11225.    Instalaţie frigorifică – Sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalaţie de comandă şi de control şi dispozitive anexe, utilizat pentru răcire.
11226.    Instalaţie frigorigenă – Parte componentă a unei instalaţii frigorifice în care, prin consum de energie, agentul frigorigen îşi modifică continuu starea de agregare, producând frig.
11227.    Instalaţie tehnologică de suprafaţă aferentă înmagazinării gazelor naturale – Instalaţia utilizată pentru înmagazinarea gazelor naturale şi care este exploatată de un titular de licenţă de înmagazinare a gazelor naturale, inclusiv instalaţiile GNL utilizate pentru stocare (Legea nr. 351/ 2004).
11228.    Instantaneitate – Însuşirea a ceea ce este instantaneu.
11229.    Instantaneu – Care se produce foarte repede (şi durează foarte puţin), care se iveşte brusc, pe neaşteptate; pe moment; imagine sau fotografie obţinută prin expunerea unei plăci sau a unui film pe o durată foarte scurtă; care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment.
11230.    Instanţa de contencios administrativ – Instanţă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele administrativ-fiscale (L 554/ 2004).
11231.    Instanţă – Organ de stat însărcinat cu soluţionarea litigiilor dinspre persoanele fizice sau dintre acestea şi persoanele juridice.
11232.    Instanţă de executare – Instanţă care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ (L 554/ 2004).
11233.    Instanţe judecătoreşti – Organe de jurisdicţie a căror funcţii specifice constau în judecarea proceselor privind raporturile civile, comerciale, de muncă, de familie, administrative, penale, precum şi orice alte cauze pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă.
11234.    Instaurare – A întrona, a statornici, a stabili, a aşeza.
11235.    Instaurare – Acţiunea de a instaura şi rezultatul ei; întronare, statornicire, stabilire.
11236.    Instaurat – Statornicit, stabilit, întronat.
11237.    Instiga – A aţâţa, a incita, a provoca; a monta (la acţiuni duşmănoase).
11238.    Instigare – Acţiunea de a instiga şi rezultatul ei; îndemn la violenţă; instigaţie, întărâtare, provocare, incitare; infracţiunea prin care o persoană determină, cu intenţie, pe o altă persoană să săvârşească o infracţiune, fiind o formă a participaţiei penale. Instigarea poate fi simplă, calificată, directă, indirectă, etc.
11239.    Instigarea neurmată de executare – Actele de instigare neurmate de executarea faptei precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului se sancţionează între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general (art. 29 C.Pen.).
11240.    Instigarea publică şi apologia infracţiunilor – Infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi constă în fapta persoanei de a îndemna publicul prin viu grai, scris sau prin orice mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni (art. 324 C.Pen.).
11241.    Instigat – Aţâţat, îndemn la acţiuni duşmănoase, întărâtat, incitat.
11242.    Instigator – Persoană care instigă; aţâţător, provocator, incitator; participant la săvârşirea unei infracţiuni denumit şi autor moral (art. 25 C.Pen.).
11243.    Instigaţie – Instigare.
11244.    Instila – A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice; a face o instilaţie; a pica.
11245.    Instilator – Instrument care serveşte la instilaţii.
11246.    Instilaţie – Administrare a unui medicament lichid, picătură cu picătură într-o cavitate a unui organ bolnav, în scopuri terapeutice sau profilactice.
11247.    Instinct – Complex de reflexe înnăscute, necondiţionate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie şi care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea.
11248.    Instinct gregar – Instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri.
11249.    Instinctiv – Care ţine de instinct, instinctual; făcut din instinct, pe negândite; inconştient.
11250.    Instinctual – Instinctiv.
11251.    INSTINET – Componentă a pieţei bursiere americane un de se tranzacţionează blocuri de titluri între investitorii instituţionali, cu reduceri de costuri, este o piaţă electronizată, gestionată de firma care dă şi denumirea pieţei; Institutional Network Corporation, este numită şi piaţa a patra (fourth market).
11252.    Institui – A înfiinţa, a întemeia (prin lege); a stabili, a alcătui.
11253.    Instituire – Faptul de a institui; înfiinţare, întemeiere, alcătuire.
11254.    Institut – Instituţie în care se fac cercetări ştiinţifice de specialitate; instituţie de învăţământ superior (universitar) în care se pregătesc cadre cu calificare superioară în diferite specialităţi; loc al în care funcţionează astfel de instituţii; şcoală particulară de grad secundar, de obicei cu internat; instituţie.
11255.    Instituţia Supremă de Audit – Organismul public al unui stat care, indiferent de modul în care este desemnat, constituit sau organizat în acest scop, exercită în virtutea legii cea mai înaltă funcţie de audit public în acel stat.
11256.    Instituţie – Structură organizatorică creată de stat la baza căreia se află un colectiv de salariaţi care îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui raport juridic de muncă.
Oricare dintre următoarele entităţi, care participă la un sistem şi care este obligată să execute obligaţiile financiare rezultate din ordinele de transfer emise în cadrul respectivului sistem: a. o instituţie de credit, aşa cum este definită de legea privind activitatea bancară, precum şi orice entitate având sediul social într-un stat membru al Spaţiului Economic European, autorizată să atragă depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi să acorde credite pe cont propriu sau orice entitate, alta decât o instituţie de credit, având sediul social într-un stat membru al Spaţiului Economic European, autorizată să emită mijloace de plată sub formă de monedă electronică; b. o persoană juridică autorizată să ofere servicii de investiţii financiare, aşa cum este definită de legea pieţei de capital, sau orice persoană juridică având sediul social într-un stat membru al Spaţiului Economic European şi ale cărui funcţiuni corespund celor ale instituţiilor de credit, instituţiilor emitente de monedă electronică sau ale persoanelor juridice autorizate să ofere serviciile menţionate în lege; c. o autoritate publică şi alte entităţi garantate public; d. orice entitate având sediul social în afara teritoriului României sau al statelor membre ale Spaţiului Economic European şi ale cărui funcţiuni corespund celor ale instituţiilor de credit, instituţiilor emitente de monedă electronică sau ale persoanelor juridice autorizate să ofere servicii de investiţii financiare (L 253/ 2004).
11257.    Instituţie bugetară – Entitate ale cărei venituri se varsă integral la bugetul de stat şi ale cărei cheltuieli se acoperă în întregime de la buget.
11258.    Instituţie de colectare – Instituţia care are atribuţie legală colectarea contribuţiilor individuale de asigurări sociale (L 411/ 2004).
11259.    Instituţie de credit – Entitate definită conform legii privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare (L 297/ 2004).
Instituţia de credit reprezintă a. entitatea care desfăşoară cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi de acordare de credite în contul propriu şi b. entitatea emitentă de monedă electronică (în condiţiile legii), denumită în continuare instituţie emitentă de monedă electronic. În România instituţiile de credit se pot constitui şi pot funcţiona ca bănci, organizaţii cooperatiste de credit, instituţii emitente de monedă electronic şi case de economii pentru domeniul locative. Instituţiile de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi: a. atragere de depozite şi alte fonduri rambursabile; b. acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare; c. leasing financiar; d. operaţiuni de plăţi; e. emitere şi administrare de mijloace de plată cum ar fi: cărţi de credit, cecuri de călătorie şi alte asemenea, inclusiv emitere de monedă electronică; f. emitere de garanţii şi asumare de angajamente; g. tranzacţionare în cont propriu şi/ sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu: 1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; 2. valută; 3. contracte futures şi opţiuni financiare; 4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii; 5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile; h. participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni; i. servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afacerile comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă; j. administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta; k. custodie şi administrare de instrumente financiare; l. intermediere pe piaţa interbancară; m. prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării; n. închiriere de casete de siguranţă; o. operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea; p. dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi; r. orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activităţi, dacă este cazul (L 58/ 1998, OUG 99/ 2006).
Entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu (în cazul unei reţele cooperatiste de credit este considerată instituţie de credit casa centrală) (OG 39/ 1996).
11260.    Instituţie de credit autorizată de Banca Naţională a României – Instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state terţe (OG 39/ 1996).
11261.    Instituţie de credit mamă la nivelul unui stat membru – O instituţie de credit autorizată într-un stat membru, care are ca filială o instituţie de credit sau o instituţie financiară sau care deţine o participaţie într-o astfel de entitate, şi care nu este ea însăşi o filială a unei instituţii de credit autorizate în acelaşi stat membru sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi stat membru (OUG 99/ 2006).
11262.    Instituţie de credit mamă la nivelul României – O instituţie de credit autorizată în România, care corespunde definiţiei instituţiei de credit mamă la nivelul unui stat membru (OUG 99/ 2006).
11263.    Instituţie de credit mamă la nivelul Uniunii Europene – O instituţie de credit mamă la nivelul unui stat membru, care nu este o filială a unei instituţii de credit autorizate în oricare dintre statele membre sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare dintre statele membre (OUG 99/ 2006).
