9912.    Habeas corpus – Lege fundamentală constituţională (în Anglia) în baza căreia nimeni nu poate fi arestat fără ordonanţa scrisă a judecătorului, iar celui arestat trebuie să i se aducă la cunoştinţă acuzaţia în termen de 24 de ore.
9913.    Habemus confidentem reus – Avem un învinuit care mărturiseşte.
9914.    Habitaclu – Spaţiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poştă, etc. (extins şi asupra autoturismelor, autovehiculelor, etc.); locaş special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine; calotă de alamă care acoperă busola.
9915.    Habitat – Mediul de viaţă care adăposteşte biocenoza, având condiţii general unitare; suprafaţă locuită de o populaţie, de o specie de plante sau de animale; biotop.
9916.    Habitat degradat – Reprezintă un habitat a cărui calitate sau valoare a funcţiunilor ecologice este redusă ca urmare a diferitelor forme de impact, precum poluarea, utilizarea nedurabilă a resurselor, speciile străine invazive, etc. (L 137/ 2010).
9917.    Habitat natural – Înseamnă o zonă terestră sau acvatică deosebită prin trăsăturile sale geografice, abiotice şi biotice, în care un organism sau o populaţie apare în mod natural (L 137/ 2010).
9918.    Habitat seminatural – Înseamnă un habitat care a fost modificat şi menţinut prin activităţi umane, dar care încă deţine specii care apar natural în zona respectivă (L 137/ 2010).
9919.    Habitate piscicole naturale – Zone în care se practică activităţi piscicole, delimitate de legislaţia în vigoare ca fiind: Dunărea teritorială, Delta şi lunca inundabilă a Dunării, complexul lagunar Rezelm-Sinoe şi lacurile litorale, pâraiele, râurile şi lacurile de munte, colinare şi de şes şi zonele lor inundabile, precum şi braţele moarte ale râurilor, bălţile şi lacurile naturale lipsite de instalaţii hidrotehnice pentru alimentarea, reţinerea şi evacuarea apei, lacurile de acumulare, cu zonele lor inundabile la viituri, reţeaua de canale magistrale din sistemele hidroameliorative, de navigaţie şi hidroenergetice şi ramificaţiile acestora şi apele maritime interioare, marea teritorială, zona contiguă, zona economică exclusivă ale României (O.U.G. nr. 23/ 2008).
9920.    Habitaţie – Drept de a folosi un imobil clădit ca locuinţă fără a putea ceda sau închiria acest drept.
9921.    Habitudine – Obişnuinţă, deprindere, obicei.
9922.    Habitus – Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicaţii asupra stării de sănătate a individului respectiv, a existenţei unei boli, a unei predispoziţii etc.; aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a feţelor.
9923.    Habotnic – Persoană care păzeşte cu scrupulozitate prescripţiile religiei, ale unui cod profesional, etc.; bigot.
9924.    Habotnicie – Faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor.
9925.    Haec fiunt dolo malo – Acestea se petrec printr-o înşelătorie rea.
9926.    Haidamac – Derbedeu, bătăuş; om zdravăn, leneş, mătăhălos, puternic; tâlhar.
9927.    Haidău – Păzitor de vite; haidamac.
9928.    Haiduc – Om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, îşi părăsea casa şi trăia în păduri, singur sau în cete.
9929.    Haiducie – Viaţă sau îndeletnicire de haiduc; purtare, deprindere de haiduc.
9930.    Haită – Grup de câini, de lupi, etc. care umblă împreună (după pradă); bandă (de răufăcători); ceată de vânători, de gonaci şi de câini; goană; căţea, epitet dat unei femei rele sau desfrânate.
9931.    Hal – Stare rea, situaţie vrednică de plâns.
9932.    Halaj – Remorcare a unei ambarcaţii, a unei plute,a  unui şlep, etc., executată pe canale, fluvii sau râuri, cu mijloace mecanice, cu oameni sau animale.
9933.    Halat – Haină lungă de pânză care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea; haină comodă, lungă şi largă, care se poartă în casă; haină lungă şi largă.
9934.    Hală – Clădire amenajată, cu instalaţiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piaţă acoperită; sală de dimensiuni foarte mari amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestaţii sportive, culturale, pentru expoziţii etc.; monstru, dihanie, arătare; păsări de curte.
9935.    Halbă – Pahar special pentru bere, având o capacitate de jumătate de litru; cantitate de bere dintr-un astfel de pahar.
9936.    Haldă – Loc unde se depozitează sterilul şi deşeurile inutilizabile provenite din lucrările miniere de la prepararea minereurilor sau din uzinele metalurgice; materialul depozitat pe acest loc.
9937.    Halenă – Aer care iese din plămâni prin expiraţie.
9938.    Halieutică – Arta pescuitului; pescuit; tratat de pescuit.
9939.    Halimă – Povestire, întâmplare complicată, încurcată, extraordinară, cu multe peripeţii; situaţie încurcată, amestecătură, confuzie.
9940.    Halo – Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiţii atmosferice în jurul soarelui sau al lunii şi care se datoreşte reflexiei şi refracţiei luminii în cristalele de gheaţă aflate în atmosferă la mari înălţimi; zonă luminoasă care încercuieşte imaginea fotografică a unui punct luminos.
9941.    Halofită – Plantă adaptată condiţiilor de viaţă în solurile sărate.
9942.    Halogen – Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod şi astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri; care dă naştere la săruri.
9943.    Halogenare – Reacţie chimică de introducere a halogenilor în molecula unui compus organic.
9944.    Haltă – Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor pentru devierea traficului de călători; gară mică; oprire, popas; scurtă oprire a trupelor în marş, pentru odihnă, ajustarea echipamentului şi verificarea tehnicii de luptă.
9945.    Halteră – Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăţi, fixate la capetele unei bare; ramură sportivă care constă în ridicarea acestui aparat.
9946.    Halterofil – Persoană care practică sportul cu haltere.
9947.    Halucinant – Care provoacă halucinaţii, impresionează puternic; impresionant, grandios, uluitor.
9948.    Halucinat – Persoană care are halucinaţii.
9949.    Halucinaţie – Tulburare psihică sub stăpânirea căreia cineva are convingerea că percepe un obiect sau un fenomen fără ca acesta să existe în realitate şi care poate afecta toate simţurile; produs al acestei stări; nălucire, vedenie.
