8448.    Fabrica – A produce o marfă în serie şi în cantităţi mari, prelucrând material primă într-o fabrică, într-o uzină, etc.
8449.    Fabricant – Proprietar şi conducător al unei fabrici; persoană (fizică sau juridică) care fabrică ceva.
8450.    Fabricare – Acţiunea de a fabrica.
Orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea sau operaţiunile specifice (Reg. CEE 2454/ 92).
8451.    Fabricat – Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină, etc.
8452.    Fabricaţie – Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină, etc.; producţia unei asemenea unităţi industriale.
8453.    Fabrică – Întreprindere industrială care foloseşte un sistem de maşini şi de instalaţii tehnice în vederea executării operaţiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie şi în cantităţi mari.
8454.    Fabulos – Sume de bani, preţuri, averi etc. care depăşesc orice închipuire; enorm, extraordinar; care aparţine lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat.
8455.    Face – A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect; a procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva; a construi, a clădi; a ridica, a aşeza; a găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare; a compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică; a stabili o lege, o convenţie, o înţelegere; a câştiga, a agonisi, a strânge bani, avere; a pregăti ceva într-un anumit scop; a aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile, etc.); a naşte; a procrea; a făta, a oua; a produce, a da roade; a scoate, a da muguri, frunze, flori, etc.; a căpăta, a dobândi, a-i părea; a întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să; a da cuiva posibilitatea să; a determina, a convinge; a sili, a obliga, a constrânge, a pune pe cineva să; a predispune la ceva; a îndemna; a preface, a schimba, a transforma în; a zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este, a califica; a învinui, a acuza pe cineva de; a săvârşi, a făptui, a comite; a provoca, a da naştere la, a cauza, a pricinui; a arăta, a manifesta, a acorda; a duce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini; a juca; a exercita, a practica o meserie; a studia, a urma un cursa sau o formă de învăţământ; a trage cuiva atenţia printr-un gest; a da cuiva să înţeleagă ceva printr-un semn; a parcurge, a străbate un drum sau o distanţă; a petrece, a parcurge un interval de timp; a se comporta; a se descurca într-un anume fel; a-i merge cuiva bine (sau rău); a o duce bine (sau rău);a prevesti, a cobi, a descânta; a valora, a preţui; a costa; a fi vrednic (de a), a merita (să); a se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia; a zice, a spune; a se produce, a se ivi, a se lăsa; a se desfăşura, a se deschide; a se naşte, a se produce (în cineva) deodată; a se bifurca, a se despărţi, a se ramifica; a ajunge la numărul de, la un total de; a îmbrăţişa cariera de, a deveni; a se preface, a disimula.
8456.    Facere – Acţiunea de a (se) face şi rezultatul ei; termen juridic ce desemnează o obligaţie de a face.
8457.    Facil – Care se face, se produce fără greutate, cu puţine eforturi; care pare făcut, realizat cu puţine eforturi, cu uşurinţă; superficial, uşor; care se acomodează uşor, care este uşor de mulţumit.
8458.    Facilita – A înlesni, a uşura îndeplinirea unei acţiuni, producerea unui fenomen etc.
8459.    Facilitare – Acţiunea de a facilita şi rezultatul ei; înlesnire, uşurare.
8460.    Facilitate – Însuşirea a ceea ce este facil; însuşirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu uşurinţă; înlesniri făcute cuiva.
8461.    Facilitate de descoperit – Autoritate dată de bancă unui client de a preleva pentru câteva zile o sumă superioară celei din cont sau superioară limitei de creditare.
8462.    Facilitate de plată – Denumire generică dată înlesnirii pe care o instituţie bancară o acordă clienţilor săi şi care se concretizează în sporirea posibilităţilor şi condiţiilor de acces ale acestora la fondurile sale.
8463.    Facilităţi – Activităţile desfăşurate de un aeroport, legate de intrarea şi ieşirea aeronavelor, a persoanelor, a bagajelor, a mărfurilor, a poştei şi altele asemenea, cu dotările tehnice de aviaţie şi de altă natură (Codul aerian 1997).
8464.    Facilităţi de finanţare – Expresie ce desemnează o categorie de împrumuturi speciale, altele decât tranşele de credit, susceptibile de a fi acordate de către Fondul Monetar Internaţional ţărilor membre, la cererea acestora, în cazuri speciale de deficite ale balanţelor lor de plăţi.
8465.    Facsimil – Reproducere exactă a unui text, a unei semnături, a unui desen sau a unei picturi cu ajutorul fotografiei, al fototipiei, prin copiere, etc.
8466.    Factaj – Distribuire a scrisorilor, banilor, coletelor, etc. la domiciliul destinatarilor.
8467.    Factor – Element, condiţie, împrejurare care determină apariţia unui proces, a unei acţiuni, a unui fenomen; mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relaţie care caracterizează un sistem fizico-chimic; mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material, etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite; funcţionar al poştei care aduce corespondenţa la destinaţie, poştaş.
Instituţie financiară care se angajează, contra unui comision, să preia creanţele clienţilor şi ţine contabilitatea întreprinderilor care i-au transferat creanţele lor.
Agent comercial (mercantile agent) împuternicit să încheie în nume propriu acte de vânzare a unor bunuri a căror posesie şi control i-au fost încredinţate de un principal; partea contractantă dintr-un contract internaţional de factoring care prin efectul unei cesiuni de creanţă dobândeşte de la aderent (cealaltă parte contractantă din acelaşi contract) creanţele pe care acesta le are faţă de cumpărătorul mărfii sale, asumându-şi şi obligaţia de a încasa acele creanţe, scop în care se subrogă în toate drepturile pe care partenerul lui contractual le are împotriva debitorilor respectivi.
8468.    Factor de risc (de accidentare şi îmbolnăvire profesională) – Factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) proprii elementelor implicate în procesul de muncă şi care pot provoca accidente de muncă sau boli profesionale. Factorii de risc constituie cauze potenţiale ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. După producerea acestor evenimente negative, factorii de risc se transformă în cauze ale accidentelor şi bolilor profesionale (OMMPS 225/ 1995).
8469.    Factor demografic – Element constitutiv al societăţii, exprimat de densitatea populaţiei, ritmul ei de creştere, structura şi mobilitatea ei.
8470.    Factor limitativ – Oricare condiţie ce limitează funcţiile şi/ sau folosirea solului (Cod bune practici fermă 2006).
8471.    Factor nociv – factor de risc a cărui acţiune asupra executantului duce, în anumite condiţii, la îmbolnăvirea acestuia (OMMPS 225/ 1995).
8472.    Factor periculos – Factor de risc a cărui acţiune asupra executantului duce, în anumite condiţii, la accidentarea acestuia (OMMPS 225/ 1995).
8473.    Factori de producţie – Resurse de producţie.
8474.    Factori exogeni cererii agregate – Factori determinanţi ai cereri agregate asupra cărora politica monetară, prin instrumentele sale specifice, nu exercită o influenţă directă sau indirectă semnificativă şi a căror acţiune este, ca atare, independentă de banca centrală (ex. politica fiscală, cererea externă pentru produsele româneşti etc.)(exogenous aggregate demand factors).
8475.    Factorie – Punct de schimb (comercial) pe un teritoriu străin (şi îndepărtat); punct unde se face cumpărarea vânatului şi aprovizionarea vânătorilor.
8476.    Factorii vinovăţiei – Factorii psihici care intră în componenţa laturii subiective a infracţiunii sunt factorul intelectiv (conştiinţa) şi factorul volitiv (voinţa). Conştiinţa, proces psihic cu funcţii determinate printre care un rol important îl joacă funcţia cognitivă, de cunoaştere şi înţelegere a realităţii înconjurătoare.
8477.    Factoring – Formă de finanţare înrudită cu creditul contra cesiunii de creanţe. O întreprindere transferă total/ parţial creanţele sale asupra debitorilor unui factor, casă de factoring (în general este o instituţie afiliată unei bănci mari). Factorul asigură acoperirea creanţelor şi ţine contabilitatea creditorilor mijlocind plăţile contra unui comision. Pentru plata cu anticipaţie a facturilor primite după fiecare tranzacţie încheiată mai primeşte o dobândă „pro rata temporis” asupra fondurilor avansate. Factorul îşi asumă riscurile cu privire la insolvabilitatea clienţilor.
8478.    Factotum – Persoană care (într-o instituţie, într-o organizaţie etc.) iniţiază, hotărăşte şi rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc.
8479.    Factura – A întocmi factura pentru o marfă.
8480.    Factură – Act justificativ privind vânzările şi cumpărările de mărfuri, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmeşte un astfel de act; structură, constituţie (intelectuală, psihică, morală etc.); caracter, aspect exterior, specific.
8481.    Facturier – Carnet care cuprinde formulare pentru facturi.
8482.    Facţios – Care face parte dintr-o facţiune; care urmăreşte să provoace destabilizare pentru interesele facţiunii sale.
8483.    Facţiune – Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune; partidă.
8484.    Facultate – Capacitate, posibilitate, însuşire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine; însuşire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acţiona, a se dezvolta, a realiza ceva; unitate didactică şi administrativă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior, condusă de un decan şi cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenţilor şi a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate.
8485.    Facultativ – Care este lăsat la alegerea sau voia cuiva, care nu este obligatoriu, benevol.
8486.    Faianţa – A acoperi ceva cu plăci de faianţă.
8487.    Faianţare – Acţiunea de a faianţa.
8488.    Faianţator – Muncitor calificat în operaţia de faianţare.
8489.    Faianţă – Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa de o anumită culoare, poroasă, acoperită cu smalţ, asemănător cu porţelanul, fabricat (de obicei) prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarţ, etc., varietăţi ale acestui produs, obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (şi adesea colorat).
8490.    Faimă – Renume, reputaţie (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva; veste neaşteptată, surprinzătoare, zvon.
8491.    Faimos – Care a devenit extrem de cunoscut (prin însuşirile sau defectele sale, prin faptele sale, etc.); vestit, celebru, renumit.
8492.    Fală – Trufie, îngâmfare, orgoliu; motiv de a se mândri cu cineva sau cu ceva; mândrie; strălucire, măreţie, pompă; glorie, faimă, renume.
8493.    Falconet – Turn de calibru redus.
8494.    Faleză – Mal înalt şi abrupt al unei mări, fluviu sau al unui lac; fâşie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze.
8495.    Falie – Ruptură apărută în scoarţa pământului, ca urmare a mişcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi.
8496.    Faliment – Situaţie de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaş, etc.; ruină, eşec total; administrarea şi lichidarea patrimoniului unui comerciant, persoană fizică sau juridică, aflată în imposibilitate de a-şi achita debitele contractate în legătură cu actele de comerţ pe care le-a încheiat; preluarea forţată, după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, a tuturor activelor debitorului pentru a fi ulterior împărţite creditorilor; procedură de executare silită având un caracter unitar, colectiv, consensual şi egalitar, care vizează toate bunurile debitorului comun al mai multor creditori şi este menită sa dea satisfacţie intereselor fiecăruia dintre aceştia; a da greş, a nu reuşi într-o acţiune; a se prăbuşi.
8497.    Falimentar – Întreprindere comercială, industrială, etc. particulară care se află în stare de faliment; insolvabil; care se află într-o situaţie dezastruoasă, care a suferit un eşec total.
8498.    Falit – Persoana care se află în faliment (într-o stare de faliment)/ declarat în stare de faliment; insolvabil; persoană care a suferit un eşec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral.
8499.    Falnic – Care impune prin proporţii, grandoare, măreţ, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumuseţe, ţinută; semeţ, mândru; vestit, renumit.
8500.    Fals – Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial; prefăcut, făţarnic, ipocrit; care sună contrar legilor armoniei; infracţiune făcută prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ştersături făcute cu rea credinţă, prin imitarea semnăturii, denaturarea conţinutului, substituire de persoane, etc.
8501.    Falsifica – A alcătui, a confecţiona un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înşela; a plăsmui; a contraface; a comite un fals; a prezenta ceva altfel decât este în realitate;  a denatura, a altera, a deforma.
8502.    Falsificare – Acţiunea de a falsifica şi rezultatul ei; falsificarea unei bancnote, monede, titlu, etc.
8503.    Falsificarea de alimente sau alte produse – Infracţiune ce face parte din categoria infracţiunilor contra sănătăţii publice şi constă în prepararea de alimente ori băuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătăţii, expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de alimente sau băuturi, cunoscând că sunt falsificate sau alterate ori interzise consumului (art. 313 C.Pen.).
8504.    Falsificarea de monede sau de alte valori – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor de fals şi constă în falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor, emise de instituţia bancară ori de alte instituţii de credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare (art. 282 C.Pen.).
8505.    Falsificarea de timbre, mărci sau bilete de transport – Infracţiune ce face parte din categoria infracţiunilor de fals şi constă în falsificarea de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional ori punerea în circulaţie a unor astfel de valori falsificate (art. 283 C.Pen.).
8506.    Falsificarea instrumentelor oficiale – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor de fals şi constă în falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc organizaţiile prevăzute de lege (art. 286 C.Pen.).
8507.    Falsificat – Imitat, schimbat, transformat, etc. astfel încât să pară autentic, cu scopul de a înşela.
8508.    Falsificator – Persoană care comite un fals.
8509.    Falsitate – Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr; atitudine, comportare făţarnică; ipocrizie,. Făţărnicie, prefăcătorie.
8510.    Falsul în declaraţii – Infracţiune  care face parte din grupul infracţiunilor de fals şi constă în declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau instituţie de stat ori unei instituţii publice sau de interes public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acestei consecinţe (art. 292 C.Pen.).
8511.    Falsul în înscrisuri sub semnătură privată – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor de fals şi constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori prin alterarea lui în orice mod, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice (art. 290 C.Pen.).
8512.    Falsul intelectual – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor de fals şi constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări (art. 289 C.Pen.).
8513.    Falsul material în înscrisuri oficiale – Infracţiune ce face parte din categoria infracţiunilor de fals şi constă în falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice (art. 288 C.Pen.).
8514.    Falsul prin folosirea emblemei crucii roşii – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor de fals şi constă în folosirea fără drept a emblemei sau denumirii de „Cruce roşie” ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum şi folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri, dacă fapta a cauzat pagube materiale (art. 294 C.Pen.).
8515.    Falsul privind identitatea – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor de fals şi constă în prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat sau o altă autoritate publică sau de interes public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul (art. 293 C.Pen.).
8516.    Falţ – Cleşte de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei; fiecare dintre bucăţile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la maşina de fălţuit; tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei ţigle, etc., pentru a permite îmbinarea cu altă ţiglă, scândură, etc. cu o tăietură corespunzătoare; îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subţire, pentru a permite îmbinarea cu o altă foaie; îmbinare astfel realizată.
8517.    Falun – Depozit necimentat format (în zona litorală a mărilor) din resturile cochiliilor de moluşte.
8518.    Familial – Care aparţine familiei, privitor la familie; destinat familiei.
8519.    Familiar – Exprimare, limbaj, stil care este folosit în (sau apropriat de) vorbirea obişnuită; simplu, fără pretenţii; atitudini, comportări, etc. simple, prietenoase, apropiate; care este fără respectul cuvenit, ireverenţios; care este binecunoscut, obişnuit cuiva.
8520.    Familiarism – Atitudine de intimitate exagerată, neprincipială între membrii unui colectiv; familiaritate.
8521.    Familiaritate – Purtare, atitudine simplă, prietenoasă, cordială; familiarism; gesturi, cuvinte etc. care sunt îngăduite numai între prietenii foarte apropiaţi.
8522.    Familiariza – A (se) obişnui, a (se) desprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare, prin afinitate, etc.
8523.    Familiarizare – Acţiunea de a (se) familiariza.
8524.    Familie – Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, şi care constă din soţ, soţie şi din descendenţii acesteia; formă specifică de comunitate umană alcătuită dintr-un grup de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, care se distinge printr-o comunitate de viaţă, prin comunitate de interese şi prin relaţii de întrajutorare (relaţiile de familie comportă o multitudine de aspecte de natură diversă (morale, fiziologice, psihologice şi economice) care le conferă un grad de mare complexitate ce nu caracterizează alte comunităţi sociale; totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoş comun; neam, descendenţă; grup larg de oameni, de popoare, etc. cu interese şi idealuri comune; categorie sistematică în botanică şi în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune; grup de limbi care provin dintr-o limbă comună iniţială.
Reprezintă soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, care au domiciliul ori reşedinţa comună prevăzută în actele de identitate şi gospodăresc împreună. În acest sens se asimilează termenului „familie” bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună. Se consideră familie şi persoana care locuieşte împreună cu copiii aflaţi în întreţinerea sa şi se află în una dintre următoarele situaţii: a. este necăsătorită; b. este văduvă; c. este divorţată; d. al cărei soţ/ soţie este declarat/ declarată dispărut/ dispărută prin hotărâre judecătorească; e. nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una din situaţiile anterioare. Se consideră familie şi fraţii fără copii, care gospodăresc împreună şi care nu au domiciliul sau reşedinţa comună cu părinţii (L 416/ 2001).
Soţul, soţia, copii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale, rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv (OUG nr. 44/ 2008).
Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor. Familia are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale, încheierea căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei. În sensul codului civil, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie (Legea nr. 287/ 2009 – Codul civil).
8525.    Familist – Persoană căsătorită, persoană care şi-a întemeiat o familie.
8526.    Fanatic – Om dominat de fanatism; care exprimă, trădează fanatism.
8527.    Fanatism – Ataşament excesiv, pătimaş pentru o convingere, o persoană, etc., dublat de o totală intoleranţă faţă de convingerile altora.
8528.    Fanion – Steguleţ care serveşte de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate, etc.).
8529.    Fantastic – Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginaţie; ireal; care pare om plăsmuire a imaginaţiei (atât e de ieşit din comun prin proporţii, aspect etc.); care este foarte mare, foarte intens, foarte bun, foarte frumos, etc.; ale cărui idei sau fapte au un caracter bizar, fantezist, etc.
8530.    Fantă – Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete); tăietură practicată perpendicular într-o ţesătură.
8531.    Fantezie – Imaginaţie, reverie; imagine specifică unui creator (în artă, literatură, ştiinţă, etc.); produs al imaginaţiei; plăsmuire, născocire; gust, înclinare, dorinţă ieşită din comun, ciudată (a cuiva).
8532.    Fapt – Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate; fenomen; acţiune săvârşită de cineva; în legătură cu unele momente ale zilei.
8533.    Fapt de stare civilă – Faptul juridic al naşterii sau decesului în urma căruia se eliberează un înscris autentic prin care se constată şi se poate dovedi faptul juridic al naşterii sau decesului, din care decurge starea civilă a unei persoane.
8534.    Fapt divers – Întâmplare banală, de toate zilele; rubrică de ziar care prezintă succint întâmplările şi evenimentele petrecute în cursul zilei; probleme mărunte şi auxiliare care se discută într-o adunare.
8535.    Fapt juridic penal – Fapt care dă naştere, modifică ori stinge raportul juridic penal. Săvârşirea infracţiunii este singurul fapt juridic care dă naştere la raportul juridic penal şi are ca urmare tragerea la răspunderea penală a făptuitorului.
8536.    Fapt juridic procesual – Împrejurări de fapt care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice procesuale ori împiedică naşterea lor.
8537.    Fapta creditorului – Expresie prin care se desemnează acţiunea sau inacţiunea săvârşită de creditor având drept consecinţă punerea debitorului în imposibilitatea obiectivă şi absolută de a-şi executa obligaţia contractualmente asumată. Neexecutarea nefiind imputabilă debitorului, ci fiind ocazionată prin excelenţă de fapta creditorului, aceasta din urmă (adică fapta creditorului) are efect exonerator de răspundere pentru debitor.
8538.    Fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau inculpat – Reprezintă o cauză de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitarea acţiunii penale. Această cauză de împiedicare sau exercitare a acţiunii penale îşi are temeiul în faptul că răspunderea penală este personală şi, ca atare, punerea în mişcare a acţiunii penale se dispune numai împotriva adevăratului făptuitor, iar pentru cel care nu a comis-o se va lua măsura prevăzută de lege (art. 10 C.Proc.Pen.).
