11884.    Îmbarca – A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; a (se) urca pentru a călători în orice mijloc de transport.
11885.    Îmbarcare – Acţiunea de a (se) îmbarca şi rezultatul ei.
11886.    Îmbălsăma – A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (şi pătrunzător); a parfuma, a înmiresma; a impregna ţesuturile unui cadavru cu anumite substanţe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacţia.
11887.    Îmbălsămare – Acţiunea de a îmbălsăma.
11888.    Îmbălsămat – Care are şi răspândeşte un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat; care este impregnat cu anumite substanţe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacţia; care este conservat prin îmbălsămare.
11889.    Îmbărbăta – A(-şi) insufla bărbăţie, curaj, a (se) încuraja.
11890.    Îmbărbătare – Acţiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare.
11891.    Îmbăta – A ajunge sau a face pe cineva să ajungă la stare de beţie, a (se) ameţi cu băutură; a (se) chercheli; a produce o stare asemănătoare cu beţia; a ameţi; a (se) încânta, a (se) ameţi, a (se) tulbura.
11892.    Îmbătare – Acţiunea de a (se) îmbăta şi rezultatul ei; ameţeală; tulburare adâncă (şi plăcută); încântare.
11893.    Îmbătat – Ameţit (de plăcere, de dorinţe); încântat, fericit.
11894.    Îmbătător – Care îmbată; care ameţeşte, care tulbură mintea; ameţitor; care farmecă, care încântă; deosebit de plăcut; încântător.
11895.    Îmbătrâni – A deveni bătrân; a face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.); a face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfăţişare de bătrân; a-şi schimba în mod lent structura şi proprietăţile caracteristice (prin degradare); a se învechi.
11896.    Îmbătrânire – Maturare; faptul de a îmbătrâni; trecere treptată în stare de bătrâneţe; tratament aplicat unor materiale sau unor produse pentru a le da cât mai repede calitatea de vechime.
11897.    Îmbătrânit – Care a devenit bătrân; cu înfăţişare de bătrân.
11898.    Îmbelşuga – A face pământul să rodească, să devină îmbelşugat.
11899.    Îmbelşugare – Belşug, abundenţă, îndestulare.
11900.    Îmbelşugat – Care are din abundenţă cele trebuincioase; care există din belşug, din abundenţă.
11901.    Îmbia – A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti; a se lăsa poftit; a atrage.
11902.    Îmbiba – A (se) pătrunde, a (se) umple cu un lichid, cu un gaz etc.; a face să fie pătruns de o idee, de o teorie, etc.;  a îndoctrina.
11903.    Îmbibare – Acţiunea de a (se) îmbiba şi rezultatul ei.
11904.    Îmbiere – Acţiunea de a (se) îmbia şi rezultatul ei; poftire, invitaţie, îndemn stăruitor; îmbiat.
11905.    Îmbietor – Care îmbie, ademeneşte, ispititor, atrăgător; încântător.
11906.    Îmbietură – Faptul de a îmbia; îndemn, invitaţie.
11907.    Îmbina – A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot.
11908.    Îmbinare – Acţiunea de a (se) îmbina şi rezultatul ei; unire într-un tot; împreuna, împletire; ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente; loc unde se realizează o îmbinare.
11909.    Îmbinat – Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot împreună.
11910.    Îmbâcseală – Stare a ceva care este îmbâcsit.
11911.    Îmbâcsi – A (se) umple, a (se) înţesa cu praf, cu murdărie sau cu miasme; a deveni înăbuşitor; a umple ceva, îndesând sau înghesuind.
11912.    Îmbâcsit – Care este plin, înţesat de praf, de murdărie sau de miasme; care este umplut fără măsură; îndesat.
11913.    Îmbârliga – A-şi îndoi coada în formă de arc şi a o îndrepta în sus.
11914.    Îmbârligat – Care este îndoit în formă de arc şi, de obicei, îndreptat în sus.
11915.    Îmblăni – A căptuşi cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui.
11916.    Îmblănire – Acţiunea de a îmblăni.
11917.    Îmblănit – Căptuşit cu blană.
11918.    Îmblăti – A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate seminţele; a bate rău pe cineva, a ciomăgi.
11919.    Îmblătire – Acţiunea de a îmblăti.
11920.    Îmblătit – Timpul în care se face îmblătirea.
11921.    Îmblânzi – A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (şi în folosul) omului; a domestici; a face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) calma, a (se) potoli; a scădea în intensitate; a se domoli.
11922.    Îmblânzire – Acţiunea de a (se) îmblânzi şi rezultatul ei.
11923.    Îmblânzitor – Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice şi care, de obicei, se produce cu ele în cadrul unor spectacole publice.
11924.    Îmboboci – A face boboci; a începe să se desfacă (despre muguri).
11925.    Îmbobocire – Acţiunea de a îmboboci şi rezultatul ei.
11926.    Îmbobocit – Care are boboci; care este în stadiul de boboc; care este pe cale să se desfacă (despre muguri).
11927.    Îmbogăţi – A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuţi; a (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări.
11928.    Îmbogăţire – Acţiunea de a (se) îmbogăţi şi rezultatul ei.
11929.    Îmbogăţire fără cauză (fără temei juridic) – Creşterea patrimoniului unei persoane fără cauză justificativă; fapt juridic licit ce produce ca efect mărirea patrimoniului unei persoane şi micşorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei legitim.
11930.    Îmbogăţit – Care a acumulat bogăţii; bogat; care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat.
Termen prin care se desemnează în mod generic debitorul unui raport juridic obligaţional generat de faptul juridic licit al îmbogăţirii fără justă cauză. Principala îndatorire ce revine acestuia este obligaţia de restituire către însărcinat a valorii însărăcirii corelative suferită de acesta.
11931.    Îmboldi – A împunge un animal cu prăjina, cu băţul, cu nuiaua sau a lovi un animal cu băţul, cu nuiaua spre a-l îndemna la mers, la tras; a îndemna, a împinge pe cineva la o acţiune; a stimula; a (se) lovi cu coatele, a(-şi) da ghionturi sau brânci.
11932.    Îmboldire – Acţiunea de a (se) îmboldi şi rezultatul ei; îndemn, stimul, imbold.
11933.    Îmbolditor – Care îmboldeşte, îndeamnă, stimulează la acţiune; care înţeapă, caustic, înţepător, usturător.
11934.    Îmbolnăvi – A deveni sau a face să devină bolnav.
11935.    Îmbrăca – A(-şi) acoperi corpul cu îmbrăcăminte, cu veşminte; a purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate, etc.; a-şi procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase; a (se) acoperi, a (se) înveli; a înfăţa perna sau plapuma; a înveli cu hârtie, cu material plastic, etc. copertele unei porţi, ale unui caiet, etc.; a fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint; a învălui, a ascunde (adevărata înfăţişare, adevăratul aspect etc.).
11936.    Îmbrăcare – Acţiunea de a (se) îmbrăca şi rezultatul ei.
11937.    Îmbrăcat – Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare; cu trupul acoperit de haine; înveşmântat.
11938.    Îmbrăcăminte – Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălţămintea); veşminte, haine, straie; hârtie, material plastic, etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărţi etc.; strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcţie pentru a o izola, pentru a o proteja etc.
11939.    Îmbrăţişa – A (se) cuprinde, a (se) înlănţui cu braţele, a (se) strânge în braţe (în semn de afecţiune); a înconjura din toate părţile; a include, a cuprinde în sfera preocupărilor; a-şi însuşi o idee, o doctrină, o concepţie; a se consacra unei profesiuni; a cuprinde, a conţine; a se consacra unei profesiuni.
11940.    Îmbrăţişare - Acţiunea de a (se) îmbrăţişa şi rezultatul ei; cuprindere în braţe, mângâiere.
11941.    Îmbrânci - A (se) împinge cu violenţă.
11942.    Îmbrâncire - Acţiunea de a (se) îmbrânci şi rezultatul ei.
11943.    Îmbrâncitură - Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), brânci.
11944.    Îmbrobodi - A(-şi) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc.; a (se) acoperi ca într-un văl; a (se) învălui; a convinge pe cineva să accepte realităţile aşa cum îi sunt înfăţişate, împiedicându-l să vadă adevăratul aspect.
11945.    Îmbrobodire - Acţiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală.
11946.    Îmbrobodit - Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma, etc.; amăgit, înşelat, păcălit.
11947.    Îmbuca - A vârî în gură ceva de mâncare; a mânca (în pripă, ce se nimereşte); a înghiţi ceva dintr-o dată; a intra cu un capăt în altă piesă; a se împreuna, a se uni.
11948.    Îmbucare - Acţiunea de a (se) îmbuca; loc unde se îmbucă ceva.
11949.    Îmbucătăţi - A tăia în bucăţi, a face bucăţi; a îmbucăţi.
11950.    Îmbucătăţire - Acţiunea de a îmbucătăţi.
11951.    Îmbucătură - Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghiţitură; mâncare; bucătură; loc de asamblare a două ţevi, două burlane, etc., a unui ştift care intră în locaşul său, etc.
11952.    Îmbucăţi - A îmbucătăţi.
11953.    Îmbucură - A (se) bucura.
11954.    Îmbucurător - Care bucură, care face bucurie.
11955.    Îmbufna - A (se) supăra (tăcând şi încruntându-se); a (se) bosumfla.
11956.    Îmbufnare - Acţiunea de a (se) îmbufna şi rezultatul ei.
11957.    Îmbufnat - Supărat, bosumflat.
11958.    Îmbuiba - A mânca şi a bea (sau a da să mănânce şi să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa.
11959.    Îmbuibare - Acţiunea de a (se) îmbuiba şi rezultatul ei; stare de om îmbuibat.
11960.    Îmbuibat - Ghiftuit de mâncare şi băutură.
11961.    Îmbulzeală - Îngrămădire de oameni (rar, de obiecte); înghesuială; aglomeraţie.
11962.    Îmbulzi - A se îngrămădi în număr mare; a se înghesui; a se buluci; a face pe cineva să stea înghesuit, a vâră pe cineva sau ceva într-un spaţiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui; a înghesui pe cineva din toate părţile; a năpădi pe cineva cu stăruinţele, cu insistenţele.
