Zaharuri albe – Înseamnă zaharuri nearomatizate, fără adaos de coloranţi sau de alte substanţe care conţin, în stare uscată, în greutate determinată în conformitate cu metoda polarimetrică, zaharoză în proporţie de cel puţin 99,5% (Reg. CEE 1234/ 2007).

Zaharuri brute – Înseamnă zaharuri nearomatizate, fără adaosuri de coloranţi sau de alte substanţe care conţin zaharoză, în stare uscată, în greutate determinată în conformitate cu metoda polarimetrică, într-o proporţie mai mică de 99,5% (Reg. CEE 1234/ 2007).

Zahăr – Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, uşor solubilă în apă, cu gust dulce şi plăcut, obţinută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr şi constituind unul din produsele alimentare de bază; foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic.

Zahăr căreia i se aplică o cotă – Izoglucoză căreia i se aplică o cotă; sirop de inulină căreia i se aplică o cotă; orice cantitate de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină produsă pentru u anumit an de comercializare, în limita cotei întreprinderii în cauză (Reg. CEE 1234/ 2007).

Zahăr industrial – Înseamnă orice cantitate de zahăr produsă pentru un anumit an de comercializare şi care depăşeşte cantitatea de zahăr căruia i se aplică o cotă (Reg. CEE 1234/ 2007).

Zapis – Dovadă scrisă.

Zădărnicirea combaterii bolilor – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor contra sănătăţii publice şi constă în nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli (art. 308 C.Pen.).

Zălog – Amanet, garanţie, gaj, chezăşie; sechestru, ipotecă; obiect (rar persoană) lăsat cu garanţie.

Zălogi – A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanţie un obiect; a amaneta; a reţine, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic.

Zălogire – Acţiunea de a zălogi şi rezultatul ei.

Zălogit – Care este amanetat; sechestrat, ipotecat; care este luat ostatic.

Zări – A vedea (ceva) slab, vag, nedesluşit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări; a vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă; a observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca; a se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea.

Zăvor – Încuietoare la uşi, uneori şi la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr; dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei maşini, etc.; cătuşe, fiare; despicătură lungă în trunchiul unui copac; laţ întrebuinţat la facerea gardurilor.

Zăvorî – A (se) încuia cu zăvorul; a bloca intenţionat cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese într-un ansamblu faţă de un alt obiect sau faţă de o altă piesă; a închide, a întemniţa pe cineva; a lega pe cineva în cătuşe, în fiare.

Zăvorâre – Acţiunea de a (se) zăvorî şi rezultatul ei; închidere (cu zăvorul).

Zbanţ – Verigă, legătură de fier cu care strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car, etc.

Zbat – Pală metalică sau din lemn, montată la periferia unei roţi, care constituie propulsorul unei nave cu aburi destinată navigaţiei pe ape interioare cu adâncime mică.

Zbor – Mod de planare şi de mişcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect, etc. cu ajutorul aripilor şi a căror sustentaţie poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere, etc.) sau din exterior (planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mişcare balistică; deplasarea în spaţiu a unei rachete sau a unei astronave, satelit, etc.; trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt; mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă; avânt, elan.

Zbor intracomunitar – Deplasarea unei aeronave între două aeroporturi comunitare, fără escală între aceste două aeroporturi şi care nu are ca punct de pornire sau punct final un aeroport necomunitar (Reg. CEE 2454/ 92).

Zborul neautorizat – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor contra capacităţii de apărare şi constă în zborul cu o aeronava aparţinând forţelor armate ale statului român, fără prealabila autorizare, precum şi nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în spaţiul aerian a aeronavei (art. 340 C.Pen.).

Zbura – A plana şi a se mişca în aer cu ajutorul aripilor; a pleca în zbor, a-şi lua zborul; a pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind azvârlit sau lansat cu putere); a se ridica şi a se menţine în văzduh, a se deplasa pe calea aerului, a călători cu un astfel de aparat; a merge foarte iute, a alerga, a goni; a străbate spaţii mari cu repeziciune; a se repezi până undeva; a trece, a se scurge repede; a se succeda cu repeziciune; a smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna; a cădea, a se prăbuşi, a se prăvăli.

Zburare – Acţiunea de a zbura şi rezultatul ei, zbor.

Zburat – Împrăştiat, risipit, spulberat (de vânt); care s-a dus, a trecut.