9950.    Halucinogen – Substanţă sau medicament care provoacă halucinaţii.
9951.    Ham – Ansamblu de curele sau de frânghii cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracţiune) la un vehicul.
9952.    Hamac – Pânză (de vele) sau plasă dreptunghiulară de sfoară, care se întinde orizontal între doi stâlpi, doi copaci etc. şi care serveşte ca pat mobil sau ca leagăn în aer liber ori în încăperi cu spaţiu restrâns.
9953.    Hamadă – Podiş în deşerturile din zonele intertropicale, în special în Sahara, acoperit cu pietre colţuroase, rezultat al dezagregării.
9954.    Hamal – Muncitor care transportă poveri (în porturi şi în gări).
9955.    Hambar – Magazie în care se păstrează diferite produse agricole, în special cereale; magazie mică, în podul morii) în care se toarnă cerealele date ca plată pentru măcinat; ladă mare de lemn, în care se păstrează făina, mălaiul sau cerealele; loc pe un vapor unde se păstrează mărfurile transportate, cală.
9956.    Hamei – Plantă erbacee agăţătoare cu flori galbene verzui ale cărei inflorescenţe femele aromatice şi amare se întrebuinţează la fabricarea berii (humulus lupulus).
Înseamnă inflorescenţe uscate, denumite şi conuri, ale plantei (femelă) a hameiului căţărător; aceste inflorescenţe de culoare galbenă-verde, de formă ovală, sunt prevăzute cu un peduncul şi cea mai mare dimensiune a lor variază între 2 – 5 cm (Reg. CEE 1234/ 2007).
9957.    Han – Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeţii.
9958.    Handbal – Joc sportiv de echipă în care jucătorii, aruncând mingea cu mâna, încearcă să o introducă în poarta echipei adverse.
9959.    Handbalist – Persoană care practică handbalul.
9960.    Handbalistic – Care se referă la handbal, care aparţine handbalului.
9961.    Handicap – Avantaj acordat unui concurent mai slab; totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă; greutate, piedică intervenită în munca cuiva.
Dezavantaj social rezultat în urma unei deficienţe ori incapacităţi şi care limitează sau împiedică îndeplinirea de către individ a unui rol neaşteptat de societate (Ord. MECTS 5573/ 2011).
9962.    Handicapa – A avea sau a-şi crea (printr-o manevră) un  avantaj asupra unui adversar într-o întrecere, într-o competiţie sportivă; a stânjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate.
9963.    Hangar – Construcţie amplasată în apropierea pistei de decolare şi de aterizare, destinată adăpostirii, reparării, reviziei şi întreţinerii avioanelor.
9964.    Hangiu – Persoană care ţine un han.
9965.    Hanorac – Haină scurtă confecţionată din pânză deasă, de obicei impermeabilă, şi prevăzută cu glugă, folosită în anumite competiţii, excursii, etc.
9966.    Hansă – Asociaţie, companie comercială.
9967.    Hanseatic – Privitor la hansă, al hansei, de hansă.
9968.    Haos – Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înaintea universului cunoscut de om; spaţiu nemărginit, cufundat în beznă şi umplut de „neguri” în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elemente şi materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine primordială a materiei; personificare a acestui spaţiu nemărginit sub forma unei divinităţi; stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmăşeală, neorganizare.
9969.    Haotic – De haos, care aminteşte haosul; extrem de confuz, de organizat, etc.
9970.    Har – Dar, ajutor spiritual, graţie divină acordată omului; puterea sacramentală a preoţilor de a oficia actele de cult; calitate, însuşire, dispoziţia naturală care face pe cineva sau ceva vrednic de admiraţie; talent, vocaţie, dar; dar sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoinţă, ca o favoare deosebită.
9971.    Haraba – Căruţă mare folosită pentru transportul grânelor şi al altor poveri; cantitatea care intră într-o astfel de căruţă.
9972.    Harababură – Dezordine, învălmăşeală, încurcătură; gălăgie, scandal.
9973.    Hardughie – Clădire, încăpere etc. mare, de obicei veche şi dărăpănată; şandrama.
9974.    Harnaşa – A înhăma, a înşeua un cal.
9975.    Harnaşament – Totalitatea obiectelor necesare la înhămarea, înşeuarea şi conducerea calului.
9976.    Harnic – Care munceşte mult, cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor; vrednic, muncitor, activ; sârguincios, sârguitor.
9977.    Harpagon – Om avar, zgârcit; zgârie-brânză.
9978.    Harpă – Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungimi şi ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanţă şi o consolă), şi care sunt puse în vibraţie prin ciupire cu degetele de la ambele mâini.
9979.    Harpist – Persoană care cântă la harpă.
9980.    Harpon – Unealtă în formă de lance, constituită dintr-o bară metalică sau de lemn şi un vârf metalic în formă de săgeată, prinsă cu o frânghie lungă şi groasă şi întrebuinţată la vânarea balenelor, rechinilor sau altor peşti.
9981.    Hartă – Reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeţei pământului (totală sau parţială), generalizată şi micşorată conform unei anumite scări de proporţie şi întocmită pe baza unei proiecţii cartografice.
9982.    Haşura – A acoperi cu haşuri o porţiune dintr-un desen, dintr-o hartă, etc.
9983.    Haşurare – Acţiunea de a haşura şi rezultatul ei.
9984.    Haşurat – Acoperit cu haşuri.
9985.    Haşură – Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime şi trasate la distanţe egale pe o porţiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicaţii etc.
9986.    Hat – Fâşie îngustă de teren (pământ) nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparţinând unor gospodării diferite; răzor, hotar; câmp nelucrat, pârloagă.
9987.    Hava – A săpa cu haveza făgaşe într-un zăcământ de exploatare pentru a uşura desprinderea materialului din masiv.
9988.    Havan – De culoare maro deschis (asemenea tutunului); ţigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, ţigară de foi; plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei ţigări de foi şi legate cu cabluri.