8539.    Fapta nu este prevăzută de legea penală – Reprezintă o cauză de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitarea acţiunii penale (art. 10 C.Proc.Pen.).
8540.    Fapta nu există – Reprezintă o cauză de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitare a acţiunii penale. Inexistenţa faptei penale înlătură tragerea la răspunderea penală şi totodată înlătură posibilitatea exercitării acţiunii civile (art. 10 C.Proc.Pen.).
8541.    Fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni – Legea prevede că nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă (neînsemnată) adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni (art. 180 C.Pen.).
8542.    Fapta putativă – Fapta săvârşită de o persoană care, pe planul conştiinţei, are reprezentarea (şi aprecierea greşită a realităţii) să a comis o infracţiune, deşi în realitate fapta respectivă nu este prevăzută de legea penală şi nu constituie infracţiune.
8543.    Fapta săvârşită în public – Este atunci când a fost comisă într-un loc care: prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană; în orice loc accesibil publicului dacă sunt  de faţă două sau mai multe persoane; în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane; într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie datorită relaţiilor dintre persoanele participante; prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului (art. 152 C.Pen.).
8544.    Fapta unui terţ – Fapta ilicită săvârşită de o terţă persoană cu urmări asupra răspunderii juridice privind subiectele unui raport de drept; act de conduită al unei persoane, alta decât reclamantul sau pârâtul, ori aceea pentru care pârâtul este obligat să răspundă (copii, ucenici, prepuşi etc.), ce determinând sau favorizând sub aspect cauzal producerea pagubei, înlătură total sau atenuează răspunderea celui chemat în judecată pentru obligarea la reparaţiune.
8545.    Fapta victimei – Act de conduită (ilicit sau culpabil) al persoanei prejudiciate, ce din punct de vedere cauzal determină sau favorizează producerea pagubei, iar din punct de vedere juridic exonerează de răspundere pe pârât, sau conduce la împărţirea acesteia între pârât şi reclamant.
8546.    Faptă – Acţiune săvârşită, act îndeplinit de cineva; acţiune cu consecinţe juridice; fapt; ispravă.
8547.    Faptă ilicită – Faptă sau inacţiune prin care se încalcă o dispoziţie legală; condiţie a răspunderii civile constând într-un act de conduită prin săvârşirea căruia se încalcă regulile de comportament în societate (implică trei elemente: unul material, altul de natură psihică şi un al treilea de ordin social).
8548.    Fapte juridice – Împrejurări care, potrivit legii, determină apariţia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice şi odată cu acestea naşterea, modificarea sau încetarea unor drepturi subiective sau obligaţii.
8549.    Fapte probatorii – Expresie ce desemnează, în egală măsură, actele juridice (precum şi situaţiile şi împrejurările aflate în strânsă legătură cu acestea) a căror existenţă sau inexistenţă trebuie probată în faţa instanţei de judecată, ca şi mijloacele, respectiv probele utilizate în acest scop.
8550.    Faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii – Cauză de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii (obiectul, subiectul infracţiunii, latura obiectivă şi latura subiectivă), fac ca fapta săvârşită să nu fie infracţiune şi să nu existe nici un temei pentru tragerea la răspundere penală (art. 10 C.Proc.Pen.).
8551.    Faptic – Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le mai comenta).
8552.    Făptuitor – Persoana care a săvârşit nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală sub forma tentativei sau a infracţiunii consumate şi împotriva căreia nu a început urmărirea penală, moment din care acesta devine învinuit. De asemenea, el poate contribui la săvârşirea infracţiunii în calitate de coautor, instigator sau complice.
8553.    Far – Construcţie înaltă prevăzută cu om sursă de lumină puternică pentru semnalizarea la distanţă a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigaţie maritimă; corp de iluminat (la automobile, locomotive, etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcţie sub formă de fascicul divergent.
8554.    Fariseic – Ipocrit, făţarnic, prefăcut.
8555.    Fariseism – Ipocrizie, făţărnicie, duplicitate.
8556.    Fariseu – Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, care reprezintă interesele populaţiei orăşeneşti înstărite şi care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios; om ipocrit, făţarnic, prefăcut.
8557.    Farmaceutic – Care aparţine farmaciei, privitor la farmacie.
8558.    Farmacie – Ştiinţă care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului şi distribuirii medicamentelor; loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând şi uneori se prepară medicamente; apotecă, spiţerie.
8559.    Farmacist – Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor.
8560.    Farmacolog – Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie.
8561.    Farmacologie – care aparţine farmacologiei, care se referă la farmacologie.
8562.    FAS – Pentru INCOTERMS, free alongside ship, franco de-a lungul vasului, port de încărcare convenit. Îndeplinirea de către vânzător a obligaţiei de livrare se consideră realizată în momentul în care marfa a fost pusă de-a lungul vasului, pe chei sau pe şlepuri, barje sau pe bac în portul de încărcare convenit. Din acel moment toate cheltuielile şi riscurile de pierdere sau de deteriorare a mărfii sunt suportate de către cumpărător. Acest termen este compatibil, ca şi FOB, numai cu vânzarea presupunând fie transportul maritim de marfă, fie transportul fluvial (intern sau internaţional). Pentru RAFTD, free alongside ship şi FAS vessel (named port of shipment). Acest termen exprimă o semnificaţie similară celei atribuite condiţiei FOB din INCOTERMS.
8563.    Fason – Modul cum este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model; modul cum se arată o persoană (din punctul de vedere al îmbrăcămintei); nazuri, mofturi.
8564.    Fasona – A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare); a forma, a modela caracterul, personalitatea etc. a cuiva.
8565.    Fasonaj – Fasonare.
8566.    Fasonare – Acţiunea de a fasona; fasonat, fasonaj.
8567.    Fasonat – Fasonare; căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare); care face nazuri, fasoane.
8568.    Fasonator – Lucrător care fasonează.
8569.    Fast – Splendoare, măreţie, pompă, lux; favorabil, fericit (pentru cineva).
8570.    Fastuos – Plin de fast; măreţ, splendid, bogat.
8571.    Fatal – Care are urmărim nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuieşte moartea; funest; nefericit, nenorocit, trist; care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil; care provoacă o atracţie irezistibilă (şi nefericită).
8572.    Fatalitate – Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil; concurs nefericit de împrejurări (care nu poate fi evitat); forţă supranaturală care ar determina în mod prestabilit şi implacabil mersul lucrurilor şi viaţa oamenilor.
8573.    Fatalmente – În mod fatal, inevitabil.
8574.    Fată – Persoană de sex feminin, nemăritată; fiică (în raport cu părinţii); fecioară, virgină.
8575.    Fatidic – Hotărât de soartă; profeţie; aducător de nenorocire.
8576.    Faţadă – Fiecare dintre părţile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; partea dinspre stradă sau partea unde se găseşte intrarea principală a unei clădiri; de formă, pentru a salva aparenţele.
8577.    Faţă – Partea superioară a capului omului şi a unor animale; chip figură; expresie a feţei, mină, fizionomie, obraz; om, persoană, personaj; partea anterioară a corpului omenesc şi a unor animale; înfăţişare, aspect; partea de deasupra, expusă vederii şi mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare; culoare; partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect; partea finită, expusă vederii, a unei ţesături (în opoziţie cu dosul ei); faţadă.
8578.    Faţetă – Fiecare dintre feţele (şlefuite ale) unei pietre preţioase, ale unei sticle, ale unui metal, etc.; fiecare dintre aspectele unei probleme, unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu; placă de fontă care serveşte ca fundament pentru un clişeu sau pentru om placă de stereotipie.
8579.    Favoare – Avantaj acordat cuiva, cu preferinţă faţă de alţii; dovadă deosebită de bunăvoinţă faţă de cineva; hatâr.
8580.    Favorabil – Acţiuni, fenomene, împrejurări, etc. care sunt în favoarea cuiva sau a ceva; binevoitor faţă de cineva sau de ceva.
8581.    Favorit – Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult; persoană iubită sau preţuită cu predilecţie de cineva; persoană care se bucură de protecţia unui suveran sau a unui om influent (şi care trage profituri de pe urma acestei situaţii; amantă a unui monarh; participant la o competiţie, la un concurs, considerat cu cele mai mari şanse de reuşită; barbă care încadrează de o parte şi de alta obrazul, lăsând bărbia liberă.
8582.    Favoritism – Acordare abuzivă şi nemeritată de favoruri; favoruri acordate cuiva în mod abuziv şi nemeritat.
8583.    Favoriza – A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfăşurarea sau realizarea unei acţiuni, etc.; a avantaja; a acorda cuiva un avantaj cu preferinţă faţă de alţii; a acorda favoruri în mod abuziv, nemeritat.
8584.    Favorizare – Acţiunea de a favoriza şi rezultatul ei.
8585.    Favorizarea infractorului – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei şi constă în ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii (art. 264 C.Pen.).
8586.    Fază – Fiecare dintre etapele distincte din evoluţia unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări; fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau luna şi unele planete, determinate de orientarea pe care o au faţă de pământ părţile din suprafaţa lor iluminate de soare; fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice; argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp şi care caracterizează mărimea în orice moment.
8587.    Fazele infracţiunii – Faze sau perioade în desfăşurarea activităţii infracţionale care au rol şi importanţă în raport cu rezultatele acesteia. Ştiinţa dreptului penal consideră că infracţiunea în desfăşurarea sa în timp şi spaţiu parcurge două perioade în cadrul cărora se manifestă faze sau momente. Cele două perioade sunt; perioada internă şi perioada externă.
8588.    Fazele procesului penal – Diviziuni sau etape ale procesului penal în cadrul cărora se desfăşoară activităţi specifice fazei respective şi care sunt delimitate prin momentele importante ale activităţii procesuale. În fiecare fază activitatea procesuală este desfăşurată de un alt organ judiciar. Procesul penal cunoaşte trei faze: urmărirea penală, judecata şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, prevăzute în trei titluri corespunzătoare în Codul de procedură penală.
8589.    Făcut – Acţiunea de a face şi rezultatul ei; săvârşire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecţionare; fabricare; farmec, vrajă; falsificat, dres.
8590.    Făgaş – Urmă adâncă (şi îngustă) săpată în pământ de şuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roţile unui vehicul; scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj pentru a uşura desprinderea ulterioară a rocii; direcţie, drum.
8591.    Făgădui – A promite cuiva că va face un anumit lucru.
8592.    Făgăduială – Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduinţă.
8593.    Făgăduinţă – Făgăduială.
8594.    Fălţui – A prelucra cu falţul pieile tăbăcite, pentru a le reduce şi uniformiza grosimea; a face unor scânduri, ţigle, etc. un falţ care să permită îmbinarea lor; a executa îmbinarea unor piese din tablă cu ajutorul falţului; a îndoi şi a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea uşurării şi manipulării, păstrării sau în vederea broşării ori a legării).
8595.    Fălţuire – Acţiunea de a fălţui; fălţuit.
8596.    Fălţuit – Fălţuire; care şi-a redus şi şi-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falţul; materiale de construcţie care au falţ, prevăzute cu falţ; colile unei tipărituri îndoite şi împăturite (în vederea broşării sau a legării).
8597.    Fălţuitor – Persoană calificată în operaţiile de fălţuire; unealtă (rindea specială, cuţit, etc.) cu care se fălţuieşte.
8598.    Făptaş – Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracţiune; făptuitor.
8599.    Făptui – A face, a săvârşi ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracţiune.
8600.    Făptuire – Acţiunea de a făptui şi rezultatul ei.
8601.    Făptuitor – Făptaş; persoană care făptuieşte, realizează ceva.
8602.    Făptură – Fiinţă, vietate, creatură; trup; înfăţişare fizică, aspect exterior, statură; conformaţie, structură (a unei fiinţe, a unui obiect); natură, fire; lume, univers.
8603.    Fără angajament – Clauză de prudenţă pe care un andosant o poate înscrie pe o cambie (astfel nu poate să îşi ia nici o responsabilitate şi este exclus de la dreptul de recurs); menţiune sub forma unei informaţii, făcută de a scuti de răspundere pe autor.
8604.    Fără drept de opoziţie – Semnifică o acţiune negociată fără dreptul de subscripţie care a fost detaşat sub forma unui cupon.
8605.    Fără numerar – Plată fără numerar (fără utilizarea numerarului) se poate face prin virament sau pe baza prezentării unei cărţi de credit; plata fără numerar a salariilor se efectuează prin creditarea contului curent personal al angajatului.
8606.    Fără protest – Prin această clauză trăgătorul, fiecare andosant sau avalist, eliberează purtătorul cambiei de obligaţia de a înainta protest pentru lipsa acceptării sau a plăţii cambiei.
8607.    Fărădelege – Faptă rea; nelegiuire, ticăloşie, mişelie.
8608.    Fărâma – A (se) sfărâma,a  (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge; a (se) distruge, a (se) nimici.
8609.    Fărâmare – Acţiunea de a (se) fărâma şi rezultatul ei.
8610.    Fărâmat – Faptul de a (se) fărâma.
8611.    Fărâmat – Sfărâmat, spart, zdrobit,  frânt; nimicit, distrus.
8612.    Fărâmă – Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucăţelele în care s-a împărţit un obiect (în urma spargerii, ruperii, sfărâmării); a (se) face (mici sau mii) fărâme.
8613.    Fărâmător – Dispozitiv sau maşină pentru sfărâmarea unor materiale.
8614.    Făt – Produs de concepţie din uterul mamiferelor, din momentul când începe a avea mişcări proprii şi formele caracteristice speciei şi până când se naşte; fetus; fecior, fiu, băiat, copil.
8615.    Făta – A naşte, a face pui.
8616.    Fătare – Fătat.
8617.    Fătat – Acţiunea de a făta; fătare.
8618.    Făţarnic – Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals.
8619.    Făţări – A se preface, a se făţărnici.
8620.    Făţărie – Făţărnicie.
8621.    Făţărnicie – Lipsit de sinceritate (în purtare,  atitudini, etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, făţărie.
8622.    Făţiş -. Care se face, care se manifestă, se spune, etc. pe faţă, deschis, direct.
8623.    Făţui – A netezi, a lustrui suprafaţa unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); a da aspect frumos (suprafeţei) unui lucru; a netezi tencuiala aşternută pe un element de construcţie; a curăţa pielea de ultimele impurităţi rămase după cenuşărit; a pălmui pe cineva.
8624.    Făţuială – Pălmuire; bătaie dată cuiva (peste faţă); strat subţire de mortar, bine netezit, care formează faţa unei tencuieli.
8625.    Făţuire – Acţiunea de a făţui şi rezultatul ei; făţuială.
8626.    Făţuit – Făţuire; cu suprafaţa netezită, lustruită, cu aspect frumos; suprafaţa unei construcţii cu tencuiala netezită.
8627.    Făţuitor – Persoană care făţuieşte; rindea specială folosită pentru făţuirea sau îndreptarea feţei scândurilor sau a pieselor de lemn; unealtă cu care se întinde şi se netezeşte tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drişcă; cuţit puţin curbat, cu două mânere, care serveşte în tăbăcărie, la făţuirea manuală a pieilor.
8628.    Făurar – Februarie; fierar, făuritor, creator.
8629.    Făurărie – Atelierul fierarului; meşteşugul fierarului, fierărie; mulţime de obiecte, de piese din fier; fierărie.
8630.    Făuri – A crea, a înfăptui, a construi, a face; a prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; a fabrica.
8631.    Făurire – Acţiunea de a făuri şi rezultatul ei; creare, înfăptuire, construire.
8632.    Făuritor – Persoană, colectiv, organizaţie etc. care făureşte, creează, înfăptuieşte, construieşte ceva; creator.
8633.    Fân – Iarbă cosită şi uscată, servind ca nutreţ pentru vite.
8634.    Fânărie – Fâneaţă; loc unde se fac clăile sau căpiţele de fân; şură, magazie unde se păstrează fânul.
8635.    Fâneaţă – Teren unde creşte (în mod natural sau prin cultivare) iarbă pentru fân; fânărie.
Păşune permanentă care, conform practicii agricole locale, este recunoscută ca fiind destinată recoltării de furaje pentru bovine, ovine şi ecvidee. Totuşi, acest lucru nu exclude utilizarea mixtă a terenurilor în decursul aceluiaşi an (păşune, fân şi fân însilozat) (OMADR 246/ 2008).
8636.    Fântânar – Persoană care face, repară sau întreţine fântâni.
8637.    Fântână – Construcţie alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereţii pietruiţi sau nu), cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă şi care serveşte la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puţ; construcţie de zid, de piatră etc. care adăposteşte o sursă de apă (venită prin  conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi, etc.).
8638.    FCA – Free carrier, franco cărăuş, loc convenit. Un contract semnat în aceste condiţii înseamnă îndeplinirea de către vânzător a obligaţiei de livrare se consumă în momentul când a predat marfa vămuită pentru export în grija cărăuşului desemnat de către cumpărător, la locul sau punctul convenit. Poate fi utilizat pentru toate modalităţile de transport.
8639.    FEADR - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.
8640.    Febleţe – Înclinaţie, slăbiciune, atracţie pe care o simte cineva pentru cineva sau ceva; ceea ce constituie obiectul înclinaţiei, slăbiciunii, atracţiei cuiva.
8641.    Februarie – A doua lună a anului; faur, făurar.
8642.    Fecund – Care este apt să se reproducă; care se înmulţeşte uşor şi repede; prolific; care dă roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos; bogat; care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, uşor şi repede, opere de creaţie, producţii artistice sau ştiinţifice.
8643.    Fecunda – A provoca o fecundaţie, a face să procreeze.
8644.    Fecundare – Acţiunea de a fecunda şi rezultatul ei; fecundaţie, fecundat.
8645.    Fecundat – Faptul de a fecunda; apt să procreeze.
8646.    Fecundaţie – Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat.
8647.    Fecunditate – Capacitate a animalelor şi a plantelor de a se reproduce şi de a da descendenţi normal dezvoltaţi; capacitate a unui teren de a produce (multe) roade; rodnicie, fertilitate; capacitatea cuiva de a scrie, de a compune, de a publica mult, de a activa intens şi pe planuri diverse.
8648.    Federal – Care aparţine unei federaţii (de state); care se prezintă sub forma unei federaţii; federativ.
8649.    Federalism – Concepţie şi acţiune politică şi juridică în vederea grupării mai multor state într-o federaţie; forma constituţională antitetică centralizării.
8650.    Federalist – Care aparţine federalismului, privitor la federalism; adept al federalismului.
8651.    Federaliza – A se constitui într-o federaţie.
8652.    Federalizare – Introducere a organizării federale într-o anumită ţară; reuniune a mai multor state într-o federaţie.
8653.    Federativ – Privitor la o federaţie, constituit într-o federaţie, care se întemeiază pe sistemul de organizaţie în federaţie; federal.
8654.    Federaţie – Stat alcătuit din mai multe state care-şi păstrează organizarea lor proprie (autonomie) având comune unele legi şi unele organe politico-administrative (guvern central şi organe de stat comune); uniune formată din mai multe organizaţii care urmăresc scopuri comune; organ care îndrumă şi controlează activitatea într-o anumită ramură sportivă.
8655.    Federaţie patronală – Formă de asociere a mai multor organizaţii patronale din aceeaşi ramură sau zona teritorială a ţării (judeţ, etc.), dotată cu personalitate juridică.
8656.    Federaţie sindicală – Formă de asociere a două ori mai multor sindicate din aceeaşi ramură de activitate sau profesie, dotată cu personalitate juridică.
8657.    Feed-back – Acţiune, conexiune inversă, retroacţiune, răspuns.
8658.    Feed-before – Prevedere, prevenire în legătură cu unele probleme potenţiale, anticipate.
8659.    Feeric – Cu aspect sau caracter de feerie, nespus de frumos, plin de poezie, minunat, încântător.
8660.    Feerie – Privelişte nespus de frumoasă, încântătoare, ca în basme.
8661.    Fel – Mod de a fi, de a acţiona, etc.; soi, varietate, gen, chip, sort (dintr-un produs); chef, poftă; obicei, datină, tradiţie; sortiment de mâncare sau de băutură.