Zburător – Care zboară, care poate să zboare; pentru zbor, de zburat; care pluteşte în aer (purtat de vânt); aviator; fiinţă fantastică închipuită cu un spirit râu care chinuieşte noaptea în somn fetele şi femeile; personificarea dorului de bărbat iubit, întruchiparea idealizată a bărbatului; numele uneia dintre pânzele catargului, verga care susţine această pânză; pasăre, animal care zboară.

Zdrobi – A strivi, a sfărâma; a nimici, a distruge; a mâhni, a supăra, a distruge sufleteşte; a se destrăma, a pieri; a se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma.

Zdrobire – Acţiunea de a (se) zdrobi şi rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere; mâhnire, supărare cumplită.

Zdrobit – Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins; copleşit de durere, demoralizat; foarte obosit, sleit de puteri, extenuat.

Zdrobitor – Care zdrobeşte; copleşitor, istovitor; care înlătură orice îndoială, hotărâtor; maşină folosită pentru mărunţirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere, etc.

Zel – Râvnă, siguranţă, ardoare.

Zelos – Plin de zel, de râvnă, de ardoare.

Zelus et iracundia minuunt dies, et ante tempus senectutem adducet cogitatus – Invidia şi mânia scurtează zilele, iar grija aduce bătrâneţea înainte de vreme.

Zestre – Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită; bunuri pe care le aduce o călugăriţă la intrarea ei în mănăstire; totalitatea bunurilor care reprezintă averea cuiva; totalitatea bunurilor care reprezintă averea unei comunităţi, a unei instituţii etc.; inventar.

Zeţaj – Metodă de separare sau de concentrare a minereurilor sau cărbunilor sfărâmaţi cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obţine depunerea componenţilor în ordinea greutăţii lor specifice.

Zeţar – Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar, după manuscris; culegător.

Zeţărie – Meseria de zeţar; sală în care lucrează zeţarii într-o tipografie; culegătorie.

Zeţui – A aşeza literele unui text în culegar, după manuscris, pentru a tipări, a culege.

Zeţuire – Acţiunea de a zeţui şi rezultatul ei; zeţuit, culegere.

Zeţuit – Faptul de a zeţui, zeţuire.

Zeu – Divinitate păgână, idol; om cu însuşiri fizice şi morale excepţionale; om cu putere, cu influenţă (politică); şef, conducător.

Zgârcenie – Însuşirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariţie, calicenie.

Zgârci – Cartilaj; unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată de un mâner şi folosită pentru curăţirea muchiilor vaselor mici de lemn; a se strânge, a se contracta din cauza frigului, a durerii, etc.; a se chirci, a se micşora, a degenera; a da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit, a se scumpi.

Zgârcit – Care face economii exagerate, evitând şi cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar; lipsit de generozitate; strâns, ghemuit, contractat, chircit.

Zgomot – Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul; gălăgie, vacarm; vuiet, tumult.

Zgomotos – Care face (mult) zgomot; gălăgios; plin de zgomot, de gălăgie.

Zgudui – A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina; a tulbura, a zdruncina convingerile, conştiinţa cuiva; a emoţiona puternic, a înfiora.

Zguduială – Zguduitură.

Zguduire – Acţiunea de a (se) zgudui.

Zguduit – Agitat, frământat; emoţionat puternic, înfiorat.

Zguduitor – Care zguduie; care emoţionează, impresionează puternic.

Zguduitură – Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială; înfiorare, cutremurare.

Zgură – Partea minerală fuzibilă din cenuşa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare; funingine; reziduu rezultat în procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formaţi în procesul tehnologic, din silicaţi, pământ, etc.; strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric; cenuşă întărită (provenită din lucruri arse).

Zgurifica – A se acoperi cu zgură; a se transforma în zgură.

Zgurificare – Acţiunea de a se zgurifica şi rezultatul ei.

Zgurit – Acoperit cu zgură, plin de zgură; făcut scrum, transformat în zgură, ars, negru.

Zguros – Ca zgura, cu zgură, ars, uscat.

Zi – Interval de timp cuprins între răsăritul şi apusul soarelui; timpul cât soarele rămâne deasupra orizontului; lumină solară; interval de timp de 24 ore, corespunzător unei rotaţii a pământului în jurul axei sale; interval de timp între două culminaţii succesive ale unui astru; în timpul zilei, în fiecare zi.