11264.    Instituţie de decontare (prin card) – Denumire generică dată băncii de emisiune a monedei în care este deschisă plata, sau persoanei juridice care deschide agenţilor de decontare, ori, după caz, direct participanţilor la decontări, conturi prin care au loc între aceştia transferuri de fonduri prin care se realizează decontarea finală, la banca de emisiune, finală şi ultimă.
11265.    Instituţie de evidenţă – Instituţia care are ca atribuţie legală evidenţa asiguraţilor din sistemul public de pensii (L 411/ 2004).
11266.    Instituţie de plată – Persoana juridică care a fost autorizată, în conformitate cu prevederile legale, să furnizeze şi să presteze servicii de plată în întreaga Comunitate (Directiva 2007/64/CE).
11267.    Instituţie emitentă de monedă electronică – Persoana juridică emitentă de mijloace de plată în formă de monedă electronic (L 58/ 1998).
11268.    Instituţie financiară – O entitate, alta decât o instituţie de credit, cu sau fără personalitate juridică, al cărei obiect principal de activitate constă în dobândirea de participaţii sau în efectuarea uneia sau mai multora dintre activităţile financiare prevăzute de lege (L 58/ 1998, OUG 99/ 2006).
Între instituţiile financiare se includ şi oficiile poştale şi alte entităţi specializate care prestează servicii de transfer de fonduri şi cele care desfăşoară activităţi de schimb valutar. Intră în această categorie şi: 1. asigurătorii, reasigurătorii şi brokerii de asigurare şi/ sau reasigurare, autorizaţi potrivit prevederilor legale privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi sucursalele aflate pe teritoriul României ale asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/ sau reasigurări autorizaţi în alte state membre; 2. serviciile de investiţii financiare, consultanţii de investiţii, societăţile de administrare a investiţiilor, societăţile de investiţii, operatorii de piaţă, operatorii de sistem, aşa cum sunt definiţi de prevederile legale privind piaţa de capital  (L 656/ 2002).
11269.    Instituţie publică – Denumire generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţii publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare al acestora (O.G. nr. 119/ 1999; L 500/ 2002; L 672/ 2002).
11270.    Instituţie publică locală – Denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora (L 273/ 2006).
11271.    Instituţie publică mică – Instituţia care derulează un buget anual de până la nivelul echivalentului în lei a 100.000 euro pe o perioadă de 3 ani consecutiv (L 672/ 2002).
11272.    Instructaj – Îndrumare, instruire, pregătire dată unei persoane sau unui colectiv în vederea desfăşurării unei activităţi; totalitatea îndrumărilor date prin această instruire.
11273.    Instructiv – Care instruieşte; plin de învăţăminte, de informaţii utile; din care poţi învăţa.
11274.    Instructor – Persoană competentă care instruieşte pe alţii.
11275.    Instrucţie – Ansamblu de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmăreşte însuşirea unei culturi generale şi a unei specializări profesionale, învăţătură, învăţământ; instrucţiune; pregătire a ostaşilor în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare; activitate de cercetare a cauzelor penale.
11276.    Instrucţiune – Indicaţie dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru; instrucţie; îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broşura care cuprinde aceste îndrumări.
11277.    Instrui – A (se) pregăti într-un domeniu; a învăţa; a pregăti ostaşii în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare; a cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii).
11278.    Instruire – Acţiunea de a (se) instrui şi rezultatul ei.
11279.    Instruit – Învăţat, cult; care şi-a însuşit cunoştinţele de teorie şi practică militară.
11280.    Instrument – Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operaţie; aparat construit pentru a produce sunete muzicale; persoană, forţă, lucru, fapt de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop.
11281.    Instrument compus – Un instrument financiar care, din perspectiva emitentului, conţine atât un element de datorii, cât şi un element de capitaluri proprii (IAS 32.28).
11282.    Instrument de acoperire contra riscurilor – Un activ financiar derivat desemnat sau (pentru o acoperire contra riscurilor variaţiilor cursurilor de schimb valutar doar) un activ financiar nederivat sau o datorie financiară nederivată desemnată a cărei valoare justă sau ale cărei fluxuri de trezorerie sunt aşteptate să compenseze modificările în valoarea justă sau în fluxurile de trezorerie ale unui element desemnat acoperit împotriva riscurilor (IAS 39.9).
11283.    Instrument de capital – Titlu financiar emis de o firmă către acţionarii ei şi care consacră drepturile acestora, este folosit pentru imobilizarea capitalului propriu (ex. acţiunea); se mai numeşte şi instrument de proprietate (equity instrument).
11284.    Instrument de capital propriu – Un contract care certifică existenţa unui interes rezidual în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale (IAS 31.11, IFRS 2.A).
11285.    Instrument de datorie – Activ financiar reprezentând promisiunea scrisă a emitentului de a rambursa o datorie, este folosit pentru mobilizarea capitalului de împrumut (ex. obligaţiunea) (debt instrument).
11286.    Instrument de politică monetară – Un mijloc specific prin intermediul căruia banca centrală acţionează în scopul atingerii obiectivului său fundamental (monetary policy instrument).
11287.    Instrument de ratificare – Document ce confirmă ratificarea unui tratat de către un stat.
11288.    Instrument derivat – Un instrument financiar sau un alt contract din cadrul ariei de aplicabilitate a standardelor care întruneşte toate cele trei caracteristici care urmează: a. valoarea sa se modifică ca reacţie la variaţiile în anumite rate ale dobânzii, preţul unui instrument financiar, preţul mărfurilor, cursurile de schimb valutar, indicii de preţ sau rata, cotarea sau indicele de creditare sau în alte variabile, cu condiţia ca, în cazul unei variabile nefinanciare, aceasta să nu fie specifică unei părţi contractuale (uneori numită “suport”); b. nu solicită nici o investiţie iniţială netă sau o investiţie iniţială netă care este mai mică decât s-ar cere pentru alte tipuri de contracte care ar fi aşteptate să aibă reacţii similare la modificările factorilor pieţei şi c. este decontat la o dată viitoare (IAS 39.9).
11289.    Instrument financiar – Orice contract ce generează simultan un activ financiar pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă entitate. Un activ financiar este orice activ ce reprezintă: a. trezorerie, b. un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi, c. un drept contractual de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o altă entitate sau de a schimba active sau datorii financiare cu o altă entitate în condiţii care sunt potenţial favorabile entităţii sau d. un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii şi este un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să primească un număr variabil al propriilor instrumente de capitaluri sau un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. În acest scop, propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii nu includ instrumente care pot fi ele însele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii (IAS 32.11, OMFP 1752/ 2005).
Instrumentele financiare sunt: a. valori mobiliare, b. instrumente ale pieţei monetare, c. titluri de participare la organismele de plasament colectiv, d. opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi orice alte contracte derivate în legătură cu valori mobiliare, valute, rate ale dobânzii sau rentabilităţii ori alte instrumente derivate, indici financiari sau indicatori financiari, care pot fi decontate fizic ori în fonduri băneşti, e. opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi decontate în fonduri băneşti la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de neplată sau de alt incident care conduce la reziliere), f. opţiuni, contracte futures, swap-uri şi alte contracte derivate în legătură cu mărfuri şi care pot fi decontate fizic, cu condiţia să poată fi tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi/ sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, g. opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward şi orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri, care pot fi decontate fizic, neincluse la alte categorii şi neavând scopuri comerciale, care au caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt compensate şi decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau sunt un subiect al apelurilor în marjă în mod regulat, h. instrumente derivate pentru transferul riscului de credit, i. contracte financiare pentru diferenţe, j. opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi orice alte contracte derivate în legătură cu variabile climatice, navlu, aprobări pentru emisii de substanţe sau rate ale inflaţiei ori alţi indicatori economici oficiali, care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi astfel decontate la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de neplată sau de alt incident care conduce la reziliere), precum şi orice alte contracte derivate în legătură cu active, drepturi, obligaţii, indici sau indicatori, neincluse în prezenta definiţie, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul sistemelor alternative de tranzacţionare şi sunt compensate şi decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau fac obiectul unor apeluri în marjă în mod regulat; k. orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă (OUG 99/ 2006, L 411/ 2004).
Instrumente care înseamnă: a. valori mobiliare, b. titluri de participare la organismele de plasament colectiv, c. instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţă mai mică de un an şi certificate de depozit, d. contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri, e. contracte forward pe rata dobânzii, denumite de lege FRA, f. swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe acţiuni, g. opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut anterior, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri, această categorie include şi opţiuni şi opţiuni pe curs de schimb şi pe rata dobânzii, h. instrumente financiare derivate pe mărfuri, i. orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă (L 297/ 2004).
11290.    Instrument financiar derivat – Instrumentele financiare definite/ descrise mai sus, precum şi alte instrumente calificate astfel, potrivit legii, prin reglementări ale Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare (L 411/ 2004).
Contractele futures, options, precum şi alte active calificate de CNVM ca instrumente financiare derivate (L 297/ 2004).
11291.    Instrument monetar – Instrument de datorie pe termen scurt, cu grad ridicat de lichiditate cum sunt certificatele de depozit, accepturile bancare, bonurile de tezaur (money market instrument).