9989.    Havare – Acţiunea de a hava şi rezultatul ei.
9990.    Haveză – Maşină construită special pentru tăiatul straturilor de cărbune sau de minereu dintr-o mină.
9991.    Havuz – Bazin de apă descoperit, construit în parcuri, în scuaruri etc. din piatră sau din beton, de obicei cu o fântână arteziană în interior; fântână arteziană.
9992.    Hazard – Împrejurare sau concurs de împrejurări (favorabile sau nefavorabile) a căror cauză rămâne în general necunoscută; întâmplare neprevăzută, neaşteptată; soartă, destin.
9993.    Hazarda – A întreprinde o acţiune (riscantă) bazându-se pe întâmplare şi pe noroc; a risca, a se expune, a se aventura.
9994.    Hazardat – Periculos, riscant, cu rezultate nesigure.
9995.    Hazna – Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea şi decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; latrină; clădire sau încăpere a visteriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preţ; vistierie.
9996.    Hăcui – A tăia în bucăţi (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârţi.
9997.    Hăcuire – Acţiunea de a hăcui şi rezultatul ei.
9998.    Hăitaş – Om care, făcând gălăgie mare, stârneşte vânatul din ascunzători şi îl goneşte către vânători; gonaci, gonaş, bătăiaş, hăitar.
9999.    Hăitui – A stârni, a goni vânatul către vânători; a goni, a mâna animalele domestice; a urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău; a cutreiera, a străbate o regiune urmărind pe cineva.
10000.    Hăituială – Acţiunea de a hăitui şi rezultatul lor; goană după vânat.
10001.    Hărăzi – A destina; a dedica, a închina; a face cuiva un dar, o cinste, o donaţie; a acorda un drept, un  privilegiu, un titlu, o distincţie.
10002.    Hărăzire – Acţiunea de a hărăzi şi rezultatul ei.
10003.    Hărăzit – Devotat, credincios, fidel.
10004.    Hărnicie – Zel în muncă, spor la lucru; sârguinţă, vrednicie, destoinicie.
10005.    Hărţui – A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu da pace cuiva; a cicăli, a sâcâi, a pisa; a întărâta, a zădărî; a desfăşura atacuri scurte şi repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică şi de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acţiuni de luptă, aprovizionarea etc.; a purta discuţii repetate şi contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
10006.    Hărţuială – Faptul de a (se) hărţui.
10007.    Hărţuire – Acţiunea de a (se) hărţui şi rezultatul ei.
10008.    Hărţuit – Care nu este lăsat în pace, care este tras în toate părţile, care este cicălit, sâcâit, pisat; frământat, neliniştit, agitat.
10009.    Hăţiş – Loc plin de mărăcini, cu arbuşti spinoşi etc., desiş greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulţi lăstari tineri şi arbuşti; sihlă; cărare prin pădurile de munte.
10010.    Hârb – Ciob, spărtură; vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă, calitate; orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat; om bătrân, bolnav, neputincios.
10011.    Hârtie – Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din substanţe organice vegetale şi materiale de încleiere şi de colorare, în formă de foi subţiri şi întinse; foaie de hârtie (scrisă sau tipărită); act document, scrisoare, etc. cu caracter oficial; ban de hârtie, bancnotă.
10012.    Hârtie comercială – Bilet la ordin andosat în alb, emis de întreprinderile mari. Acesta este plătit pe baza scontului şi este negociat pe scară largă pe piaţa monetară.
10013.    Hârtii de valoare – Înscrisuri care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut şi care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividend sau de a încasa dobândă; toate titlurile de credit, precum şi titlurile de proprietate, certificate legal, care dau dreptul obţinerii unui venit (vezi şi titluri financiare); expresie care desemnează generic atât titlurile de credit cu venit fix pe termen scurt sau pe termen lung, cât şi titlurile de credit cu venit variabil (acţiunile emise de o societate comercială pe acţiuni).
10014.    Hedger – Denumire dată operatorului care efectuează operaţiunea de acoperire numită hedging, la bursă.
10015.    Hedging – Gestiunea riscurilor afacerii prin intermediul unui contract la termen (pe unul sau mai mulţi ani), care contracarează riscul de mărire a preţului mărfii respective (care va fi astfel achiziţionată la un preţ existent în momentul încheierii tranzacţiei); gestiunea riscurilor; operaţiune bursieră (la termen) prin care se urmăreşte acoperirea riscului implicat de variaţia cursurilor (preţurilor) la titlurile financiare, valute, dobânzi şi mărfuri.
10016.    Hedging cu marfă – Varietate de hedging presupunând acoperirea riscului de preţ în cazul uneia sau mai multor mărfuri.
10017.    Hedging de cumpărare – Varietate de hedging de specificul căreia este faptul că vizează vânzarea fizică a unui produs simultan cu cumpărarea unui număr de contracte la termen echivalente ca tonaj.
10018.    Hedging încrucişat – Varietate de hedging ce constă în cumpărarea/ vânzarea unor contracte la termen având ca obiect o marfă, operaţiunea consumându-se în momentul vânzării/ cumpărării fizice a altei mărfi.
10019.    Hedging lung – Varietate de hedging care se concretizează printr-o cumpărare de către un operator pe piaţa futures în vederea acoperirii riscurilor de vânzător pe piaţa cash.
10020.    Hedging scurt – Varietate de hedging care se concretizează în cumpărarea sau păstrarea fizică a unui produs, simultan cu vânzarea unui număr de contracte la termene echivalente.
10021.    Hectar – Unitate de măsură pentru suprafeţe agrare, egală cu aria unui pătrat cu latura de 100 metri.
10022.    Hectic – Lent şi continuu (cu mari oscilaţii).
10023.    Hectolitru – Unitate de măsură pentru volume, egală cu 100 litri, folosită mai ales pentru măsurarea cerealelor.
10024.    Hectometru – Unitate de măsură pentru distanţă, egală cu 100 metri.
10025.    Heder – De la „header” din limba engleză care înseamnă cap; parte componentă a combinelor de cereale, constituită dintr-o platformă care are în faţă aparatul de tăiere, despărţitoarele de lan, un transportor, rabatorul şi mecanismele de acţionare ale acestora.