Zi de muncă – Durata timpului în cursul căruia lucrătorul prestează zilnic munca şi a cărei mărime este determinată de gradul de dezvoltare al forţelor de producţie şi de caracterul relaţiilor de producţie; durată a timpului de muncă în cursul unei zile calendaristice în care cel care munceşte îşi cheltuieşte într-un cadrul organizat forţa de muncă.

Zi de referinţă – Ziua aleasă pentru a închide (boucler) un cont sau pentru a estima un depozit de titluri de valori; la bursă, ziua în care trebuie executate operaţiunile la termen; ziua începând cu care un dividend este exigibil.

Zi de scadenţă – Scadenţă.

Zi-lumină – Intervalul de timp de când se luminează de ziuă şi până se lasă întunericul; interval de timp în care se pot executa lucrări agricole, de obicei activitatea fiind organizată în schimburi prelungite sau în două schimburi.

Zi-muncă – Unitate de măsură convenţională a cantităţii şi calităţii muncii celor care lucrează în cooperativele de producţie ca zilieri la muncile agricole, etc. şi care serveşte drept etalon pentru stabilirea retribuţiei muncii.

Ziar – Publicaţie periodică, de obicei cotidiană, în care se tipăresc ştiri, informaţii, politice, sociale, culturale, etc. de actualitate; gazetă, jurnal.

Ziarist – Persoană care lucrează în redacţia unui ziar, a unei reviste sau care colaborează (permanent) la ele; gazetar, jurnalist; persoană care vinde sau distribuie ziarele.

Ziaristic – De ziarist, privitor la ziaristică; gazetăresc, jurnalistic; profesiunea de ziarist; domeniu în care activează ziaristul; gazetărie, jurnalistică.

Zidar – Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcţie din zidărie sau din mortar, precum şi de finisare a betonului după turnare.

Zidărie – Lucrare de construcţie făcută din zid; parte a unei construcţii făcută din zid; construcţie.

Zidărit – Meseria zidarului; zidărit.

Zidi – A ridica un zid, a ridica o clădire; a clădi, a construi; a se forma, a se înălţa; a închide într-un zid sau între ziduri; a crea.

Zidire – Acţiunea de a zidi şi rezultatul ei; construcţie, clădire, edificiu; creaţie săvârşită de Dumnezeu; creatură, făptură, fiinţă.

Zidit – Clădit, construit, executat din zidărie; închis, astupat cu un zid.

Ziditor – Persoană care zideşte, construieşte; întemeietor.

Zile de graţie – Numărul de zile cu care se prelungeşte termenul de plată prevăzut în poliţe.

Ziler – Persoană fizică ce are capacitate de muncă şi care desfăşoară activităţi necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar. Pot desfăşura activităţi cu caracter ocazional persoanele fizice, cetăţeni români sau străini, în condiţiile legii (Legea 52/ 2011).

Zilnic – De fiecare zi, cotidian; obişnuit, banal.

Zimţ – Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede; bani, monede, galbeni; fiecare dintre dinţii unei rotiţe (dintr-un mecanism) sau al secerii, al pânzei de fierăstrău, etc.; fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate.

Zimţa – A zimţui.

Zimţare – Acţiunea de a zimţa şi rezultatul ei.

Zimţat – Cu dinţi; dinţat, crestat, zimţuit.

Zimţui – A face zimţi la o piesă, la o pânză de fierăstrău, la o seceră, etc.; a cresta, a randalina, a stria, a moleta.

Zimţuire – Acţiunea de a zimţui, zimţare.

Zimţuit – Cu zimţi, crestat, zimţat.

Zinca – A zincui.

Zincare – Acţiunea de a zinca şi rezultatul ei; operaţie de acoperire cu un strat subţire de zinc a pieselor de oţel sau de fontă, precum şi a unor piese nemetalice, pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ.

Zincat – Acoperit cu zinc.

Zincui – A acoperi un obiect de oţel, de fontă sau nemetalic cu un strat subţire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ.

Zincuire – Acţiunea de a zincui şi rezultatul ei; zincare.

Ziua expirării – Expresie prin care se desemnează ultima zi de bursă când o opţiune poate fi exercitată.

Ziua livrării – Ziua când se înfăptuieşte executarea contractului futures prin livrarea activului ce formează obiectul contractului sau prin lichidare cash.