11292.    Instrumenta – A aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente; a executa o bucată muzicală la unul sau mai multe instrumente; a efectua o instrumentaţie.
11293.    Instrumental – Făcut, executat cu ajutorul instrumentelor.
11294.    Instrumentar – Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate.
11295.    Instrumentaţie – Etapă în procesul de creaţie a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte; ramură a ştiinţei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităţii instrumentelor; operaţie de extragere, cu ajutorul unor instrumente speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puţ de petrol.
11296.    Instrumente ale pieţei monetare – Instrumente financiare care se tranzacţionează de regulă în cadrul pieţei monetare (L 297/ 2004).
11297.    Instrumente de capitaluri proprii acordate – Dreptul (condiţionat sau necondiţionat) al unui instrument de capitaluri proprii conferit de către o entitate, în baza unui acord de plată pe bază de acţiuni (IFRS 2.A).
11298.    Instrumente de credit – Denumire generică dată în activitatea bancară titlurilor de credit pe termen scurt în virtutea cărora beneficiarul lor dobândeşte dreptul de a primi bani la vedere sau într-un termen scurt o anumită sumă de bani.
11299.    Instrumente de plată – Concept ce desemnează totalitatea înscrisurilor comerciale în valută (cambia, biletul la ordin, cecul) care înlocuiesc mijloacele tradiţionale de plată (aurul, valutele, etc.) şi care pot fi utilizate pentru reglementarea lichidării unor creanţe internaţionale.
11300.    Instrumente de plată compensabile – Denumire dată instrumentelor de plată interbancare de mică valoare acceptate în compensarea multilaterală interbancară.
11301.    Instrumente derivate încorporate – O componentă a unui instrument derivat hibrid (combinat) care include şi un contract-gazdă nederivat având ca efect faptul că modul de variaţie a unor fluxuri de trezorerie generate de instrumentul combinat este similar cu cel al unui instrument derivat de sine stătător. Un instrument derivat încorporat generează unele sau toate fluxurile de trezorerie pentru care, altfel, s-ar stipula în contract modificarea acestora în funcţie de o variabilă specificată cu rata dobânzii, preţul instrumentului financiar, preţul mărfii, rata de schimb valutar, indicele de preţ sau indicele ratei sau alte variante, cu condiţia ca, în cazul unei variabile nefinanciare, variabila să nu fie specifică nici unei părţi contractuale. Un instrument derivat care este ataşat unui instrument financiar, dar este transferabil, conform contractului, independent de acel element, sau care are un partener diferit de acel instrument, nu este un instrument derivat încorporat, ci un instrument financiar separat (IAS 39.10).
11302.    Instrumente financiare – Acţiuni ale unor societăţi comerciale şi alte valori mobiliare echivalente cu acţiuni ale societăţilor comerciale, obligaţiuni şi alte titluri de împrumut, dacă acestea sunt negociabile pe piaţa de capital, precum şi orice alte titluri care sunt în mod normal negociate şi care dau dreptul la plata unei sume de bani, inclusiv unităţi ale organismelor de plasament colectiv (O.G. nr. 9/ 2004).
11303.    Instrumente financiare derivate – Instrumentele financiare derivate sunt reprezentate de contractele bazate pe marfă care dau oricăreia dintre părţile contractante dreptul de decontare în numerar sau prin alte instrumente financiare, cu excepţia cazurilor în care: a. acestea au fost încheiate şi continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate ale entităţii privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea produsului de bază; b. acestea au fost iniţial destinate unui astfel de scop şi c. se aşteaptă ca acestea să fie decontate prin livrarea mărfii. Instrumentele financiare sunt cele cum ar fi opţiunile financiare futures şi forwards, swap-urile pe rata dobânzii şi swap-urile valutare care creează drepturi şi obligaţii care au ca efect transferul între părţile instrumentului al unuia sau mai multor riscuri financiare inerente în cadrul unui instrument financiar primar suport. La începerea contractului, instrumentele financiare derivate sau unei părţi dreptul contractual de a schimba active financiare sau datorii financiare cu o altă parte, în condiţii potenţial favorabile, sau o obligaţie contractuală de a schimba active financiare sau datorii financiare cu o altă parte în condiţii care sunt potenţial nefavorabile. Cu toate acestea, ele nu au în general ca rezultat un transfer al instrumentului financiar primar suport la începerea contractului şi nici nu are loc în mod necesar un transfer la scadenţa contractului. Unele instrumente înglobează atât dreptul, cât şi obligaţia de a face schimbul. Din cauză că termenii schimbului sunt determinaţi la începerea instrumentului derivat, pe măsură ce preţurile de pe pieţele financiare se modifică, acei termeni pot deveni atât favorabili, cât şi nefavorabili (IAS 32, AG 15-16, OMFP 1752/ 2005).
11304.    Instrumente financiare primare – Instrumente financiare cum ar fi creanţele, datoriile şi instrumentele de capitaluri proprii care nu sunt instrumente financiare derivate (IAS 32, AG 15).
11305.    Instrumente ale pieţei monetare – Instrumente financiare care se tranzacţionează de regulă în cadrul pieţei monetare (L 58/ 1998).
11306.    Instrumente financiare – Sunt reprezentate de: a. valori mobiliare, b. titluri de participare la organismele de plasament colectiv; c. instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţa mai mică de un an şi certificate de depozit; d. contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri; e. contracte forward pe rata dobânzii, denumite FRA; f. swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe acţiuni; g. opţiuni pe orice instrument financiar inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri (această categorie include şi opţiuni pe curs de schimb şi pe rata dobânzii); h. instrumente financiare derivate pe mărfuri; i. orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă (L 58/ 1998, L 253/ 2004).
11307.    Instrumente financiare derivate – Instrumente financiare, aşa cum sunt definite de lege (vezi instrumente financiare), combinaţii ale acestora, precum şi alte instrumente calificate astfel prin reglementări ale C.N.V.M. (L 58/1998).
11308.    Instrumente structurale – Asistenţă financiară nerambursabilă primită în calitate de stat membru prin intermediul a diferite fonduri (OUG nr. 64/ 2009).
11309.    Insubmersibil – Care nu poate fi scufundat; nesubmersibil.
11310.    Insubordonare – Nesupunere la ordinele autorităţilor superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare; infracţiune ce face parte din grupul de infracţiuni contra capacităţii de apărare a României şi constă în refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu (art. 334 C.Pen.).
11311.    Insubordonat – Care nu este disciplinat; nesupus, nesubordonat, recalcitrant.
11312.    Insucces – Lipsă de succes, nereuşită, înfrângere, nesucces, eşec.
11313.    Insuficient – Care nu este suficient de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulţumitor; calificativ sub limita de trecere (la un examen).
11314.    Insuficienţă – Stare, situaţie a ceea ce este insuficient; incapacitate funcţională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcţiuni complexe a organismului.
11315.    Insufla – A introduce sub presiune gaze, vapori sau substanţe pulverulente în interiorul unui spaţiu închis pentru a îmbunătăţi desfăşurarea proceselor care se produc în instalaţia respectivă; a provoca cuiva un anumit sentiment, o anumită idee; a inspira; a însufleţi, a îmbărbăta.
11316.    Insuflare – Acţiunea de a insufla şi rezultatul ei.
11317.    Insuflaţie – Introducere sub presiune a unui gaz sau a unei substanţe pulverulente într-o cavitate a organismului în scop terapeutic sau pentru fixarea diagnosticului.
11318.    Insular – Care se află pe o insulă; de insulă, caracteristic unei insule; locuitor al unei insule.
11319.    Insulă – Întindere de pământ înconjurată din toate părţile de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în cadrul albieri unei ape curgătoare; grup de obiecte de acelaşi fel care se diferenţiază de mediul înconjurător.
11320.    Insulta – A aduce cuiva o insultă, a ofensa, a jigni; infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra demnităţii şi constă în atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunere la batjocură (art. 205 C.Pen.).
11321.    Insultare – Acţiunea de a insulta şi rezultatul ei; insultă.
11322.    Insultă – Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie.
11323.    Insultător – Care insultă; jignitor, ofensator, injurios.
11324.    Insuportabil – Care nu poate fi suportat sau este greu de suportat; cu caracter nesuferit, urâcios, supărător, nesuportabil.
11325.    Insurecţie – Formă de luptă deschisă, organizată şi armată dusă de masele populare împotriva unui regim,a  unei autorităţi.
11326.    Insurgent – Persoană care participă activ la o insurecţie.
11327.    Insurgenţă – Insurecţie, răscoală.
11328.    Insurmontabil – Obstacol, dificultate, etc. care nu poate fi trecut, care nu poate fi depăşit; de neînvins.
11329.    Intabula – A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară.
11330.    Intabulare – Acţiunea de a intabula şi rezultatul ei; înscrierea în cartea funciară prin care se constituie, se grevează, se restrânge ori se stinge un drept real.