11963.    Îmbulzire - Acţiunea de a (se) îmbulzi şi rezultatul ei.
11964.    Îmbuna - A face pe cineva să devină (mai) bun; a (se) îmblânzi; a face pe cineva să-şi uite un necaz sau a-şi uita un necaz; a (se) împăca, a (se) linişti.
11965.    Îmbunare - Acţiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniştire; linguşire.
11966.    Îmbunat - Împăcat, calmat; blând, binevoitor.
11967.    Îmbunătăţi - A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta.
11968.    Îmbunătăţire - Acţiunea de a (se) îmbunătăţi şi rezultatul ei; ameliorare, îndreptare.
11969.    Îmbunătăţire constantă a rezultatelor obţinute în ceea ce priveşte mediul – Înseamnă procesul de creştere anuală a rezultatelor măsurabile ale sistemului de management de mediu legate de abordarea pe care organizaţia o are faţă de problemele sale de mediu importante, în funcţie de politica sa de mediu şi de obiectivele generale şi specifice; creşterea rezultatelor nu trebuie neapărat să aibă loc simultan în toate domeniile de activitate (Reg. CE 761/ 2001).
11970.    Îmbutelia - A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic.
11971.    Îmbuteliere - Acţiunea de a îmbutelia şi rezultatul ei.
11972.    Împacheta - A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă, etc., a ambala (în vederea transportului, depozitării); a pune comprese cu nămol, cu parafină, etc. pe o parte bolnavă a corpului.
11973.    Împachetare - Acţiunea de a împacheta şi rezultatul ei; ambalare, împachetat; învelire a unei părţi bolnave a corpului în comprese cu nămol, cu parafină etc.
11974.    Împachetat - Împachetare.
11975.    Împăca - A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui; a se înţelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni; a se obişnui, ase desprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând); a linişti, a potoli, a calma pe cineva mulţumindu-l, dându-i satisfacţie; a trăi în bună înţelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva.
11976.    Împăcare - Acţiunea de a (se) împăca şi rezultatul ei; împăcăciune.
11977.    Împăcarea părţilor – Cauză de îndepărtare a răspunderii penale şi constă în înţelegerea făcută între persoana vătămată sau reprezentantul acesteia şi făptuitor pentru a pune capăt conflictului determinat de săvârşirea infracţiunii şi de a renunţa la realizarea procesului penal (art. 132 C.Pen.).
11978.    Împăcat - Liniştit, mulţumit, satisfăcut.
11979.    Împăcăciune - Împăcare.
11980.    Împăciui - A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca.
11981.    Împăciuire - Acţiunea de a (se) împăciui şi rezultatul ei; împăcare.
11982.    Împăciuit - Împăcat, liniştit.
11983.    Împăciuitor - Care împăciuieşte; conciliant.
11984.    Împăduri - A planta arbori pentru a forma o pădure, o lizieră.
11985.    Împădurire - Acţiunea de a împăduri.
11986.    Împădurit - Cu păduri.
11987.    Împăia - A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfăţişarea naturală.
11988.    Împăiat - A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfăţişarea naturală.
11989.    Împământeni - A acorda cuiva (printr-un act domnesc - în orânduirea feudală) calitatea şi drepturile de pământean; a naturaliza; a se stabili într-un loc, a se integra în viaţa localnicilor; a face să prindă sau a prinde rădăcini (cu referire la obiceiuri, idei, etc.); a (se) introduce; a (se) generaliza.
11990.    Împământenire - Acţiunea de a (se) împământeni şi rezultatul ei.
11991.    Împăna - A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne, în unele legume, bucăţele de usturoi, condimente, slănină, etc.; a umple, a înţesa, a împânzi un loc; a reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese, etc. introducând între ele pene de lemn sau de metal.
11992.    Împănare - Acţiunea de a împăna şi rezultatul ei.
11993.    Împănat - Acoperit cu pene; căreia i s-a fixat o pană de pasăre la capătul neascuţit pentru a zbura mai uşor (despre săgeţi); care este prevăzut cu o pană; împodobit cu flori, plin de flori; plin, înţesat, împânzit; în care s-au introdus bucăţi de usturoi (de condimente), de slănină, etc.; înţepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal.
11994.    Împărăteasă - Soţie de împărat sau femeie care conduce un imperiu; plantă erbacee, agăţătoare, veninoasă, cu flori alb verzui, mutătoare.
11995.    Împărătesc - De împărat, care aparţine împăratului sau împărătesei; măreţ, maiestuos.
11996.    Împărăteşte - Ca împăraţii, în felul împăraţilor.
11997.    Împărăţi - A domni ca împărat.
11998.    Împărăţie - Ţară condusă de un împărat; imperiu; faptul de a împărăţi; stăpânire; împărat, sultan.
11999.    Împărtăşi - A da sau a lua împărtăşanie; a (se) cumineca; a accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu; a împărţi cu cineva ceva; a avea parte de acelaşi lucru ca altcineva; a se face părtaş la ceva, a lua parte la ceva; a primi din, a se înfrupta din; a comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc.
12000.    Împărtăşire - Acţiunea de a (se) împărtăşi şi rezultatul ei; comunicare, destăinuire.
12001.    Împărţeală - Faptul de a împărţi ceva; împărţire a unor bunuri prin acord între părţi sau prin lege; partaj.
12002.    Împărţeală de folosinţă – Act juridic convenit de moştenitori prin care aceştia îşi împart între ei folosinţa bunurilor succesorale. Acesta prevede, de regulă, împărţirea moştenirii şi are un caracter provizoriu.
12003.    Împărţi - A (se) separa în părţi; a (se) despărţi în grupuri; a (se) diviza; a clasifica; a efectua operaţia de împărţire a unui număr prin altul, a face o împărţire; a da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui; a se răspândi, a se împrăştia.
12004.    Împărţire - Acţiunea de a (se) împărţi şi rezultatul ei; operaţie prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul.
12005.    Împărţit - Care este separat în părţi, despărţit în grupuri; divizat; răspândit, împrăştiat.
12006.    Împărţitor - Factor poştal, poştaş; număr prin care se împarte deîmpărţitul; divizor.
12007.    Împătimi - A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri.
12008.    Împătimire - Iubire, pasiune adâncă.
12009.    Împătimit - Pătimaş.
12010.    Împături - A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie, et. prin îndoirea de mai multe ori.
12011.    Împăturire - Acţiunea de a împături.
12012.    Împăturit - Strâns prin îndoire repetată.
12013.    Împăuna - A se făli, a se mândri, a se fuduli.
12014.    Împăunare - Acţiunea de a se împăuna.
12015.    Împăunat - Împodobit cu pene (de păun); fudul, mândru, înfumurat.
12016.    Împeliţa - A se întrupa, a se încarna.
12017.    Împeliţat - Afurisit, blestemat.
12018.    Împerechea - A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia; a potrivi perechile de animale în vederea montei; a săvârşi actul sexual; a se împreuna.
12019.    Împerecheat - Împreunat, unit, asociat.
12020.    Împerechere - Acţiunea de a (se) împerechea şi rezultatul ei.
12021.    Împiedica - A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (şi a cădea); a se poticni; a da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stinghereşte; a pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi; a frâna roţile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu); a pune piedica de siguranţă la mecanismul armelor de foc; a opri, a ţine în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva.
12022.    Împiedicare - Acţiunea de a (se) împiedica şi rezultatul ei; piedică, obstacol.
12023.    Împiedicarea libertăţii cultelor – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi constă în împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult religios care este organizat şi funcţionează potrivit legii. Este asimilată acestei infracţiuni şi fapta ce obligă o persoană, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale vreunui cult sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult (art. 318 C.Pen.).
12024.    Împiedicarea participării la proces – Infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei şi constă în împiedicarea participării într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză,a  unui martor, expert, interpret sau apărător, săvârşită prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a soţului sau a unei rude apropiate (art. 261 C.Pen.).
12025.    Împiedicarea producerii rezultatului – Cauză de pedepsire; legea prevede că este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori împiedicat, mai înainte de descoperirea faptei, producerea rezultatului (art. 22 C.Pen.).
12026.    Împiedicarea săvârşirii faptei – Participantul (autor, instigator, complice) nu se pedepseşte dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia (art. 30 C.Pen.).
12027.    Împiedicat - Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); cu piedică; înţepenit; greoi, poticnit, încurcat.
12028.    Împiedicări la transport – Împrejurări ce pot surveni în timpul executării contractului de transport feroviar internaţional de mărfuri şi care creează, pentru calea ferată, o imposibilitate temporară de a-şi îndeplini obligaţia privind transportarea mărfii.
12029.    Împiedicător - Care împiedică, care încurcă.
12030.    Împietri - A se preface în piatră; a deveni tare ca piatra; a se întări; a rămâne pe loc nemişcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri; a deveni sau a face să devină insensibil.
12031.    Împietrire - Acţiunea de a (se) împietri şi rezultatul ei; insensibilitate.
12032.    Împietrit - Care a fost prefăcut în piatră; pietrificat; nemişcat, încremenit, înlemnit; nesimţitor, insensibil.
12033.    Împila - A asupri, a oprima.
12034.    Împilare - Acţiunea de a împila; asuprire, oprimare.
12035.    Împilat - Asuprit, oprimat.
12036.    Împilător - Care împilează, asupritor.
12037.    Împinge - A mişca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare, o forţă; a se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc; a face să înainteze; a duce, a purta (până departe); a ajuta pe cineva să ajungă la o situaţie (nemeritată); a îndemna, a îmboldi; a se înghesui pentru a putea merge înainte; a îmbrânci; a izgoni, a alunga; a nu accepta, a respinge; a cheltui, a plăti.
12038.    Împingere - Acţiunea de a (se) împinge şi rezultatul ei; forţa de apăsare exercitată de un corp asupra altuia.
12039.    Împinsătură - Ghiont, brânci.