8662.    Felicita – A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obţinut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări, etc.; a se socoti mulţumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obţinut, pentru atitudinea avută, etc.).
8663.    Felicitare – Acţiunea de a felicita şi rezultatul ei; bilet, scrisoare, carte de vizită, ilustrată, special imprimate, prin care cineva este felicitat.
8664.    Felie – Bucată (cu suprafaţa plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment).
8665.    Felucă – Corabie mică şi îngustă, prevăzută cu pânze şi cu lopeţi, folosită în Marea Mediterană.
8666.    Felul muncii – Clauză esenţială a contractului individual de muncă, alături de durat, locul muncii şi salariul. Acesta se determină prin sarcinile ce-i revin persoanei încadrate, respectiv prin funcţia sau meseria ce va fi exercitată de către salariat, cu specificarea pregătirii sau calificării sale profesionale.
8667.    Feluri – A se diferenţia, a varia.
8668.    Felurime – Diversitate, varietate (de obiecte, fiinţe, fenomene, etc.).
8669.    Felurit – Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva).
8670.    Femeie – Persoană adultă de sex feminin; muiere; persoană de sex feminin căsătorită.
8671.    Femeiesc – Feminin.
8672.    Femeieşte – Ca femeie, în felul femeilor; muiereşte.
8673.    Femelă – Animal de sex feminin; organe ale plantelor care produc fructul.
8674.    Feminin – De femeie, care aparţine sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc.
8675.    Feminism – Mişcare socială care susţine egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sectoarele de activitate.
8676.    Feminist – Persoană care susţine drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism.
8677.    Feminitate – Ansamblu de trăsături care constituie specificul caracterului feminin.
8678.    Feminiza – A da sau a căpăta însuşiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva.
8679.    Feminizare – Acţiunea de a (se) feminiza şi rezultatul ei.
8680.    Fenomen – Manifestare exterioară a esenţei unui lucru, unui proces, etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit; proces, transformare, evoluţie, efect, etc. din natură şi din societate; aspect, întâmplare, fiinţă, obiect care surprinde (prin calităţi, noutate, etc.).
8681.    Fenomen meteorologic nefavorabil – Înseamnă condiţii meteorologice care pot fi asimilate unui dezastru natural cum ar fi gerul, grindina, gheaţa, ploaia sau seceta (Reg. CEE 73/ 2009).
8682.    Fenomenal – Care aparţine fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor; care posedă o însuşire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluieşte; extraordinar.
8683.    Fenomenalism – Concepţie filozofică idealistă după care omul poate cunoaşte numai latura exterioară a fenomenelor, iar nu esenţa lucrurilor, proceselor, etc.
8684.    Fenomenalist – Care este bazat pe fenomenalism; persoană care aderă la fenomenalism, care susţine fenomenalismul.
8685.    Fenomenalitate – Faptul de a fi fenomenal.
8686.    Fenomene negative de piaţă – Supraproducţia sau subproducţia sistematică la care se ajunge în mod sistematic într-un sistem de piaţă necontrolat în care există bunuri publice, externalităţi sau concurenţă imperfectă.
8687.    Fenotip – Ansamblul de însuşiri şi caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ şi care este determinat de baza ereditară şi de condiţiile de mediu.
8688.    Fentă – Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mişcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului şi al obţinerii unui avantaj asupra acestuia.
8689.    Ferăstrău – Unealtă sau maşină unealtă prevăzută ci o lamă, o bandă sau un disc de oţel (cu dinţii ascuţiţi), pusă în mişcare manual sau pe cale mecanică şi folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale, etc.).
8690.    Fereală – Faptul de a (se) feri; ferire; pază, precauţie, băgare de seamă, circumspecţie; loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost.
8691.    Fereastră – Deschizătură de formă regulată, lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul şi lumina; ansamblul format dintr-un cadru fix şi din cercevele în care se fixează gemuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format din această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează şi cu geamul fixat în cercevele; loc în care se întâlneşte un puţ de mină cu o rampă subterană; oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student.
8692.    Fereca – A acoperi, total sau parţial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenţă şi durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice; a îmbrăca un obiect cu plăci din metal preţios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe; a lega cu fiare, cu lanţuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătuşa; a încuia, a zăvorî o uşă, o încăpere; a se deschide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni; a bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le mai face crestături, şanţuri, zimţi; a face zimţi pe marginea unei monede; a zimţui.
8693.    Ferecare – Acţiunea de a fereca şi rezultatul ei; ferecat.
8694.    Ferecat – Acoperit (total sau parţial) cu metal; întărit prin legături metalice; îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal preţios sau cu pietre scumpe; legat cu fiare, cu lanţuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat); încuiat, zăvorât; prevăzut cu şanţuri, crestături, zimţi.
8695.    Ferecătură – Acţiunea de fereca; legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca.
8696.    Feri – A (se) păzi de o primejdie, de o greşeală, de un risc; a (se) apăra; a (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva).
8697.    Feribot – Navă sau pod plutitor special amenajate pentru a transporta locomotive, vagoane sau maşini de pe un mal pe celălalt al unei ape.
8698.    Fericire – Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.
8699.    Fericit – Care se află într-o stare de deplină mulţumire sufletească, plin de bucurie; care aduce fericire, provoacă mulţumire; care este bun, favorabil; prim grad de sfinţenie acordat cuiva de sinod sau de papă.
8700.    Ferire – Faptul de a (se) feri; fereală.
8701.    Ferit – Pus, aflat la adăpost; locuri, regiuni, etc. puţin cunoscute, izolate, tăinuite, ascunse.
8702.    Ferită – Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăţi magnetice superioare şi o mare rezistenţă electrică.
8703.    Ferm – Solid, stabil, sigur; plin de siguranţă şi de hotărâre; hotărât, neşovăitor, neclintit; (despre tranzacţii comerciale, comenzi etc.) stabilit în mod hotărât, la un preţ determinat şi la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni.
8704.    Fermă – Unitate de producţie vegetală sau animală de sine stătătoare, având bunuri proprii şi de obicei angajaţi permanenţi; gospodărie agricolă alcătuită dintr-un teren şi din amenajările, construcţiile, utilajele, etc. necesare exploatării terenului respectiv; ansamblul format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susţină acoperişul unei construcţii.
8705.    Fermeca – A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însuşiri, aspect, etc.); a face cuiva vrăji, a lega, a transforma, etc. pe cineva prin vrăji.
8706.    Fermecare – Faptul de a fermeca.
8707.    Fermecat – Plin de încântare, cuprins de admiraţie; aflat sub puterea unei vrăji; vrăjit.
8708.    Fermecător – Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător.
8709.    Ferment – Substanţă proteică produsă de celule vii sau de microorganisme şi care catalizează reacţiile de sinteză şi de degradare din organismele animalelor, plantelor şi microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice, de creştere şi de regenerare; enzimă.
8710.    Fermenta – A se afla în stare de fermentaţie, transformându-se în alte substanţe sau descompunându-se, alterându-se.
8711.    Fermentabil – Care poate fermenta (uşor).
8712.    Fermentare – Acţiunea de a fermenta şi rezultatul ei; fermentaţie.
8713.    Fermentat – Faptul de a fermenta; care a suferit un proces de fermentaţie (transformându-se, descompunându-se, alterându-se).
8714.    Fermentaţie – Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanţelor organice sub acţiunea fermenţilor produşi de microorganisme; fermentare; substanţă fermentată.
8715.    Fermier – Proprietar sau arendaş al unei ferme.
8716.    Fermitate – Însuşirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; soliditate, stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie.
8717.    Feroviar – Întreprinderi, instalaţii, transporturi de cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată; muncitor, funcţionar, salariat de la căile ferate.
8718.    Fertil – Terenuri, pământ care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos.
8719.    Fertilitate – Însuşire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belşug plantelor cultivate apa şi substanţele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate.
8720.    Fertilitate a solului – Însuşire complexă sau atribut al solului prin care sunt puse la dispoziţia plantelor substanţele nutritive, apa şi aerul de care au nevoie pentru creşterea şi dezvoltarea lor în ansamblul satisfacerii şi a celorlalţi factori de vegetaţie, fiind pusă în valoare de munca omului în vederea obţinerii recoltelor ridicate (Cod bune practici fermă 2006).
8721.    Fertiliza – A mări fertilitatea unui teren (prin îngrăşăminte, irigaţii, etc.).
8722.    Fertilizabil – Terenuri, pământ a cărui fertilitate poate fi crescută.
8723.    Fertilizant – Îngrăşământ (Cod bune practici fermă 2006).
8724.    Fertilizare – Acţiunea de a fertiliza şi rezultatul ei.
Acţiunea de aplicare a îngrăşămintelor în scopul sporirii fertilităţii solului sau a unui substrat de cultură şi a creşterii producţiei vegetale (Cod bune practici fermă 2006).
8725.    Feudal – Reprezentant al clasei dominate în feudalism, mare proprietar de pământ; care aparţine feudalului sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului.
8726.    Feudalism – Orânduire socio-economică, urmând după orânduirea sclavagistă şi precedând pe cea capitalistă, în care baza relaţiilor de producţie o constituie proprietatea feudală asupra pământului şi dependenţa personală a ţăranilor faţă de stăpânii feudali; orânduire feudală, feudalitate.
8727.    Feudalitate – Feudalism.
8728.    Feudă – Moşie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligaţii.
8729.    Fiabilitate – Însuşire a unui produs de a fi sigur în exploatare/ funcţionare, de a îndeplini funcţiile pentru care a fost creat, în condiţiile determinate şi într-o perioadă de timp prestabilită.
8730.    Fiasco – Eşec total într-o acţiune întreprinsă; insucces, nereuşită.
8731.    Fibră – Corp în formă de fir subţire, netors, de provenienţă vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea ţesăturilor; celulă vegetală alungită situată în ţesutul diverselor părţi ale unor plante; formaţie anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare şi care alcătuieşte ţesuturile animale.
8732.    Fictiv – Care nu există în realitate, care nu aparţine realităţii, care este plăsmuit sau există doar în mod convenţional; imaginar, fals.
8733.    Fictivitate – Formă a simulaţiei care se distinge prin aceea să actul aparent (contractul) disimulează total realitatea creând aparenţa existenţei unui contract care, însă, în realitate nu există, părţile stabilind prin act secret (contraînscris), încheiat anterior sau cel mult concomitent cu actul aparent, că actul aparent este lipsit de orice valoare juridică pentru ele deoarece operaţiunea juridică pe care acesta o constată nu a avut loc în realitate.
8734.    Ficţiune – Reprezentare produsă de imaginaţia cuiva şi care nu corespunde realităţii sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginaţiei; născocire; procedeu tehnic ce consideră un fapt sau o situaţie deosebită de realitate pentru a trage unele consecinţe juridice (ex. efectul retroactiv al condiţiei).
8735.    Fideicomis – Dispoziţie de ultimă voinţă prin care este gratificată o persoană prin care un bun trebuie să fie remis, la o epocă fixată de dispunător, unei alte persoane indicată de acelaşi depunător. Dacă remiterea are loc la moartea persoanei gratificate devine substituţie fideicomisară.
8736.    Fideicomisul fără obligaţie – Expresie utilizată pentru a desemna liberalitatea făcută în favoarea gratificatului fără obligaţia acestuia de a conserva bunurile primite şi a le transmite, la moartea sa, unei alte persoane desemnată de dispunător.
8737.    Fidejusiune – Garanţie personală ce se realizează printr-un contract (accesoriu, unilateral, consensual şi cu titlu gratuit) prin care o persoană numită fidejusor se obligă faţă de un creditor al altei persoane să execute obligaţia debitorului acestuia în eventualitatea neîndeplinirii obligaţiei în termen de către respectivul debitor.
8738.    Fidejusor – Persoana care, printr-un contract de fidejusiune încheiat cu un creditor, se obligă să garanteze acestuia o anumită creanţă, executând el obligaţia atunci când debitorul principal nu o execută el însuşi.
8739.    Fidel – Statornic în sentimente, în convingeri, etc.; foarte devotat, credincios; care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai.
8740.    Fidelitate – Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine, etc.; devotament, credinţă; precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realităţii, a unui text, a unui model etc.; obligaţie morală ce revine fiecăruia dintre soţi în raport cu celălalt soţ concretizată într-o atitudine de statornicie, devotament şi respect faţă de relaţiile personale nepatrimoniale ce decurg din căsătorie.
8741.    Fidelitate conjugală – Obligaţie de incumbă fiecărui soţ de a nu comite adulter.
8742.    Fiduciar – Care are o valoare fictivă, convenţională.
8743.    Fiducitar – Legatarul este obligat să restituie bunurile în temeiul unui fideicomis.
8744.    Fierar – Muncitor care se îndeletniceşte cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale; faur, făurar; muncitor specializat în fasonarea şi în montarea armăturilor pentru betonul armat.
8745.    Fierărie – Atelier în care fierarul prelucrează la cald fierul sau alt material (metal); făurărie; meşteşugul fierarului; magazin unde se vând obiecte fabricate din fier sau alt metal;  obiecte sau piese din fier ori din alt metal.
8746.    Fierbător – Muncitor industrial care execută operaţiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime; aparat care serveşte la fierberea unor lichide.
8747.    Fierbe – A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acţiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de valori care se ridică la suprafaţă; a fi în stare de efervescenţă (despre lichide sau amestecuri); a se agita puternic, a face valuri mari şi zgomotoase (despre apa unui râu, a unei mări, etc.); a se afla introdus într-un lichid care fierbe, pentru a deveni bun de mâncat; a supune un corp acţiunii fierberii apei; a fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat;a  necăji, a chinui pe cineva, a ţine pe cineva într-o stare de agitaţie, de tensiune; a pune la cale, a pregăti în mod febril (şi în ascuns) o acţiune (reprobabilă); a vui, a răsuna, a clocoti de zgomot.
8748.    Fierbere – Acţiunea de a fierbe şi rezultatul ei; stare de agitaţie, de nelinişte puternică, de aşteptare încordată.
8749.    Fierbinte – Care are o temperatură ridicată, care răspândeşte o căldură puternică; foarte cald; arzător; sentimente ale oamenilor şi manifestarea lor exterioară foarte puternică, adâncă, aprinsă, înfocată.
8750.    FIFO (First In, First Out) – Presupune ca primele elemente de stocuri cumpărate sau produse sunt cele care se vând primele şi, ca urmare, elementele care rămân în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele care au fost cumpărate sau produse cel mai recent (IAS 2.27).
8751.    Figura – A fi prezent undeva, a lua parte la ceva; a se afla înregistrat, înscris undeva; a înfăţişa ceva; a-şi închipui, a-şi imagina.
8752.    Figurant – Persoană care participă la desfăşurarea acţiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezenţa fizică sau prin gesturi, atitudini etc. fără să rostească nici o replică; persoană care este prezentă la desfăşurarea unui eveniment, la o întâmplare, etc. fără a participa efectiv la ea.
8753.    Figurare – Acţiunea de a figura şi rezultatul ei.
8754.    Figurat – Întrebuinţat în alt sens decât cel obişnuit, propriu, de obicei pentru obţinerea unor efecte stilistice.
8755.    Figuraţie – Ansamblul figuranţilor (într-o reprezentaţie, într-un film etc.).
8756.    Figură – Înfăţişare a feţei, a obrazului cuiva; chip faţă, obraz; imagine plastică a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc.; carte de joc care reprezintă diverse personaje (valet, damă, etc.); fiecare dintre piesele de la jocul de şah, având forme caracteristice; grămadă de nisip, de pietriş etc. care a fost clădită în formă de corp geometric regulat; persoană; poziţie sau ansamblu de poziţii şi de mişcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj, etc.
8757.    Figurină – Mic obiect (de artă) de marmură, de bronz, de porţelan etc. reprezentând plastic o fiinţă şi servind ca ornament; bibelou.
8758.    Fiică – Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinţii ei; fată.
8759.    Fiinţa – A exista, a fi în fiinţă; a-şi desfăşura activitatea.
8760.    Fiinţă – Tot ceea ce are viaţă (şi se mişcă); vieţuitoare, vietate; om, persoană; existenţă, viaţă.
8761.    Fila – A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă, in etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce; a răsfira în mână, încet şi una câte una, cărţile de joc (astfel încât să se vadă numai iniţialele din colţul din stânga sus; a tăia într-un anumit fel şuviţe din părul prea des; a desfăşura încetul cu încetul lanţul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei); lămpi cu fitil care ard rău, pâlpâind şi scoţând fum; a urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să poată observa.
8762.    Filadă – Broşură, carte de proporţii reduse.
8763.    Filantrop – Persoană care săvârşeşte acte de filantropie; om darnic, generos (în special cu cei săraci).
8764.    Filantropic – Care ţine de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop.
8765.    Filantropie – Acţiune de binefacere întreprinsă în interesul oamenilor săraci.
8766.    Filare – Acţiunea de a fila şi rezultatul ei.
8767.    Filat – Faptul de a fila; material care a fost răsucit şi transformat în fire; tors.
8768.    Filatelic – Care aparţine filateliei, privitor la filatelie; de filatelist.
8769.    Filatelie – Acţiunea de a colecţiona (şi studia mărci poştale.
8770.    Filator – Muncitor calificat în filarea fibrelor textile.
8771.    Filatură – Ramură industrială care se ocupă cu transformarea fibrelor textile; torcătorie; întreprindere în care se desfăşoară această transformare.
8772.    Filă – Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc., formată din două pagini; pagină.
8773.    File – Carne de calitate superioară din lungul şirei spinării unei vite, unui porc sau unui peşte; preparat alimentar pregătit din astfel de carne.
8774.    Filet – Şanţ elicoidal tăiat pe suprafaţa exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind pentru asamblarea prin înşurubare a piesei; ghivent; ramificaţie a extremităţii nervilor.
8775.    Fileta – A realiza fileturi la o piesă.
8776.    Filetare – Acţiunea de a fileta.
8777.    Filetat – Care are filet, prevăzut cu filet.
8778.    Fileu – Reţea deasă de aţă, de sfoară etc. cu ochiuri înnodate în formă de pătrate, cu romburi etc., care serveşte la confecţionarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacoşe, etc.; plasă; săculeţ făcut dintr-o astfel de reţea, care serveşte la transportarea cu mâna a unor cumpărături; sacoşă, plasă; obiect făcut dintr-o reţea textilă în formă dreptunghiulară fixată de doi stâlpi, pe două suporturi etc. care desparte în două terenul la unele jocuri sportive; obiect făcut dintr-o reţea de aţă subţire, folosit pentru strângerea şi menţinerea într-un anumit fel a părului pieptănat.
8779.    Filial – De fiu, specific unui fiu.
8780.    Fill-in – “Toate amănuntele completate”; nume, adresa sau alte elemente de individualizare inserate într-o scrisoare pretipărită.
8781.    Filială – Instituţie, întreprindere, asociaţie, organizaţie condusă şi controlată de o unitate centrală; societate juridică independentă, controlată de o societate-holding.
Societate comercială în cadrul căreia există un asociat sau un acţionar aflat într-una dintre situaţiile de participare la o societate mamă (vezi societate mamă) (L 297/ 2004).
O entitate, inclusiv o entitate ce nu este constituită sub forma unei corporaţii, care este controlată de o altă entitate (cunoscută drept societatea mamă) (IFRS 3.A, IAS 27.4, IAS 28.2).
O entitate aflată în relaţie cu o societate mamă (vezi societate mamă) (OUG 99/ 2006).
8782.    Filiaţie – Legătură de rudenie ce uneşte pe copil faţă de tată (filiaţie paternă) sau faţă de mamă (filiaţie maternă); termen utilizat în limbajul juridic cu semnificaţia de şir al naşterilor prin care o persoană se leagă de strămoşul ei; descendenţă; legătură de rudenie în linie dreaptă; termen juridic ce desemnează legătura directă şi imediată dintre un copil şi fiecare dintre părinţii săi; legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unul din celălalt.
8783.    Filiaţie faţă de mamă – Varietate a filiaţiei care se distinge prin aceea că rezultă din faptul material şi evident al naşterii, împrejurare datorită căreia dovada maternităţii este directă şi neîndoielnică.