11331.    Intabulat – Drept de proprietate înscris în cartea funciară.
11332.    Intact – Neatins, neştirbit, întreg; teafăr, nevătămat.
11333.    Intangibil – Care nu poate fi atins, de neatins; care trebuie să rămână intact.
11334.    Intarsie – Tehnică folosită la ornamentarea mobilierului, care constă din încrustarea în lemn a unor plăcuţe şi fâşii din os, fildeş, sidef etc. sau din lemn de altă culoare.
11335.    Integra – A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot.
11336.    Integrabil – Care poate fi integrat.
11337.    Integral – Întreg, complet.
11338.    Integralitate – Stare, situaţie a ceea ce este întreg, complet; însuşirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părţilor sale componente), un sistem; caracter de sistem.
11339.    Integrantă – Componentă, parte care intră în mod necesar în componenţa a ceva, a unui lot, a unui întreg, etc.
11340.    Integrare – Acţiunea de a (se) integra şi rezultatul ei, integraţie.
11341.    Integrare economică – Expresie utilizată în terminologia economică şi juridică pentru a exprima forma specifică de concretizare a fenomenului de adâncire a interdependenţelor economice între două sau mai multe state.
11342.    Integrare şcolară – Procesul de adaptare a persoanei cu CES la normele şi cerinţele şcolii pe care o urmează, de stabilire a unor relaţii afective pozitive cu membrii grupului şcolar (grupă/ clasă) şi de desfăşurare cu succes a activităţilor şcolare (Ord. MECTS 5573/ 2011).
11343.    Integritate – Însuşirea de a fi integru; cinste, proprietate; incoruptibilitate; însuşirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg.
11344.    Integritate teritorială – Este o regulă fundamentală a dreptului internaţional, consacrată şi în Carta ONU, potrivit căreia statul îşi exercită pe deplin şi nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său, toate celelalte state fiind obligate să nu-i aducă nici un fel de atingere.
11345.    Integru – Cinstit, onest; incoruptibil.
11346.    Intelect – Capacitate de a gândi, de a cunoaşte, de a avea o activitate raţională, de a opera cu noţiuni; minte, gândire, raţiune.
11347.    Intelectual – Care aparţine intelectului, care se referă la activitatea minţii, la intelect; persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinţei, tehnicii etc.; persoană care aparţine intelectualităţii.
11348.    Intelectualitate – Pătură socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existenţă; totalitatea intelectualilor, mulţime de intelectuali; inteligenţă.
11349.    Inteligent – Înzestrat cu inteligenţă; deştept, ager la minte, pătrunzător; care denotă inteligenţă.
11350.    Inteligenţă – Capacitate de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior; deşteptăciune; persoană inteligentă; totalitatea intelectualilor; intelectualitate.
11351.    Inteligibil – Care poate fi înţeles cu ajutorul gândirii logice; clar, limpede; care poate fi cunoscut numai de raţiune, de gândire, independent de cunoaşterea senzorială.
11352.    Inteligibilitate – Însuşirea de a fi inteligibil.
Informaţiile furnizate de situaţiile financiare au calitatea de a fi inteligibile atunci când sunt uşor de înţeles de către utilizatori, care dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi care au dorinţa de a studia informaţiile prezentate cu diligenţele cuvenite (F 25).
Este o calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare reprezentată de necesitatea ca acestea să fie uşor înţelese de utilizatori. În acest scop se presupune că utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu atenţia cuvenită. Totuşi, informaţiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui introduse în situaţiile financiare datorită relevanţei lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi dificil de înţeles de către anumiţi utilizatori (OMFP 3055/ 2009).
11353.    Intemperie – Stare atmosferică neprielnică, dăunătoare; vreme rea.
11354.    Intempestiv – Care se produce pe neaşteptate, la timp nepotrivit; neaşteptat şi nedorit, neprevăzut, inoportun.
11355.    Intendent – Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituţii, a unei case etc.; ofiţer din serviciul intendenţei.
11356.    Intendenţă – Serviciu din cadrul forţelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană şi cu echipament.
11357.    Intens – Foarte tare, viu, puternic.
11358.    Intensifica – A (se) face mai intens, mai puternic, mai viu; a (se) înteţi, a (se) întări, a (se) mări.
11359.    Intensificare – Acţiunea de a (se) intensifica şi rezultatul ei.
11360.    Intensitate – Acţiunea de a fi intens; grad de tărie, de putere, de forţă; valoarea anumitor mărimi.
11361.    Intensitatea brută a ajutorului de stat – Cuantumul actualizat al ajutorului, exprimat ca procentaj din valoarea actualizată a costurilor eligibile ale proiectului. Toate cifrele utilizate reprezintă sume determinate înainte de aplicarea impozitelor directe. Ajutoarele plătibile în mai multe tranşe se actualizează la valoarea de la data acordării lor. Rata de actualizare este rata de referinţă în vigoare la data acordării acestora, calculată conform comunicării comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont (Schema ajutor de stat 25.01.2010).
11362.    Intensiv – Care are (o mare) intensitate; care se face în ritm viu, încordat, mărimi caracteristice unui sistem fizic care, prin compunerea mai multor sisteme identice, îşi păstrează valoarea neschimbată.
11363.    Intenta – A introduce, a porni o acţiune (juridică).
11364.    Intentare – Acţiunea de a intenta şi rezultatul ei.
11365.    Intenţie – Dorinţă, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan; atitudine psihică a unei persoane care îşi dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i şi dorindu-i sau acceptându-i efectele.
Dol; formă a vinovăţiei; legea arată că fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul: prevede rezultatul faptei sale urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte (intenţie directă); prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui (intenţie indirectă) (art. 19 C.Pen.).
11366.    Intenţiona – A avea intenţia; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând.
11367.    Intenţionat – Cu intenţie, cu un anumit gând; anume plănuit, voit.
11368.    Inter – Element de compunere însemnând între.
11369.    Interacţiune – Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor, etc., manifestată prin influenţare, condiţionare sau acţiune cauzală reciprocă; acţiune reciprocă între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene, etc.; formă de legătură între corpuri, realizată fie direct, fie prin intermediul câmpurilor fizice.
11370.    Intercala – A (se) introduce ceva într-un şir, a (se) adăuga între altele, a (se) pune ceva printre.
11371.    Intercalare – Acţiunea de a (se) intercala şi rezultatul ei; intercalaţie.
11372.    Intercalat – Care este introdus, adăugat, pus printre altele.
11373.    Intercalaţie – Intercalare; rocă sterilă care apare în cuprinsul unui zăcământ.
11374.    Intercepta – A prinde, a reţine un obiect în timpul mişcării lui; a surprinde şi a controla o convorbire telefonică, o corespondenţă între două persoane etc.
11375.    Interceptare – Acţiunea de a intercepta şi rezultatul ei.
11376.    Interceptat – Prins, reţinut; surprins, controlat, sesizat.
11377.    Intercesiune – Intervenţie în favoarea cuiva; mijlocire.
11378.    Intercolonament – Distanţă între două coloane, stâlpi sau pilaştri aparţinând aceluiaşi edificiu.
11379.    Interconecta – A stabili căi de transferare a energiei electromagnetice între două sau mai multe sisteme care funcţionau înainte independent unele de altele.
11380.    Interconectare – Acţiunea de a interconecta şi rezultatul ei.
Legătura fizică şi logică realizată între reţelele publice de comunicaţii pentru a permite comunicarea între operatorii reţelelor sau accesul la servicii; serviciile pot fi furnizate de către părţile implicate sau de către alte părţi care au acces la reţeaua respectivă; interconectarea este o formă specifică de acces realizată de operatorii de reţele publice de comunicaţii (OG 34/ 2002).
11381.    Interconexiune – Legătură stabilită între două sau mai multe reţele electrice prin intermediul unor linii de transport de energie electrică; interconectare; ansamblul mijloacelor tehnice necesare pentru realizarea interconexiunii unor sisteme energetice.
11382.    Intercurent – Care survine în timpul când se desfăşoară altceva.
11383.    Interdepartamental – Care se stabileşte, care are loc între departamente diferite; care coordonează activitatea diferitelor departamente.
11384.    Interdependent – Care este (strâns) legat sau condiţionat de alt lucru, fenomen sau proces cu care se află în dependenţă reciprocă.
11385.    Interdependenţă – Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre fenomenele naturii, ale societăţii şi ale gândirii; legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese, etc.
Situaţie în care deciziile luate de o persoană sau evenimentele dintr-o regiune a lumii sau dintr-un sector economic afectează deciziile luate de alte persoane sau evenimente din alte regiuni ale lumii sau alte persoane sau evenimente din alte regiuni ale lumii sau alte sectoare economice.
11386.    Interdicţie – Prevedere legală prin care se interzice săvârşirea anumitor fapte sau acte; măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice; stare în care se află aceste persoane.
11387.    Interdicţie judecătorească – Măsuri prevăzute de actele normative pentru ocrotirea persoanelor fizice lipsite de discernământ din cauze psihice.