12040.    Împânzi - A acoperi (cu o pânză) o întindere de loc; a tulbura, a împăienjeni privirea; a (se) întinde, a (se) răspândi.
12041.    Împânzire - Acţiunea de a (se) împânzi şi rezultatul ei.
12042.    Împânzit - Care a devenit tulbure; care a pierdut claritatea; împăienjenit; răspândit pe o mare întindere.
12043.    Împleti - A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubiţe, etc.; a strânge părul în cozi; a lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori, etc.; a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele; a face colaci din bucăţi de aluat; a se încrucişa, a se întretăia; a se îmbina.
12044.    Împletici - A se lovi, a se împiedica unul de altul din mers; a merge clătinându-se, împiedicându-se; a se încurca în timpul vorbitului; a articula greu cuvintele; a se amesteca, a se încurca, a se încâlci.
12045.    Împleticit - Împiedicat, poticnit; care merge şovăind, clătinându-se; care articulează anevoios; amestecat, încurcat, încâlcit; greu de înţeles, confuz.
12046.    Împletire - Acţiunea de a (se) împleti şi rezultatul ei; împletit; amestec, încurcătură, încâlceală.
12047.    Împletit - Împletire; reunit, încrucişat cu altele într-un anumit fel; lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă, etc. sau din nuiele, flori, etc. dispuse într-un anumit fel; strâns în cozi, făcut cozi; încrucişat; încolăcit.
12048.    Împletitor - Persoană care împleteşte diferite obiecte.
12049.    Împletitură - Fel de a împleti; produs obţinut prin împletire.
12050.    Împlini - A atinge vârsta de; a ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira; a ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară; a face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa; a se desăvârşi; a se dezvolta; a se îngrăşa; a aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini; a achita, a plăti; a obliga pe un datornic să plătească banii datoraţi.
12051.    Împlinire - Acţiunea de a (se) împlini şi rezultatul ei.
12052.    Împlinit - Întreg, complet; bine făcut, proporţionat; durduliu, grăsuţ.
12053.    Împlânta - A (se) înfige, a (se) vârî.
12054.    Împlântare - Acţiunea de a (se) împlânta şi rezultatul ei; înfigere, fixare, înţepenire.
12055.    Împodobi - A (se) găti, a(-şi) pune podoabe; a (se) înfrumuseţa; a înzestra, a dota.
12056.    Împodobire - Acţiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumuseţare; podoabă, ornament.
12057.    Împodobit - Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe; înfrumuseţat.
12058.    Împotmoli - A se înţepeni în nămol, în nisip, etc.; a se îngloda, a se înnămoli; a se îngusta din cauza aluviunilor; a nu putea fi dus până la capăt, soluţionat, rezolvat.
12059.    Împotmolire - Acţiunea de a se împotmoli şi rezultatul ei.
12060.    Împotriva - Contra, în contra, în ciuda; către, spre; în faţa.
12061.    Împotrivă - În contra, contrar; a fi (sau a sta, a se pune, etc.) împotrivă; a se împotrivi, a rezista; a contrazice.
12062.    Împotriveală - Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziţie, rezistenţă.
12063.    Împotrivi - A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune.
12064.    Împotrivire - Acţiunea de a se împotrivi şi rezultatul ei; opoziţie, rezistenţă, opunere, împotriveală.
12065.    Împotrivit - Opus, contrar.
12066.    Împotrivitor - Persoană care se opune, care este împotrivă; duşman.
12067.    Împovăra - A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna.
12068.    Împovărare - Acţiunea de a (se) împovăra.
12069.    Împovărat - Încărcat cu o povară; îngreunat; năpădit de tristeţe, tulburat de frământări sufleteşti.
12070.    Împovărător - Care împovărează; copleşitor.
12071.    Împrăştia - A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părţile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleţi; a (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare; a face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare); a se răspândi, a difuza; a (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi.
12072.    Împrăştiat - Distrat, zăpăcit; dezorientat, dezorganizat.
12073.    Împrăştiere - Acţiunea de a (se) împrăştia; risipire, răspândire.
12074.    Împrăştietor - Care împrăştie; care difuzează; risipitor.
12075.    Împrejmui - A pune, a aşeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi; a înconjura, a împresura.
12076.    Împrejmuire - Acţiunea de a împrejmui; împrejmuit; îngrăditură, gard.
12077.    Împrejmuit - Faptul de a împrejmui; împrejmuire; care este închis de jur-împrejur (cu gard); îngrădit.
12078.    Împrejmuitor - Care împrejmuieşte; înconjurător.
12079.    Împrejur - În (sau pe) locul înconjurător; în jur; comandă (militară) de întoarcere cu 1800 la stânga.
12080.    Împrejura - A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părţile, a înconjura; a lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge.
12081.    Împrejurare - Situaţie în care se află cineva; circumstanţă, întâmplare.
12082.    Împrejurime - Locul sau ţinutul dimprejur; preajmă, vecinătate.
12083.    Împrejurul - Descrie spaţiul înconjurător în raport cu cineva sau cu ceva.
12084.    Împresura - A înconjura din toate părţile; a încadra; a cuprinde cu braţele, cu mâinile; a îmbrăţişa; a încercui pentru a prinde, a cuceri etc.; a deposeda pe cineva în mod abuziv.
12085.    Împresurare - Acţiunea de a împresura şi rezultatul ei.
12086.    Împreuna - A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina; a întruni, a cumula; a săvârşi sau a face să săvârşească actul sexual; a (se) împerechea.
12087.    Împreunare - Acţiunea de a (se) împreuna şi rezultatul ei.
12088.    Împreunat - Care este unit cu altul (într-un tot); îmbinat.
12089.    Împreună - La un loc; laolaltă.
12090.    Împricina - A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva.
12091.    Împricinat - (Cel) care este implicat, acuzat într-un proces; (cel) care este parte într-un proces.
12092.    Împrieteni - A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten.
12093.    Împrietenire - Faptul de a (se) împrieteni.
12094.    Împroprietări - A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuinţe, etc.
12095.    Împroprietărire - Acţiunea de a împroprietări şi rezultatul ei.
12096.    Împrospăta - A face să fie din nou proaspăt prin schimbare, prin înlocuire; a (se) reînnoi; a (se) înviora.
12097.    Împrospătare - Acţiunea de a (se) împrospăta şi rezultatul ei; înnoire, înviorare.
12098.    Împrospătat - Înnoit, înviorat.
12099.    Împroşca - A împrăştia apă sau noroi stropind în toate părţile; a stropi pe cineva cu apă, cu noroi, etc.; a împrăştia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafaţa unui obiect; a arunca într-una, a azvârli fără încetare în toate părţile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva.
12100.    Împroşcare - Acţiunea de a împroşca; stropire, împroşcătură.
12101.    Împroşcătură - Împroşcare; urmă lăsată prin împroşcare; stropitură, pată.
12102.    Împrumut – Faptul de a (se) împrumuta; obiect sau sumă de bani împrumutată.
Contract prin care deţinătorul de fonduri (de exemplu o bancă) pune o anumită sumă la dispoziţia unui terţ. Contractul prevedere rambursarea creditului la o scadenţă determinată sau la o cerere prealabilă. În terminologia bancară se vorbeşte, mai ales, de avans la termen fix.
Obligaţia generată de încheierea unui contract între o entitate, în calitate de împrumutat, şi o persoană fizică sau juridică creditoare de a plăti la termenele menţionate în contract rata de capital, împreună ci dobânda şi cu alte costuri aferente (L 273/ 2006).
Punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop. Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia la o remuneraţie echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunţări. Remuneraţia echitabilă nu se datorează în cazul în care împrumutul este realizat prin bibliotecile instituţiilor de învăţământ şi prin bibliotecile publice cu acces gratuit. Împrumutul unei opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima distribuire a operei (L 8/ 1996).
12103.    Împrumut acordat de instituţii emitente scrisori de gaj – Împrumut acordat pe termen lung de instituţii emitente (bănci) pentru a le permite să finanţeze credite ipotecare.
12104.    Împrumut de titluri – Operaţiune care constă în împrumutarea unor titluri contra unei anumite remuneraţii (unui anumit beneficiu) şi constituirea unui gaj. Marii clienţi ai băncilor internaţionale au recurs întotdeauna la acest tip de operaţiuni.
12105.    Împrumut forţat – Împrumut impus prin lege sau dispoziţii contractuale, utilizat în general pentru servicii sociale. Acest tip de împrumut poate limita cheltuielile de consum.
12106.    Împrumut garantat cu cambii (sau titluri de valoare) – Formă de finanţare a băncilor de către instituţia de emisiune (efectele de comerţ sau alte titluri de creanţă sunt preluate de către instituţia de emisiune care se angajează să le restituie la o dată dinainte fixată; în general bonurile de tezaur, obligaţiile şi efectele de stoc obligatorii garantează împrumutul acordat de bănci pentru o perioadă foarte scurtă, fiind utilizate de respectivele bănci pentru satisfacerea nevoilor de lichiditate, de exemplu la scadenţele trimestriale); băncile acceptă drept garanţii pentru acordarea creditelor şi efectele de comerţ (pe care banca le-a primit drept gaj).
12107.    Împrumut ipotecar – Împrumut pe care debitorul îl garantează printr-o ipotecă instituită în favoarea creditorului asupra unui imobil ce-i aparţine în proprietate; instrument de datorie garantat de debitor cu o ipotecă (mortgage).
12108.    Împrumut obligatar – Mobilizarea de capital de împrumut prin emisiune de obligaţiuni; datorie pe termen lung contractată de societate, în general cu dobândă fixă, divizat în părţi egale care se constituie în titluri negociabile (obligaţiuni, care pot fi convertibile, străine, etc.). Debitorul îşi rezervă adesea dreptul împrumutului prin anticipare.
12109.    Împrumut personal – Credit, în general alb, de o valoare totală relativ mică, rambursabil în rate lunare, acordat unor persoane particulare, în general salariaţi. Este folosit pentru a satisface nevoile personale sau pentru cumpărarea de bunuri de consum.
12110.    Împrumuta - A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit; a adopta cuvinte, obiceiuri, etc.; a imita.