10026.    Hegemon – Conducător; cel care reprezintă forţa conducătoare, principală.
10027.    Hegemonie – Faptul de a avea rolul de conducere; supremaţie, dominaţie, rol de conducere al unei clase faţă de alta sau a unui stat faţă de alte state.
10028.    Heiuri – Dependenţe, acareturi.
10029.    Heleşteu – Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creşterea şi reproducerea peştilor.
Bazin piscicol realizat în săpătură sau umplutură, înconjurat total sau parţial de diguri, prevăzut cu canale de alimentare, de evacuare şi perimetrale, dotat cu construcţii hidrotehnice şi instalaţii de alimentare, reţinere şi evacuare a apei (O.U.G. nr. 23/ 2008).
10030.    Helicopter – Elicopter.
10031.    Helio – Element de compunere care însemnează „privitor la soare, la lumina soarelui”, „care aparţine soarelui”.
10032.    Heliocentric – Care aparţine heliocentrismului, referitor la heliocentrism; care are soarele drept centru.
10033.    Heliocentrism – Sistemul heliocentric; teorie fundamentată de Copernic, conform căruia soarele de află în centrul sistemului nostru planetar, iar pământul şi celelalte planete se învârtesc în jurul său.
10034.    Heliograf – Nume dat mai multor aparate servind la: a. reproducerea prin copiere a desenelor executate pe hârtie de calc cu ajutorul unor hârtii speciale impregnate cu o soluţie sensibilă la lumină, developarea făcându-se cu vapori de amoniac; b. transmiterea de semnale luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectării razelor solare; c. măsurarea puterii calorice a soarelui şi înregistrarea perioadelor din zi cu timp însorit; d. fotografierea soarelui.
10035.    Heliografic – Referitor la heliografie.
10036.    Heliografie – Reproducere în mai multe exemplare a unei imagini cu ajutorul heliografului; procedeu de tipar care foloseşte clişee pe plăci de cupru obţinute pe cale fotochimică şi acoperite cu un strat de granule foarte fine de asfalt; heliogravură; descriere a soarelui.
10037.    Heliogravură – Ansamblu de procedee fizico-chimice cu care se execută clişeele de cupru pentru imprimarea heliografică; heliografie; gravură obţinută printr-un astfel de procedeu; procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc.
10038.    Heliometru – Instrument optic pentru determinarea diametrului aparent al soarelui şi al planetelor.
10039.    Helioplastie – Procedeu de gravură fotografică prin care se obţin planşe gravate în relief.
10040.    Helioscop – Aparat sau dispozitiv optic care se ataşează la o lunetă pentru a proteja vederea în timpul observării soarelui.
10041.    Heliostat – Instrument alcătuit dintr-un sistem optic, pus în mişcare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare într-o direcţie determinată.
10042.    Helioterapie – Tratament care constă în expunerea corpului omenesc la acţiunea razelor solare ultraviolete, folosit în rahitism, reumatism, tuberculoză osoasă, unele boli de piele, etc.; baie de soare.
10043.    Heliotermic – Care se referă la heliotermie, care este caracteristic pentru acest fenomen.
10044.    Heliotermie – Fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenţei la suprafaţa lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă.
10045.    Heliotrop – Materie colorantă folosită la vopsitul bumbacului; varietate de calcedonie, de culoare verde-închis sau roşie cu pete galbene strălucitoare, folosită ca piatră semipreţioasă din care se fac obiecte ornamentale; numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori albe sau albastru-deschis întrebuinţare în industria parfumurilor, ulei eteric extras din această plantă.
10046.    Heliport – Aerodromul utilizat exclusiv pentru elicoptere (Codul aerian 1997).
10047.    Hematolog – Specialist în hematologie.
10048.    Hematologic – Referitor la hematologie, care aparţine hematologiei.
10049.    Hematologie – Ramură a biologiei şi a medicinii care se ocupă cu studiul morfologiei, fiziologiei şi patologiei sângelui şi al organelor hematopoetice.
10050.    Hemiciclu – Spaţiu mare sau construcţie în formă de semicerc pentru săli de cursuri, de spectacole etc.
10051.    Hemocultură – Cultivare şi identificare a unor germeni patogeni din sânge prin însămânţarea sângelui pe un  mediu de cultură.
10052.    Hemodinamică – Circulaţie a sângelui în aparatul vascular; capitol al fiziologiei care studiază circulaţia sângelui în organism.
10053.    Hemoragie – Scurgere abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sanguin; hemoree.
10054.    Hemoree – Hemoragie.
10055.    Hepatic – Care aparţine ficatului, referitor la ficat.
10056.    Herald – Persoană însărcinată de a purta insignele monarhilor sau ale principilor, de a anunţa începutul turnirelor şi numele învingătorilor, de a transmite declaraţiile de război etc.
10057.    Heraldic – Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor conducătoare sau istorice, familiilor, oraşelor, breslelor, etc.; care aparţine heraldicii, privitor la heraldică.
10058.    Herghelegiu – Păzitor, îngrijitor al unei herghelii.
10059.    Herghelie – Crescătorie de cai, alcătuită din animale de reproducţie şi din exemplarele de diferite vârste, care cresc sau pasc laolaltă; loc unde se află această crescătorie; grup mare de cai de a numită categorie.
10060.    Hermeneutică – Ştiinţa şi arta interpretării textelor vechi, în special biblice; ştiinţa exegezei; ştiinţa sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale.
10061.    Hertz – Unitate de măsură pentru frecvenţă, egală cu frecvenţa unei mişcări periodice a cărei perioadă este de o secundă; ciclu pe secundă.
10062.    Hertzian – Referitor la undele electromagnetice radio.
10063.    Heruvim – Înger care urmează ierarhic după arhangheli.
10064.    Hiberna – A petrece iarna în hibernare.
10065.    Hibernal – De iarnă.
10066.    Hibernare – Acţiunea de a hiberna şi rezultatul ei; stare de amorţeală, de viaţă latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit şi temperatura corpului scăzută; hibernaţie.
10067.    Hibernaţie – Hibernare.
10068.    Hibrid – Organism provenit din încrucişarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite; alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie; vehicul care foloseşte două sau mai multe metode de propulsie, cu referire în special la implementarea energiilor sau metodelor de stocare a energiei regenerabile.