11388.    Interdicţii la export/ import – Denumire generică dată măsurilor de politică comercială impuse se interese economice, sociale sau politice în virtutea cărora operaţiunile de import sau cele de export având ca obiect anumite mărfuri sau vizând totalitatea mărfurilor dintr-o anumită ţară sau din mai multe ţări sunt interzise temporar sau permanent.
11389.    Interdicţii privind exercitarea activităţii comerciale – Denumire generică dată scoaterii în afara legii a săvârşirii anumitor activităţi comerciale ce nu pot fi exercitate pe baza liberei iniţiative.
11390.    Interdicţii selective şi temporare la export/ import – Varietate de interdicţii la import-export practicate de anumite ţări în scopul de a se păstra echilibrul dintre cerere şi ofertă la anumite mărfuri pe perioade de timp limitate.
11391.    Interdicţii totale la import/ export – Varietate de interdicţii la import-export instituite de o anumită ţară sau o grupare de state, în cazul în care acea ţară sau respectiv acel grup de ţări şi alte ţări sau grupuri de state survin tensiuni grave în relaţiile lor economice, cunoscute sub denumirea de războaie comerciale.
11392.    Interes – Preocupare de a obţine un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acţiune pentru satisfacerea anumitor nevoi; avantaj, folos, câştig, profit; dobândă; orientare activă şi durabilă, dorinţă arzătoare de a cunoaşte şi de a înţelege pe cineva sau ceva; grijă, solicitudine; calitatea de a deştepta atenţia, a stârni curiozitatea prin importanţa, frumuseţea, varietatea lucrului, a problemei, a acţiunii etc.; atracţie.
Formă specifică a motivaţiei care constă în orientarea activă şi durabilă a persoanei spre anumite domenii de activitate, fiind cel mai puternic mobil al acţiunilor omeneşti.
11393.    Interes de participare – Drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi sunt destinate să contribuie la activităţile entităţii care deţine drepturile respective. Deţinerea de către o entitate a unui procentaj de peste 20 % din capitalul unei alte entităţi se prezumă că reprezintă un interes de participare (OMFP 1752/ 2005; L 32/ 2000, O.M.F.P. nr. 1802/ 2014).
11394.    Interes legitim privat – Posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat (L 554/ 2004).
11395.    Interes legitim public – Posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public.
Interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice (L 554/ 2004).
11396.    Interes minoritar – O parte din profitul sau pierderea şi din activele nete ale unei filiale atribuibilă participanţilor la capitalurile proprii care nu sunt deţinute, direct sau indirect, prin filiale, de societatea mamă (IAS 27.4, IFRS 3.A).
11397.    Interes public – Interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice (L 554/ 2004).
11398.    Interesa – A stârni, a trezi interesul cuiva, a reţine atenţia cuiva; a face părtaş pe cineva la o acţiune, la un câştig; a arăta interes pentru cineva sau ceva, a-şi da (tot) interesul, a avea grijă, simpatie; a se informa, a întreba despre cineva, despre ceva, a căuta să afle.
11399.    Interesant – Care interesează, care prezintă sau trezeşte interes, demn de atenţie; care atrage atenţia; puţin obişnuit, ciudat, bizar, aparte.
11400.    Interesare – Faptul de a (se) interesa.
11401.    Interesat – Care are un interes (într-o afacere), care are de tras foloase; care urmăreşte numai interesul său personal; meschin; plin de curiozitate.
11402.    Interfaţă – Formă activă de comunicare cu un sistem, un program informatic, un panou de comandă, etc.; suprafaţă de separare a porţiunilor care reprezintă faze diferite într-un sistem fizico-chimic.
11403.    Interfera – A se suprapune compunându-şi efectele, a produce fenomenul interferenţei; a se suprapune, a se încrucişa, a se combina.
11404.    Interferenţă – Întâlnire, încrucişare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte, etc.; fenomen de suprapunere şi de compunere a efectelor a două (sau mai multe) mişcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensităţii undelor prin suprapunerea lor.
11405.    Interfluviu – Porţiune de teren cuprinsă între două văi vecine, care, după unitatea de relief pe care se dezvoltă, se numesc pod, câmp, culme, creastă, etc.
11406.    Interfolia – A intercala file albe între paginile tipărite ale unei cărţi.
11407.    Interglaciar – Interglaciaţie; depozit apărut în timpul unei interglaciaţii; cuprins între două glaciaţii, care se referă la interglaciaţie, care aparţine interglaciaţiei.
11408.    Interglaciaţie – Interval de timp cu climă caldă, în Pleistocen, cuprins între două glaciaţii.
11409.    Interimar – Persoană care exercită provizoriu o funcţie în locul titularului.
11410.    Interimat – Situaţia celui care exercită în mod provizoriu o funcţie în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcţie.
11411.    Interior – Care este situat în interiorul unui lucru, al unui spaţiu limitat etc.; intern; care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric; partea interioară a unui obiect,a  unui spaţiu circumscris (şi închis), a unei încăperi (împreună cu tot ceea ce se află aici); mobilierul sau aranjamentul unei locuinţe, al unei camere etc.; tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene din familie; scene care se petrec în casă; structura morală, sufletească a omului; post telefonic funcţionând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri, etc. ale unei clădiri, ale unei instituţii etc.
11412.    Interjudeţean – Care are loc între judeţe, care priveşte mai multe judeţe.
11413.    Interlinia – A despărţi prin interlinii.
11414.    Interliniar – Care este scris sau tipărit între rânduri.
11415.    Interlinie – Spaţiu alb care se lasă între două rânduri de litere scrise sau tipărite, sau între două linii ale portativului muzical.
11416.    Interlocutor – Persoană care vorbeşte cu alta sau cu alţii, care participă la o conversaţie.
11417.    Interlocutoriu – Calificativ dat unei hotărâri judecătoreşti în care instanţa, fără a statua asupra procesului, se pronunţă asupra unor probleme determinate pentru soluţia de fond a litigiului.
11418.    Interlop – Care are o reputaţie proastă; rău famat, dubios, suspect, deocheat.
11419.    Intermedia – A fi intermediar, a servi ca intermediar (într-o tranzacţie); a mijloci, a înlesni.
11420.    Intermediar – Persoană care, de obicei în schimbul unui avantaj bănesc, face legătura între vânzător şi cumpărător sau încheie o tranzacţie între două părţi, cu împuternicirea acestora; persoană care mijloceşte încheierea unei operaţii (economice); mijlocitor; mediator; care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulţimi, care este (relativ) la mijloc.
11421.    Intermediar de credit – Persoană fizică sau juridică ce nu acţionează în calitate de creditor şi care, în cursul exercitării activităţii sale comerciale ori profesionale, în schimbul unui onorariu, ce poate lua formă pecuniară sau orice altă formă de plată convenită, desfăşoară cel puţin una din următoarele activităţi: a. prezintă sau oferă consumatorilor contracte de credit; b. oferă asistenţă consumatorilor prin organizarea de activităţi pregătitoare privind contractele de credit, altele decât cele de la lit. a; c. încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului (OUG 50/ 2010).
11422.    Intermediar financiar – Denumire generică dată agentului pieţei financiare care asigură transferul fondurilor de la deţinători la utilizatori, sens în care achiziţionează active financiare de la cei dintâi şi emite propriile sale active financiare către cei din urmă.
11423.    Intermediar pentru valori mobiliare – Persoana juridică legal autorizată de CNVM să exercite intermedierea de valori mobiliare cu titlu profesional, ca fapt de comerţ, fie în cont propriu (dealer), fie în contul unor terţi (broker) (vezi şi societate de valori mobiliare).
11424.    Intermediar de titluri – Vezi broker.
11425.    Intermediar financiar – Agent al pieţei financiare care asigură transferul fondurilor de la deţinători la utilizatori, achiziţionând active financiare de la primii şi emiţând propriile active către ultimii, în forma tipică băncile comerciale (financial intermediary).
11426.    Intermediar profesionist – Curtier, agent de schimb care operează la bursă sau pe piaţa schimburilor.
11427.    Intermediari – Societăţi de servicii de investiţii financiare autorizate de CNVM, instituţii de credit autorizate de BNR, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă, precum şi entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii de investiţii financiare (L 297/ 2004).
Societăţi de servicii de investiţii financiare autorizate de C.N.V.M., instituţii de credit autorizate de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă, precum şi entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii de investiţii financiare (L 297/ 2004).
11428.    Intermediarul de credit cu titlu auxiliar – Persoana fizică sau juridică ce realizează activitatea de intermediere de credite cu titlu auxiliar activităţii sale principale (OUG 50/ 2010).
11429.    Intermediere de valori mobiliare – Activitate realizată de persoane autorizate conform  legii şi desfăşurată exclusiv pe pieţele organizate de valori mobiliare, constând în vânzarea şi/ sau cumpărarea de valori mobiliare, precum şi în operaţiuni accesorii sau conexe autorizate de CNVM.
11430.    Intermediere în comerţul cu titluri financiare – Operaţiuni de vânzare cumpărare de titluri efectuate de societăţile de bursă în contul altor terţi (brokerage).