12111.    Împrumutare - Acţiunea de a împrumuta şi rezultatul ei.
12112.    Împrumutat – Care este luat sau dat cu împrumut; care este din altă limbă sau de la alt popor.
Persoană care, în temeiul unui contract de împrumut de consumaţie, primeşte de la împrumutător, în proprietate, bunuri consumabile pentru a le utiliza potrivit intereselor proprii, cu obligaţia să restituie la o dată stabilită bunuri echivalente ca natură, calitate şi cantitate, iar uneori, să îndeplinească şi o contraprestaţie (constând de obicei în plata unei dobânzi).
12113.    Împrumutător – Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva.
Persoană care, în virtutea unui contract de împrumut de consumaţie, predă împrumutatului bunuri consumabile, transmiţându-i şi dreptul de proprietate asupra lor, pentru ca acesta să le utilizeze potrivit intereselor proprii şi să-i restituie apoi, la data stabilită, bunuri echivalente ca natură (specie), cantitate şi calitate, uneori şi cu obligaţia îndeplinirii unei contraprestaţii (constând, de obicei, în plata unei dobânzi).
12114.    Împrumuturi nerambursabile – Împrumuturi al căror creditor se angajează să dispenseze debitorul de rambursarea acestora, dacă se îndeplinesc anumite condiţii prestabilite (IAS 20.3).
12115.    Împrumuturi şi creanţe – Active financiare nederivate cu plăţi fixe sau determinabile care nu sunt cotate pe o piaţă activă, altele decât: a. acelea pe care entitatea intenţionează să le vândă imediat sau în viitorul apropiat, care vor fi clasificate ca fiind deţinute pentru tranzacţionare, şi acelea pe care entitatea, la recunoaşterea iniţială, le desemnează ca fiind la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, b. acelea pe care entitatea, la recunoaşterea iniţială, le desemnează ca fiind disponibile pentru vânzare sau, c. acelea pentru care deţinătorul poate să nu îşi recupereze substanţial toată investiţia iniţială, din alte cauze decât deteriorarea creditului, ce vor fi clasificate ca fiind disponibile pentru vânzare. Un interes dobândit într-un set de active care nu sunt împrumuturi sau creanţe (spre exemplu un interes într-un fond mutual sau într-un fond similar) nu reprezintă un împrumut sau o creanţă (IAS 39.9).
12116.    Împungător - Care împunge, care are vârful ascuţit; pătrunzător, scrutător; înţepător, muşcător; care are năravul de a lovi (cu coarnele), care împunge.
12117.    Împunge - A (se) înţepa; a îmboldi un animal; a ironiza, a persifla; a lovi cu coarnele.
12118.    Împungere - Acţiunea de a (se) împunge şi rezultatul ei.
12119.    Împunsătură - Împungere cu acul (la cusături); locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuţit al altui obiect); înţepătură.
12120.    Împuternici – A da cuiva puterea de a face ceva, pentru a săvârşi ceva în numele cuiva; a da mandat, a autoriza; a da sau a prinde putere, a(şi) reface forţele, a (se) face mai puternic; a (se) întări.
12121.    Împuternicire – Acţiunea de a împuternici şi rezultatul ei; mandat, procură; autorizaţie; întărire, fortificare; intensificare; act prin care cineva este împuternicit să realizeze o acţiune.
12122.    Împuternicire de reprezentare – Act juridic unilateral al unei persoane (reprezentată), prin care aceasta abilitează o altă persoană (reprezentant) să încheie cu terţii unul sau mai multe contracte, în numele şi pe seama sa.
12123.    Împuternicit – Persoană autorizată a săvârşi ceva în numele altcuiva; mandatar.
12124.    Împuţina – A reduce ca număr, ca mărime, a se micşora, a descreşte, a diminua, a scădea.
12125.    Împuţinare – Faptul de a se împuţina, reducere, micşorare, descreştere, diminuare, scădere.
12126.    Împuţinat – Care a scăzut ca număr sau mărime, care s-a micşorat, care a scăzut ca intensitate.
12127.    În disponibilitate – A concedia (a fi concediat) din post, a lăsa, a rămâne fără post.
12128.    Înainta – A merge înainte în spaţiu, a se mişca spre cineva sau ceva aflat înainte, a avansa, a progresa, a merge înainte în timp, a se desfăşura, a se dezvolta, a ridica pe cineva într-o funcţie mai importantă, a avansa în grad, a obţine o funcţie mai importantă, un grad mai mare, a expedia, a trimite, a da un act, o petiţie, o lucrare administrativă, etc, a avansa o sumă de bani.
12129.    Înaintare – Acţiunea de a înainta şi rezultatul ei, avansare într-o funcţie, într-o demnitate, totalitatea înaintaşilor într-un sport care presupune aşa ceva, dezvoltare, progres, propăşire.
12130.    Înaintaş – Animal de tracţiune (mai ales despre cai), care merge înainte, care este în faţă, persoană care, prin activitatea sau lucrările sale, a pregătit activitatea altora, precursor, jucător din linia de atac într-un sport care presupune aşa ceva.
12131.    Înaintat – Care este situat în faţă, care se detaşează de ceilalţi, situându-se înaintea lor prin cunoştinţele şi prin nivelul său (de exemplu, intelectual), care se conduce după concepţia cea mai avansată, progresist, avansat în timp, târziu.
12132.    Înainte – În faţă, în locul dintâi, în frunte; îndemn de a înainta; mai devreme, mai întâi, mai înainte; mai demult; mai repede.
12133.    Înaintea – În faţa, dinaintea, de faţă cu, faţă de; anterior, mai devreme decât.
12134.    Înalt – Care se ridică mult mai sus, foarte ridicat; care se găseşte la înălţime; ascuţit, subţire, acut; care are valoare sau măsură mare (despre tensiunea curentului electric, despre presiuni, etc); cu un număr mare pe perioada de timp (despre frecvenţă); care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanţei, superior, deosebit, important, distins, măreţ.
12135.    Înalţi conducători ai administraţiei publice – Sunt persoane/ funcţii care asigură consiliere pe probleme de politică, supraveghează interpretarea şi implementarea politicilor guvernamentale şi a legislaţiei de către departamentele şi agenţiile guvernamentale, îşi reprezintă ţara în străinătate şi acţionează în numele acesteia sau îndeplinesc sarcini similare în cadrul organizaţiilor interguvernamentale. Aceştia planifică, organizează, coordonează direct, controlează şi evaluează activităţile generale ale departamentelor, consiliilor, agenţiilor sau comisiilor la nivel municipal ori local, regional şi naţional, în conformitate cu legislaţia şi politicile stabilite de către organismele legislative şi guvernamentale (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
12136.    Înapoi – În direcţia contrară înaintării, în spate, îndărăt; locul unde a fost mai înainte; cu o treaptă îndărăt, într-un loc inferior altora ca valoare; mai demult, la o dată anterioară celei prezente.
12137.    Înapoia – În urma, îndărătul cuiva sau a ceva; a da înapoi, a restitui; a reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat; a fi în declin, a regresa, a decădea.
12138.    Înapoiat – Care are mintea insuficient dezvoltată; care a rămas în urmă dintr-un anumit punct de vedere (de exemplu, politic, social, cultural, economic, etc).
12139.    Înapoiere – Acţiunea de a (se) înapoia.
12140.    Înarma – A(-şi) procura arme, a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament.
12141.    Înarmare – Acţiunea de a (se) înarma.
12142.    Înarmat – Care este înzestrat cu arme, care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă (sau o acţiune).
12143.    Înauri – A auri.
12144.    Înaurit – Care este aurit.
12145.    Înavuţit – A (se) îmbogăţi.
12146.    Înăbuşeală – Zăduf, aer greu.
12147.    Înăbuşi – A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira, a (se) sufoca; a împiedica creşterea şi dezvoltarea plantelor, a năpădi; A potoli, prin violenţă, manifestări, acţiuni sau mişcări a ceva sau cineva, a reprima; a face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă, a ascunde.
12148.    Înăbuşire – Acţiunea de a (se) înăbuşi, sufocare.
12149.    Înăbuşit – Fără putere, stins, înecat, fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu un capac).
12150.    Înăbuşitor – Care înăbuşă, sufocant.
12151.    Înălbi – A face să devină alb; a deveni alb, a părea alb, curat.
12152.    Înălbire – Acţiunea de a (se) înălbi şi rezultatul ei; creştere forţată a unor legume la întuneric pentru a obţine frunze şi peţioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală; spălare.
12153.    Înălţa – A (se) îndrepta în sus, a (se) ridica; a face să fie mai înalt prin ridicare şi aşezare pe un obiect aşezat mai sus; a se urca pe cal, a încăleca; a deveni mai înalt, a creşte; a apărea, a se ivi (despre clădiri); a construi, a clădi; a ridica vocea, tonul, a pronunţa tare; a ridica pe cineva în rang; a ridica din punct de vedere spiritual; a se arăta trufaş, a se mândri.
12154.    Înălţare – Acţiunea de a (se) înălţa; urcare a unui monarh pe tron; numele sărbătorii creştine de „Înălţare” a lui Iisus Hristos; progres, dezvoltare.
12155.    Înălţat – Ridicat; slăvit, mărit.
12156.    Înălţător – Care înalţă; care ridică din punct de vedere spiritual; dispozitiv mecanic sau optic de ochire la arme, care permite să se dea ţevii înclinarea necesară pentru a se lovi ţinta (compensare balistică); dispozitiv mecanic de ridicare.
12157.    Înălţătură – Ridicătură (de pământ).
12158.    Înălţime – Distanţă de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra unui reper; dimensiune a unui lucru sau a unei fiinţe, măsurată de la o bază până la partea cea mai ridicată; perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice de bază; punct ridicat deasupra pământului; vârf, culme, înălţătură; număr de vibraţii pe secundă ale unui sunet; calitate a unei voci, a unui instrument, etc. de a cânta note înalte; stare de superioritate morală, intelectuală, etc; a se prezenta aşa cum cere situaţia; grad, rang (înalt); preţuire; termen de adresare către o persoană foarte înaltă.