10069.    Hibrida – A obţine un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucişa prin hibridare două plante, două specii, etc.; a hibridiza.
10070.    Hibridare – Acţiunea de a hibrida şi rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucişare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare.
10071.    Hibriditate – Însuşirea de fi hibrid, caracterul a ceea ce este hibrid.
10072.    Hibridiza – A hibrida.
10073.    Hibridizare – Acţiunea de a hibridiza şi rezultatul ei; hibridare.
10074.    Hidos – Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd.
10075.    Hidoşenie – Faptul de a fi hidos; urâţenie foarte mare, sluţenie.
10076.    Hidrant – Dispozitiv la conductele de distribuţie a apei sub presiune, care permite deschiderea şi închiderea unuia sau a mai multor furtunuri în acelaşi timp.
10077.    Hidrata – A se combina cu apă; a absorbi apa prin adeziune.
10078.    Hidratare – Acţiunea de a se hidrata şi rezultatul ei; interacţiune între particulele unei substanţe dizolvate şi moleculele de apă, însoţită de degajare de căldură; introducere de apă în organism, care se efectuează în caz de deshidratări.
10079.    Hidratat – Care s-a combinat cu apa; care a reţinut apa în interiorul său prin adeziune.
10080.    Hidraulic – Ştiinţă care studiază legile de echilibru şi de mişcare ale lichidelor şi aplicarea lor în tehnică; care aparţine hidraulicii, referitor la hidraulică.
10081.    Hidro – Element de compunere cu sensul (care se referă la) apă.
10082.    Hidroamelioraţii – Totalitatea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare care au scopul să menţină în sol un  raport favorabil între apă şi ceilalţi factori ai fertilităţii solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă.
10083.    Hidroaviaţie – Mijloc de locomoţie aeriană cu hidroavioane.
10084.    Hidroavion – Avion înzestrat cu dispozitive de amerizare, care înlocuiesc trenul de aterizare şi care îi permit să plutească pe apă.
10085.    Hidrobion – Vas de tablă sau din lemn, de dimensiuni variabile, utilizat pentru transportul peştilor vii.
10086.    Hidrobuz – Navă de mic tonaj, folosită de obicei pentru transportul pasagerilor de-a lungul coastei mării.
10087.    Hidrocarbonat – Substanţă organică constituită din carbon, hidrogen şi oxigen, în care hidrogenul şi oxigenul se găsesc în acelaşi raport ca în molecula de apă.
10088.    Hidrocarbură – Combinaţie chimică alcătuită din carbon şi hidrogen.
10089.    Hidrocinematică – Ramură a hidrodinamicii care studiază mişcarea fluidelor, independent de forţele care se exercită asupra lor.
10090.    Hidrodinamică – Ramură a hidrodinamicii care studiază legile de mişcare ale fluidelor; care se referă la legile mişcării fluidelor.
10091.    Hidroelectric – Care transformă energia hidraulică în energie electrică; care foloseşte debitul şi căderea unui râu sau unui fluviu.
10092.    Hidroenergetic – Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei.
10093.    Hidrofil – Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbină uşor cu apa; care are afinitate pentru apă, avid de apă; plantă la care florile se polenizează în apă sau la suprafaţa apei; hidrogamă.
10094.    Hidrofob – care nu se combină cu apa sub nici o formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug; persoană care suferă de hidrofobie.
10095.    Hidrofobie – Însuşire a unei substanţe de a fi hidrofobă; teamă patologică pentru contactul corporal cu apa; aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristică unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria, etc.
10096.    Hidrofor – Instalaţie care asigură presiunea necesară în reţeaua de distribuţie a apei dintr-un cartier, dintr-o clădire înaltă etc.
10097.    Hidrofug – Hidrofob.
10098.    Hidrofugare – Operaţie de finisare a ţesăturilor care are ca scop micşorarea capacităţii de umezire a acestora, realizându-se fie prin apretare, fie prin modificarea structurii chimice a fibrelor.
10099.    Hidrogena – A introduce hidrogen în molecula unei combinaţii chimice.
10100.    Hidrogenare – Acţiunea de a hidrogena şi rezultatul ei.
10101.    Hidrogenat – Combinat cu hidrogenul; care conţine hidrogen.
10102.    Hidrogenerator – Generator electric, în general de curent alternativ, acţionat de un motor hidraulic.
10103.    Hidroglisor – Ambarcaţie cu fundul plat, puţin cufundată în apă, care se mişcă extrem de rapid, fiind pusă în mişcare de o elice aeriană.
10104.    Hidrograf – Specialist în hidrografie; grafic care indică variaţia nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă.
10105.    Hidrografic – Care aparţine hidrografiei, care se referă la hidrografie.
10106.    Hidrografie – Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafaţă dintr-o regiune; totalitatea apelor curgătoare şi stătătoare ale unei regiuni; ştiinţă care se ocupă cu elaborarea hărţilor marine; totalitatea hărţilor care reprezintă o mare sau un ocean.
10107.    Hidrolitic – Care se obţine prin hidroliză.
10108.    Hidroliză – Reacţie chimică între ionii unei sări şi ionii apei, care formează un acid slab sau o bază slabă; reacţie chimică între un compus organic şi apă, produsă în prezenţa unui catalizator.
10109.    Hidrolog – Specialist în domeniul hidrologiei.
10110.    Hidrologic – Care aparţine hidrologiei, care se referă la hidrologie.
10111.    Hidrologie – Ştiinţă care studiază proprietăţile generale ale apelor de la suprafaţa scoarţei terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influenţa reciprocă dintr-o hidrosferă, atmosferă, litosferă şi biosferă, precum şi prognoza evoluţiei elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor raţionale în economie.
10112.    Hidromecanică – Ştiinţă care studiază legile echilibrului şi ale mişcării fluidelor, precum şi acţiunea corpurilor solide cu care să vină în contact; care aparţine hidromecanicii, care se referă la hidromecanică.
10113.    Hidromecanizare – Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curenţilor de apă, a lucrărilor de excavare, transportare şi depunere a materialelor rezultate, aplicat în exploatările din cariere, în mine, la construcţia de terasamente, diguri, canale, etc.