Ziua notificării – Zi în care casa de compensaţie îl înştiinţează pe cumpărătorul cu cea mai îndelungată poziţie long că va primi activul (adică marfa) în ziua imediat următoare.

Ziua poziţiei – Prima zi din cele trei în care se realizează procesul de livrare în contractele futures, în care deţinătorul unei poziţii scurte anunţă casa de compensaţie că va face livrarea cu două zile mai târziu.

Ziua strigării primelor – Zi de bursă (la Paris) care precede ziua lichidării contractelor pe piaţa la termen când cumpărătorul are facultatea de a accepta sau de a abandona piaţa.

Zona de frontieră – Reprezintă teritoriul statelor părţilor contractante, care nu depăşeşte 30 de km de la frontiera de stat şi se află de o parte şi de alta a frontierei de stat dintre România şi un stat vecin. Unităţile administrativ-teritoriale care sunt situate parţial în zona de 30 km şi parţial în zona cuprinsă între 30 şi 50 de km de la frontiera comună vor fi considerate ca aparţinând zonei de frontieră (L 10/ 2010).
Este zona rămasă sub jurisdicţia părţii respective în aproprierea frontierei de stat cu o altă parte, în care activităţile întreprinse de o parte a frontierei de stat pot avea, în funcţie de natura activităţii respective, un impact direct sau indirect, advers ori pozitiv asupra mediului de cealaltă parte a frontierei (L 137/ 2010).

Zona tancurilor de marfă – Este acea parte a navei care conţine tancurile de marfă şi compartimentul pompelor de marfă şi include coferdamuri, spaţiile goale şi încăperile de punte care sunt adiacente tuturor acestor spaţii şi se situează deasupra lor (Cod BCH 1992).

Zonal – Care este situat într-o anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă.

Zonare – Împărţire în zone, zonificare; lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimitează zonele favorabile de cultură a plantelor agricole în funcţie de cerinţele acestora faţă de factorii de climă şi de fertilitate a solurilor.

Zonare a producţiei agricole – Este o lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se realizează amplasarea diferenţiată a producţiei agricole şi a forţelor de producţie din domeniul agricol pe zone de producţie agricolă definite prin caracteristici omogene, delimitate în funcţie de condiţiile economice şi naturale ale unui anumit teren.

Zonare a terenului agricol – Este o lucrare cu caracter tehnico-economic prin care, pe baza evaluării calităţii solului, se delimitează teritoriile omogene sub aspectul potenţialului productiv şi/ sau sub aspectul necesităţilor de întreţinere/ ameliorare/ îmbogăţire/ etc. a acestora.

Zonă – Porţiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinaţii determinate, etc.; fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcţie de poli, de cercurile polare şi de tropice şi caracterizate printr-o climă specifică; fiecare dintre părţile cerului corespunzătoare celor cinci zone ale pământului.

Zonă de liber schimb – Spaţiu geografic ce intră sub suveranitatea a două sau mai multe state şi cu privire la care statele interesate printr-o înţelegere bi sau multilaterală au decis eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative pentru totalitatea sau numai o parte a produselor ce formează obiectul comerţului dintre aceste state; teritoriu sau spaţiu geografic în limitele căruia se aplică o înţelegere între două sau mai multe ţări privind desfiinţarea taxelor vamale, eliminarea restricţiilor calitative la mărfuri, etc.

Zonă de pescuit – Porţiunea delimitată prin semne vizibile a unui bazin hidrografic unde este permisă practicarea pescuitului (O.U.G. nr. 23/ 2008).

Zonă de protecţie – Zona adiacentă infrastructurii de îmbunătăţiri funciare în care este interzisă sau restrânsă executarea de construcţii ori exploatarea terenului din cadrul zonei, în scopul asigurării stabilităţii lucrărilor şi construcţiilor din amenajările de îmbunătăţiri funciare şi prevenirii poluării (L 138/ 2004).
Suprafeţe în jurul sau în preajma unor surse de nocivitate, care impun protecţia zonelor învecinate (spaţii de epurare, platforme pentru depozitarea controlată a deşeurilor, puţuri seci, cimitire, noxe industriale, circulaţie intensă, etc.) (Legea nr. 350/ 2001).
Zona adiacentă obiectivelor din sectorul gazelor naturale, extinsă în spaţiu, în care se instituie interdicţii privind accesul persoanelor, regimul activităţilor şi al construcţiilor, stabilite prin norme tehnice (L 351/ 2004).