12159.    Înăspri – A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) înăspri; a (se) face mai dur, mai sever, mai închis; a căpăta o expresie de seriozitate, de severitate; a se face mai rece; a face ca o situaţie să devină mai grea, să se înrăutăţească; a se încorda, a agrava; a căpăta un gust acidulat, a deveni înţepător, a pişca la limbă (despre vin).
12160.    Înăsprire – Acţiunea de a (se) înăspri; încordare, ascuţire.
12161.    Înăsprit – Care a devenit (mai) aspru; sever, neprietenos, dur.
12162.    Înăuntru – În interior.
12163.    Înăuntrul – În interiorul, în mijlocul.
12164.    Încadra – A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător; a cuprinde într-un text de lege o faptă, un delincvent; a înconjura, a împresura; a înrăma; a (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituţie; a se integra într-un colectiv, într-o organizaţie, într-o acţiune, etc.; a respecta o anumită limită de timp pentru săvârşirea unei acţiuni.
12165.    Încadrare – Acţiunea de a (se) încadra.
12166.    Încadrare tarifară – Operaţiune de determinare a poziţiei şi subpoziţiei tarifare, a secţiunii şi capitolului în care este înscris un produs supus vămuirii.
12167.    Încadrarea juridică – Operaţiune efectuată de organele de urmărire penală şi instanţa de judecată prin care se stabileşte concordanţa deplină între fapta concretă săvârşită de învinuit sau inculpat şi norma penală specială care incriminează acea faptă, precum şi în raport cu dispoziţiile penale generale aplicabile faptei comise.
12168.    Încadrat – Se referă la încadrarea unui produs sau material la o anumită poziţie tarifară (Reg. CEE 2454/ 92).
12169.    Încapsula – A astupa prin procedee mecanice sticle cu o capsulă (de bere, vin, apă minerală, etc).
12170.    Încapsulare – Acţiunea de a încapsula.
12171.    Încarcera – A băga pe cineva în carceră, a întemniţa.
12172.    Încarcerare – Acţiunea de a încarcera, întemniţare, detenţiune.
12173.    Încartirui – A stabili locuinţele trupei şi ofiţerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui.
12174.    Încartiruire – Acţiunea de a încartirui şi rezultatul ei.
12175.    Încasa – A primi o sumă de bani, a obţine valoarea în bani a unei poliţe, a unui bilet de bancă, etc; a primi lovituri.
12176.    Încasare – Acţiunea de a încasa şi rezultatul ei.
12177.    Încasare directă – Sistem de încasare prin care plăţile, deşi în principiu apar ordonate de beneficiar, banca le debitează direct în contul clientului pe baza autorizaţiei emise de acesta cu ocazia acordării unui credit, spre exemplu.
12178.    Încasator – Persoană care, deplasându-se pe teren, se ocupă cu primirea banilor datoraţi de cineva către altcineva (persoană fizică sau juridică); persoană care taxează călătorii într-un mijloc de transport în comun.
12179.    Încastra – A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mişcarea lor.
12180.    Încastrare – Acţiunea de a încastra şi rezultatul ei.
12181.    Încazarma – A instala ostaşii în cazarmă, a reţine ostaşii ziua şi noaptea în cazarmă.
12182.    Încazarmare – Acţiunea de a încazarma.
12183.    Încăiera – A se lua la bătaie, a începe o luptă.
12184.    Încăierare – Acţiunea de a (se) încăiera şi rezultatul ei.
12185.    Încăierarea – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială ce constă în participarea la o încăierare între mai multe persoane (art. 322 C.Pen.).
12186.    Încăierat – Încăierare.
12187.    Încăierătură – Încăierare.
12188.    Încălca – A nu respecta o lege, a nesocoti o obligaţie, un drept, o înţelegere, etc.
12189.    Încălcare – Acţiunea de a încălca şi rezultatul ei.
12190.    Încălţăminte – Nume generic pentru ghete, pantofi, cizme, bocanci, papuci, etc.
12191.    Încălzi – A face să-i fie cuiva cald, temperatură; a expune ceva la o sursă de căldură pentru a-i ridica temperatura; a i se face (cuiva) cald; a se face (mai) cald; a se pregăti prin exerciţii fizice înaintea unui efort sportiv; a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma.
12192.    Încălzire – Acţiunea de a (se) încălzi şi rezultatul ei.
12193.    Încălzire centrală – Sistem de ridicare a temperaturii aerului dintr-o clădire prin folosirea unei surse unice producătoare de căldură, care difuzează sub presiune apă caldă (sau aer cald) în radiatoare special amenajate (sau diverse zone de distribuţie).
12194.    Încălzire sau răcire centralizată – Încălzire sau răcire urbană.
12195.    Încălzire sau răcire urbană – Distribuţia de energie termică sub formă de abur, apă fierbinte sau lichide răcite, de la o sursă centrală de producţie, printr-o reţea, către mai multe clădiri sau locaţii, în scopul utilizării acesteia pentru încălzirea sau răcirea spaţiilor sau în procese de încălzire sau răcire (L 220/ 2008).
12196.    Încălzit – Faptul de a încălzi, care a devenit cald; înflăcărat, entuziasmat.
12197.    Încălzitor – Care răspândeşte căldură (despre surse de căldură); aparat sau instalaţie de încălzire.
12198.    Încăpător – Care are volum utilizabil mare; în care încape mult.
12199.    Încăpea – A fi cuprins într-un spaţiu, a cuprinde ceva; a se împiedica de cineva, a fi nemulţumit, stingherit de prezenţa cuiva; a trece, a străbate, a pătrunde pe undeva.
12200.    Încăpere – Cameră, odaie; volumul, spaţiul, cuprinsul unui lucru.
12201.    Încărca – A umple un vehicul, un recipient, un agregat de preîncărcare, etc; a pune un obiect mare sau greu într-un vehicul sau pe spinarea unui animal sau al unei persoane pentru a fi transportat; a introduce într-o armă de foc un cartuş sau un proiectil cu material exploziv; a (se) acoperi, a (se) umple; a exagera cu scopul de a înşela; a adăuga prin înşelătorie un plus la socoteală; a acumula energie sau altceva; a acumula sarcină electrică (într-o baterie, într-un acumulator).
12202.    Încărcare – Acţiunea de a (se) încărca; încărcătură.
12203.    Încărcare critică – Estimare a aportului unuia sau mai multor poluanţi sub care nu se produc, la nivelul actual de cunoaştere, efecte nocive semnificative asupra unor elemente specific sensibile ale mediului (ale solului) (Cod bune practici fermă 2006).
12204.    Încărcat – Umplut, plin cu ceva; care poartă o încărcătură; cu proiectilul introdus în armă; plin de fructe sau flori; exagerat, mărit (cu scopul de a înşela); în care s-a acumulat energie.
12205.    Încărcător – Persoană care încarcă un recipient, un cuptor, etc; aparat, dispozitiv, maşină cu care se încarcă un vehicul, un agregat, etc; dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartuşe în magazia unei arme de foc cu repetiţie.
12206.    Încărcătură – Încărcare; ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor, o fiinţă, etc; cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc, proiectilul introdus în armă; explozibil introdus într-o gaură de mină; materii prime şi auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfăşurării unui proces de fabricaţie; capacitate de încărcare.
12207.    Încărcătură indivizibilă – Încărcătura care, în vederea transportului cu mijloace rutiere, nu poate fi divizată în două sau mai multe părţi decât cu cheltuieli exagerate şi care nu se justifică ori comportă riscuri de deteriorare şi care nu poate, din motive privind masa şi dimensiunile sale, să fie transportată de către un autovehicul, o remorcă, un autotren rutier sau un vehicul articulat, care corespunde prevederilor reglementărilor în vigoare (OMLPTL 211/ 2003).
12208.    Încătuşa – A pune cuiva cătuşe, a lega pe cineva cu lanţuri; a pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertate (directă, spirituală, etc).
12209.    Încătuşare – Acţiunea de a încătuşa şi rezultatul ei.
12210.    Încătuşat – Care este pus în cătuşe, legat cu lanţuri; care este lipsit de libertate.
12211.    Începător – Care începe, persoană care se iniţiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; persoană care iniţiază ceva; iniţiator.
12212.    Început de dovadă scrisă – Înscris, semnat sau nu, care, emanat de la persoană împotriva căreia s-a formulat acţiunea sau de la cel pe care-l reprezintă, face plauzibil faptul pretins de un terţ împotriva respectivei persoane.
12213.    Începutul contractului de leasing – Cea dintâi dată dintre data contractului de leasing şi data angajamentului părţilor de a respecta principalele prevederi ale contractului de leasing (IAS 17.4).
12214.    Începutul perioadei de leasing – Data la care locatarul este îndreptăţit să-şi exerseze dreptul de a utiliza bunul luat în leasing. Este data recunoaşterii iniţiale a leasingului (adică recunoaşterea activelor, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor rezultate din contractul de leasing) (IAS 17.4).
12215.    Începutul prescripţiei (în materie comercială) – Expresie prin care se desemnează momentul iniţial al prescripţiei extinctive, moment ce coincide, ca regulă generală, cu data naşterii dreptului la acţiune.
12216.    Încercarea de a determina mărturia mincinoasă – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei şi reprezintă încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere de a da declaraţii mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martorii. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care fapta este săvârşită faţă de un expert sau de un interpret (art. 261 C.Pen.).
12217.    Încetarea calităţii de comerciant – Expresie ce desemnează condiţiile în care un comerciant, persoană fizică sau juridică) îşi pierde această calitate (adică de comerciant).
12218.    Încetarea căsătoriei – Expresie ce desemnează situaţia când căsătoria ia sfârşit prin efectul morţii sau a declarării judecătoreşti a morţii unuia dintre soţi, ori ca urmare a încheierii unei noi căsătorii de către soţul celui declarat mort printr-o hotărâre judecătorească, ulterior anulată.
12219.    Încetarea plăţilor – Situaţie în care se află un debitor, persoană fizică sau juridică, ce nu şi-a achitat datoriile ajunse la scadenţă.