8784.    Filiaţie faţă de tată – Varietate a filiaţiei care se distinge prin aceea că rezultă din faptul concepţiei. Numită şi paternitate, filiaţia faţă de tată, spre deosebire de maternitate care este uşor de probat prin faptul naşterii, nu poate fi dovedită în mod direct şi neîndoielnic, motiv pentru care legea a recurs la deducerea ei prin fapte conexe cunoscute sau care sunt susceptibile să fie dovedite direct.
8785.    Filieră – Placă de oţel perforată, prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil; piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluţia de mătase artificială sau de fibre textile obişnuită pe cale chimică; dispozitiv folosit pentru tăierea unui filet; succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin până la un anumit rezultat.
8786.    Filiform – Care are forma unui fir.
8787.    Filigran – Lucrătură artistică de giuvaergerie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subţiri de aur, de argint etc. sudate între ele; marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricaţie în structura unei hârtii.
8788.    Filigrana – A prelucra un metal preţios sub formă de filigran; a plica un filigran în timpul fabricării hârtiei.
8789.    Filigranare – Acţiunea de a filigrana şi rezultatul ei.
8790.    Filigranat – Lucrat în filigran; cu filigran.
8791.    Filon – Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarţei pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluţie în apele termale; vână.
8792.    Filotim – Generos, darnic, galanton; filodormă.
8793.    Filotimie – Dărnicie, generozitate; ambiţia de a dobândi stima şi preţuirea oamenilor.
8794.    Filozof – Persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază şi prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepţie proprie în domeniul filozofiei; om învăţat, priceput în toate; astrolog; persoană care are o atitudine înţeleaptă faţă de viaţă.
8795.    Filozofa – A face reflecţii asupra problemelor vieţii.
8796.    Filozofare – Faptul de a filozofa.
8797.    Filozofic – Care aparţine filozofiei, privitor la filozofie, caracteristic filozofului; care dovedeşte, exprimă înţelepciune.
8798.    Filozofie – Ştiinţă constituită dintr-un ansamblu închegat de noţiuni şi idei, care interpretează şi reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepţie generală despre lume şi viaţă; totalitatea concepţiilor şi principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau ştiinţe; atitudine (înţeleaptă) faţă de întâmplările vieţii; mod specific de a privi problemele vieţii; lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat.
8799.    Filtra – A separa părţile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru; a trece un fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăţa de impurităţi, de microbi etc.; a împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente; a pătrunde, a se strecura; a selecta.
8800.    Filtrabil – Care poate fi filtrat.
8801.    Filtraj – Filtrare.
8802.    Filtrant – Care filtrează, care serveşte la filtrare.
8803.    Filtrare – Acţiunea de a (se) filtra; filtraj.
8804.    Filtrat – Care a (fost) trecut printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil; lichid sau soluţie care a fost filtrată şi nu mai conţine materii eterogene sau în suspensie.
8805.    Filtru – Dispozitiv, aparat sau instalaţie care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particule solide aflate în suspensie în masa lui; mediu transparent, colorat (sticlă, lichid) care filtrează unele componente monocromatice ale luminii incidente; sistem de circuite electrice, sonore, etc. cu care se selectează, dintr-un complet de oscilaţii cu frecvenţe diferite, oscilaţiile cu frecvenţele cuprinse între anumite limite.
8806.    Fin – Care este foarte mic; (mic şi) delicat, plăcut la aspect;  ţesătură foarte subţire (străvezie); de (cea mai) bună calitate (în ce priveşte materialul şi execuţia); curat, pur, neamestecat; subtil, ingenios; care percepe cele mai mici nuanţe; ager, sensibil; abia perceptibil; cu purtări alese; persoană considerată în raport cu naşii săi (de botez sau cununie).
8807.    Final – Care reprezintă sfârşitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acţiuni, a unui eveniment etc.(; care se află în urmă, la sfârşit; ornament tipografic care se plasează la sfârşitul unei cărţi, al unui capitol etc.; încheiere, sfârşit al unei acţiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări, etc.; ultima fază a unei competiţii, a unui concurs cu caracter eliminatoriu; care indică scopul, finalitatea.
8808.    Finalist – Persoană care participă la disputarea unei finale.
8809.    Finalitate – Scop în vederea căruia are loc o activitate; tendinţă sau orientare a cuiva sau a ceva spre un anumit scop.
8810.    Finalitatea plăţii prin card – Denumire generică dată unui sistem interbancar de transfer de fonduri ce are participanţi la decontare şi un agent sau o instituţie de decontare, desemnată şi recunoscută de aceştia ca relevantă pentru acoperirea riscurilor de neplată, o obligaţie necondiţionată asumată pentru încheierea transferului de fonduri.
8811.    Finaliza – A duce, a realiza ceva până la sfârşit.
8812.    Finalizare – Acţiunea de a finaliza şi rezultatul ei.
8813.    Finalmente – La sfârşit, în cele din urmă.
8814.    Financiar – care ţine de organizarea finanţelor, privitor la finanţe, la circulaţia banilor, a creditului etc.; specialist în operaţii financiare; persoană care deţine capital financiar.
8815.    Finanţa – A întreţine sau a susţine cu bani o persoană, o instituţie, o întreprindere etc.; a împrumuta pe cineva cu bani.
8816.    Finanţare – Acţiunea de a finanţa şi rezultatul ei; punerea la dispoziţie de capitaluri pentru realizarea unor proiecte determinate, investiţii.
Contribuţii ale unei entităţi şi câteodată ale angajaţilor ei într-o entitate, sau fond, care este, din punct de vedere juridic, separat de entitatea raportoare şi din care sunt plătite beneficiile angajatului (IAS 19.49, IAS 26.8).
8817.    Finanţare compensatorie – Facilitate de finanţare utilizată în comerţul internaţional de produse de bază, de care beneficiază, în principal, ţările în curs de dezvoltare exportatoare a unor astfel de produse, ţări ce uneori înregistrează importante scăderi ale veniturilor lor din exporturile respective şi, totodată, deficite ale balanţei comerciale.
8818.    Finanţare curentă – Expresie prin care se desemnează creditele bancare în cont curent.
8819.    Finanţare de stocuri – Poziţii în care stocuri fizice au fost vândute forward, iar costul finanţării a fost îngheţat până la data vânzării forward.
8820.    Finanţare externă – Sintagmă prin care se desemnează operaţiunile de furnizare de fonduri (rambursabile sau nerambursabile) din surse exterioare entităţii economice care beneficiază de finanţare.
8821.    Finanţare garantată – Credit de o valoare maximă sau echivalentul în lei, acordat în cadrul unui program, exclusiv dobânzile şi comisioanele bancare şi alte sume datorate de beneficiar în baza contractului de credit (Norme “Prima casă” din 17 iunie 2009).
8822.    Finanţarea întreprinderii – Punerea la dispoziţia un ei întreprinderi de capitaluri pe termen scurt şi lung.
8823.    Finanţator – Cel care finanţează o persoană, o instituţie, o întreprindere, etc.
Bancă, inclusiv unităţile teritoriale ale acesteia (sucursale, agenţii, etc.), care îndeplineşte criteriile de eligibilitate şi acordă o finanţare unui beneficiar în cadrul unui program (Norme “Prima casă” din 17 iunie 2009).
8824.    Finanţări rambursabile – Obligaţii ale instituţiilor publice locale provenite din finanţări angajate prin instrumentele datoriei publice locale, pe baze contractuale sau garantate de către autorităţile administraţiei publice locale, conform prevederilor legale (L 273/ 2006).î
8825.    Finanţe – Totalitatea mijloacelor băneşti care se găsesc la dispoziţia unui stat şi care sunt necesare pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale; relaţii sociale de natură economică ce apar în procesul repartiţiei produsului social şi a venitului naţional în legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi a sarcinilor statului; totalitatea mijloacelor băneşti ale unei întreprinderi; averea în bani a unei persoane; ştiinţă care studiază finanţele.
8826.    Fine de neprimire – Mijloc de apărare ce urmăreşte respingerea acţiunii contestând părţii adverse dreptul de a acţiona în temeiul anumitor fapte ca lipsa calităţii, interesului, prescripţia achizitivă, expirarea termenului de introducere a acţiunii etc. El poate fi invocat în orice fază a procesului.
8827.    Fineţe – Însuşirea a ceea ce este fin, delicat, plăcut la aspect, foarte subţire sau de foarte bună calitate; raportul dintre lungimea unui fir textil şi greutatea lui, care indică fineţea firului respectiv; cantitatea de metal preţios dintr-un aliaj, care exprimă fineţea aliajului; subtilitate, ingeniozitate; rafinament.
8828.    Finisa – A executa ultimele operaţii asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.
8829.    Finisaj – Finisare.
8830.    Finisare – Acţiunea de a finisa şi rezultatul ei; finisaj.
8831.    Finisat – Produse, lucrări, etc. care au căpătat formă definitivă datorită finisării.
8832.    Finisor – Muncitor specializat în operaţiile de finisare; maşină care se foloseşte pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a şoselelor.
8833.    Finiş – Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obţinerii unor performanţe cât mai bune.
8834.    Finit – Care aere o existenţă limitată; categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existenţă limitată şi se pot transforma unele în într-altele; care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime şi poate fi întrebuinţat în scopul pentru care a fost făcut.
8835.    Fiord – Golf maritim îngust, sinuos şi intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte şi înalte.
8836.    Fips – Împrumut în două valute.
8837.    Fir – Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă şi subţire, obţinut prin toarcerea unor fire textile; fibră textilă; idee, tendinţă care apare cu consecvenţă de-a lungul unei acţiuni, al unei opere etc.; mod de desfăşurare (neîntreruptă) a unei acţiuni, a unui proces, etc.; sârmă/ cablu de telefon, de reţea, de telegraf, etc., alcătuită din două sau mai multe conductoare subţiri, izolate şi de obicei răsucite; şuviţă subţire de aur, de argint etc., de forma unui fir, folosită în cusături speciale de podoabă; fiecare dintre elementele de forma unui fir care alcătuiesc părul, iarba, etc.
8838.    Fire – Mediu natural (împreună cu fiinţele care trăiesc în el); structură psihică şi morală a unei fiinţe; caracter, temperament; minte, cuget; cumpăt.
8839.    Firesc – Care este conform legilor naturii, din natură; care este conform aşteptărilor, cum era normal să fie; obişnuit, normal; natural; naturaleţe.
8840.    Fireşte – Natural, bineînţeles; negreşit, desigur.
8841.    Firewall – Combinaţie de resurse informatice, echipamente sau programe, care protejează o reţea sau un calculator personal de accesul neautorizat prin intermediul resurselor reţelei, precum şi împotriva introducerii unor programe sau date sau orice alte programe de calculator neautorizate sau care produc daune.
Dispozitiv hardware sau aplicaţie software care monitorizează şi filtrează permanent transmisiile de date realizate între reţeaua protejată şi alte reţele, pe baza unui set de reguli şi criterii (OMCSI 15.06.2009).
8842.    Firidă – Adâncitură de forma unei ferestre oarbe lăsată într-un zid, în peretele unei sobe, etc., cu scop utilitar sau decorativ; deschizătură îngustă într-un zid.
8843.    Firmament – Boltă cerească; cer.
8844.    Firmă – Inscripţie executată pe un zid, pe o piatră etc. aşezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc., şi pe care este indicată denumirea, destinaţia, caracterul acestora; placă, panou cuprinzând această inscripţie (adesea însoţită sau încadrată de motive şi desene ornamentale, lumini, etc.); denumire convenţională sub care funcţionează o întreprindere.
Este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează (L 26/ 1990).
Persoană juridică (unitate economică) ce combină factori şi resurse pentru a obţine o marfă (produse, bunuri) sau un serviciu destinat consumului atât la nivel privat cât şi public; denumirea sub care este înscrisă o societate comercială/ persoană juridică în registrul comerţului reprezentând un element de identificare al acesteia.
8845.    Firmă de audit – Un practician individual, un partener, sau o corporaţie, ori o altă entitate formată din contabili profesionişti.
Este o persoană juridică sau orice altă entitate, indiferent de forma juridică a acesteia, care este autorizată de autoritatea competentă, respectiv CAFR, în conformitate cu prevederile legale, să efectueze audit statutar/ legal (OUG 90/ 2008; Dir. 2006/ 43/ CE).
8846.    Firmă de investiţii – Orice persoană juridică a cărei activitate curentă o constituie prestarea unuia sau a mai multor servicii de investiţii către terţi şi/ sau desfăşurarea uneia sau a mai multor activităţi de investiţii pe baze profesionale, incluzând societăţile de servicii de investiţii financiare (OUG 99/ 2006).
8847.    Firmă de investiţii mamă la nivelul unui stat membru – O firmă de investiţii autorizată într-un stat membru, care are ca filială o instituţie de credit, o firmă de investiţii sau o altă instituţie financiară ori care deţine o participaţie într-o astfel de entitate, şi care nu este ea însăţi o filială a unei alte instituţii de credit sau firme de investiţii, autorizate de acelaşi stat membru, sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi stat membru (OUG 99/ 2006).
8848.    Firmă de investiţii mamă la nivelul României – O societate de servicii de investiţii financiare care corespunde definiţiei firmei de investiţii mamă la nivelul unui stat membru dar cu întreaga localizare teritorială în România (OUG 99/ 2006).
8849.    Firmă de investiţii mamă la nivelul Uniunii Europene – O firmă de investiţii mamă la nivelul unui stat membru, care nu este filiala unei instituţii de credit sau a altei firme de investiţii, autorizate în oricare din statele membre, sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare dintre statele membre (OUG 99/ 2006).
8850.    Firmă din cadrul unei reţele – O entitate aflată sub controlul comun, proprietatea sau conducerea unei alte firme, ori orice entitate cu privire la care o terţă parte, rezonabilă şi informată, dispunând de toate informaţiile relevante, ar concluziona în mod rezonabil că face parte la nivel naţional sau internaţional din firma respectivă.
8851.    Firme în dificultate – Conform prevederilor comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate, o întreprindere este considerată în dificultate în următoarele situaţii: a. în cazul unei societăţi cu răspundere limitată, atunci când se constată pierderea a mai mult de jumătate din capitalul social şi a mai mult de un sfert de capital în ultimele 12 luni; b. în cazul unei societăţi în care cel puţin o parte din asociaţi răspunde nelimitat de datoriile întreprinderii, atunci când s-a pierdut mai mult de jumătate din capitalul propriu, aşa cum reiese din evidenţele contabile ale societăţii, şi când mai mult de un sfert din acest capital s-a pierdut în decursul ultimelor 12 luni; c. în cazul oricărei întreprinderi, indiferent de forma juridică, atunci când întruneşte condiţiile pentru a fi supusă unei proceduri prevăzute de legislaţia naţională privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Chiar în cazul în care niciuna din condiţiile de mai sus nu este îndeplinită, o firmă este considerată în dificultate când prezintă caracteristici precum: cifra de afaceri în scădere, înregistrează pierderi, acumulează datorii, scade fluxul de numerar, cresc stocurile, există supracapacitate de producţie etc. (Schema ajutor de stat 25.01.2010).
8852.    Fisă – Mică placă de metal,d e os, de material plastic etc. care, în baza unei convenţii, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumaţie, la jocurile de cărţi, etc.; piesă metalică în formă de monedă care, introdusă în mecanismul unui aparat/ automat, declanşează funcţionarea acestuia.
8853.    Fisc – Instituţie de stat care stabileşte şi încasează contribuţiile către stat ale unei persoane, urmăreşte pe cei care nu şi-au plătit în termen aceste contribuţii, etc.
8854.    Fiscal – Care aparţine fiscului, privitor la fisc, de fisc.
8855.    Fiscalism – Politică financiară constând în perceperea de la populaţie, prin diverse sisteme fiscale, a unor impozite şi taxe (deseori termenul se referă la impozitele şi taxele exagerate).
8856.    Fiscalitate – Sistem de percepere a impozitelor şi taxelor prin fisc; totalitatea obligaţiilor fiscale ale cuiva; termen care în limbaj economic desemnează sistemul de constituire a veniturilor statului pe baza impozitelor şi taxelor a căror percepere de către stat se realizează în cadrul redistribuirii venitului naţional.
8857.    Fisiona – A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile).
8858.    Fisionabil – Care poate fi fisionat, care se poate fisiona.
8859.    Fisionare – Acţiunea de a fisiona şi rezultatul ei.
8860.    Fisiune – Fenomenul scindării unui nucleu atomic în mai multe fragmente cu mase de valori comparabile.
8861.    Fisura – A produce sau a căpăta fisuri.
8862.    Fisurare – Acţiunea de a (se) fisura şi rezultatul ei.
8863.    Fisurat – Care are fisuri.
8864.    Fisură – Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafaţa sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os, etc.).
8865.    Fişa cu specimene de semnături – Document care se completează la deschiderea unui cont sau a unui depozit de titluri, pe care figurează semnătura titularului şi chiar a mandatarilor săi, unde este cazul; este documentul care, pentru bancă, reglementează dreptul de dispoziţie asupra fondurilor şi valorilor ce îi sunt încredinţate.
8866.    Fişa de evaluare – Document de bază prin care se face evaluarea personalului didactic de toate categoriile, pentru stabilirea drepturilor salariale, promovarea şi accesul la programele de perfecţionare.
8867.    Fişa de informaţii – Documentul care conţine toate informaţiile pe care trebuie să le furnizeze solicitantul omologării de tip (OMLPTL 211/ 2003).
8868.    Fişa postului – Înscris complementar al contractului individual de muncă în care sunt indicate, complet şi analitic, atribuţiile şi sarcinile de serviciu ale salariatului.
8869.    Fişă – A extrage pe fişe însemnări dintr-o lucrare (ştiinţifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere, etc.; a extrage pe fişe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le aşeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc.; foaie (mică) de hârtie sau de carton pe care îşi face însemnări cel ce strânge material pentru elaborarea unei opere, pe care se redau extrase dintr-o lucrare etc.; foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicaţie periodică; piesă de la capătul unui cordon de reţea, care se introduce într-o priză, într-un cuplu, etc. pentru a stabili o legătură, o alimentare, etc.
8870.    Fişă de evidenţă – Foaie volantă folosită în lucrările de evidenţă contabilă pentru urmărirea sistematică a fiecărui mijloc economic, proces sau sursă sub aspectul creşterii, al diminuării şi al existenţei soldului la o anumită dată.
8871.    Fişă de sănătate – Document în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva.
8872.    Fişă personală – Act în care se trec datele personale ale unui salariat, colaborator, etc.
8873.    Fişă tehnologică – Formular care conţine totalitatea indicaţiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producţie.
8874.    Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit – Documentul în care sunt înregistrate toate navele şi ambarcaţiunile de pescuit care activează la pescuitul comercial în habitatele piscicole naturale, pe categorii, dimensiune, puterea motorului, tipul de activitate şi tehnica de pescuit, zona de pescuit şi proprietarul (O.U.G. nr. 23/ 2008).
8875.    Fitil – Fir de bumbac răsucit sau ţesut, în formă de sfoară, şiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc.; fir de bumbac răsucit sau ţesut care serveşte împreună cu cremenea şi amnarul, la aprins; şnur muiat într-o substanţă inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea armelor de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere, etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil şi umplut cu material inflamabil, servind în acelaşi scop.
8876.    Fiting – Piesă de legătură tubulară cu ajutorul căreia se poate face o prelungire, o schimbare de direcţie, o derivaţie, etc. la conductele metalice pentru fluide, la armături, etc.
8877.    Fiu – Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinţii săi; copil, fecior, băiat; termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc; cetăţean, membru al unei colectivităţi (de care acesta se simte foarte ataşat).
8878.    Fix – Care nu-şi schimbă locul sau poziţia; nemişcat, neclintit; care este solidar cu un element la care se află ataşat; care rămâne oprit asupra unui anumit punct; care nu se schimbă, nu variază; stabil; precis, exact.
8879.    Fixă – A aşeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mişcat, clintit; a se uita ţintă las cineva sau la ceva, a pironi cu privirea; a se stabili, a se statornici undeva; a stabili un termen, o oră, un preţ etc. anumit; a determina; a se hotărî, a se decide; a aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze; a trata cu un reactiv chimic materiale pentru a fixa ceva anume; a face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pielii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (uşor); acoperit cu fixativ.