Zonă de recreere periurbană – Areal situat în teritoriul preorăşenesc, care beneficiază de un cadru atractiv şi dispune de dotări corespunzătoare pentru petrecerea timpului liber (în special la sfârşit de săptămână) (O.G. nr. 58/ 1998).

Zonă de refacere biologică – Zona unui bazin hidrografic unde resursele acvatice vii sunt în declin şi se impune restricţionarea pescuitului pentru refacerea acestora (O.U.G. nr. 23/ 2008).

Zonă de siguranţă – Zona adiacentă obiectivelor din sectorul gazelor naturale, extinsă în spaţiu, în care se instituie restricţii şi interdicţii, în scopul asigurării funcţionării normale şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, stabilite prin norme tehnice; zona de siguranţă cuprinde şi zona de protecţie (L 351/ 2004).

Zonă defavorizată – Arii geografice strict delimitate teritorial, care îndeplinesc cel puţin una din următoarele condiţii: a. au structuri productive monoindustriale care în activitatea zonei mobilizează mai mult de 50 % din populaţia salariată; b. sunt zone miniere în care personalul a fost disponibilizat prin concedieri colective în urma aplicării programelor de restructurare; c. în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenţi economici apar concedieri colective care afectează mai mult de 25 % din numărul angajaţilor care au domiciliul stabil în zona respectivă; d. rata şomajului depăşeşte cu 25 % rata şomajului la nivel naţional; e. sunt lipsite de mijloace de comunicaţie şi infrastructura este slab dezvoltată (Legea nr. 350/ 2001).

Zonă deficitară în păduri – Judeţul în care suprafaţa pădurilor reprezintă mai puţin de 16 % din suprafaţa totală a acestuia (L 46/ 2008).

Zonă demilitarizată – Fâşie de teritoriu (de-a lungul graniţei dintre două state) în care se interzice, prin convenţii internaţionale, să se construiască fortificaţii, instalaţii militare, etc. sau să se ţină forţe armate.

Zonă economică exclusivă – Zona maritimă adiacentă mării teritoriale a unui stat riveran şi care se extinde până la maxim 200 mile marine în larg, distanţă calculată de pe linia de bază a apelor teritoriale.

Zonă funcţională – Parte din teritoriul unei localităţi în care, prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, se determină funcţiunea dominantă existentă şi viitoare. Zona funcţională poate rezulta din mai multe părţi cu aceeaşi funcţiune dominantă (zonă de locuit, zona activităţilor industriale, zona spaţiilor verzi etc.). Zonificarea funcţională este acţiunea împărţirii teritoriului în zone funcţionale (Legea nr. 350/ 2001).

Zonă interzisă la pescuit – Zonă interzisă la pescuit – Zona delimitată prin semne vizibile a unui bazin hidrografic, protejată în vederea reproducerii resurselor acvatice vii (O.U.G. nr. 23/ 2008).

Zonă liberă – Zona de comerţ liber; port liber; depozit liber, porţiune, spaţiu geografic, din teritoriul naţional al unui stat în care mărfurile intră şi ies fără restricţii cantitative sau fără a fi plătite taxe vamale. După natura operaţiunilor zonele libere pot fi zone portuare scutite de impozite, zone libere comerciale, zone de tranzit, zone libere industriale de export, sau zone economice speciale iar după destinaţia mărfurilor pot fi zone pentru depozitare şi antrepozitare. Activităţile economice ce se pot desfăşura în zona liberă pot fi manipularea, depozitarea, sortarea, măsurarea, ambalarea, condiţionarea, prelucrarea, asamblarea, fabricarea, marcarea, testarea, licitarea, vânzarea, cumpărarea, expertizarea, repararea, dezmembrarea, organizarea de expoziţii etc.

Zonă maritimă internaţională – Denumire dată spaţiului maritim situat dincolo de limitele în care statele riverane îşi pot exercita propria jurisdicţie.

Zonă metropolitană – Asociaţia de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I ori municipiile reşedinţă de judeţ şi unităţile administrativ-teritoriale aflate în zona imediată (Legea nr. 215/ 2001).