12220.    Încetarea procesului penal – Modalitate de soluţionare a acţiunii penale şi implicit de stingere a procesului penal dispusă de instanţa de judecată în condiţiile precizate de lege (sau când există o cauză de nepedepsire). Instanţa de judecată poate dispune încetarea procesului penal în cazurile în care; lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia ori prescripţia ori decesul făptuitorului; a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat etc. (art. 345 C.Pen.).
12221.    Încetarea urmăririi penale – Modalitate de soluţionare a acţiunii penale şi implicit de întrerupere a urmăririi penale care se poate lua în orice moment al fazei urmăririi penale dacă se constată că există vreo cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale (art. 242 C.Proc.Pen.).
12222.    Încheiere de închidere a procedurii arbitrale – Act procedural de finalizare a litigiului propriu a acelor situaţii în care se stabileşte că nu este cazul să se pronunţe o sentinţă arbitrală.
12223.    Încheiere de îndreptare – Mijloc procedural prin care se îndreaptă greşelile materiale din textul sentinţei arbitrale (sau al încheierii de închidere a procedurii arbitrale) ori alte erori evidente ce nu schimbă fondul soluţiei, precum şi greşelile de calcul.
12224.    Încheierea contractului de comerţ internaţional – Expresie prin care se desemnează ultima fază a procesului de formare a contractului de comerţ internaţional.
12225.    Încheierea de şedinţă – Hotărâre pronunţată de instanţa de judecată în cursul judecăţii care nu rezolvă fondul cauzei, ci se pronunţă asupra diverselor cereri, probleme sau excepţii ori măsuri procesuale (ex. arestarea preventivă etc.) care se ivesc în timpul judecăţii (art. 305 C.Proc.Pen.).
Act procesual întocmit de completul de arbitrare în cazul amânării soluţionării litigiului, cuprinzând consemnarea celor petrecute în şedinţa de dezbatere care a avut loc şi prin care se iau, totodată, măsuri în vederea soluţionării pricinii.
12226.    Închidere – “Close” (la bursă), preţul ultimei tranzacţii a unui titlu sau a unei obligaţiuni la sfârşitul zilei de tranzacţionare, sau ultima jumătate de oră a sesiunii de tranzacţionare; închiderea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi ale unei întreprinderi; operaţie constând în soldarea unui cont, unui libret, decontând dobânzile şi comisioanele.
12227.    Închiderea unei poziţii deschise – Stingerea de către client, membrul bursei, membrul compensator sau casa de compensaţie a obligaţiilor contractuale dintr-o poziţie deschisă, prin efectuarea unei tranzacţii în sens contrar sau prin exercitarea dreptului oferit de opţiune.
12228.    Închiderea unui cont – A calcula soldul unui cont sau libret într-o zi de referinţă, incluzând în calcul dobânzile.
12229.    Închiriere – Punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect a unei opere (L 8/ 1996).
12230.    Închirierea locuinţelor – Expresie ce desemnează contractul de închiriere având ca obiect o locuinţă, considerat prin prisma particularităţilor sale ce decurg din regimul legal sub incidenţa căruia se află.
12231.    Închirierea locuinţelor de intervenţie – Expresie ce desemnează închirierea locuinţelor destinate cazării personalului unităţilor economice sau bugetare care, prin contract de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa permanentă sau în caz de urgenţă, în cadrul unităţilor economice.
12232.    Închirierea locuinţelor de serviciu – Expresie ce desemnează închirierea locuinţelor destinate funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă.
12233.    Închis – În limbaj bursier semnifică un curs de creştere al acţiunilor.
12234.    Închis ipotecar – Titlu încorporând o creanţă garantată printr-o ipotecă (nominativă sau la purtător).
12235.    Închisoare – Una din pedepsele principale ce constă în privarea de libertate a condamnatului şi executarea unui regim impus de lege în locuri speciale numite penitenciare sau închisori (art. 53 C.Pen.).
12236.    Încredinţarea minorului spre creştere şi educare – Măsură dispusă de instanţa de judecată care constă în încredinţarea acestuia spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, unei alte familii sau persoane ori unei instituţii de ocrotire a minorilor.
12237.    Încrucişarea ordinelor – Efectuarea unei tranzacţii direct de către broker prin îmbinarea unui ordin  de vânzare al unui client cu un ordin de cumpărare al altui client, ordine care se referă la acelaşi titlu. Este admisă numai dacă înaintea încrucişării, brokerul oferă public titlurile şi nu obţine un preţ mai bun pentru ordinul de vânzare (crossing stocks).
12238.    Încuviinţarea probelor – Admiterea probelor propuse în procesul penal (art. 67 C.Proc.Pen.).
12239.    Îndreptarea hotărârii – Rectificarea erorilor materiale ce se pot strecura în mod involuntar în cuprinsul unei hotărâri judiciare.
12240.    Înfiere – Act în temeiul căruia o persoană (înfiatul) urmează să intre în raporturi de rudenie cu o altă persoană (înfietor) în conformitate cu legile în vigoare.
12241.    Înfiinţarea persoanei juridice – Mod în care poate fi constituit un subiect colectiv de drept, în condiţiile legii. În funcţie de categoria şi felul persoanei juridice, pentru constituirea acesteia, ca subiect de drept distinct, este necesar şi suficient un singur act juridic, căreia legea îi recunoaşte efectul constitutiv.
12242.    Îngrăşământ – Substanţă simplă sau compusă de natură minerală sau organică care contribuie direct sau indirect la menţinerea şi/ sau îmbunătăţirea nutriţiei plantelor (Cod bune practici fermă 2006).
12243.    Îngrăşământ azotos – Îngrăşăminte cu azot, care se găsesc sub formă nitrică, amoniacală, amidică sau în combinaţie nitrică-amoniacală, nitrică-amoniacală-amidică. Îngrăşământul care conţine azot ca element fertilizant exclusiv sau în principal (Cod bune practici fermă 2006).
12244.    Îngrăşământ chimic – Îngrăşământ de origine minerală sau obţinut industrial prin procese fizice şi/ sau chimice (Cod bune practici fermă 2006).
12245.    Îngrăşământ complex – Care conţine azot şi fosfor sau azot, fosfor şi potasiu (Cod bune practici fermă 2006).
12246.    Îngrăşământ fosfatic – Îngrăşăminte în care fosforul se găseşte sub formă de fosfat primar, secundar sau terţiar de calciu (Cod bune practici fermă 2006).
12247.    Îngrăşământ mineral – Îngrăşământ chimic.
12248.    Îngrăşământ organic – Îngrăşământ obţinut in diferite materiale naturale de origine organică printr-o pregătire simplă sau prin compostare (Cod bune practici fermă 2006).
12249.    Îngrăşământ organo-mineral – Îngrăşământ rezultat prin amestecare mecanică sau prelucrare chimică a unor îngrăşăminte minerale cu îngrăşăminte organice (Cod bune practici fermă 2006).
12250.    Înlăturarea sau modificarea pedepsei – Situaţiile care duc la înlăturarea sau modificarea pedepsei sunt: intervenirea unei legi penale noi, intervenirea amnistiei sau a graţierii.
12251.    Înlesnire de plată – Beneficiu acordat de lege sau de instanţa de judecată debitorului în legătură cu executarea obligaţiilor sale faţă de creditor.
12252.    Înlesnirea evadării – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei şi constă în înlesnirea prin orice mijloace a evadării (art. 270 C.Pen.).
12253.    Înlocuirea executării pedepsei pentru militari – Reprezintă schimbarea executării pedepsei închisorii cu executarea în închisoare militară (art. 451 C.Proc.Pen.).
12254.    Înlocuirea pedepsei amenzii – Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, ţinând seama de partea de amendă care a fost achitată.
12255.    Înlocuirea răspunderii penale – Constă în schimbarea răspunderii penale cu răspunderea extrapenală în cazurile şi condiţiile prevăzute delege. Instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspundere care atrage o sancţiune cu caracter administrativ dacă sunt îndeplinite condiţiile indicate de lege referitoare la faptă şi făptuitor (art. 90 C.Pen.).
12256.    Înlocuirea sau încetarea internării medicale – Măsură dispusă de instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se găseşte unitatea sanitară în care este internat făptuitorul. Instanţa dispune această măsură la încunoştinţarea unităţii sanitare, atunci când organele medicale constată că internarea medicală nu mai este necesară (art. 434 C.Proc.Pen.).
12257.    Înlocuirea tratamentului medical – Măsură ce se poate lua, fie de către instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se găseşte unitatea sanitară la care făptuitorul a fost trimis pentru tratament, fie de instanţa de executare.
12258.    Înlocuitor de lapte – Înseamnă un furaj combinat, administrat în stare uscată sau după dizolvarea într-o cantitate de lichid, destinat hrănirii animalelor tinere ca supliment ori înlocuitor al laptelui matern postcolostral sau pentru hrănirea animalelor tinere precum viţeii, mieii sau iezii destinaţi sacrificării (Reg. CE 767/ 2009).
12259.    Înmagazinarea gazelor naturale – Ansamblul de activităţi şi operaţiuni desfăşurate de titularul licenţei de înmagazinare pentru sau în legătură cu rezervarea capacităţii de depozitare în depozitele subterane şi pentru injecţia, depozitarea şi extracţia din aceste capacităţi a unor cantităţi determinate de gaze naturale (Legea nr. 351/ 2004).
12260.    Înmatriculare – Operaţiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum şi a numărului de înmatriculare (L 9/ 2012).
12261.    Înmatricularea societăţii comerciale – Formalitate procedurală constând în înscrierea societăţii comerciale la Oficiul Registrului Comerţului.
12262.    Înregistrare – Reprezintă atât înmatricularea comerciantului şi înscrierea de menţiuni, precum şi alte operaţiuni care, potrivit legii, se menţionează în registrul comerţului (L 26/ 1990).
12263.    Înregistrare colectivă – Înseamnă o înregistrare unică pentru toate sau pentru unele amplasamente aflate în unul sau mai multe state membre sau în ţări terţe (Reg. CE 1221/ 2009).
12264.    Înregistrarea adopţiei – Operaţie de înscriere în registrele de stare civilă a menţiunilor corespunzătoare cu privire la actul juridic al adopţiei.