11431.    Intermediere în comerţul internaţional – Activitate depusă de către o altă persoană (fizică sau juridică) decât titularul interesului, pe seama acestuia, lucrând în numele titularului interesului sau în nume propriu.
11432.    Intermediere în transporturile rutiere – Activitatea unei întreprinderi cu scop patrimonial care constă în preluarea de la beneficiari a comenzilor de transport rutier în trafic naţional şi/ sau internaţional, acestea urmând a fi executate de intermediar, în numele său, prin intermediul unuia sau mai multor operatori de transport (OUG 109/ 2005).
11433.    Intermediu – Care se află la mijloc, între alte elemente.
11434.    Interminabil – Care nu se (mai) termină, foarte lung sau exagerat de lung; nesfârşit, neterminabil; de dimensiuni foarte mari, exagerat de mare.
11435.    Interministerial – Care are loc între mai multe ministere, care priveşte diferite ministere.
11436.    Intermitent – Care încetează şi reîncepe la anumite intervale, care acţionează cu întreruperi; din când în când, la anumite intervale.
11437.    Intermitenţă – Întrerupere, lipsă de continuitate în desfăşurarea unei acţiuni, a unui proces etc.
11438.    Intern – Care se află înăuntrul unui obiect, al unei fiinţe, al unui spaţiu, etc., care este în interior; elev sau ucenic care locuieşte într-un internat sau la locul unde învaţă meserie; student în medicină admis pe bază de concurs să facă practică la un spital.
11439.    Interna – A instala un bolnav într-un spital pentru tratament; a spitaliza; a sili pe cineva să stea (închis) într-un ospiciu, într-o şcoală de corecţie, într-un lagăr, etc., pentru a-l ţine sub supraveghere, pentru a-l reeduca etc.
11440.    Internare – Acţiunea de a (se) interna şi rezultatul ei; document pe baza căruia cineva se poate interna cineva într-un spital.
11441.    Internarea într-un centru de reeducare – Reprezintă măsura educativă privativă de libertate ce se dispune împotriva minorului infractor faţă de care celelalte măsuri educative s-au dovedit a fi neîndestulătoare (art. 104 C.Pen.).
11442.    Internarea într-un institut medical-educativ – Măsură educativă privativă de libertate ce se dispune faţă de minorul infractor care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de instruire şi educaţie (art. 105 C.Pen.).
11443.    Internarea medicală – Este o măsură de siguranţă ce se poate lua faţă de înfăptuitorul bolnav mintal ori toxicoman care a săvârşit o infracţiune şi există pericolul ca el să săvârşească şi alte asemenea fapte, deci se aplică într-o stare ce prezintă pericol social. Internarea se face într-un institut medical de specialitate şi durează până la însănătoşirea sau până la ameliorarea bolii şi poate fi înlocuită cu măsura obligării la tratament medical (art. 114 C.Pen.).
11444.    Internat – Aşezământ şcolar în care elevii primesc locuinţă şi întreţinere; stagiu de practică efectuat în spitale şi în clinici de studenţii în medicină din ultimii ani.
11445.    Internaţional – Care are loc între mai multe naţiuni, care angajează sau priveşte mai multe ţări, privitor la raporturile dintre naţiuni, la care participă reprezentanţii mai multor state; care are o importanţă ce depăşeşte graniţele unei singure ţări; sportiv care reprezintă ţara sa într-o competiţie internaţională.
11446.    Internist – Medic specialist în boli interne.
11447.    Interoccidental – Care are loc între statele din occident (îndeosebi în occidentul Europei).
11448.    Interoceanic – Care este între două oceane; care leagă două oceane.
11449.    Interoga – A chestiona pe cineva, a pune cuiva întrebări insistente; a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu; a examina, a chestiona un elev, un student, un candidat.
11450.    Interogare – Acţiunea de a interoga şi rezultatul ei; întrebare, examinare, chestionare, interogaţie.
11451.    Interogativ – Care exprimă o întrebare; întrebător.
11452.    Interogator – Mijloc procedural de obţinere a mărturisirii în mod provocat, fie la cererea părţii potrivnice fie la iniţiativa instanţei, în exercitarea rolului său activ.
11453.    Interogatoriu – Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părţi implicate într-un proces şi a răspunsurilor date de acesta, care contribuie la rezolvarea cazului; act în care sunt consemnate aceste întrebări şi răspunsuri.
11454.    Interogaţie – Interogare.
11455.    Interparlamentar – Care priveşte mai multe parlamente; care reuneşte membrii mai multor parlamente.
11456.    Interpela – A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; a cere explicaţii (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc.
11457.    Interpelare – Faptul de a interpela; conţinutul unei interpelări; interpelaţie.
Dreptul membrilor parlamentului de a cere explicaţii guvernului, miniştrilor, etc. asupra modului de rezolvare a unor probleme sau asupra unor acte precum şi obligaţia celui interpelat de a da explicaţiile cerute, în decursul aceleiaşi sesiuni.
11458.    Interpelator – Persoană care face o interpelare.
11459.    Interpelaţie – Interpelare.
11460.    Interpol – Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală.
11461.    Interpola – A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparţin originalului, pentru a-l explica, a-l completa, etc.; a intercala într-un şir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate.
11462.    Interpolare – Acţiunea de a interpola şi rezultatul ei; ceea ce se interpolează; interpolaţie.
11463.    Interpolat – Intercalat, inserat (într-un text); în care au fost introduse interpolări.
11464.    Interpret – Persoană care traduce pe loc şi oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înţelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator; tălmaci; este persoana folosită în procesul penal ca traducător atunci când vreuna din părţi sau o altă persoană care urmează a fi ascultată nu cunoaşte limba română sau nu se poate exprima (surdo-mut) iar organul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea de a se înţelege cu aceasta ori când unele dintre înscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanţă sunt redactate într-o altă limbă decât cea română (interpretul poate fi folosit şi în procesul civil (art. 128 C.Proc.Pen.)); persoană care exprimă năzuinţele unei colectivităţi; persoană care face cunoscute altuia voinţa, dorinţa, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant; persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie, etc.
11465.    Interpreta – A da un anumit înţeles, o anumită semnificaţie unui lucru; a comenta şi a exprima un text; a reda prin mijloace adecvate conţinutul unei opere muzicale, dramatice, literare, etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film, etc., a executa o bucată muzicală.
11466.    Interpretabil – Care se poate interpreta; echivoc.
11467.    Interpretare – Acţiunea de a interpreta şi rezultatul ei; comentare, explicare, explicaţie, interpretaţiune.
11468.    Interpretarea contractului de comerţ internaţional – Operaţie juridico-logică efectuată în scopul determinării conţinutului contractului în genere şi a fiecăruia dintre clauzele acestuia în parte.
11469.    Interpretarea legilor penale – Acţiune prin care se explică şi se lămureşte înţelesul normelor juridice cuprinse în legi sau în alte acte normative în vederea aplicării lor corecte.
11470.    Interpretativ – Care serveşte la interpretare, care poate fi interpretat; care explică.
11471.    Interpune – A interveni ca mijlocitor între două peroane (spre a le face să ajungă la o înţelegere); a mijloci; a se amesteca în relaţiile dintre două persoane; a pune ceva între.
11472.    Interpunere – Faptul de a (se) interpune.
11473.    Interpus – Persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înţelegere, spre a le uşura o tranzacţie etc.); mijlocitor; persoana care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat, de obicei pentru a ocoli dispoziţiile legii ce opresc săvârşirea actului în favoarea acestuia din urmă (pe baza înţelegerii dintre părţi, interpusul este obligat ca ulterior să remită ceea ce a dobândit persoanei pe care a reprezentat-o).
11474.    Interregional – Care priveşte mai multe regiuni, care ţine de mai multe regiuni; care are loc între mai multe regiuni.
11475.    Interschimbabil – Care se poate schimba, care se poate înlocui unul cu altul.
11476.    Intersecta – A se întretăia, a se încrucişa.
11477.    Intersecţie – Loc unde se încrucişează două drumuri; întretăiere; mulţimea punctelor comune a două linii, a două suprafeţe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulţimi.
11478.    Interspaţiu – Spaţiu liber sau distanţă între două obiecte, două piese, etc.
11479.    Interstatal – Care priveşte mai multe state, care are loc între mai multe state.
11480.    Interurban – Care are loc între două sau mai multe oraşe; care leagă două sau mai multe oraşe; care este situat între două sau mai multe oraşe; care serveşte mai multe localităţi.
11481.    Interval – Distanţă în timp între două fenomene, între două perioade, între două evenimente consecutive; răstimp; distanţă în spaţiu între două puncte, între două lucruri.
11482.    Interval de variaţie – Bandă ce încadrează ţinta de inflaţie, în interiorul căreia sunt considerate acceptabile eventualele deviaţii de la ţintă (datorate controlului imperfect al politicii monetare asupra ratei inflaţiei) (target band).
11483.    Interveni – A veni între, a veni la mijloc, a intra în acţiune; a lua cuvântul, a intra în vorbă; a se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înţelegere etc.; a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obţine ceva în favoarea cuiva sau a sa; a se ivi, a surveni, a se întâmpla.