Zonă protejată – Suprafaţa delimitată în jurul unor bunuri de patrimoniu, construit sau natural, a unor resurse ale subsolului, în jurul sau în lungul unor oglinzi de apă etc. şi în care, prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, se impun măsuri restrictive de protecţie a acestora prin distanţă, funcţionalitate, înălţime şi volumetrie (Legea nr. 350/ 2001).

Zonă turistică – Teritoriu caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice, care poate fi delimitat distinct ca ofertă, organizare şi protecţie turistică (O.G. nr. 58/ 1998).

Zonă valutară – Expresie ce descrie sistemul de relaţii financiar-valutare instituit de un stat a cărui monedă naţională reprezintă o valută forte şi mai multe state asociate în care acea valută (moneda primului stat) este acceptată şi utilizată pentru facilitarea schimburilor comerciale şi a cooperării economico-financiare dintre ţările membre.

Zonă vizată de program – O zonă geografică acoperită de un program specific, sau în cazul unui program care acoperă mai multe categorii de regiuni, zona geografică corespunzătoare fiecărei categorii de regiuni separate (Reg. UE 1303/ 2013).

Zonificare – Zonare.

Zoolog – Specialist în zoologie.

Zoologic – Care aparţine zoologiei, privitor la zoologie.

Zoologie – Ştiinţă care se ocupă cu studiul animalelor, cercetând structura, dezvoltarea, modul de viaţă şi relaţiile lor cu mediul, răspândirea, filogenia şi clasificarea lor teoretică şi practică.

Zootehnic – Care aparţine zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie.

Zootehnician – Specialist în zootehnie; zootehnist.

Zootehnie – Ştiinţă care are drept scop cunoaşterea, reproducerea, creşterea, alimentaţia, ameliorarea şi exploatarea animalelor domestice.

Zootehnist – Zootehnician.

Zor – Activitate însufleţită, febrilă; grabă mare, urgenţă, sârguinţă, febrilitate, însufleţire; necesitate, nevoie, strâmtoare, necaz.

Zori – Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări soarele; timp al zilei când răsare soarele; faptul zilei, auroră; a lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi; a merge iute, a iuţi pasul, a se grăbi (să ajungă undeva); a insista pentru grăbirea unei acţiuni; a îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva); a susţine ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva; a se ivi zorile.

Zorire – Acţiunea de a (se) zori şi rezultatul ei.

Zorit – Ivirea zorilor; momentul când se luminează de ziuă; locul unde se ivesc zorile; care se grăbeşte foarte mult; foarte repede, rapid.

Zugrav – Lucrător specializat în zugrăvit; pictor (de biserici).

Zugrăveală – Zugrăvire; strat de protecţie şi ornamental aplicat pe zidurile unor elemente de construcţie, format de obicei dintr-o soluţie apoasă cu pigmenţi minerali şi cu var; pictură (mai ales bisericească); tablou, desen, gravură; sulimeneală, fard; descriere, prezentare.

Zugrăvi – A acoperi pereţii unei clădiri sau ai unei încăperi cu o soluţie apoasă de var amestecată cu humă (şi cu diverşi coloranţi) uneori şi cu desene care imită tapetul; a picta; a desena; a scrie (caligrafic); a (se) profila, a (se) contura, a (se) proiecta, a (se) reflecta; a se imprima, a se reflecta, a se reflecta pe figura cuiva (despre stări psihice); a înfăţişa prin cuvinte, a reda, a descrie, a prezenta.

Zugrăvire – Acţiunea de a (se) zugrăvi şi rezultatul ei; zugrăveală, zugrăvit.

Zugrăvit – Faptul de a (se) zugrăvi, arta de a picta; dat cu un strat de var şi de humă amestecat cu o culoare; pictat, desenat; vopsit; prefăcut, fals.

Zvon – Ştire, veste (care circulă din om în om); informaţie neîntemeiată, care nu a fost verificată (şi uneori tendenţioasă); rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mişcarea unei mulţimi; gălăgie; zgomot confuz, uşor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări, etc.); foşnet, murmur, zumzet; sunet depărtat, produs de clopote sau de instrumente muzicale.

Zvonar – Zvonist.

Zvoni – A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni; a face să sune, să răsune (ceva); a susura, a murmura (despre ape).

Zvonist – Persoană care lansează, colportează zvonuri, persoană care scorneşte ceva; zvonar.