10114.    Hidromecanizat – Care este realizat prin hidromecanizare.
10115.    Hidrometalurgie – Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluţiilor apoase, prin solubilizare, filtrare, precipitare etc.
10116.    Hidrometeorologie – Disciplină care studiază circulaţia apei în atmosferă.
10117.    Hidrometric – Privitor la hidrometrie, care aparţine hidrometriei.
10118.    Hidrometrie – Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea calitativă a debitului unui curs de apă, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, adâncimii unui curs de apă, a unui strat de apă subteran sau a apei dintr-o conductă, în vederea realizării proiectelor de construcţie hidrotehnică şi a planului de gospodărire a apelor.
10119.    Hidrometru – Aparat pentru măsurarea densităţii şi a vitezei de curgere a lichidelor; manometru metalic cu scara gradată în unităţi de coloană apă, cu care se măsoară nivelul unui curs de apă.
10120.    Hidroplanare – Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică.
10121.    Hidroscală – Aeroport de apă destinat decolării sau amerizării hidroavioanelor şi pe care se află instalaţiile necesare manevrării, adăpostirii şi întreţinerii acestora.
10122.    Hidroseparator – Instalaţie de separare acţionată cu ajutorul unui curent de apă şi folosită la prepararea mecanică a cărbunilor.
10123.    Hidrosferă – Învelişul de apă al globului terestru, alcătuit din oceane, mări, lacuri, gheţari, ape curgătoare, ape subterane, zăpezi şi gheţuri.
10124.    Hidrosol – Sistem coloidal solubil în care mediul de dispersie este apa.
10125.    Hidrosolubil – Care se dizolvă în apă.
10126.    Hidrostatic – Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor şi ale corpurilor scufundate în ele; care se referă la echilibrul fluidelor.
10127.    Hidrotehnic – Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei şi cu proiectarea şi executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice şi a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape; privitor la hidrotehnică, care aparţine hidrotehnicii.
10128.    Hidrotehnician – Specialist în hidrotehnică.
10129.    Hidroterapic – Care se referă la hidroterapie, care aparţine hidroterapiei, de hidroterapie.
10130.    Hidroterapie – Tratament medical care constă în întrebuinţarea apei sub formă de băi, duşuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie.
10131.    Hidrotermal – Care se referă la ape fierbinţi, provenite prin răcirea topiturilor magmatice.
10132.    Higienă – Igienă.
10133.    Higrograf – Aparat folosit pentru înregistrarea gradului de umiditate a aerului din atmosferă.
10134.    Higrologie – Disciplină care se ocupă cu studiul umidităţii aerului.
10135.    Higrometrie – Ramură a meteorologiei care se ocupă cu descrierea metodelor şi a aparatelor utilizate în determinarea umidităţii aerului atmosferic.
10136.    Higrometru – Aparat cu care se măsoară umiditatea gazelor.
10137.    Higroscop – Instrument folosit pentru studierea variaţiei umidităţii aerului atmosferic.
10138.    Higroscopic – Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer.
10139.    Higrostat – Aparat folosit pentru menţinerea umidităţii relative a aerului dintr-o încăpere, dintr-o instalaţie etc.
10140.    Himeră – Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie; monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca animal cu cap de leu, cu corp de capră şi cu coadă de şarpe; motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru.
10141.    Himeric – Care se bazează pe himere; lipsit de orice temei real; ca de himeră, fantastic.
10142.    Hingher – Persoană, în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi.
10143.    Hinterland – Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat; teritoriu care gravitează spre un centru economic; regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist şi folosită ca bază a unor acţiuni expansioniste; coloniile şi ţările dependente de metropolă.
10144.    Hiper – Element de compunere însemnând „peste”, „excesiv de”.
10145.    Hiperinflaţie – Termen ce descrie o inflaţie cu o rată foarte mare (de peste 50 % pe lună) pe un trend crescător. Aceasta începe în luna în care creşterea preţurilor depăşeşte 50 % şi se termină dacă rata creşterii preţurilor scade sub 50 % şi timp de un an se menţine sub acest nivel. Tendinţa agenţilor economici va fi de a apela la forme de plată sigure reprezentate de valute forte sau de schimburile tip barter.
Banii îşi pierd puterea de cumpărare într-o asemenea măsură încât compararea sumelor ce rezultă din tranzacţii şi alte evenimente ce au avut loc la momente diferite, chiar în timpul aceleiaşi perioade contabile, induce în eroare. Hiperinflaţia este indicată de caracteristici al mediului economic al unei ţări, care include, dar nu se limitează la, următoarele: a. majoritatea populaţiei preferă să-şi păstreze averea în active nemonetare sau într-o valută relativ stabilă (valorile deţinute în moneda locală sunt imediat investite pentru a păstra puterea de cumpărare); b. majoritatea populaţiei apreciază valorile monetare în raport cu o valută relativ stabilă, şi nu cu moneda locală (preţurile pot fi exprimate în acea valută); c. vânzările şi cumpărările pe credit au loc la preţuri ce compensează pierderea aşteptată a puterii de cumpărare în timpul perioadei de creditare, chiar dacă perioada este scurtă; d. ratele dobânzilor, salariile şi preţurile sunt legate de un indice de preţuri şi e. rata cumulată a inflaţiei pe trei ani consecutivi se apropie sau depăşeşte 100 % (IAS 29.2,3).
10146.    Hipersensibil – Excesiv de sensibil.
10147.    Hipersensibilitate – Sensibilitate exagerată.
10148.    Hipersustentaţie – Mărire a sustentaţiei avioanelor cu ajutorul unor dispozitive manevrabile sau automate, montate la bordurile aripilor sau pe ampenaje.
10149.    Hipnoză – Stare de somn parţial care se manifestă prin modificarea comportamentului persoanei respective. Ea poate fi provocată prin diverse metode (inclusiv sugestie verbală) în scopuri ştiinţifice sau terapeutice.
10150.    Hipo – Element de compunere cu sensul de „mai puţin, sub” sau cu sensul „referitor la cai”.
10151.    Hipofuncţie – Diminuare a activităţii unui organ, a unui sistem, a unei funcţii.
10152.    Hoardă – Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive; ceată, bandă de oameni care pradă şi pustiesc; armată cotropitoare.