11484.    Intervenţie – Faptul de a interveni într-o acţiune, într-un proces, într-o discuţie etc.; invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat sau ale altui popor; operaţie; acţiune, efort, demers făcut spre a obţine ceva, mai ales o favoare; modalitate prin care o persoană străină de relaţiile cambiale poate contribui la rezolvarea unei cambii acceptând sau plătind titlul respectiv pentru oricare dintre debitorii de regres în scopul de a împiedica urmărirea ce ar decurge din neacceptarea sau neplata acelei cambii de către tras.
11485.    Intervenţie în procesul civil – Introducerea unei terţe persoane, la cererea sa sau a unei a dintre părţi, într-un proces cu scopul ca hotărârea ce se va da să-i fie utilă sau opozabilă.
11486.    Intervenţie valutară – Expresie prin care se desemnează demersurile făcute de băncile centrale pe pieţele valutare în vedere influenţării cursurilor de schimb prin vânzare sa cumpărare de monedă naţională.
11487.    Intervenţionism – Amestec al unui stat în afacerile interne ale altui stat; amestec în afaceri cu o anumită intenţie.
11488.    Interverti – A schimba ordinea, locul elementelor într-o serie dată.
11489.    Intervertire – Acţiunea de a interverti şi rezultatul ei.
11490.    Intervertirea titlului posesiei – Expresie prin care se desemnează transformarea detenţiei precare în posesie utilă, ce se produce în temeiul legii.
11491.    Intervieva – A lua cuiva un interviu.
11492.    Intervievare – Intervievarea constă în căutarea, în cadrul entităţii sau în afara acesteia, de informaţii financiare şi nefinanciare, de la persoane în cunoştinţă de cauză.
11493.    Interviu – Convorbire între o personalitate politică, culturală, etc. şi un ziarist, scriitor, etc. în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalităţii în diferite probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor în media; text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat în media.
Discuţia purtată de un  reprezentant al autorităţilor române cu persoana care solicită acordarea vizei române sau prelungirea dreptului de şedere în condiţiile legii, în scopul obţinerii de informaţii suplimentare cu privire la datele înscrise în cererile formulate, motivele deplasării şi şederii în România şi veridicitatea documentelor prezentate  (OUG nr. 194/ 2002).
11494.    Interzice – A opri pe cineva de la ceva; a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi.
11495.    Interzicere – Acţiunea de a interzice şi rezultatul ei; prohibire.
11496.    Interzicerea de a se afla în anumite localităţi – Măsură de siguranţă ce constă în interzicerea sau interdicţia persoanei condamnate de a se afla în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi, dacă instanţa de judecată constată că prezenţa acesteia în acele localităţi constituie un pericol grav pentru societate (art. 116 C.Pen.).
11497.    Interzicerea mijloacelor de constrângere – Constă în interdicţia de a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a obţine probe. Totodată este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să contribuie la săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe (art. 68 C.Proc.Pen.).
11498.    Interzicerea unei funcţii sau profesii – Măsură de siguranţă ce se poate dispune de instanţă când constată că infractorul a săvârşit fapta datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupaţii (art. 115 C.Pen.).
11499.    Interzicerea unor drepturi – Vizează pedepsele complimentare. Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii; drepturile părinteşti; dreptul de a fi tutore sau curator (art. 64 C.Pen.).
11500.    Interzis – Care este oprit, care nu este permis; persoană aflată sub interdicţie judecătorească sau căreia i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de legea penală; persoană pusă sub interdicţie.
11501.    Interzonal – Situat între două zone; care are loc între două zone.
11502.    Intim – Care constituie partea esenţială, profundă, a unui lucru, a unei probleme, etc.; lăuntric; strâns, apropiat; legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relaţii foarte apropriate; familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial; care se referă la viaţa particulară sau familială a cuiva; personal, secret; caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns.
11503.    Intima – A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere; a chema în judecată, a cita în faţa unei instanţe superioare.
11504.    Intimat – Parte într-un proces care se află în situaţia unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac; persoană împotriva căreia se declară recursul. În procesul penal, în calitate de intimat poate să apară inculpatul sau partea responsabilă civilmente.
11505.    Intimida – A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simţi teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci.
11506.    Intimidare – Faptul de a (se) intimida.
11507.    Intimidat – Cuprins de timiditate; care exprimă timiditatea; speriat; încurcat, zăpăcit.
11508.    Intimitate – Calitatea a ceea ce este intim; prietenie bazată pe legături strânse; profunzime (adâncime a unui sentiment, a unui gând, etc.); cadru limitat, cerc restrâns, familial; lucruri, chestiuni personale.
11509.    Intitula – A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva; a purta un titlu; a se numi.
11510.    Intitulare – Acţiunea de a (se) intitula şi rezultatul ei; titlu, nume.
11511.    Intitulat – Purtând numele, denumit, numit.
11512.    Intolerabil – Care nu se poate tolera sau suporta; de neîngăduit, de nesuferit, netolerabil.
11513.    Intolerant – Care nu e tolerant; neîngăduitor, netolerant.
11514.    Intoleranţă – Lipsă de toleranţă, de îngăduinţă; neîngăduinţă, netoleranţă; incapacitate organică de a suporta anumite medicamente, substanţe, tratamente, etc.
11515.    Intra – Element de compunere însemnând „în”, „între”.
11516.    Intracarpatic – Situat în interiorul arcului munţilor Carpaţi.
11517.    Intrados – Faţa interioară (concavă) a unei bolţi, a unui arc, a unei construcţii etc.
11518.    Intraductibil – Care nu poate fi tradus dintr-o limbă întra-alta.
11519.    Intramontan – Care se află înconjurat de munţi, care are loc între munţi.
11520.    Intransigent – Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă consilieri sau compromisuri; incoruptibil.
11521.    Intransigenţă – Însuşirea de a fi intransigent; atitudine intransigentă.
11522.    Intransmisibil – Care nu poate fi transmis; netransmisibil.
11523.    Intrare – Acţiunea de a intra şi rezultatul ei; loc (special amenajat) prin care se trece din afară înăuntru (şi invers); permisiune, încuviinţare (de a intra); partea de la început a unei localităţi, a unei suprafeţe circumscrise etc.; momentul unei intervenţii (unei acţiuni, voci, instrument, etc.); stradă mică (înfundată la un capăt); fundătură; valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituţii sau întreprinderi; încasare; înregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o instituţie.
11524.    Intrat – Faptul de a intra.
11525.    Intratabil – Netratabil; cu care nu se poate trata.
11526.    Intraurban – Care se află sau care are loc în interiorul unui oraş.
11527.    Intravilan – Zonă care cuprinde suprafaţa unei aşezări umane, cu construcţiile şi cu spaţiile plantate sau rezervate circulaţiei.
11528.    Intrepid – Care nu dă înapoi în faţa greutăţilor, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneţ, cutezător.
11529.    Intrepiditate – Însuşirea celui intrepid; curaj, cutezanţă, îndrăzneală.
11530.    Intriga – A deştepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri; a face sau a băga intrigi; a unelti, a complota.
11531.    Intrigant – Persoană care face sau bagă intrigi.
11532.    Intrigat – Care este nerăbdător să afle sau să ştie ceva care îl îngrijorează, faţă de care are suspiciuni.
11533.    Intrigă – Acţiune (ascunsă) care foloseşte mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire; schemă generală de fapte şi de acţiuni care reprezintă subiectul unor opere literare, reportaje, etc.
11534.    Intrinsec – Care constituie partea lăuntrică, proprie şi esenţială a unui lucru; care există prin sine însuşi (independent de relaţiile sale cu alt lucru).
11535.    Introduce – A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî; a include, a adăuga, a îngloba; a intra undeva (cu forţa sau pe furiş); a face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie primită într-o organizaţie, într-o asociaţie etc.; a ajuta pe cineva să se iniţieze într-un domeniu de activitate; a pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică, etc.).
11536.    Introducere – Acţiunea de a (se) introduce şi rezultatul ei; băgare, vârâre; includere, inserare, înglobare; punere în practică; instituire; capitol al unei lucrări sau parte de la începutul ei, în care se prezintă, în linii generale, intenţiile acesteia, elementele sau noţiunile fundamentale necesare înţelegeri ei; partea de la început a unei compoziţii (artistice), a unei scrisori, etc.; lucrare ştiinţifică în care se expun noţiunile generale, elementare sau pregătitoare ale unui domeniu de cunoştinţe.
11537.    Introducere la bursă – Prima cotare a unui titlu la bursă.
11538.    Introducere pe piaţă – Punerea la dispoziţia părţilor terţe, cu titlu oneros sau gratuit (Directiva 2001/ 18/ CE).
Acţiunea de a face disponibile, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, produse noi în vederea vânzării sau utilizării (OMLPTL 211/ 2003).