8880.    Fixare – Acţiunea de a (se) fixa şi rezultatul ei.
8881.    Fixat – Imobil, nemişcat, neclintit; hotărât, decis.
8882.    Fixativ – Care fixează; fixator; soluţie care contribuie la menţinerea coafurii etc.
8883.    Fixator – Substanţă sau amestec de substanţe chimice care fixează ceva; substanţă care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop.
8884.    Fixed trust – Fonduri de plasament în care investiţiile sunt determinate de la crearea lor.
8885.    Fixing – “Aranjare”, “stabilire”; cotarea unei monede pe piaţă; termen prin care se desemnează în mod generic operaţiunile de determinare a cursului valutar în ţările unde nu este organizată şi nu funcţionează o bursă de devize; cotare a aurului; denumire generică dată operaţiunii de stabilire a cursurilor valutare sau a preţului aurului la bursă.
8886.    Fixitate – Starea, caracterul, însuşirea a ceea ce este fix; nemişcare, neclintire; imobilitate; stabilitate.
8887.    Fizic – Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare; care aparţine simţurilor; aspectul exterior al unei persoane; care aparţine materiei, privitor la materie; material; concret; ştiinţă fundamentală din ciclul ştiinţelor naturii, care studiază proprietăţile şi structura materiei; formele mişcării ei şi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum şi transformările reciproce ale acestor forme de mişcare; manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe; care aparţine fizicii, privitor la fizică.
8888.    Fizician – Persoană care se ocupă cu studiul fizicii; specialist în fizică.
8889.    Fizicieni şi astronomi – Persoane/ funcţii care efectuează cercetări şi îmbunătăţesc sau dezvoltă concepte, teorii şi metode operaţionale referitoare la materie, spaţiu, timp, energie, forţe şi câmpuri şi interacţiunile care apar în cadrul acestor fenomene fizice. Aceştia aplică cunoştinţele ştiinţifice referitoare la fizică şi astronomie în domenii ca industrie, medicină şi în domeniul militar (sau alte domenii) (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
8890.    Fiziolog – Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist.
8891.    Fiziologic – Care aparţine fiziologiei, privitor la fiziologie.
8892.    Fiziologie – Ramură a biologiei care studiază funcţiile organismului viu (animal sau vegetal); manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe.
8893.    Fiziologist – Fiziolog.
8894.    Fizionomie – Totalitatea trăsăturilor feţei cuiva care determină expresia ei particulară; chip; caracter distinctiv, înfăţişare particulară (a unei epoci, a unei colectivităţi umane etc.).
8895.    Fizionomist – Persoană care are (sau pretinde că are) însuşirea de a cunoaşte caracterul oamenilor după trăsăturile feţei lor.
8896.    Fiziopatologic – Care aparţine fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie.
8897.    Fiziopatologie – Ramură a medicinii care studiază modul de producere a bolilor.
8898.    Fizioterapie – Metodă de tratament medical cu ajutorul agenţilor fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.).
8899.    Flagrant – Care sare în ochi; izbitor, evident
8900.    Flagrant delict – Infracţiune ce se descoperă în momentul săvârşirii ei sau îndată după consumarea ei (uneori înainte ca efectele lor să se fi consumat.
8901.    Flanc – Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formaţii sau a unui dispozitiv de luptă; fiecare dintre cele două porţiuni laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă şi şold; fiecare dintre cele două porţiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc.; foaie de carton, de celuloid, de plumb sau de ceară, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matriţelor; nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.
8902.    Flanca – A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unităţi militare; a ataca dintr-o parte; a însoţi pe cineva (pentru a-l păzi); a mărgini lateral, a mărgini de o parte şi de alta.
8903.    Flancare – Acţiunea de a flanca şi rezultatul ei; încadrare pe flancuri.
8904.    Flanşă – Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin şuruburi, cu o altă piesă; piesă plată care serveşte la îmbinarea etanşă în prelungire sau de ramificaţie a unor piese, conducte etc.
8905.    Flat – Fără calculul dobânzilor.
8906.    Flăcău – Tânăr neînsurat; fecior, june.
8907.    Flexibil – Care are proprietatea de a se îndoi, de a se încovoia uşor (şi de a-şi reveni la forma iniţială); elastic, mlădios; care are flexiune; flexionar.
8908.    Flexibilitate – Calitate, însuşirea a ceea ce este flexibil.
8909.    Flexiona – A se încovoia, a se îndoi.
8910.    Flexionar – Care se îndoaie, care se încovoaie; care are flexiune, flexibil.
8911.    Flexiune – Încovoiere, îndoire; mlădiere; mişcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa.
8912.    Flexible trust – Fond de plasament la care managerii dispun de o mare libertate de manevră în plasarea capitalurilor disponibile (în acest fel se poate structura portofoliul în funcţie de conjunctură).
8913.    Flotant – Termen ce desemnează un titlu pe care un investitor nu are intenţia să-l păstreze sau pe care l-a cumpărat în scop speculativ.
8914.    Floare – Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată; orice plantă (erbacee) care face flori colorate; desen, broderie, cusătură în formă de floare; strat de mucegai care se formează pe suprafaţa vinului, a laptelui acru, etc.; extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat; partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă.
8915.    Floral – Care ţine de floare, privitor la floare; care înfăţişează o floare, în formă de floare.
8916.    Florar – Persoană care cultivă sau vinde flori; numele popular al lunii mai; instrument confecţionat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane.
8917.    Floră – Totalitatea plantelor care trăiesc într-o anumită regiune a globului, într-o anumită perioadă geologică sau într-un anumit mediu.
8918.    Florărie – Magazin de desfacere a florilor; grădină sau seră unde se cultivă flori (în scopuri comerciale).
8919.    Floricol – Referitor la floricultură; care are flori; care trăieşte pe flori.
8920.    Floricultură – Ramură a horticulturii care cuprinde cultura plantelor ornamentale.
8921.    Florifer – Care produce flori.
8922.    Flota – A îndepărta prin decantare substanţele care plutesc pe suprafaţa unui lichid; a şovăi, a ezita; a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu o altă monedă (despre monede).
8923.    Flotabil – Care poate pluti la suprafaţa unui lichid; care permite deplasarea plutelor.
8924.    Flotabilitate – Însuşire a unui corp de a pluti la suprafaţa unui lichid sau la o anumită adâncime; raportul dintre volumul părţii nescufundate şi volumul total al unui corp plutitor; proprietate a minereurilor de a putea fi separate prin flotaţie.
8925.    Flotant – Care pluteşte, plutitor; corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor; care este în trecere printr-o localitate, fără să locuiască permanent acolo; nestabil.
8926.    Flotare – Acţiunea de a flota şi rezultatul ei; regim al cursurilor flotante; trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea ţesăturilor ornamentale; fiecare dintre mişcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat şi coborât prin extensiunea şi îndoirea braţelor aflate cu palmele pe sol; flotaţie.
8927.    Flotare controlată – Regim al cursurilor flotante în care băncile centrale intervin pe piaţă (sunt obligate să intervină) din motive de politică economică naţională.
8928.    Flotare pură – Regim al cursurilor flotante în care băncile centrale renunţă la orice intervenţie pe pieţele de schimb.
8929.    Flotaţie – Procedeu de separare a mineralelor utile din minereuri sau a cărbunilor de steril.
8930.    Flotă – Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat, ale unei persoane, etc.; totalitatea marilor unităţi navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică; soluţie sau suspensie de coloranţi sau de alte substanţe chimice, folosită în operaţiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.); bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate, în care pieile se ţin nemişcate un timp îndelungat după ce au parcurs şirurile de bazine de pretăbăcire.
8931.    Flotilă – Unitate de nave militare care acţionează pe fluvii şi pe lacuri, uneori şi pe mări, în vecinătatea litoralului; mare unitate militară navală; unitate de aviaţie militară sau civilă.
8932.    Flotor – Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafaţa apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susţină la suprafaţă corpuri submersibile; plutitor; dispozitiv etanş şi umplut cu aer care asigură plutirea unui obiect (avion, doc, etc.).
8933.    Fluctua – A fi schimbător; a oscila, a varia.
8934.    Fluctuant – Care are fluctuaţii; schimbător, nestatornic; nesigur, nehotărât, ezitant.
8935.    Fluctuare – Acţiunea de a fluctua şi rezultatul ei; fluctuaţie.
8936.    Fluctuaţie – Abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară faţă de o anumită stare; schimbare neîntreruptă, oscilaţie, mutare dintr-un loc în altul.
8937.    Fluent – Curgător, limpede.
8938.    Fluenţă – Însuşirea de a fi fluent.
8939.    Fluid – Cu coeziune slabă între molecule; corp lichid sau gazos care îşi schimbă forma sub acţiunea unei forţe foarte mici; suflu, impuls, curent; emanaţie.
8940.    Fluidifiant – Substanţă care micşorează vâscozitatea unui lichid vâscos cu care se amestecă.
8941.    Fluidifica – A mări fluiditatea unui corp; a face ca un corp să devină fluid.
8942.    Fluidificare – faptul de a fluidifica.
8943.    Fluiditate – Stare, însuşire a ceea ce este fluid, curgător; schimbare, curgere; posibilitate de a se mlădia; flexibilitate, mlădiere.
8944.    Fluidiza – A efectua o fluidizare.
8945.    Fluidizare – Acţiunea de a fluidiza şi rezultatul ei; procedeu industrial de trecere forţată a unui fluid printr-un strat de pulbere cu o viteză convenabilă pentru a aduce sistemul solid-fluid într-o stare pseudolichidă cu proprietăţi asemănătoare lichidelor.
8946.    Fluturaş – Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să prezinte, să înlocuiască, să rectifice sau să completeze ceva (fluturaş de salariu).
8947.    Fluvial – Care aparţine unui fluviu, privitor la un fluviu; care se face pe un fluviu.
8948.    Fluviometru – Aparat cu care se măsoară variaţiile de nivel ale apei unui fluviu.
8949.    Fluviu – Apă curgătoare mare, care se varsă în mări sau oceane; şuvoi, debit mare.
8950.    Flux – Fază de ridicare periodică a nivelului apei oceanelor sau a mărilor deschise, în cadrul fenomenului de maree, sub influenţa mişcării de rotaţie a pământului şi a atracţiei lunii şi a soarelui; revărsare puternică, şuvoi; val, năvală; curent de particule.
8951.    Flux de căldură – Energie termică transferată dintr-o suprafaţă dată în unitatea de timp.
8952.    Flux electric – Produsul dintre inducţia electrică şi aria suprafeţei perpendiculare pe ea pe care o străbate.
8953.    Flux luminos – Cantitatea de lumină pe care o emite un izvor de lumină într-o unitate de timp.
8954.    Flux magnetic – Produsul dintre inducţia magnetică şi aria suprafeţei perpendiculare pe ea pe care o străbate.
8955.    Flux tehnologic – Circulaţia continuă a materiei prime, a semifabricatelor etc. în succesiunea etapelor/ operaţiilor dintr-un proces tehnologic.
8956.    Fluxuri brute de capital – Varietate a fluxurilor de capital ce dă expresie totalului resurselor financiare care intră în una sau mai multe ţări.
8957.    Fluxuri de capital – Expresie utilizată pentru a desemna în mod generic mişcările de capital.
8958.    Fluxuri de trezorerie – Intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar (IAS 7.6).
8959.    FMI (Fondul Monetar Internaţional) – Organism internaţional înfiinţat în 1944 la Bretton Woods şi al cărui sediu se află la Washington. Are ca obiectiv dezvoltarea cooperării internaţionale în domeniul financiar, acordă linii de credit şi administrează sistemul DST.
8960.    Foaie cu cupoane – Foaie ataşată la un titlu.
8961.    FOB – Din punct de vedere INCOTERMS, free on board, franco la bord, port de încărcare convenit. Îndeplinirea de către vânzător a obligaţiei de livrare are loc numai în momentul când marfa a trecut balustrada vasului în portul de încărcare convenit. Pe cale de consecinţă, din acel moment, toate costurile şi riscurile de pierdere sau de avariere a mărfii rămân în sarcina cumpărătorului. Întotdeauna livrarea sub condiţie FOB presupune în sarcina vânzătorului şi obligaţia de vămuire a mărfii pentru export. La fel ca şi livrarea sub condiţie FAS, şi livrarea sub condiţie FOB este compatibilă numai cu vânzarea care implică fie un transport maritim fie un  transport fluvial de marfă.
Din punct de vedere RAFTD, Named inland carrier at named inland point of departure. Formula corespunde condiţie franco vagon sau franco camion din INCOTERMS şi dă expresie regulii conform căreia preţul se stabileşte ţinându-se seama de punctul de încărcare intern, iar vânzătorului îi revine obligaţia să încarce mărfurile în vagoane, camioane, şlepuri, avioane sau alte vehicule precizate în contracte.
8962.    Foc – Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; materie în curs de ardere; arderea din vatră, cuptor, sobă, etc. făcută pentru degajare de căldură; lumină roşiatică, asemănătoare cu flăcările; strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal preţios, etc.); dispozitiv de ardere cu o lampă; incendiu; împuşcătură, salvă, tir; luptă, război; lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigaţia pe apă; entuziasm, avânt, înflăcărare; agilitate, vioiciune, neastâmpăr; durere, chin, jale, necaz; nenorocire, pacoste, urgie; pânză triunghiulară susţinută la bompres la prora unei nave.
8963.    Focal .- Privitor la focarul lentilelor sau al oglinzilor.
8964.    Focaliza – A face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul.
8965.    Focalizare – Acţiunea de a focaliza şi rezultatul ei.
8966.    Focar – Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut razele paralele; parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalaţiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului; izvor, sediu principal, punct de concentrare şi de răspândire (a unor acţiuni, idei, sentimente, etc.); loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecţii; loc murdar, neîngrijit; fochist.
8967.    Fochist – Muncitor calificat care asigură arderea combustibililor într-un focar.
8968.    Folclor – Totalitatea creaţiilor artistice, literare, muzicale, plastice, etc. a obiceiurilor şi a tradiţiilor populare ale unei ţări sau ale unei regiuni; ştiinţă care se ocupă cu creaţiile artistice, obiceiurile şi tradiţiile populare.
8969.    Folcloric – Care aparţine folclorului, privitor la folclor; folcloristic.
8970.    Folclorist – Persoană care se ocupă cu culegerea şi cu studierea materialului folcloric; specialist în folcloristică.
8971.    Folcloristic – Folcloric; ştiinţă care se ocupă cu studiul sistematic al folclorului.
8972.    Folio – Format de hârtie sau de carte obţinut prin îndoirea colii de hârtie (format A4) o singură dată (obţinându-se format B5); filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură faţă sau pe ambele feţe.
8973.    Follow-on – “Urmează în continuare”; parte succesivă a unei campanii publicitare, care completează fazele precedente, completare teaser.
8974.    Follow-Up – “Urmează alături”; continuarea unei campanii publicitare care pune în evidenţă aspecte noi ale comunicării cu clientul consolidând această comunicare.
8975.    Folos – Câştig moral sau material; avantaj, profit, hazna, folosinţă.
8976.    Folosi – A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuinţa; a fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi; a avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva).
8977.    Folosinţă – Drept de folosinţă; dreptul de a folosi un bun; folos.
8978.    Folosire – Acţiunea de a (se) folosi şi rezultatul ei; întrebuinţare.
8979.    Folosirea emblemei cruci roşii în timpul operaţiunilor militare – Infracţiune ce face parte din categoria infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României şi constă în folosirea fără drept pe timp de război şi în legătură cu operaţiile militare a emblemei ori denumirii de „Crucea Roşie” sau a celor similare acesteia (art. 351 C.Pen.).
8980.    Folosirea instrumentelor oficiale false – Infracţiune ce face parte din categoria infracţiunilor de fals şi constă în folosirea instrumentelor false precizate de lege; este asimilată acestei infracţiuni şi folosirea fără drept a unui sigiliu ori a unei ştampile cu stema ţării (art. 287 C.Pen.).
8981.    Folosirea limbii oficiale în procesul penal – Principiu (regulă) de bază a procesului penal, legea precizând că în timpul procesului penal se foloseşte limba română, regulă precizată de Constituţie, care arată că procedura judiciară se desfăşoară în limba română (art. 7 C.Proc.Pen.).
8982.    Folositor – care aduce folos, care este de folos, care serveşte unui scop (bun); util.
8983.    Folosul infracţiunii – Câştigul material, profitul, avantajul pe care îl obţine făptuitorul prin săvârşirea unei infracţiuni.
8984.    Fond – Totalitatea trăsăturilor esenţiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv); culoare de bază a unui tablou, a unei ţesături, etc. pe care se conturează desenele sau figurile; câmp; desen executat pe un suport opac, care serveşte drept decor în desfăşurarea desenelor animate; ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprimă cu o culoare mată pe suprafaţa hârtiei, folosite la tipărirea acţiunilor şi a altor hârtii de valoare; nume dat unor probe sportive care se desfăşoară pe distanţe mari şi care necesită o deosebită rezistenţă fizică; radiaţie greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezenţa căreia se efectuează o experienţă sau o măsurare; valoare materială reprezentată prin bani sau prin alte bunuri economice acumulate sau rezervate pentru un anumit scop; totalitatea bunurilor sau a valorilor de bază dintr-un domeniu al culturii.
8985.    Fond aservit – Fond/ imobil, etc. asupra căruia se exercită/ grevează o servitute.
8986.    Fond comercial – Beneficii economice viitoare ce provin din active care nu pot fi identificate individual ţi recunoscute separat (IFRS 3.A).
8987.    Fond de acumulare – Parte a unui venit folosită pentru acumulare.
8988.    Fond de garantare a pensiilor – Fondul înfiinţat din contribuţii ale administratorilor şi ale furnizorilor de pensii, având scopul de a proteja drepturile participanţilor şi beneficiarilor, după caz, dobândite în cadrul sistemului de pensii administrate privat, reglementat şi supravegheat de Comisie (L 411/ 2004).
8989.    Fond de investiţii – Organism de plasament colectiv fără personalitate juridică (L 297/ 2004).
Tip de investiţie operat de o societate de investiţii care acumulează fonduri de la acţionari şi îi investeşte într-un portofoliu de acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri derivate. Aceste fonduri de investiţii oferă investitorilor avantajele unui portofoliu diversificat şi a unui management profesional. Pentru aceste servicii se percepe un comision de administrare. Fiecare fond are propriile obiective investiţionale şi strategii.
8990.    Fond de pensii – Fond constituit de o firmă, uniune sindicală sau de o instituţie guvernamentală în scopul plăţii drepturilor de pensie ale membrilor fondului; plasează sume mari de bani pe piaţa titlurilor financiare având calitatea de investitor instituţional (pension fund).
8991.    Fond de pensii administrat privat – Denumit şi fond de pensii, reprezintă fondul constituit prin contract de societate civilă, încheiat între participanţi, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară şi cu dispoziţiile legislative în vigoare (L 411/ 2004).
8992.    Fond de plasament colectiv – Portofoliu de titluri financiare care aparţine în indiviziune unui grup de investitori.
8993.    Fond de rezervă – Fondul prevăzut la partea de cheltuieli a bugetelor locale (L 273/ 2006).
8994.    Fond de rezervă liber lucrat – Totalul sumelor cu care membrii societăţii mutuale au contribuit la fondurile acesteia (L 32/ 2000).
8995.    Fond de risc – Fondul constituit în afara bugetului local de către autorităţile administraţiei publice locale din comisioanele suportate de beneficiarii împrumuturilor garantate de aceste autorităţi şi din alte surse, destinat acoperirii riscurilor financiare care decurg din garantarea împrumuturilor respective (L 273/ 2006).
Fondul constituit de ministerul economiei şi finanţelor şi la nivelul unităţii administrativ teritoriale de către autorităţile administraţiei publice locale, din comisioanele încasate de la subîmprumutaţi/ garantaţi de guvern, respectiv de la garantaţii de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi din alte surse prevăzute de lege (OUG 64/ 2007).