12265.    Înregistrarea mărcii – Modul de dobândire a drepturilor asupra unei mărci, în temeiul legislaţiei în vigoare sau al convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care o ţară este parte (Legea nr. 84/ 1998).
12266.    Înregistrarea naşterii – Înscrierea (notarea) evenimentului naşterii unei persoane în registrul de stare civilă prin întocmirea în acest registru a actului de stare civilă pe baza căruia persoanei interesate i se poate elibera certificatul de naştere.
12267.    Înregistrări contabile – În general reprezintă înregistrările soldurilor iniţiale şi a înregistrărilor aferente, cum ar fi verificări şi înregistrări ale transferurilor electronice de fonduri; facturi, contracte, registrele cartea mare şi registrele intermediare şi alte ajustări la situaţiile financiare care nu sunt reflectate în jurnalele oficiale pentru intrări şi înregistrări cum ar fi foi de lucru şi alte înregistrări care însoţesc alocarea costurilor, calculele, reconsilierile şi evidenţierile.
12268.    Înregistrările convorbirilor – Mijloc de probă; potrivit legii înregistrările unor convorbiri pot servi ca mijloc de probă dacă din conţinutul convorbirilor înregistrate rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului (art. 91 C.Proc.Pen.).
12269.    Înregistrările de imagini – Înregistrărilor de imagini (video) li se aplică prevederile legale cu privire la înregistrările audio. Prin înregistrările audio şi video se dă posibilitatea organelor de urmărire penală de a folosi mijloace tehnice de investigaţie (bandă de magnetofon, filmul, fotografiile etc.), înlăturându-se în acest fel carenţele practice existente până în prezent în materia mijloacelor de probă.
12270.    Însărăcit – Termen prin care se desemnează în mod generic creditorul din raportul juridic obligaţional generat de faptul juridic licit al îmbogăţirii fără justă cauză.
12271.    Însărcinat cu afaceri – Şef al unei misiuni diplomatice.
12272.    Înscriere – Operaţiune juridică de consemnare într-un registru a unei declaraţii, act juridic sau bun; înregistrare aferentă sistemului de publicitate fondat pe transcripţiuni şi inscripţiuni constând în consemnarea unor menţiuni referitoare la actul translativ care-i interesează pe terţi (se face în registrul de inscripţiuni şi stabileşte publicitatea ipotecilor şi a privilegiilor).
12273.    Înscriere ipotecară – Opţiune juridică prin care se înscrie dreptul de ipotecă asupra unui corp funciar, în întregul său sau asupra părţii unui coproprietar. Dacă ipoteca s-a constituit asupra unui etaj sau unui apartament ea va fi înscrisă atât asupra acestora cât şi asupra părţii comune indivize cuvenită proprietarului ipotecat.
12274.    Înscriere în fals – Mijloc procedural de contestare a exactităţii menţiunilor unui înscris autentic ce redau constatările personale făcute de agentul instrumentator în limitele atribuţiilor sale oficiale, precum şi a valabilităţii unui înscris sub semnătură privată care este declarat fals de către partea care i se opune; denunţarea unui înscris ca fiind fals. Poate fi făcută pe cale principală, prin adresarea denunţului organelor de cercetare penală sau procurorului sau pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în care a fost prezentat actul pretins falsificat.
12275.    Înscriere provizorie – Înregistrare efectuată în cartea funciară având ca efect dobândirea, modificarea sau stingerea unui drept tabular cu rangul dobândit prin înscriere, sub condiţia şi în măsura justificării ei.
12276.    Înscris – Orice scriere care materializează pe hârtie un act juridic precum şi orice obiect material (ex. o scândură, o cărămidă, o înregistrare pe peliculă sau pe bandă magnetică etc.) care încorporează un asemenea act; mijloc legal de dovadă constând în orice act sau document scris pe hârtie prin care se atestă existenţa unui act juridic sau a unui fapt juridic, ori o anumită împrejurare sau situaţie privitoare la un asemenea act.
Mijloace de probă; potrivit legii înscrisurile pot servi ca mijloace de probă dacă în conţinutul lor se arată fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului (art. 89 C.Proc.Pen.).
12277.    Înscris autentic – Orice înscris al cărui conţinut este nediscutabil, ca opus al înscrisului fals; înscris întocmit cu solemnităţile cerute de lege de un funcţionar public care are dreptul de a îndeplini atribuţiile funcţiei sale în locul unde a fost făcut actul respectiv.
12278.    Înscris confirmativ – Înscris preconstituit al cărui scop este de a consolida un act anulabil făcând ca acel act să nu mai fie viciat.
12279.    Înscris oficial – Termen prin care se înţelege orice înscris care emană de la instituţii publice sau de la orice instituţie mde interes public sau care aparţine unei asemenea unităţi (art. 150 C.Pen.).
12280.    Înscris originar – Înscris preconstituit întocmit fie de organul instrumentator competent fie de părţi în scopul constatării încheierii, modificării sau stingerii unui act juridic.
12281.    Înscris preconstituit – Înscrisul întocmit în mod special în scopul de a dovedi ulterior, la nevoie, un raport juridic. În mod obişnuit se confecţionează chiar în momentul perfectării actului juridic al cărui conţinut este menit să-l probeze.
12282.    Înscris recognitiv – Înscris preconstituit confecţionat spre a recunoaşte existenţa înscrisului originar, pierdut, şi care are ca scop să înlocuiască acel înscris.
12283.    Înscrisuri noi – Orice înscrisuri, ca probe noi în apel şi recurs, având legătură cu obiectul litigiului şi fiind de natură să lămurească anumite aspecte ale raporturilor dintre împricinaţi, dar pe care partea interesată, indiferent din ce motive, nu le-a înfăţişat primei instanţe pentru ca aceasta să le poată lua în considerare cu ocazia soluţionării pricinii.
12284.    Înscrisuri sub semnătură privată – Înscris întocmit şi semnat de părţi, fără intervenţia funcţionarului public. La aceste înscrisuri legea cere pentru validarea lor doar semnătura părţii/ părţilor care se obligă.
12285.    Însemnele României – Simbolurile României; sunt reprezentate de stema României, sigiliul României, drapelul şi imnul de stat, iar pentru autorităţi sunt steme şi semne ale judeţelor şi altele de care se folosesc acestea.
12286.    Înstrăinare – Scoaterea unui bun sau a unui drept din patrimoniul unei persoane, prin voinţa acesteia (sau prin voinţa persoanei împuternicite de aceasta sau de lege, să încheie acte juridice în numele şi pe socoteala lor).
12287.    Însuşire – Modalitatea de săvârşire a unor infracţiuni şi constă în trecerea ilegală, în stăpânire proprie, prin luarea unui imobil care aparţine altei persoane sau se găseşte în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
12288.    Însuşirea bunului găsit – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor contra patrimoniului privat sau public şi contă în fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care s-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său (art. 216 C.Pen.).
12289.    Însuşirea dovezii – Facultate recunoscută oricăreia dintre părţi de a-şi însuşi ca probe ale ei probele propuse spre încuviinţare de către adversar, în eventualitatea că acesta nu mai stăruie în administrarea lor.
12290.    Înşelăciunea (escrocheria) – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor contra patrimoniului privat sau public şi constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea sa ca adevărată a unei fapte mincinoase sau a mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un fals material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă (art. 215 C.Pen.).
12291.    Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice şi constă în falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau substitute (art. 297 C.Pen.).
12292.    Înşelăciunea la măsurătoare – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice şi constă în înşelarea prin folosirea unui instrument de măsurat inexact ori prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact (art. 296 C.Pen.).
12293.    Întâmpinare – Act de procedură (mijloc procedural) pe care pârâtul poate să-l îndeplinească înainte de începerea dezbaterilor (dezbaterea orală a litigiului) şi prin care răspunde (prezintă în scris apărările sale) la cererea (pretenţiile) reclamantului aducând dovezile (indicând probele) corespunzătoare.
12294.    Întârzierea creditorului – Refuzul creditorului de a primi prestaţia ce-i datorează debitorul şi pe care acesta i-o oferă în armonie cu prevederile legale sau cu clauzele contractuale precum şi neîndeplinirea de către creditor a eventualelor obligaţii asumate, de a săvârşi acte sau fapte în absenţa cărora debitorul nu-şi poate executa prestaţia.
12295.    Întreprindere – Orice formă de organizare a unei activităţi economice şi autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit, în condiţii de concurenţă, respectiv: societăţi comerciale, societăţi cooperative, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi asociaţiile familiale autorizate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare (L 346/ 2004).
Agent economic, persoană fizică, asociaţie familială sau persoană juridică, cu/ fără scop patrimonial, orice asociaţie ori grup de persoane fără personalitate juridică, cu/ fără scop patrimonial, sau orice organism oficial care are personalitate juridică ori care depinde de o autoritate care are această personalitate (OUG 109/ 2005).
Un ansamblu integrat de activităţi şi active organizate şi administrate în scopul obţinerii de a. profituri pentru investitori sau b. costuri mai mici sau alte beneficii economice, distribuite în mod direct şi proporţional deţinătorilor de poliţe sau participanţilor. În general, o întreprindere cuprinde aporturi, procese aplicate aporturilor şi producţia rezultantă care este sau va fi folosită pentru a genera venituri. Dacă există fond comercial aferent unui ansamblu de activităţi şi active ce face obiectul unu transfer, se va presupune că acel ansamblu transferat este o întreprindere (IFRS 3.A).
Denumire generică dată oricărui organism economic şi social ce se analizează ca fiind o structură organizatorică autonomă menită să desfăşoare o activitate cu ajutorul factorilor de producţie (anume: factorii naturii, capitalul şi munca) de către întreprinzător, pe riscul acestuia, cu finalitatea de a produce bunuri şi servicii destinate schimbului, în vederea obţinerii de profit.
Orice entitate implicată într-o activitate economică, indiferent de natura sa juridică ori modul ei de finanţare (Legea nr. 84/ 1998).