10153.    Hochei – Joc sportiv pe gheaţă sau pe iarbă, în care jucătorii, servindu-se de o crosă, caută să introducă în m poarta echipei adverse un puc sau o minge.
10154.    Hocheist – Jucător de hochei.
10155.    Hodorog – Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mişcare; persoană bătrână, neputincioasă, ramolită.
10156.    Hoinar – Persoană care umblă mult şi fără ţintă, fără căpătâi.
10157.    Hoinăreală – Faptul de a hoinări.
10158.    Hoinări – A umbla, a călători mult şi fără ţintă, fără căpătâi.
10159.    Hoit – Cadavru intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leş; om mare, gras şi greoi în mişcări.
10160.    Holdă – Câmp semănat cu acelaşi fel de plante (în special cereale); semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu; lan.
10161.    Holding – Asociaţie a mai multor participanţi independenţi (companii, firme), care-şi desfăşoară fiecare activitatea sub o coordonare unică; societatea care deţine total sau parţial acţiunile holdingului (inclusiv poziţie de control) asigurând managementul grupului astfel constituit (controlează sau influenţează conducerea acestuia); societate aflată în fruntea unui grup căruia îi asigură gestiunea.
10162.    Holding de asigurare – O societate mamă a cărei activitate principală constă în achiziţionarea şi deţinerea de participaţii în filiale, atunci când aceste filiale sunt exclusiv sau în principal societăţi de asigurare, societăţi de reasigurare ori societăţi de asigurare din state terţe, cel puţin una dintre aceste filiale fiind o societate de asigurare (L 32/ 2000).
10163.    Holding financiar – O societate mamă, instituţie financiară ale cărei filiale sunt exclusiv instituţii de credit sau sunt în special instituţii de credit ori instituţii financiare, dar cel puţin una să fie o instituţie de credit (L 58/ 1998).
O instituţie financiară ale cărei filiale sunt fie în totalitate, fie în principal instituţii de credit, firme de investiţii, sau alte instituţii financiare, cel puţin una dintre acestea fiind o instituţie de credit sau o firmă de investiţii.
Reprezintă societăţile al căror obiect unic de activitate este de a achiziţiona participaţii la alte întreprinderi şi de a gestiona şi valorifica aceste participaţii, fără a se implica direct sau indirect în gestionarea întreprinderilor în cauză, fără a duce atingere drepturilor în care holdingurile financiare le deţin în calitate de acţionari. Respectarea limitelor impuse activităţilor acestor societăţi trebuie să poată fi controlată de către o autoritate administrativă sau judecătorească (Reg. 78/660/CEE).
10164.    Holding financiar mixt – O societate mamă, alta decât o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii care, împreună cu filialele sale, dintre care cel puţin una este societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii cu sediul social în Uniunea Europeană, constituind un conglomerat financiar (L 32/ 2000).
10165.    Holding mixt de asigurare – O societate mamă, alta decât o societate de asigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terţ ori o societate de reasigurare sau un holding de asigurare, care include printre filialele sale cel puţin o societate de asigurare (L 32/ 2000).
10166.    Holendru – Filtru pentru vin, constând dintr-un gaz cu fundul alcătuit din saci de filtrare; denumire generică dată unor instalaţii de rafinare, de înălbire, de spălare, etc., mai ales în industria hârtiei; piuliţă care strânge două capete de ţeavă, înşurubându-se într-unul din ele; maşină folosită în operaţiile de cojire, şlefuire şi polizare a cerealelor în procesul de fabricare a crupelor.
10167.    Holografie – Procedeu de înregistrare a imaginii spaţiale a unui obiect, care foloseşte lumina laserului atât pentru înregistrare, cât şi pentru redarea hologramei.
10168.    Hologramă – Placă fotografică pe care sunt înregistrate, sub forma unor dungi fine şi paralele, atât amplitudinile undelor luminoase care vin de la un obiect, cât şi fazele acestor unde.
10169.    Homocromie – Potrivire de culoare şi de formă între un animal şi mediul în care trăieşte, folosită ca mijloc de apărare.
10170.    Homocron – Simultan, concomitent, sincronic.
10171.    Homomorf – Care are aceeaşi formă.
10172.    Honorabilitate – Voinţa debitorului de a rambursa împrumutul (datoria).
10173.    Honui – A netezi suprafaţa interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei maşini speciale.
10174.    Honuire – Acţiunea de a honui şi rezultatul ei.
10175.    Hop – Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de întâmpinat; săritură, zguduitură a unui vehicul peste un obstacol; zgâlţâitură.
10176.    Horizon – Sistem informatic care permite agenţilor bursieri tranzacţionarea la BVB din afara incintei ringului Bursei. Acesta oferă posibilitatea de a realiza în regim computerizat totalitatea operaţiunilor specifice activităţii de tranzacţionare: editarea şi introducerea de ordine de bursă, executarea tranzacţiilor, accesul la informaţiile referitoare la tranzacţii şi decontarea tranzacţiilor, inclusiv istoricul tranzacţiilor precum şi diverse alte informaţii relevante cu privire la tranzacţionare.
10177.    Horn – Parte a coşului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (şi din porţiunea ieşită în afară prin acoperiş); întregul coş de fum al unei case; coş (la clădiri).
10178.    Hornar – Coşar.
10179.    Hors cote – Piaţa pe care se negociază titlurile care nu sunt înscrise la bursă.
10180.    Horst – Regiune a scoarţei terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine.
10181.    Horticol – Care aparţine horticulturii, privitor la horticultură.
10182.    Horticultor – Persoană care se ocupă cu horticultura.
10183.    Horticultură – Ştiinţă agronomică care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum şi cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor.
10184.    Hot money – “Bani fierbinţi”, fonduri speculative.
10185.    Hotar – Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; frontieră, graniţă; linie care desparte o proprietate de alta sau o aşezare de alta; limită, margine, capăt, sfârşit; moşie, proprietate (mare); regiune, ţară; teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune.
10186.    Hotarnic – Care se referă la hotarele unei moşii.
10187.    Hotă – Construcţie de zidărie, de metal sau de sticlă făcută deasupra unui cămin, a unei plite etc. pentru a colecta şi evacua, printr-un coş sau printr-un canal de ventilaţie, gazele de ardere, aburul etc.