8996.    Fond de rulment – Partea din excedentul anual bugetar definitiv al bugetului local, care se constituie la nivelul fiecărei unităţi administrativ teritoriale şi se utilizează potrivit prevederilor legale (L 273/ 2006).
8997.    Fond de salarii – Totalitatea sumelor brute cuvenite lunar (şi, după caz, trimestrial ori anual), ca drepturi salariale, persoanelor fizice încadrate în temeiul unui contract individual de muncă din partea unuia şi aceluiaşi angajator (HG 738/ 1995).
8998.    Fond deschis de investiţii – Organism de plasament colectiv în valori mobiliare, fără personalitate juridică, ale cărei unităţi de fond fac obiectul unei emisiuni şi răscumpărări continue (L 297/ 2004).
8999.    Fond dominant – Fond titular al unui drept de servitute, imobil în favoarea căruia s-a constituit o servitute.
9000.    Fond forestier – Totalitatea pădurilor şi terenurilor afectate împăduririlor sau care servesc administrării forestiere.
9001.    Fond funciar – Expresie ce desemnează terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza cărora sunt deţinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte şi care sunt considerate, împreună, ca formând un tot unitar; totalitatea suprafeţelor de teren aflate între graniţele unei ţări, unei unităţi administrativ-teritoriale sau unei unităţi agricole.
9002.    Fond imobiliar – Fond de plasament în valori imobiliare, adică imobile şi terenuri girate conform principiului repartiţiei geografice echilibrate a patrimoniului.
9003.    Fond locativ de stat – Expresie prin care este desemnată totalitatea suprafeţei locative aflată în domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.
9004.    Fond mutual – Fond constituit prin colectarea banilor de la participanţi (investitori) de către o societate de investiţii, care îi plasează ca fond colectiv pe piaţa titlurilor financiare, eliberând investitorilor titluri la acel fond,  oferă avantajele diversificării portofoliului ceea ce înseamnă reducerea riscului, şi managementul profesional al fondurilor (mutual fund).
9005.    Fond naţional de date privind gospodărirea apelor – Totalitatea bazelor de date meteorologice, hidrologice şi hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a apelor, organizate astfel încât să asigure un dialog eficient cu folosinţele de apă (Cod bune practici fermă 2006).
9006.    Fond piscicol – Fauna şi flora acvatică în bazinele piscicole.
9007.    Fondator – Persoană care fundează ceva; întemeietor, ctitor; persoana fizică sau juridică ce, prin manifestarea unilaterală de voinţă, constituie o fundaţie în vederea realizării unui scop nepatrimonial, ideal, de interes obştesc (la constituirea fundaţiei, fondatorul trebuie să creeze un patrimoniu care să fie suficient realizării scopului urmărit şi, totodată, să arate mijloacele pentru creşterea acelui patrimoniu pe parcursul existenţei fundaţiei).
9008.    Fondul european de cooperare – Organism care are drept scop aplicarea în practică a măsurilor monetare în cadrul Sistemului monetar european.
9009.    Fondul funciar al României – Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlu pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte (Legea nr. 18/ 1991).
9010.    Fondul pentru mediu – Instrument economico-financiar gestionat de Administraţia Fondului pentru Mediu, destinat susţinerii şi realizării proiectelor şi programelor pentru protecţia mediului, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în domeniul protecţiei mediului (L 220/ 2008).
9011.    Fonduri – Capitaluri; capitaluri destinate unei anumite utilizări; fonduri de plasament; fonduri ale statului (împrumuturi ale statului).
9012.    Fonduri băneşti – Elemente de patrimoniu al societăţilor comerciale având regim juridic special, care sunt păstrate ca disponibilităţi băneşti în mod obligatoriu, în cont deschis pe seama societăţii, la banca comercială cu care societatea lucrează.
9013.    Fonduri comunitare – Sunt sume provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană (OG 79/ 2003).
9014.    Fonduri de plasament în valori – Fonduri de plasament investite în valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni).
9015.    Fonduri de plasament mixte – Fonduri de plasament investite atât în valori mobiliare cât şi în valori imobiliare.
9016.    Fonduri deschise – Fonduri de plasament care pot emite în mod constant titluri (părţi) noi.
9017.    Fonduri europene – Sumele provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României din bugetul general al Uniunii Europene și/ sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (O.U.G. 66/ 2011).
9018.    Fonduri federale – Formă de plasament pe piaţa monetară utilizată de băncile comerciale pentru echilibrarea zilnică a lichidităţilor (aceste fonduri negociază excedentul de lichidităţi cu Sistemul Federal de Rezerve – FRS).
9019.    Fonduri fixe – Grupă distinctă de bunuri din patrimoniul agenţilor economici ce cuprind mijloacele de muncă (utilaje, agregate, instalaţii) care, având o durată de utilizare mai mare decât durata unui singur proces de producţie, îşi transferă valoarea treptat în noile produse, precum şi bunurile aflate în dotarea instituţiilor bugetare destinate să servească activităţii acestora o anumită perioadă de timp, precum calculatoare, mijloace de transport, mobilier, etc.
9020.    Fonduri închise – Fonduri de plasament care au încheiat emisiunea de titluri (părţi).
9021.    Fonduri mutuale – Active reunite de investitori ca urmare a unui apel public în scopul realizării de plasamente colective de capitaluri şi girate de conducerea fondurilor în contul investitorilor aplicând principiul repartizării riscurilor. Drepturile investitorilor sunt incluse în titluri fără valoare nominală numite părţi. Există fonduri de plasament în valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni) şi imobiliare.
9022.    Fonduri proprii – Totalul capitalurilor aparţinând întreprinderii şi care nu sunt împrumutate.
Fondurile de care dispun instituţiile de credit, a căror metodologie de calcul este stabilită de Banca Naţională a României prin reglementări (L 58/ 1998).
9023.    Fonduri publice – Sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituţiilor publice autonome, fondurile provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice şi din fonduri externe nerambursabile (L 672/ 2002).
Sume alocate din bugetele prevăzut de lege privind finanţele publice (OMMFPS 2170/ 2010).
Sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigura din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale, împrumuturi interne contractate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi din bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale (O.G. nr. 119/ 1999).
9024.    Fonduri publice locale – Sumele alocate din bugete, precum şi cele gestionate în afara bugetului local (L 273/ 2006).
9025.    Fonduri publice naționale aferente fondurilor europene – Sumele provenite din bugetul general consolidat, utilizate pentru: asigurarea cofinanțării, plata prefinanțării, înlocuirea fondurilor europene în situația indisponibilității/ sistării temporare a plății acestor fonduri, completarea fondurilor europene în vederea finalizării proiectelor, precum și alte categorii de cheltuieli legal reglementate în acest scop (O.U.G. 66/ 2011).
9026.    Fonduri speciale – Venituri publice constituite prin legi speciale prin care se stabilesc şi destinaţiile acestora  (L 500/ 2002).
9027.    Fonic – Constituit din sunete; privitor la sunete; sonor.
9028.    Fonotecă – Colecţie de înregistrări sonore pe diverse suporturi de stocare a informaţiei, care se foloseşte în diverse scopuri, în special în producţiile artistice.
9029.    Fontă – Aliaj de fier cu carbon şi alte elemente, produs în furnale înalte, tuci.
9030.    For – Autoritate, instanţă, organ de stat; loc unde se concentrează viaţa social-politică, religioasă şi economică.
9031.    Fora – A săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice, a explorării sau a exploatării unor zăcăminte de substanţe minerale utile etc.
9032.    Forabil – Care poate fi forat (uşor); care poate fi dislocat prin foraj.
9033.    Forabilitate – Proprietate a rocilor de a fi uşor dislocate prin forare.
9034.    Foraj – Ansamblul operaţiunilor care se efectuează pentru a construi o sondă; forare; ansamblul operaţiilor de fărâmare sau de aşchiere a rocilor din pragul găurii de sondă, care se execută în vederea adâncirii acesteia; gaură de sondă.
9035.    Foramen – Gaură, orificiu de dimensiuni foarte mici.
9036.    Forare – Acţiunea de a fora şi rezultatul ei; operaţie de săpare a găurilor de sondă şi a celor de mină; foraj.
9037.    Forestier – Privitor la păduri; de pădure; în legătură cu exploatările de păduri; silvic.
9038.    Forex – “Acoperire”, Când un investitor deschide un cont la un broker, el trebuie să depună o sumă iniţială, ce reprezintă fondul de investiţie. De fiecare dată când un trader execută un ordin, o anumită cotă, prevăzută contractual de comun acord, din balanţa contului va fi folosită pentru tranzacţie. Această sumă va fi folosită pentru eventualele acoperiri ale pierderilor posibile.
9039.    Forfeca – A tăia în bucăţi cu foarfecele sau cu un alt obiect tăios; a cerceta o operă literară sau ştiinţifică cu o minuţiozitate exagerată, cu scopul de a o critica şi de a o pune într-o lumină defavorabilă; a critica aspru, a mustra cu severitate; a bate; a vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni.
9040.    Forfecare – Acţiunea de a forfeca şi rezultatul ei; forfecătură; solicitare simplă a unei piese, a unei bare, a unui arbore, etc. prin acţiunea unei forţe opuse care acţionează transversal.
9041.    Forfecătură – Forfecare; muştruluială, bătaie.
9042.    Forfet – Neprezentare a unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiţii sportive, fapt care atrage după sine penalizarea.
9043.    Forfetar – Termen ce determină impozitele, tarifele sau preţurile stabilite în mod global şi invariabil; tarife, taxe, impozite etc. care sunt dinainte stabilite la o sumă globală şi invariabilă.
9044.    Forja – A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese.
9045.    Forjabil – Metale sau aliaje care pot fi forjate.
9046.    Forjabilitate – Proprietate a unui metal sau a unui aliaj metalic de a se deforma plastic la cald sau la rece sub acţiunea unor forţe de lovire (ciocan) sau la presare.
9047.    Forjar – Muncitor calificat care lucrează la forjare.
9048.    Forjare – Acţiunea de a forja şi rezultatul ei; prelucrare la forjă a metalelor.
9049.    Forjat – Metal sau aliaj lucrat prin forjare.
9050.    Forjă – Instalaţie fixă, simplă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald; cantitate de metal care se încălzeşte dintr-o dată la forjă; forjerie.
9051.    Forjerie – Atelier în care se execută operaţii de forjare, prin deformare plastică, la cald sau la rece; forjă.
9052.    Forjor – Muncitor care lucrează la forjă; fierar.
9053.    Forma – A da fiinţă şi formă unui lucru; a face; a lua fiinţă, a lua naştere; a educa, a creşte; a alcătui, a compune; a constitui, a reprezenta; a confecţiona forme de turnătorie, a îndeplini operaţia de formare.
9054.    Forma actului juridic civil – Expresie prin care se desemnează modul de exteriorizare a manifestării de voinţă făcută cu intenţia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret (forma actului juridic civil este utilizată, în terminologia juridică cu o dublă semnificaţie: stricto sensu se desemnează tocmai modalitatea de exteriorizare a voinţei juridice, care este chintesenţa actului juridic civil (în această accepţie, este guvernată de principiul consensualismului) şi, lato sensu, desemnează trei cerinţe de formă, şi anume a. forma cerută pentru însăşi valabilitatea actului juridic (forma ad validatem), b. forma cerută pentru probarea actului juridic (forma ad probationem) şi c. forma cerută pentru opozabilitatea actului faţă de alte persoane, terţi).
9055.    Forma de salarizare – Modalitate de evaluare şi de determinare a muncii salariaţilor şi, în consecinţă, a salariului cuvenit acestora.
9056.    Forma procesului penal – Condiţie prevăzută de legea procesuală penală, pe care trebuie să o îndeplinească procesul verbal ca mijloc de probă, pentru a fi valabil.
9057.    Formal – Privitor la formă, care ţine de formă, de aparenţă, în aparenţă; formulat precis; categoric, expres; pătruns de formalism; făcut de formă; unele acte juridice care necesită anumite forme pentru a fi socotite legale şi valabile; solemn.
9058.    Formalism – Orientare care rupe forma de conţinut, tinzând să supraaprecieze forma în dauna conţinutului, să considere forma un scop în sine şi nu ca expresie a conţinutului; principiu şi, totodată, sistem juridic, conform căruia validitatea actelor juridice este condiţionată de exprimarea voinţei juridice a părţilor în forma solemnă; atitudine nejustă în activitate, caracterizată prin respectarea strictă a formalităţilor în dauna fondului problemelor; atitudine conformistă, exagerat de protocolară.
9059.    Formalism juridic – Caracteristica unor acte juridice de a produce efecte cu condiţia ca acestea să îmbrace anumite forme scrise sau orale.
9060.    Formalist – Persoană care dă dovadă de formalism; persoană a cărei activitate este pătrunsă de formalism; persoană care adoptă în relaţiile sale o atitudine de politeţe protocolară, ceremonioasă, exagerată şi deseori nesinceră.
9061.    Formalitate – Condiţie de formă prescrisă de lege pentru ca un act juridic să fie variabil şi opozabil terţelor persoane; cerinţă impusă de regulile de politeţe.
9062.    Formaliza – A realiza o formalizare; a se supăra, a se simţi jignit de nerespectarea unor reguli (deseori neînsemnate) de politeţe.
9063.    Formalizare – Acţiunea de a (se) formaliza şi rezultatul ei; procedeu prin care se dau regulile de formare a enunţurilor şi de derivare a lor unele de altele; supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (deseori neînsemnate) de politeţe.
9064.    Formar – Lucrător calificat care confecţionează forme de turnătorie; formator
9065.    Formare – Acţiunea de a (se) forma şi rezultatul ei; formaţie; pregătire, instruire, educare; creare; operaţie de confecţionare şi de asamblare a părţilor constitutive şi a miezurilor care alcătuiesc o formă de turnătorie.
9066.    Format – Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma şi mărimea unui corp plat; dimensiune; totalitatea dimensiunilor unui corp tipărit în funcţie de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc; dimensiunile zaţului tipografic pe o pagină; instruit, educat, pregătit; maturizat, matur.
9067.    Formator – Muncitor calificat care confecţionează forme de turnătorie; formar.
9068.    Formator de piaţă – Societate de valori mobiliare autorizată de CNVM şi înregistrată la ANSVM care acţionează în mod continuu pe piaţă pentru a tranzacţiona pe cont propriu în calitate de dealer şi oferă cotaţii ferme pentru vânzarea şi cumpărarea unei anumite valori, angajând propriul capital, la preţurile afişate (market maker).
9069.    Formaţie – Alcătuire, întocmire, organizare, constituire; strat de roci caracterizat prin anumite particularităţi ale constituţiei şi care s-au format în anumite condiţii geologice dintr-o anumită perioadă de timp; fel în care este dispusă o unitate militară pentru adunare, marş sau luptă; ansamblu, echipă; componenţa unei echipe sportive, echipă; modul de dispunere (în linie sau în coloană) a unui grup de sportivi; combinaţie de cifre, de figuri sau de poziţii la unele jocuri.
9070.    Formaţiune – Formaţie.
9071.    Formă – Aspectul exterior al unui act juridic; categorie care desemnează structura internă şi externă a unui conţinut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces; aspectul unei figuri care nu ţine seama de mărimea ei; înfăţişare, aspect (extern), contur, siluetă; stare de maximă capacitate de efort a organismului, obţinută prin antrenament, disciplină, viaţă sportivă etc.; totalitatea mijloacelor de exprimare a conţinutului unei opere; totalitatea mijloacelor de expresie care contribuie la redarea conţinutului de idei şi de sentimente ale unei opere; fel, chip, mod; mod de organizare, de conducere politică, socială etc., dispoziţie de procedură (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătoreşti); vas, tipar, model care serveşte pentru a da unor materiale o anumită înfăţişare în care se toarnă un material şi care reprezintă negativul obiectului obţinut prin turnare; pagină de zaţ tipografic completată de jur împrejur cu material de albitură şi închisă într-o ramă metalică, gata pentru a fi introdusă în maşina de tipar.
9072.    Formă de guvernământ – Mod de organizare şi de funcţionare a conducerii statului.
9073.    Formă de relief – Neregularitate a scoarţei pământului, rezultat al interacţiunii agenţilor geografici interni şi externi.
9074.    Formele infracţiunii – Concept folosit de ştiinţa dreptului penal prin care se înţeleg formele pe care le poate îmbrăca infracţiunea în raport cu fazele externe de desfăşurare a activităţii infracţionale. Formele infracţiunii sunt: forma actelor preparatorii, forma tentativei (corespunde fazei actelor de executare), forma infracţiunii consumate şi infracţiunii epuizate (corespund fazei urmărilor).
9075.    Formele vinovăţiei – Reprezintă formele pe care le poate îmbrăca vinovăţia în săvârşirea unei infracţiuni, respectiv intenţia, culpa şi preterintenţia. Legea prevede  că vinovăţia există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.
9076.    Formidabil – Care uimeşte prin însuşiri neobişnuite, mai ales prin dimensiuni; extraordinar, uluitor, colosal.
9077.    Formula – A da o formă precisă unei gândiri, unei hotărâri etc.; a exprima prin cuvinte.
9078.    Formular – Imprimat cu diverse redactări care se completează în vederea întocmirii unui act, a unui tabel,  etc.; broşură sau volum care cuprinde formulele uzuale dintr-o ramură a unei ştiinţe; culegere de formule.
9079.    Formulare – Acţiunea de a formula şi rezultatul ei.
9080.    Formulă – Enunţ precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operaţii; expresie precisă, generată şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii, a unei legi, etc. (care se poate aplica mai multor situaţii particulare); frază tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreşi în care trebuie redactat un act, o sentinţă, etc.; relaţie alcătuită din litere, cifre şi semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt; expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziţia calitativă şi cantitativă a moleculei unei substanţe; parolă, mijloc, soluţie.
9081.    Formulă de politeţe – Formă convenţională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorităţi sau unei peroane.
9082.    Formulă empirică – Formulă obţinută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic.
9083.    Formulă executorie – Ordin de executare pus pe o hotărâre judiciară pentru a fi aplicată; menţiune pe care organele jurisdicţionale sau alte organe competente le pun pe o hotărâre sau pe orice titlu în vederea punerii acestora în executare silită.
9084.    Fort – Lucrare de fortificaţie construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de întărituri şi care este menită să apere un centru important sau o linie strategică.
9085.    Fortăreaţă – Loc sau cetate puternic întărite printr-un sistem de fortificaţii, pregătite pentru apărarea circulară îndelungată în caz de asediu şi dotate cu o garnizoană permanentă.
9086.    Forţă de muncă – Persoanele care au împlinit 16 ani şi sunt angajate sau în căutarea unui loc de muncă.
9087.    Forţa majoră – Eveniment de forţă majoră; împrejurare neprevăzută şi de neînlăturat, care face imposibilă executarea unei obligaţii, având ca efect exonerarea de răspundere a debitorului; clauza în contractele de societate sau în contractele de livrare sau de prestări servicii încheiate între două sau mai multe părţi; situaţie de fapt neprevăzut şi de neînlăturat care pune pe debitor în imposibilitatea de a-şi duce la îndeplinire obligaţia sau determină o persoană să facă ceva împotriva legii; cauză străină neimputabilă debitorului, constând într-un fenomen natural sau social exterior, extraordinar sau de nebiruit, a cărui intervenţie exclude în întregime angajarea răspunderii civile dacă producerea prejudiciului a fost determinată exclusiv de această împrejurare.
9088.    Forţa obligatorie a contractului – Principiu fundamental al dreptului civil potrivit căruia contractul încheiat cu respectarea dispoziţiilor imperative ale legii trebuie executat în deplină conformitate cu conţinutul sau prevederile lui, impunându-se atât respectului părţilor (şi după caz, succesorilor lor în drepturi), cât şi instanţei de judecată şi celorlalte organe chemate să contribuie la asigurarea executării lor, la nevoie, chiar pe cale silită, prin forţa de constrângere a statului.
9089.    Forte – Tare, puternic; cu sonoritate intensă, puternică; tare.
9090.    Fortifiant – Întăritor, tonic.
9091.    Fortifica – A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oţeli; a întări un loc prin lucrări de fortificaţie.