12296.    Întreprindere afiliată la o firmă de audit – Înseamnă orice entitate/ întreprindere, indiferent de forma sa juridică, ce este legată de firma de audit prin acţionariat, control sau conducere/ gestionare comună (OUG 90/ 2008).
12297.    Întreprindere autonomă – Este orice întreprindere care nu este clasificată ca întreprindere legată sau ca întreprindere parteneră, în sensul legii. O întreprindere este autonomă dacă deţine mai puţin de 25 % din capitalul social sau din drepturile de vot (oricare dintre acestea este mai mare) în una ori în mai multe întreprinderi sau dacă una ori mai multe întreprinderi nu deţin mai mult de 25 % din capitalul social sau din drepturile de vot ale întreprinderii în cauză. Prin excepţie, o întreprindere este considerată autonomă, neavând, prin urmare, nici o întreprindere parteneră, chiar dacă acest prag de 25 % este atins sau depăşit de către următoarele categorii de investitori, cu condiţia ca aceşti investitori să nu fie legaţi, în sensul legii, individual sau în comun, de întreprinderea în cauză: a. societăţi publice de investiţii, societăţi de capital de risc, persoane fizice sau grupuri de persoane fizice care realizează, conform declaraţiei anuale de venit, venituri majoritare din activitatea de investiţii în capital de risc (business angels) şi care investesc fonduri proprii în societăţi necotate la bursă, cu condiţia ca investiţia totală a acestor investitori în aceeaşi întreprindere să nu depăşească echivalentul în lei a 1.250.000 euro; b. universităţi sau centre de cercetare fără scop lucrativ; c. investitori instituţionali, inclusiv fonduri de dezvoltare regională; d. autorităţi ale administraţiei publice locale, respectiv primăriile (L 346/ 2004).
12298.    Întreprindere de transport – O întreprindere constituită de către societăţile de cale ferată sub formă de societate la care acestea sunt asociate, o astfel de întreprindere fiind constituită în scopul transportării de mărfuri cu ajutorul unor containere mari sub acoperirea buletinelor de expediere TR (Reg. CEE 2454/ 92).
12299.    Întreprindere economică – Activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege (OUG nr. 44/ 2008).
12300.    Întreprindere familială – Întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa (OUG nr. 44/ 2008).
12301.    Întreprindere individuală – Întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică (OUG nr. 44/ 2008).
12302.    Întreprindere integrată pe orizontală – Întreprindere din sectorul gazelor naturale care desfăşoară cel puţin una dintre activităţile de producţie, transport, distribuţie, furnizare sau depozitare a gazelor naturale, precum şi activităţile din afara sectorului gazelor naturale (Legea nr. 351/ 2004).
12303.    Întreprindere integrată pe verticală – Întreprindere sau un grup de întreprinderi din sectorul gazelor naturale care îndeplineşte cel puţin una dintre activităţile reglementate de transport, distribuţie, GNL sau depozitare şi cel puţin una din activităţile de producţie ori de furnizare a gazelor naturale (Legea nr. 351/ 2004).
12304.    Întreprindere legată – Reprezintă întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: a. o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi; b. o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; c. o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; d. o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective. Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile de vot pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate. Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise de lege, prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi de lege. Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente (L 346/ 2004).
12305.    Întreprindere mare – Întreprinderile care nu îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate Întreprindere Mică şi Mijlocie (IMM) (Schema ajutor de stat 25.01.2010).
12306.    Întreprindere mică – Întreprinderea mică şi mijlocie care are între 10 şi 49 de angajaţi şi realizează o cifra de afaceri anuală netă sau deţine active totale de până la 10 milioane de euro, echivalent în lei (L 346/ 2004).
Societate care depăşeşte două din următoarele criterii: a. totalul bilanţier să nu depăşească 1 milion de euro, b. cifra de afaceri să nu depăşească 2 milioane de euro, c. numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului să nu depăşească 250 persoane (Biroul Statistic al Uniunii Europene – Eurostat).
12307.    Întreprindere mică şi mijlocie – Sunt definite ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a. au un număr mediu anual de salariaţi de mai mic de 250; b. realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane de euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situaţii financiare aprobate. Prin active totale se înţelege active imobilizate plus active circulante plus cheltuieli în avans. Plafonul cifrei de afaceri poate fi modificat, în funcţie de evoluţia indicatorilor macroeconomici, prin hotărâre a guvernului. Întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică, în funcţie de numărul mediu anual de salariaţi şi de cifra de afaceri anuală netă sau de activele totale pe care le deţin, în următoarele categorii: microîntreprinderi, întreprinderi mici şi întreprinderi mijlocii. Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege o întreprindere nu poate fi considerată mică sau mijlocie dacă cel puţin 25 % din capitalul social ori din drepturile de vot ale acesteia sunt controlate, direct sau indirect, în comun ori cu titlu individual, de către una sau mai multe organisme ori colectivităţi publice (L 346/ 2004).
12308.    Întreprindere mijlocie – Reprezintă întreprinderea mică şi mijlocie care are între 50 şi 249 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro (L 346/ 2004).
12309.    Întreprindere mixtă – Societate care asociază la capital şi/ sau în conducerea sa interese publice şi interese particulare într-o altă accepţiune, investiţia mixtă poate fi şi o societate care asociază capital şi interese sau aporturi de participări autohtone sau din exterior.
12310.    Întreprindere parteneră – Reprezintă toate întreprinderile care nu sunt clasificate ca întreprinderi legate ţi între care există următoarea relaţie: întreprinderea (din amonte) deţine, individual sau în comun cu una ori mai multe întreprinderi legate, 25 % sau mai mult din capitalul social ori din drepturile de vot ale unei alte întreprinderi (din  aval) (L 346/ 2004).
12311.    Întreprindere publică – Persoana juridică ce desfăşoară activităţi economice şi asupra căreia se exercită direct sau indirect, ca urmare a unor drepturi de proprietate, a participaţiilor financiare sau a regulilor specifice prevăzute în actul de înfiinţare a întreprinderii respective, influenţa dominantă a unei autorităţi contractante, astfel cum este definită de lege. Prezumţia de exercitare a influenţei dominante se aplică în orice situaţie în care, în raport cu o astfel de persoană, una sau mai multe autorităţi contractante definite conform legii se află, direct sau indirect, în cel puţin unul dintre următoarele cazuri: a. deţin majoritatea capitalului subscris; b. deţin controlul majorităţii voturilor în organul de conducere, cum ar fi adunarea generală; c. pot numi în componenţa consiliului de administraţie, a organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia (O.U.G. nr. 34/ 2006).
12312.    Întreprinderi cu capital majoritar de stat – Întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul sectorului public, de obicei în scopul îndeplinirii unui obiectiv politic sau de interes social. Acestora li se cere, de obicei, să îşi desfăşoare activitatea pe baze comerciale, aceasta însemnând să obţină profit sau să recupereze, prin cheltuielile impuse utilizatorilor, o parte substanţială a costurilor lor de funcţionare.
12313.    Întreprinzător – Persoană care îşi asumă riscul combinării factorilor (resurselor) de producţie pentru a produce bunuri şi servicii; persoană fizică care organizează o întreprindere economică (OUG nr. 44/ 2008).
12314.    Întreprinzător tânăr – Întreprinzător debutant; Este persoana fizică majoră care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a. are capacitate juridică deplină de exerciţiu, are vârsta de până la 35 de ani, împliniţi cel târziu în ziua înregistrării cererii de înmatriculare a societăţii cu răspundere limitată în registrul comerţului; b. anterior datei înmatriculării în registrul comerţului nu a mai deţinut şi nu deţine calitatea de acţionar, asociat sau membru al organelor de conducere ale unei întreprinderi constituite în Spaţiul Economic European; c. înfiinţează pentru prima dată o societate cu răspundere limitată în condiţiile legii; d. completează o declaraţie pe proprie răspundere, sub sancţiunea legii penale, că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pe care o depune la registrul comerţului odată cu cererea de înmatriculare a societăţii (O.U.G. nr. 6/ 2011).
12315.    Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei – În temeiul legii cursul termenelor prescripţiei se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvârşirea di nou a unei infracţiuni. În cazul sustragerii de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripţie de la data sustragerii (art. 127 C.Pen.).
12316.    Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale – Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii procesuale penale, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal (art. 122 C.Pen.).
12317.    Întreruperea executării pedepsei închisorii – Măsură luată de instanţa de judecată şi constă în sistarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă pe o perioadă de timp în cazurile prevăzute de lege (art. 455-457 C.Proc.Pen.).
12318.    Întreruperea prescripţiei – Oprirea cursului prescripţiei şi începere unei noi prescripţii ca urmare a survenirii unor împrejurări limitativ prevăzute de lege.
12319.    Întreţinere – Termen prin care se desemnează faptul unei persoane de a pune la dispoziţia alteia cele necesare traiului, în temeiul legii sau al unui contract.
12320.    Înţelegere de garantare – Reprezintă orice contract/ instrument de garantare a unui acord de netting sau a unor contracte financiare calificate, incluzând fără limitare: gajuri, scrisori de intenţie, garanţii personale şi altele asemenea (L 85/ 2006).
12321.    Înţelegerea unei entităţi şi a mediului său – Înţelegerea de către auditor a entităţii şi a mediului său constă în următoarele aspecte: a. industria, reglementările şi alţi factori externi, inclusiv cadrul de raportare financiară aplicabil; b. natura entităţii, inclusiv selectarea şi aplicarea politicilor contabile ale entităţii; c. obiectivele, strategiile şi riscurile aferente afacerii, care pot avea ca rezultat o denaturare semnificativă a situaţiilor financiare; d. cuantificarea şi revizuirea performanţei financiare a întreprinderii; e. controlul intern.
12322.    Învăţare prin acţiune – “Action learning”, sistem de informare managerială bazat pe principiul schimbului de informaţii şi experienţe din activitatea cotidiană.
12323.    Învinuit – Calitate procesuală pe care o are făptuitorul odată cu declanşarea procesului penal şi reprezintă persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală. Această persoană se numeşte învinuit cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa (art. 229 C.Proc.Pen.).