10188.    Hotărî – A lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide; a porunci cuiva să facă ceva; a stabili, a fixa o dată, un termen etc.; a destina, a meni pe cineva pentru ceva; a stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar; a se mărgini cu, a fi vecin cu.
10189.    Hotărâre – Faptul de a hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăşte cineva; decizie; dispoziţie a unei autorităţi, sentinţă judecătorească (act adoptat de organele de stat, instanţele judecătoreşti sau alte organe cu aprobarea majorităţii membrilor prezenţi); hotărârea guvernului, act juridic prin care se stabilesc norme sau măsuri obligatorii pe întreg teritoriul ţării şi prin care se rezolvă probleme administrative cu caracter general (ea este emisă în condiţiile prevăzute de lege şi în executarea ei); act adoptat de organele de conducere ale unor organizaţii obşteşti etc. în urma unor dezbateri colective şi a aprobării date de majoritatea membrilor prezenţi.
10190.    Hotărâre de expedient – Act prin care instanţa juridică pune capăt procesului drept urmare a unei înţelegeri intervenite între părţi.
10191.    Hotărâre definitivă – Hotărâre a unui organ de jurisdicţie împotriva căreia nu mai există nici o cale ordinară de atac (apel, recurs).
10192.    Hotărâre executorie – Hotărâre care poate fi executată de îndată.
10193.    Hotărâre judecătorească – Actul final şi cel mai important al judecăţii în vederea căruia se desfăşoară întreaga activitate a părţilor, a celorlalţi participanţi la proces şi a instanţei înseşi (este actul de dispoziţie a instanţei cu privire la litigiul dintre părţi; mod de dobândire a drepturilor reale în cazul în care hotărârea judecătorească are caracter constitutiv de drept.
Act juridic procesual, final şi de dispoziţie, prin care se soluţionează de către instanţă cauza penală punându-se capăt judecăţii. Hotărârile judecătoreşti penale sunt de mai multe feluri: sentinţe, decizii şi încheieri (art. 311 C.Proc.Pen.).
10194.    Hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență – Documentația de inițiere a procedurii de insolvență care cuprinde: a. hotărârea unei instanțe de a deschide o procedură de insolvență sau de a confirma deschiderea unei astfel de proceduri și b. hotărârea unei instanțe de numire a unui practician în insolvență.
10195.    Hotărât – Care este ferm în hotărârea luată; decis; indiscutabil, neîndoios, sigur.
10196.    Hotărâtor – Care hotărăşte sau care are puterea de a decide; decisiv, determinant.
10197.    Hotărnici – A pune sau a constitui hotar unei proprietăţi, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune, etc. de alta.
10198.    Hotărnicie – Fixare pe bază de măsurări, a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăţi etc.), hotarnic.
10199.    Hotel – Clădire mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor).
10200.    Hotelier – Persoană care ţine, administrează un hotel; proprietar al unui hotel; care aparţine hotelurilor, privitor la hoteluri.
10201.    Hoţ – Persoană care fură; care fură; viclean; om ştrengar, şiret.
10202.    Hoţesc – De hoţ.
10203.    Hoţeşte – Ca hoţii, pe ascuns, pe furiş, hoţiş.
10204.    Hoţie – Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârşită de hoţ, furt, furtişag.
10205.    Hrană – Tot ceea ce serveşte la nutriţia omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment.
10206.    Hrăni – A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta.
10207.    Hrănire – Acţiunea de a (se) hrăni şi rezultatul ei; alimentare.
10208.    Hrănirea animalelor pe cale orală – Înseamnă introducerea pe cale bucală de furaje în tractul gastrointestinal al animalului, ce are drept obiectiv satisfacerea necesităţilor nutriţionale ale animalului şi/ sau menţinerea productivităţii animalelor sănătoase (Reg. CE 767/ 2009).
10209.    Hrănitor – Care hrăneşte bine.
10210.    Hrubă – Încăpere sau galerie subterană care serveşte la depozitarea produselor (alimentare); cavitate subterană (zidită şi boltită) care serveşte ca loc de trecere; un fel de casă primitivă cu acoperişul de pământ.
10211.    Hublou – Mică deschizătură de formă circulară care se închide ermetic, făcută în peretele unei nave sau unui avion, pentru aerisire şi luminat.
10212.    Huilă – Cărbune natural negru, compact, dur, sfărâmicios şi lucios, întrebuinţat drept combustibil, precum şi în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat şi a gudroanelor.
10213.    Hulă – Mişcare ondulatorie a suprafeţei mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică care a bătut mult timp în aceeaşi direcţie; furtună pe mare; surpătură de munte sau de deal; drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezişă; ocară, injurie; ponegrire, calomnie, blasfemie.
10214.    Huligan – Persoană care comite acte de huliganism.
10215.    Huliganic – De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ţine de huligani sau de huliganism.
10216.    Huliganism – Infracţiune care constă tulburarea ordinii şi moralei publice prin săvârşirea de acte sau gesturi, ori proferarea de expresii sau orice fel de manifestări care exprimă lipsa de cuviinţă sau de respect faţă de regulile de convieţuire socială şi care aveau ca urmare tulburarea ordinii publice. Actualul cod penal încadrează faptele descrise mai sus constituind infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
10217.    Hulire – Acţiunea de a huli şi rezultatul ei.
10218.    Hulitor – Persoană care huleşte; calomniator.
10219.    Humificare – Descompunere a microorganismelor sau a unei părţi de organisme urmată de sinteza substanţelor humice (Cod bune practici fermă 2006).
10220.    Humus – Amestec de substanţe organice amorfe aflat în sol, care îi condiţionează fertilitatea şi care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acţiunea microorganismelor.
10221.    Huzur – Trai comod, lipsit de griji; viaţă de trândăvie şi de îmbuibare.
10222.    Huzuri – A trăi comod, în belşug şi în trândăvie; a fi lipsit de griji; a se simţi foarte mulţumit, a o duce bine.
10223.    Hype – Element care înşeală, reclamă sau propagandă exagerată.