la şocurile pieţei, beneficiarul are capacitate de rambursare atât timp cât nu există perturbări în mediul său economic; este posibilă înregistrarea de pierderi; riscul aferent expunerilor pe această categorie este considerat mare (punctaj – 6,5). e. categoria E – operatorii economici/ unităţile administrativ teritoriale din această clasă au probleme serioase legate de fluxul financiar; probabilitatea apariţiei unor iregularităţi la plata datoriilor către creditor este foarte mare, capacitatea de rambursare a angajamentelor fiind foarte fragilă; pierderile sunt, în majoritatea cazurilor, iminente; riscul de nerambursare a împrumutului este considerat maxim; expunerile nete pe acest tip de beneficiari se pot reduce doar prin aducerea unor garanţii colaterale de clasă superioară (punctaj – 8,5) (OMEF 1603/ 22.05.2008).
3465.    Clasă de valori mobiliare – Totalitatea valorilor mobiliare de acelaşi tip (acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat, etc.), care au aceleaşi clauze şi caracteristici (valoare nominală, drept de vot, drept de plată a dividendelor şi drepturi de preemţiune, drepturi de preferinţă etc., pentru acţiuni, şi valoare nominală, preţ, dobândă, durată/ scadenţă, condiţii de răscumpărare, plan de rambursare, drepturi de conversiune, pentru obligaţiuni) şi sunt emise de acelaşi emitent.
3466.    Clasic – Care serveşte ca model de perfecţiune, care poate fi luat drept model; care este scris după canoanele obişnuite, tradiţionale; de mare valoare, a cărui operă îşi păstrează importanţa de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-ştiinţific al unui popor sau al lumii; care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei acţiuni, ale unei situaţii, etc.; tipic, caracteristic, care este folosit în mod curent; care aparţine clasicismului, privitor la clasicism.
3467.    Clasicism – Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco-latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare al ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate, etc.; curent în arta şi literatura europeană, apărut în sec 17 în Franţa, caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru aspectul moral, prin urmărirea unui ideal, prin disciplinarea imaginaţiei şi a sensibilităţii, prin ordine, echilibru şi claritate; perioadă din istoria culturii universale sau naţionale ale cărei creaţii reprezintă un maximum de realizare artistică pentru etapa respectivă.
3468.    Clasicitate – Însuşirea de a fi clasic.
3469.    Clasicizant – Care imită formele clasice, care urmează modelele clasice.
3470.    Clasifica – A împărţi sistematic, a repartiza pe clase sau într-o anumită ordine; a ocupa sau a stabili cuiva un anumit loc la un examen, la un concurs, etc. pe baza notelor, calificativelor, rezultatelor obţinute.
3471.    Clasificare – Acţiune de a (se) clasifica şi rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificaţie.
3472.    Clasificare bugetară – Gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare (L 273/ 2006).
3473.    Clasificarea infracţiunilor – Concept întâlnit în teoria dreptului penal care constă în operaţia de grupare a infracţiunilor după anumite criterii, ceea ce are ca efect o mai bună cunoaştere şi înţelegere a acestora. Clasificarea infracţiunilor se poate realiza, de regulă, pe baza următoarelor criterii: obiectul juridic, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă a infracţiunii.
3474.    Clasificator – Persoană care clasifică; carte, îndrumător, indicator în care se clasifică ceva; care clasifică, care serveşte la clasificare.
3475.    Clasificaţie – Clasificare.
3476.    Clasificaţie bugetară – Gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare după natura şi efectul lor economic (L 273/ 2006).
Gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare (L 500/ 2002).
3477.    Clasificaţie economică – Gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic (L 500/ 2002).
3478.    Clasificaţie funcţională – Gruparea cheltuielilor după destinaţia lor, pentru a evalua alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice (L 500/ 2002; L 273/ 2006).
3479.    Clasor – Obiect (mapă, album, cutie, dulap, etc.) special confecţionat pentru păstrarea diferitelor lucruri clasate.