9092.    Fortificare – Acţiunea de a (se) fortifica şi rezultatul ei.
9093.    Fortificat – Cu organismul întărit; întărit printr-un sistem de fortificaţie.
9094.    Fortificaţie – Construcţie militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra pe luptători şui a înlesni acţiunea de observare şi de folosire a mijloacelor de luptă proprii.
9095.    Fortuit – Caz fortuit; venit pe neaşteptate; neprevăzut, inopinat, întâmplător.
9096.    Forţa – A determina cu forţa pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga; a-şi da osteneala, a se strădui, a face un efort; a mânui cu violenţă un mecanism, o închizătoare, etc. deteriorându-se prin nepricepere, nerăbdare, intenţii frauduloase, etc.; a sfărâma, a sparge; a supune la un efort prea mare o maşină, un animal, etc.; a trece peste un obstacol în ciuda rezistenţei opuse de inamic.
9097.    Forţare – Acţiunea de a (se) forţa şi rezultatul ei; silire, spargere, stricare.
9098.    Forţat – Făcut sau impus cu forţa, prin constrângere; realizat printr-o acţiune violentă, printr-un efort, cu învingerea unor dificultăţi; deschis cu forţa; silit, nenatural, nefiresc, artificial, fals.
9099.    Forţă – Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muşchilor; putere fizică, vigoare, tărie; tărie, putere; energie (morală); aptitudine, capacitate, putinţă de a realiza ceva; persoană înzestrată cu putere şi cu energie, care acţionează intens într-un anumit domeniu de activitate; grup, organizaţie politică sau clasă socială care se manifestă ca un element social şi politic activ; totalitatea unităţilor militare ale unui stat; armată; acţiune care, exercitată de către un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mişcare sau îl deformează; acţiune mecanică care schimbă starea de mişcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acţiune; energie; putere de constrângere, violenţă.
9100.    Forţă de muncă – Capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale care există în organismul omului şi pe care el le pune în funcţiune atunci când îndeplineşte o activitate; totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă.
9101.    Forţă de tracţiune – Forţă exercitată de un vehicul motor asupra unei maşini sau a unui vehicul pe care îl remorchează.
9102.    Forţă majoră – Forţă superioară, incontrolabilă; situaţie în care cineva nu poate acţiona sau proceda aşa cum ar dori, din cauza unor împrejurări constrângătoare.
9103.    Forţă motoare – Energie folosită pentru punerea în mişcare a lucrurilor/ corpurilor.
9104.    Forţă vie – Termen prin care se defineşte în mod obişnuit pe câmpul de luptă personalul militar.
9105.    Forţe militare – Subunităţile, unităţile, marile unităţi şi formaţiile care intră în compunerea forţelor armate.
9106.    Forward – Vezi contract forward.
9107.    Fosă – Cavitate puţin adâncă, mai largă la deschidere decât în adâncime, situată la suprafaţa unei structuri anatomice; spaţiu aflat în avanscena unui teatru sau în faţa acesteia, destinat de obicei orchestrei.
9108.    Fosil – Rest sau urnă a unui animal sau a unei plante dintr-o epocă geologică anterioară celei actuale, conservate între straturile pământului; bătrân (cu idei şi atitudini învechite); care a existat, care s-a format în trecutul geologic al pământului.
9109.    Fosiliza – A se transforma în fosilă.
9110.    Fosilizare – Acţiunea de a se fosiliza şi rezultatul ei, ansamblu de fenomene fizice, chimice şi biologice care intervin după moartea unui organism şi care fac posibilă conservarea lui în straturile geologice.
9111.    Fotocopie – Copie fotografică (pozitiv, mai rar negativ) a unui document, text, a unei fotografii, fotograme, etc.
9112.    Fotograf – Persoană care se ocupă cu fotografierea; specialist în tehnica fotografică.
9113.    Fotografia – A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane, a unui peisaj, etc. pe un suport specializat cu ajutorul unui aparat fotografic; a realiza o fotografie.
9114.    Fotografiat – Faptul de a fotografia; reprodus prin procedee fotografice, a cărui imagine a fost fixată prin fotografie.
9115.    Fotografic – Care ţine de fotografie, privitor la fotografie; care serveşte pentru a fotografia; obţinut pe cale fotografică.
9116.    Fotografie – Imagine pozitivă a unei fiinţe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe un suport specializat şi obţinută prin  fotografiere; tehnica fotografierii.
9117.    Fotografiere – Acţiunea de a fotografia şi rezultatul ei.
9118.    Fotosensibil – Care este sensibil la lumină.
9119.    Fotosensibilitate – Sensibilitate la lumină; sensibilitate mare a organismului, în special a pielii, faţă de radiaţiile luminoase.
9120.    Fotosensibilizare – Apariţie a unei sensibilităţi deosebite faţă de acţiunea radiaţiilor luminoase şi ultraviolete, determinată de unele substanţe.
9121.    FRA – Contract prin care o bancă şi o întreprindere garantează o dobândă aplicabilă la o sumă determinată pe o perioadă fixă. Această operaţiune nu angajează nici o mişcare de capitaluri. Nu sunt contracte standardizate şi nu se negociază pe piaţa interbancară.
9122.    Fractura – A(-şi) frânge, a(-şi) rupe un os, un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură.
9123.    Fracturat – Rupt, frânt.
9124.    Fractură – Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, a unui membru al corpului; suprafaţă neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect.
9125.    Fracţie – Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi; raport a două expresii matematice.
9126.    Fracţiona – A împărţi un întreg în mai multe părţi, a reduce în fracţiuni, a divide, a transforma unul sau mai mulţi întregi în factori.
9127.    Fracţionar – Care conţine o fracţie sau se compune din fracţii; care are forma unei fracţii.
9128.    Fracţionare – Acţiunea de a fracţiona; separare a unor componenţi dintr-un lichid sau dintr-o substanţă gazoasă prin distilare fracţionată, cristalizare fracţionată etc.; procedeu de producţie a unei aeronave din subansambluri şi ansambluri parţiale.
9129.    Fracţionat – Divizat în fracţiuni; îmbucătăţit.
9130.    Fracţiune – Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment; grupare de membri în cadrul unui partid politic, care îşi organizează un centru conducător, îşi stabileşte om platformă în contradicţie cu linia politică a partidului şi o disciplină proprie şi care luptă împotriva membrilor majorităţii acelui partid; grup format din reprezentanţii unui partid politic în parlament, senat, etc.; porţiune din lichidul obţinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porţiune solidă obţinută prin cristalizare fracţionată într-o soluţie.
9131.    Fracţiune parlamentară – Grupare de parlamentari ce fac parte din acelaşi partid politic.
9132.    Fraged – Crescut de puţină vreme; tânăr, crud; care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede şi se fărâmă uşor cu dinţii; delicat; gingaş, plăpând; cu piele fină, delicată.
9133.    Fragil – Care se sparge, care se sfărâmă, se frânge uşor sub acţiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne, etc.; gingaş, firav, delicat.
9134.    Fragilitate – Însuşirea de a fi fragil.
9135.    Fragment – Bucată, parte, frântură dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată.
9136.    Fragmenta – A împărţi, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăţi.
9137.    Fragmentar – Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărâmiţat.
9138.    Fragmentare – Acţiunea de a fragmenta şi rezultatul ei; împărţire în bucăţi, îmbucătăţire, fragmentaţie.
9139.    Fragmentaţie – Fragmentare.
9140.    Fragrant – Mirositor, parfumat.
9141.    Fragranţă – Miros plăcut.
9142.    Fraht – Document comercial care însoţeşte o încărcătură sau o marfă transportată pe calea ferată şi în care se menţionează mărfurile, expeditorul şi destinatarul, staţia de destinaţie şi taxele respective; scrisoare de trăsură; sumă, taxă etc. plătite pentru un transport de mărfuri (pe calea ferată).
9143.    Franc – Valoare bănească nedeterminată; bani, avere; denumire dată portaltoiului obţinut din sămânţa soiurilor cultivate (la măr, păr, cireş, etc.) care fac parte din aceeaşi specie cu altoiul; care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe faţă, fără înconjur, ceea ce gândeşte; care trădează un astfel de caracter; loial, cinstit.
9144.    Franca – A plătit anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj; a timbra o scrisoare.
9145.    Francare – Acţiunea de a franca şi rezultatul ei.
9146.    Francat – Mărfuri, bagaje, etc. cu taxele de transport plătite anticipat; scrisori cu mărcile poştale anticipate.
9147.    Francheţe – Faptul de a-şi spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc; sinceritate.
9148.    Franciza (franchise) – Franchising; reprezintă un contract prin care proprietarul unei afaceri (franchisor) cedează cumpărătorului (franchiser) dreptul de folosinţă al numelui firmei, al mărcii, de comercializare al unor bunuri/ servicii care sunt deja prezente pe piaţă şi înregistrează succes. Franchisa cuprinde un pachet complex de servicii cu care vânzătorul vine în sprijinul cumpărătorului pentru dezvoltarea afacerii. Pachetul poate cuprinde, în funcţie de specificul activităţii, know-how, conceptul de afaceri, instruirea personalului, aranjarea magazinului/ localului, utilarea/ mobilarea lui, aprovizionare, plan de investiţii, reclamă, consultanţă. Franchiserul beneficiază de renumele firmei care şi-a dovedit, în timp, viabilitatea pe piaţă. El trebuie să respecte standardele de calitate ale firmei ajutat de cunoştinţele şi experienţa franchisorului. În schimbul acestor informaţii plăteşte o taxă de intrare în afacere, o taxă periodică şi o taxă de publicitate (ambele reprezintă câteva procente din cifra de afaceri). Calitatea serviciilor este în permanenţă controlată de franchisor, sistemul fiind organizat pe verticală. Franchisorul are obligaţia de a-l instrui pe franchiser în construirea afacerii.
Sistem de comercializare bazata pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu (L 571/ 2003, L 227/ 2015 – Codul Fiscal).
Clauză de asigurare în virtutea căreia asigurătorul este exonerat de multe riscuri; parte exprimată în procente din valoarea asigurată cu referire la care asigurătorul este exonerat de riscuri.
9149.    Franco – În care toate cheltuielile de transport al mărfurilor, de asigurare etc. sunt cuprinse în preţul de vânzare; francat.
9150.    Frapa – A se impune atenţiei cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi; a răci şampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheţii.
9151.    Frapant – Care frapează; bătător la ochi; izbitor, şocant.
9152.    Frapieră – Vas special, de obicei de aluminiu (aşezat pe un suport), folosit pentru răcirea cu gheaţă a băuturilor.
9153.    Frate – Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceeaşi părinţi sau numai din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă; nume dat copiilor (în cazul când se află între ei şi băieţi) născuţi din aceeaşi părinţi sau numai din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă; termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex).
9154.    Fratern – Frăţesc.
9155.    Fraternitate – Legătură strânsă, frăţească între persoane, între colectivităţi, între popoare, etc.; frăţie.
9156.    Fraterniza – A manifesta sentimente frăţeşti faţă de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva (chiar şi cu adversarul).
9157.    Fraternizare – Acţiunea de a fraterniza şi rezultatul ei; înfrăţire, unire.
9158.    Fratricid – Persoană care şi-a ucis fratele sau sora; omor de frate sau de soră; care constituie o crimă faţă de un frate, o soră sau faţă de semenii săi.
9159.    Fraţi – Persoane care au aceeaşi părinţi sau care au cel puţin unul dintre părinţi comun, aflându-se astfel, între ei, în raporturi de rudenie colaterală de gradul 2. Sunt fraţi buni persoanele care au ambii părinţi comuni; sunt consangvini fraţii care au numai tatăl comun şi mame diferite şi sunt uterini fraţii care au numai mamă comună şi taţi diferiţi.
9160.    Frauda – A săvârşi o fraudă, a defrauda; înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia; hoţie; sumă sustrasă prin înşelăciune, prin defraudare.
Reprezintă orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu obţinerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum şi/ sau din bugetele de cofinanţare aferente, incriminată prin Codul Penal, Legea 78/ 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, sau prin alte legi speciale (OG 79/ 2003).
9161.    Frauda la lege – Manopere dolosive pe care unele părţi le folosesc cu ocazia încheierii sau execuţiei unor convenţii cu intenţia de a înlătura aplicarea, în asemenea situaţii, a unor norme imperative legale.
9162.    Fraudarea creditorilor – Acte încheiate sau fapte juridice, de natură a micşora gajul lor general ori celelalte garanţii menite să asigure satisfacerea creanţelor acestora, săvârşite de un debitor în scopul prejudicierii conştiente şi intenţionate a intereselor creditorilor săi. Pentru apărarea intereselor acestora din urmă legea le acordă aşa zisa acţiune pauliană prin care se cere anularea sau revocarea unor asemenea acte.
9163.    Fraudă – Act intenţionat întreprins de una sau mai multe persoane din cadrul managementului, sau de cei însărcinaţi cu guvernanţa, angajaţi sau terţe părţi, care implică folosirea unor înşelătorii pentru a impune un  avantaj ilegal sau injust. Două tipuri de denaturări intenţionate sunt relevante pentru auditor: denaturări care rezultă dintr-o raportare financiară frauduloasă şi denaturări care rezultă din deturnare de active.
Act intenţional săvârşit împotriva drepturilor şi intereselor altuia; rea credinţă, înşelătorie.
Infracțiunea săvârșită în legătură cu obținerea ori utilizarea fondurilor europene și/ sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, incriminată de Codul Penal ori de alte legi speciale (O.U.G. 66/ 2011).
9164.    Fraudă a angajaţilor – Frauda care implică doar angajaţi ai entităţii care face obiectul auditului.
9165.    Fraudă a conducerii – Frauda care implică unul sau mai mulţi membri ai conducerii sau ai celor însărcinaţi cu guvernanţa.
9166.    Fraudulos – Făcut cu înşelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credinţă.
9167.    Fraus omnia corupit – Frauda viciază totul, adică orice raport juridic.
9168.    Frâna – A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei; a ţine în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acţiuni, a unui proces, a unui sentiment.
9169.    Frânar – Muncitor la căile ferate, însărcinat cu manevrarea frânei de mână.
9170.    Frânare – Acţiunea de a frâna şi rezultatul ei.
9171.    Frână – Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mişcării unui vehicul; ceea ce ţine în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfăşurare, a unei acţiuni, a unui sentiment, etc.; piedică, obstacol.
9172.    Freatic – Ape sau pânze de ape care se găsesc în primul strat impermeabil de la suprafaţa pământului şi care alimentează izvoarele, fântânile etc., influenţând formarea şi proprietăţile solului.
9173.    Frecvent – Care se întâmplă des, la intervale de timp scurte; des; obişnuit.
9174.    Frecventa – A merge des, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc; a vizita deseori pe cineva.
9175.    Frecventare – Acţiunea de a frecventa şi rezultatul ei.
9176.    Frecventativ – Iterativ.
9177.    Frecvenţă – Repetare deasă şi regulată a unei acţiuni, a unui fapt; participare a studenţilor sau elevilor la cursuri; mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp.
9178.    Free-list – “Listă liberă”; listă de bunuri care nu sunt supuse taxelor vamale de import într-o ţară.
9179.    Free on rail (FOR) – Termen INCOTERMS care desemnează vânzarea franco vagon de mărfuri în colete.
9180.    Free on truck (FOT) – Termen INCOTERMS care desemnează vânzarea franco vagon şi care se utilizează cu referire la vagonul încărcat complet.
9181.    Fregată – Vas de război.
9182.    Freta – A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracţia piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil; a asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul inferior; a asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior.
9183.    Fretaj – Ansamblu constituit din două sau mai multe tuburi coaxiale, montate forţat unul în altul.
9184.    Fretare – Acţiunea de a freta şi rezultatul ei.
9185.    Fretă – Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida; fir metalic înfăşurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistenţa; piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat.
9186.    Freza – A prelucra prin aşchiere un material cu freza.
9187.    Frezare – Acţiunea de a freza şi rezultatul ei.
9188.    Freză – Unealtă aşchietoare cu unul sau mai multe tăişuri dispuse simetric în jurul unui ax şi având o mişcare de rotaţie, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului şi a unor materiale dure; frezor; maşină de frezat; maşină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare şi cu cuţite care rupe bucăţi din pământ, le sfărâmăm şi le amestecă; maşină de lucru rutieră folosită pentru ruperea, mărunţirea şi amestecarea cu lianţi a stratului superficial de pământ la executarea drumurilor.
9189.    Frezmaşină – Maşină la care se adaptează freza şi care o pune în mişcare.
9190.    Frezor – Muncitor care lucrează la o maşină de frezat.
9191.    Friabil – Care se sfărâmiţează, se sparge uşor.
9192.    Friabilitate – Însuşirea de a fi friabil.
9193.    Fricţiune – frecare, frecare a unei părţi a unui corp; neînţelegere, ceartă, divergenţă între două persoane sau două grupuri de persoane.
9194.    Frigider – Dulap de construcţie specială echipat cu an agregat frigorigen, care menţine o temperatură scăzută produsă cu ajutorul energiei electrice, a gazului metan sau a unui combustibil lichid, destinat răcirii şi păstrării temporare a alimentelor şi produselor uşor alterabile.
9195.    Frigorifer – Care transferă frigul; clădire sau încăpere prevăzută cu instalaţii de răcire sub temperatura mediului înconjurător şi folosită pentru conservarea unor cantităţi mari de alimente, medicamente, etc.; instalaţie frigorifică.
9196.    Frigorific – Care ţine de frig, privitor la frig, care serveşte la producerea frigului.
9197.    Frigorigen – Care poate produce frig.
9198.    Frigotehnică – Ramură a tehnicii care studiază mijloacele şi instalaţiile de producere a frigului şi procedeele de utilizare în practică ale acestuia.
9199.    Frivol – Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri uşoare; uşuratic; lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanţă; uşuratic.
9200.    Frivolitate – Însuşire a ceea ce este frivol, neseriozitate; lucruri, fapte, cuvinte, purtări uşuratice, neserioase.
9201.    Frizer – Lucrător care se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul părului; bărbier, coafor.
9202.    Frizerie – Atelier pentru tuns, pentru ras sau pentru frizat; bărbierie.
9203.    Front – Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forţelor militare care operează pe câmpul de luptă, puse sub comandă unică; parte din teatrul de operaţii al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică; mare unitate operativă, compusă din mai multe armate; formaţie de militari, şcolari, sportivi etc. aliniaţi cot la cot, cu faţa la persoana care dă îndrumări, comenzi, etc.; grup de forţe solidare, organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; sectorul unde se duce o astfel de luptă; porţiune dintr-un zăcământ de substanţe minerale unde se face tăierea rocilor, a minereurilor sau a cărbunilor; plan vertical în care sunt situate faţada unei clădiri sau faţadele unui ansamblu de clădiri; latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de comunicaţie; suprafaţă discontinuă situată între două mase de aer adiacente, deosebite ca proprietăţi fizice, mai ales termice.
9204.    Frontal – Care ţine de regiunea frunţii; din faţă, aşezat în faţă; parte proeminentă a unui obiect.
9205.    Frontieră – Linie naturală, reală sau convenţională care desparte teritoriul a două state sau a întinderilor de apă care nu fac parte din teritoriu (trecerea frontierei de stat a României este permisă numai în condiţiile prevăzute de lege); graniţă, hotar.
9206.    Frontispiciu – Partea superioară a faţadei principale a unui edificiu sau a unui monument; faţada principală a unui edificiu; prima pagină a unei cărţi, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc.; partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul şi unele indicaţii.
9207.    Fronton – Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornişă curbă sau frântă, care se găseşte deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uşi, etc.
9208.    Fruct – Produs care apare şi se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate şi care conţine seminţele; produse vegetale care servesc ca hrană; produs, profit, rezultat material sau moral al unei acţiuni, al unei activităţi sau al unei situaţii.
9209.    Fructe – Produsele pe care un bun le dă la intervale periodice, fără a-şi altera sau diminua substanţa, fie în mod natural (fructe naturale, prăsila animalelor), fie prin munca omului (fructe industriale, cereale), fie prin foloasele pecuniare pe care le dă (fructe civile, ex. dobânzile).
9210.    Fructe civile – Venituri în bani obţinute prin exploatarea bunurilor, adică prin cedarea folosinţei lor unei alte persoane, în schimbul unor sume de bani plătite periodic de către aceasta (au un astfel de caracter chiriile şi dobânzile creanţelor).
9211.    Fructe naturale – Produsele periodice ale pământului precum şi produsele animalelor. Au acest caracter recoltele de orice fel obţinute prin cultivarea cerealelor, legumelor, a plantelor industriale, a viţei de vie, roadelor livezilor etc., precum şi lâna, laptele, ouăle, prăsila animalelor.
9212.    Fructifer – Care produce fructe comestibile; roditor; care poartă fructele.
9213.    Fructifica – A aduce venit, a spori din dobânzile adăugate (despre sume de bani, capitaluri); a folosi cu profit o valoare oarecare.
9214.    Fructificare – Acţiunea de a fructifica şi rezultatul ei; fructificaţie, valorificare.
9215.    Fructificaţie – Fructificare; proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi şi a viţei de vie de a da lăstari fertili; perioadă în care se formează fructele
9216.    Fructuos – Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos.
9217.    Frugal – Alcătuit din mâncăruri puţine (şi simple).
9218.    Frugalitate – Însuşirea, caracterul a ceea ce este frugal.
9219.    Frugifer – Care dă roade, fructe.
9220.    Frunzar – Desiş format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe; umbrar făcut din crengi bogate; frunze uscate, servind ca aşternut sau nutreţ pentru vite.
9221.    Frunziş – Mulţime de frunze, frunzele unuia sau mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură.
9222.    Frust – Şters de uzura vremii, tocit; brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar.
9223.    Frustation – Concept prin care în dreptul englez se desemnează o instituţie judiciară care, cu unele elemente de diferenţiere, corespunde cu ceea ce în dreptul continental european se numeşte forţa majoră.
9224.    Frustra – A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituţie) de un drept, de un bun, o dorinţă, etc.; a păgubi; stare emoţională resimţită de un individ ca urmare a intervenţiei unui obstacol în calea satisfacerii unei trebuinţe, dorinţe, intenţii şi care modifică comportamentul acestuia.
9225.    Frustrare – Acţiunea de a frustra şi rezultatul ei.
9226.    Frustrator – Persoană care frustrează; păgubitor, înşelător.
9227.    Fugitiv – Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic; sumar, rapid, superficial.
9228.    Fulger – Fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor.
9229.    Fulgera – A se produce fulgere în atmosferă; a scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger); a izbi pe cineva doborându-l cu o lovitură rapidă şi puternică; a arunca asupra cuiva o privire iute şi tăioasă; a ţintui, a străpunge cu privirea.
9230.    Fulgerare – Acţiunea de a fulgera şi rezultatul ei; lumină ca de fulger; scânteiere, lucire, fulgerătură; senzaţie, durere scurtă şi violentă; durată scurtă; clipă, moment.
9231.    Fulgerat – Lovit, atins de fulger.
9232.    Fulgerător – Iute (ca fulgerul), rapid; pătrunzător.
9233.    Full employment – “Angajare deplină”; ocupare completă a resurselor umane, a forţei de muncă.
9234.    Full set – Expresie utilizată în operaţiuni de credit documentar şi indicând că o operaţiune bazată pe un conosament a fost realizată (întregul set de documente a fost utilizat).
9235.    Fulminant – Care produce explozie; exploziv; ameninţător, violent, aţâţător, provocator.
9236.    Funciar – Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la proprietăţi imobiliare; de bază; care aparţine naturii, firii cuiva.
9237.    Funcţia – Este activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie (OMMPS nr. 138/ 1995).
9238.    Funcţia turistică – Expresia calitativă şi cantitativă a resurselor turistice determinată de structura, volumul şi calităţile resurselor (O.G. nr. 58/ 1998).
9239.    Funcţie – Expresie sintetică şi generalizată a ansamblului de atribuţii şi sarcini de serviciu, corespunzătoare unei anumite specialităţi, profesii sau activităţi de profil administrativ sau de specialitate (tehnic, economic, juridic, artistic, didactic, de cercetare, medical, ş.a.); activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într-o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă; grad pe care îl deţine cineva într-o ierarhie administrativă; sarcină, rol, destinaţie; activitate proprie a fiecărui organ, aparat, ţesut din organismele vii ale vieţuitoarelor; mărime variabilă care depinde de una sau mai multe mărimi variabile independente.
9240.    Funcţie ce implică exercitarea autorităţii de stat – Funcţie în cadrul organelor ce exercită autoritatea de stat cum sunt organele puterii de stat, administraţiei, justiţiei, parchetului, poliţiei şi altor organe asimilate acestora.
9241.    Funcţie de protecţie – Funcţia realizată de un mijloc de protecţie prin care se combate acţiunea unui factor de risc asupra organismului uman sau numai se semnalizează existenţa unui factor de risc (OMMPS 225/ 1995).
9242.    Funcţiile didactice – Sunt: a. în învăţământul preşcolar: educator/ educatoare, institutor/ institutoare, profesor pentru învăţământul preşcolar, profesor; b. în învăţământul primar: învăţător/ învăţătoare, institutor/ institutoare, profesor pentru învăţământul primar, profesor; c. în învăţământul secundar: profesor, profesor-psihopedagog, profesor pedagog social, profesor corepetitor/ acompaniament, maistru-instructor; d. în învăţământul special şi în comisiile de expertiză complexă: educatoare/ educator, învăţător, învăţător itinerant, institutor, profesor, profesor itinerant, profesie de educaţie specială, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog şcolar, profesor-logoped, profesor-pedagog social, maistru-instructor, învăţător-educator, profesor-educator; e. în centrele de documentare şi informare: profesor documentarist; f. în unităţile de învăţământ preuniversitar, pentru asigurarea formării iniţiale şi a inserţiei profesionale: cadre didactice-mentori şi cadre didactice-tutori (L 128/ 1997).
9243.    Funcţiile economice ale statului – Într-o economie de piaţă, statul are rolul de a crea şi de a asigura cadrul legal pentru diferite activităţi, atât economice, cât şi sociale, de a promova concurenţa, de a reacţiona atunci când piaţa nu poate asigura bunuri publice şi de a corecta externalităţile, de a redistribui veniturile şi de a promova  politici de stabilizare macroeconomică; pentru realizarea acestei funcţii, statul trebuie să dispună de resurse pe care le obţine de la populaţie, prin sistemul de impozite şi taxe şi prin împrumuturi.
9244.    Funcţiile familiei – Expresie ce exprimă rolul îndeplinit de familie, ca celulă de bază a societăţii, ca microgrup social, în perpetuarea speţei umane, în formarea, modelarea şi educarea tinerei generaţii, în asigurarea asistenţei materiale şi morale a membrilor săi aflaţi în nevoie datorită incapacităţii lor de muncă.
9245.    Funcţiile pedepsei – Sunt mijloace de influenţare a condamnatului şi a altor persoane în vederea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Se disting mai multe funcţii: funcţia de constrângere, funcţia de reeducare, funcţia de exemplaritate şi funcţia de eliminare (art. 52 C.Pen.).
9246.    Funcţiona – A-şi îndeplini funcţia, rolul; a fi în funcţie, a se afla în stare de funcţionare.
9247.    Funcţional – Carte ţine de o funcţie, privitor la o funcţie.
9248.    Funcţionar – Persoana ce îndeplineşte o însărcinare în serviciul unui organ de stat sau a unei întreprinderi publice sau private; salariat care îndeplineşte o muncă cu caracter administrativ.
9249.    Funcţionar public – Reprezintă orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul instituţiilor publice, instituţiilor sau altor persoane juridice de interes public (art. 147 C.Pen.).
9250.    Funcţionare – Acţiunea de a funcţiona şi rezultatul ei.
Termen generic pentru funcţiile organismului, structurile corpului, activităţi şi participare. Acestea denotă aspectele pozitive ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte (factorii de mediu şi personali), conform CIF (Ord. MECTS 5573/ 2011).
9251.    Funcţionăresc – Care aparţine funcţionarilor, care se referă la funcţionari; birocratic.
9252.    Fundal – Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcţii; pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcţia opusă sălii.
9253.    Fundament – Element de construcţie sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcţie, o lucrare, etc.; fundaţie, bază, temelie; placă de metal a preselor de imprimat, pe care se aşează formele tipografice; planşetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice; element care serveşte de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie.
9254.    Fundamenta – A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente ştiinţifice.
9255.    Fundamental – De bază, principal, esenţial.
9256.    Fundamentare – Acţiunea de a fundamenta şi rezultatul ei.
9257.    Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte, obiective – Se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul colectivităţii locale respective (Legea nr. 273 din 2006).
9258.    Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale – Se bazează pe constatarea, evaluarea şi inventarierea materiei impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care se calculează impozitele şi taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din acestea, precum şi alte elemente specifice, în scopul evaluării corecte a veniturilor. Donaţiile şi sponsorizările se cuprind, prin rectificare bugetară locală, în bugetul de venituri şi cheltuieli numai după încasarea lor (Legea nr. 273 din 2006).
9259.    Fundamentul personalităţii juridice – Element esenţial pe care se sprijină calitatea de subiect colectiv de drept şi care rezidă în grupul de subiecţi de drept (format din persoane fizice sau juridice) aflat la baza acelui subiect de drept şi care îndeplineşte un rol decisiv în înfăptuirea activităţii şi conducerea acestuia.
9260.    Fundamentul represiunii – Temeiul dreptului statului de a aplica pedepse, represiuni, prin organele sale speciale, împotriva persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
9261.    Fundare – Acţiunea de a funda şi rezultatul ei; întemeiere, înfiinţare, instituire, creare.
9262.    Fundaţie – Element sau ansamblu de elemente de construcţie care serveşte ca suport sau ca bază de susţinere a unei construcţii, a unui utilaj, a unei maşini etc.; ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea sau executarea fundaţiilor; strat de teren natural pe care se sprijină o construcţie cu o bază foarte mare.
Persoană juridică având scop nepatrimonial, înfiinţată printr-un act juridic unilateral, prin care fondatorul (persoană fizică sau juridică) constituie un patrimoniu (un fond) distinct şi autonom de propriul său patrimoniu dându-i, în general, destinaţia permanentă de a servi la realizarea unei finalităţi ideale de interes obştesc.
9263.    Fungibil – Bun fungibil; lucruri care, fiind determinate prin număr, greutate sau măsură, calitate, etc. pot fi înlocuite unele cu altele într-o plată (în cazul unei obligaţii). Celelalte bunuri sunt nefungibile.
9264.    Funicular – Mijloc de transport aerian format din unul sau mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri şi cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile.
9265.    Furaj – Produs de origine vegetală, animală sau minerală, folosit pentru hrana vitelor; nutreţ.
9266.    Furaj combinat – Înseamnă un amestec de cel puţin două materii prime pentru furaje, cu sau fără aditivi pentru hrana animalelor, destinat hrănirii animalelor pe cale orală, sub formă de furaj complet sau complementar (Reg. CE 767/ 2009).
9267.    Furaj complementar – Înseamnă un furaj combinat cu un conţinut ridicat de anumite substanţe, dar care, datorită compoziţiei sale, este suficient pentru o raţie zilnică numai dacă este folosit în combinaţie cu alte furaje (Reg. CE 767/ 2009).
9268.    Furaj complet – Înseamnă un furaj combinat care, datorită compoziţiei acestuia, este suficient pentru o raţie zilnică (Reg. CE 767/ 2009).
9269.    Furaj destinat unor scopuri nutriţionale speciale – Înseamnă furaj care poate satisface un scop nutriţional special datorită compoziţiei speciale sau metodei de fabricaţi a acestuia, prin care se distinge în mod clar de furajele normale. Furajele destinate unor scopuri nutriţionale speciale nu includ furajele medicamentoase (Reg. CE 767/ 2009).
9270.    Furaj  mineral – Înseamnă un furaj complementar care conţine cenuşă brută în proporţie de cel puţin 40 % (Reg. CE 767/ 2009).
9271.    Furaje modificate genetic – Înseamnă furajele care conţin, constau sau sunt produse din organisme modificate generic (Reg. CE 1829/ 2003).
9272.    Furajer – Seminţe, plante sau unele produse sau reziduuri industriale care se întrebuinţează ca hrană pentru vite.
9273.    Furgon – Vehicul militar de mare capacitate, de obicei acoperit, care serveşte la transportarea bagajelor, a alimentelor, a muniţiilor, etc.
9274.    Furier – Ostaş care îndeplineşte lucrări de birou într-o unitate sau într-o subunitate militară.
9275.    Furnal – Cuptor înalt în formă de turn, folosit pentru obţinerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune şi cu alte materiale, cu ajutorul combustibililor şi fondanţilor; instalaţie industrială prevăzută cu asemenea cuptor; încărcătură de explozibil introdusă în stânca, zidăria, etc. care urmează să fie aruncate în aer.
9276.    Furnir – Foaie subţire de lemn care serveşte la fabricarea placajelor, panelelor, în industria mobilei, etc.
9277.    Furnirui – A aplica, prin încleiere şi prin presare, una sau două foi de furnir pe faţa unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte.
9278.    Furniruire – Acţiunea de a furnirui şi rezultatul ei.
9279.    Furnitură – Furnizare; marfă furnizată; rechizite de birou; material accesoriu (căptuşeală, pânză tare, aţă, nasturi etc.) folosit în croitorie.
9280.    Furniza – A procura mărfuri prin vânzare sau a pune la dispoziţie servicii, contra plată, în baza unei înţelegeri prealabile; a livra; a da, a oferi o informaţie, o ştire, etc.
9281.    Furnizare – Acţiunea de a furniza şi rezultatul ei; furnitură.
9282.    Furnizarea gazelor naturale – Activitatea comercială de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, desfăşurată de o persoană juridică, în baza licenţei de furnizare, în condiţiile legii (Legea nr. 351/ 2004).
9283.    Furnizor – Persoană fizică sau juridică care furnizează, care procură (diverse materiale).
Persoana juridică titulară a licenţei de furnizare, care comercializează gaze naturale, în baza unui contract de furnizare (Legea nr. 351/ 2004).
Orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, abilitată conform legii, care, în cadrul activităților sale profesionale sau comerciale, are calitatea de furnizor de servicii financiare stipulate în contractul la distanță (OG nr. 85/ 2004).
9284.    Furnizor de energie electrică – Persoana juridică, titulară a unei licenţe de furnizare a energiei electrice, care asigură alimentarea cu energie electrică a unuia sau mai multor consumatori, pe baza unui contract de furnizare (L 220/ 2008).
9285.    Furnizor de reţele mobile virtuale – (Mobile Virtual Network Operator – MVNO) Furnizor de servicii de comunicaţii electronice furnizate la puncte mobile care nu deţine o licenţă de utilizare a frecvenţelor radio, ci furnizează servicii prin utilizarea unor elemente ale altor reţele publice mobile, pe baza unor acorduri încheiate cu operatorii acestor reţele (Dec. ANRCTI 2895/ 1997).
9286.    Furnizor de servicii de arhivare electronică – Orice persoană fizică sau juridică, acreditată să presteze servicii legate de arhivarea electronică (OMCSI 15.06.2009, L 135/ 2007).
9287.    Furnizori de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice – Orice persoană fizică sau juridică care prestează cu titlu profesional oricare dintre următoarele servicii pentru terţi: 1. constituie societăţi comerciale sau alte persoane juridice; 2. exercită funcţia de director ori administrator al unei societăţi sau are calitatea de asociat al unei societăţi în comandită ori o calitate similară în cadrul altor persoane juridice sau intermediază ca o altă persoană să exercite aceste funcţii ori calităţi; 3. furnizează un sediu social, un domiciliu ales sau orice alt serviciu legat de o societate comercială, o societate în comandită sau orice altă persoană juridică ori construcţie juridică similară; 4. are calitatea de fiduciar în derularea unor activităţi fiduciare exprese sau a altor operaţiuni juridice similare ori intermediază ca o altă persoană să exercite această calitate; 5. acţionează sau intermediază ca o altă persoană să acţioneze ca acţionar pentru o persoană, alta decât o societate ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată care este supusă unor cerinţe de publicitate în conformitate cu legislaţia comunitară sau cu standarde fixate la nivel internaţional  (L 656/ 2002).
9288.    Furnizor de servicii poştale – Orice persoană fizică sau juridică a cărei activitate constă, în tot sau în parte, în prestarea de servicii poştale (OG 31/ 2002).
9289.    Furnizor de serviciu universal – Furnizorul de servicii poştale care prestează unul sau mai multe servicii poştale din sfera serviciului universal, desemnat în acest sens de autoritatea de reglementare (OG 31/ 2002).
9290.    Furt – Infracţiune ce constă în a lua un bun mobil din posesia sau detenţiunea unei terţe persoane, fără consimţământul acesteia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.
9291.    Furt calificat – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra patrimoniului, este o variantă a furtului simplu şi există atunci când acesta a fost săvârşit în următoarele împrejurări: de două sau mai multe persoane împreună; de o persoană având asupra sa o armă sau substanţă narcotică; într-un loc public; într-un mijloc de transport în comun; în timpul nopţii; în timpul unei calamităţi; prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase; de către o persoană mascată, deghizată sau travestită; asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra; asupra produselor petroliere sau gazelor naturale din conducte, depozite, cisterne; asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural; asupra unui act care serveşte pentru dobândirea stării civile, pentru legitimare sau identificare; furtul care a produs consecinţe deosebit de grave (art. 209 C.Pen.).
9292.    Furt piscicol – Activitatea infracţională care constă în furtul efectivului piscicol în tot sau în parte, prin orice mijloace ori metode, din amenajările piscicole (O.U.G. nr. 23/ 2008).
9293.    Furt simplu – Infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor contra patrimoniului şi constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia fără consimţământul acestuia în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept (art. 208 C.Pen.).
9294.    Futil – Lipsit de valoare, de importanţă, de interes; inutil, lipsit de seriozitate, neserios, frivol.
9295.    Futilitate – Inutilitate; lipsă de seriozitate, frivolitate.
9296.    Futures – Vezi contract futures.
9297.    Fuzelaj – Parte componentă a avionului sau a planorului, care face legătura între aripi şi ampenaje şi care poartă încărcătura, postul de pilotaj, comenzile, etc.
9298.    Fuzibil – Metal care poate fi topit (uşor); element al unei siguranţe electrice în formă de fir sau lamelă, care se topeşte atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis (cu rol de protecţie al instalaţiei şi control al fluxului de curent).
9299.    Fuzibilitate – Însuşirea unui metal de a fi fuzibil.
9300.    Fuziona – A realiza o fuziune; a se contopi.
9301.    Fuzionare – Acţiunea de a fuziona şi rezultatul ei.
9302.    Fuziune – Contopirea a două sau mai multe persoane juridice în scopul creării unei persoane juridice noi; formă de comasare a persoanelor juridice având ca efect încetarea existenţei persoanelor juridice contopite şi constituirea unei persoane juridice noi; reorganizare prin contopire (a două sau mai multe partide, organizaţii, etc.).
Fuziunea are ca efecte, în cazul absorbţiei, transferul drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice absorbite în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe. În cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile şi obligaţiile acestora se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou-înfiinţate
9303.    Fuziunea persoanelor juridice – Expresie prin care se desemnează reunirea patrimoniilor a două sau mai multe subiecte colective de drept care, astfel, îşi încetează existenţa, pentru a da naştere unui nou subiect colectiv de drept, pentru a fortifica existenţa unuia din subiectele implicate în reunirea de patrimonii.
9304.    Fuziunea prin contopire – Formă de comasare a persoanei juridice constând în contopirea a două sau mai multe subiecte colective de drept pentru a alcătui un nou subiect colectiv de drept (are ca efect încetarea existenţei persoanei juridice contopite şi constituirea unei persoane juridice noi).
9305.    Fuzzy – “Vag”, “nesigur”, imprecis, nedeterminat, care operează cu dimensiuni şi variabile imperfect precizate. Sunt dezvoltate, în ultimii ani, pentru conducerea proceselor economice, sisteme matematice fuzzy (fuzzy systems).