Înseamnă deţinerea produselor alimentare sau a furajelor în scopul comercializării, inclusiv oferirea acestora spre vânzare sau orice altă formă de transfer, cu titlu gratuit sau oneros, precum şi vânzarea, distribuţia şi alte forme de transfer ca atare (Reg. CE 1829/ 2003).
Punerea la dispoziţie pentru prima dată pe piaţa românească a unui anumit produs în vederea distribuţiei şi/ sau utilizării sale, indiferent că are loc în schimbul unei plăţi sau cu titlu gratuit; nu se consideră a fi introduse pe piaţă articolele pirotehnice de divertisment, care sunt produse de un producător pentru uz propriu şi care sunt utilizate pe proprietatea sa cu aprobarea autorităţilor competente, potrivit legii (H.G. 612/ 2010).
11539.    Introductiv – Care serveşte ca introducere, de (la) început.
11540.    Introdus – Care are relaţii cu multă lume; care cunoaşte bine şi amănunţit o problemă.
11541.    Introspectiv – Care se foloseşte de introspecţie, bazat pe introspecţie, care ţine de introspecţie, care se referă la introspecţie.
11542.    Introspecţie – Observare a fenomenelor propriei trăiri psihice; autoobservare; studiu psihologic bazat pe această metodă.
11543.    Introvertit – Care este concentrat sau obsedat de propria sa lume interioară, neglijând-o pe cea exterioară.
11544.    Intrus – Persoană care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun.
11545.    Intruziune – Faptul de a (se) introduce fără drept într-o societate, într-o funcţie, etc.; proces de pătrundere şi de solidificare a magmei în crăpăturile scoarţei terestre de roci formate în urma acestui proces.
11546.    Intruziv – Care s-a format prin intruziune.
11547.    Intui – A înţelege sau a sesiza ceva prin intuiţie; a pătrunde repede în esenţa problemelor, a fenomenelor, etc. pe baza unor cunoştinţe temeinice şi a experienţei anterior acumulate.
11548.    Intuire – Faptul de a intui.
11549.    Intuitiv – Care se bazează pe intuiţie, pe cunoaşterea nemijlocită a realităţii prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor.
11550.    Intuitu personae – “Luarea în considerare a persoanei”, încrederea deosebită în partenerul de afaceri la încheierea unui contract.
Element subiectiv care se concretizează în consideraţia pe care o are un contractant faţă de persoana celuilalt contractant şi care îndeplineşte un rol decisiv la încheierea anumitor contracte, iar în domeniul societăţilor comerciale constituie unul dintre criteriile de clasificare a acestora.
11551.    Intuiţie – Capacitatea conştiinţei de a descoperi, pe cale raţională (în mod spontan), esenţa, sensul unei probleme, al unui obiect; principiu didactic conform căruia procesul predării şi însuşirii cunoştinţelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor şi fenomenelor studiate; descoperire bruscă, neaşteptată a unui adevăr, a unei soluţii etc.; pătrundere instinctivă în esenţa obiectelor.
11552.    Inuman – Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman; care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; de proporţii monstruoase.
11553.    Inunda – A ieşi din matcă şi a se revărsa peste maluri; a acoperi o întindere de pământ (revărsându-se peste maluri); a se revărsa peste maluri; a acoperi o întindere de pământ (revărsându-se peste maluri); a se revărsa, a îneca, a potopi; a pătrunde în cantitate mare într-o sondă petrolieră, într-o mină, într-o locuinţă; a face să pătrundă o cantitate mare de apă într-un strat petrolier, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcământului; a umple, a acoperi din abundenţă; a năpădi, a uda, a copleşi.
11554.    Inundabil – Care poate fi inundat, care e supus inundării sau în pericol să fie inundat.
11555.    Inundare – Acţiunea de a inunda şi rezultatul ei; revărsare, înecare.
11556.    Inundat – Acoperit cu apă, sub apă.
11557.    Inundaţie – Faptul de a inunda; acoperire a unei porţiuni de uscat cu o mare cantitate de apă (provenită din revărsarea apelor, din ploi); cantitate mare din apa râurilor sau a fluviilor revărsată peste maluri, datorită creşterii debitului de apă în urma topirii bruşte a zăpezilor sau a abundenţei ploilor.
11558.    Inutil – Care nu este folositor, care nu este util, care nu serveşte la nimic, nefolositor, neutil; de prisos, zadarnic, fără folos, degeaba.
11559.    Inutile este testamentum in qou nemo heres instituitur – Este inutil testamentul în care nimeni nu este indicat drept moştenitor.
11560.    Inutilitate – Lipsă de utilitate; nefolosinţă, neutilitate, zădărnicie.
11561.    Inutilizabil – Care nu poate fi utilizat, folosit, întrebuinţat; de neîntrebuinţat, neutilizabil.
11562.    Invada – A intra prin violenţă (şi cu mari forţe) pe un teritoriu străin (pustiind, prădând); a cotropi; a pune stăpânire pe; a cuprinde, a copleşi; a apărea undeva şi masiv (producând mari pagube sau neajunsuri).
11563.    Invadare – Acţiunea de a invada şi rezultatul ei; cotropire, invazie.
11564.    Invadator – Persoană, armată, stat, etc. care invadează un teritoriu străin; năvălitor, cotropitor; investitor care încearcă să obţină controlul asupra unei firme terţe, urmărind restructurarea acesteia (raider).
11565.    Invalid – Nul; persoană care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod.
11566.    Invalida – A constata şi a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentantive sau împuternicirea delegaţilor la conferinţe sau la congrese interne sau internaţionale.
11567.    Invalidare – Acţiunea de a invalida şi rezultatul ei; anulare, infirmare.
11568.    Inventa – A crea, a născoci ceva nou care nu a mai existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică, a prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; a minţi.
11569.    Inventar – Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (şi descrise cantitativ şi valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituţie, într-un magazin, etc.; totalitatea acestor bunuri; lista exactă, amănunţită; înşirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.); înscris oficial în care se specifică, în mod individual, potrivit legii, bunurile unei persoane în caz de succesiune, gestiune etc.
11570.    Inventar viu – Totalitatea vitelor şi păsărilor dintr-o gospodărie.
11571.    Inventar mort – Totalitatea uneltelor, a maşinilor, a mijloacelor de transport aparţinând unei gospodării sau întreprinderi.
11572.    Inventare – Acţiunea de a inventa şi rezultatul ei; născocire, scornire.
11573.    Inventaria – A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar.
11574.    Inventariere – Acţiunea de a inventaria şi rezultatul ei.
11575.    Inventator – Persoană care a realizat o invenţie.
11576.    Inventiv – Care poate inventa, care are talentul de a inventa; ingenios, ager.
11577.    Inventivitate – Însuşirea de a fi inventiv; imaginaţie creatoare.
11578.    Invenţie – Creaţie ştiinţifică sau tehnică; rezolvarea tehnică, ştiinţifică a unei probleme din orice ramură a economiei, culturii etc. care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale, care nu a mai fost brevetată sau făcută publică în ţară sau străinătate şi reprezintă o nouă soluţie tehnică ce poate fi aplicată pentru rezolvarea unor probleme din economie, ştiinţă, ocrotirea sănătăţii, etc.; afirmaţie care susţine ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; minciună; căutarea şi alegerea ideilor şi argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor şi temelor corespunzătoare într-o creaţie artistică.
11579.    Invers – Care este, se face într-un sens opus direcţiei iniţiale sau fireşti, de la sfârşit către început; făcut pe dos, de-a-ndoaselea.
11580.    Inversa – A schimba ordinea iniţială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna.
11581.    Inversare – Acţiunea de a inversa şi rezultatul ei; inversiune.
11582.    Inversiune – Inversare; schimbare a ordinii obişnuite a anumitor cuvinte în frază (pentru a obţine efecte stilistice); aşezare a organelor într-o poziţie inversă faţă de cea normală.
11583.    Investi – A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiţie.
11584.    Investiga – A face investigaţi; a cerceta.
11585.    Investigare – Cercetare referitoare la soluţionarea unor aspecte care apar din aplicarea altor proceduri.
11586.    Investigator – Care face investigaţii, care cercetează.
11587.    Investigaţie – Cercetare, studiere minuţioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva.
11588.    Investire – Acţiunea de a investi şi rezultatul ei; recunoaşterea de către organul de judecată că este competent să judece cauza ce ia fost adusă spre soluţionare.
11589.    Investire cu formulă executorie – Aplicarea formulei executorii pe hotărârea definitivă a unui organ de jurisdicţie în vederea executării ei.
Formalitate procedurală constând în aplicarea formulei executorii de către organul de stat competent pe o hotărâre judecătorească, pe o hotărâre arbitrală sau pe un înscris (autentic), pe o cambie sau pe un bilet la ordin, sau pe un cec în vederea executării pe cale silită a titlului respectiv.
11590.    Investitor – Pe piaţa de capital este orice persoană fizică sau juridică care achiziţionează pe cont şi pe risc propriu sau deţine instrumente/ titluri financiare cu intenţia de a obţine profit din dividende sau dobânzi la instrumentele financiare respective sau la creşterea valorii de piaţă a acestora; ofertanţi de fonduri băneşti (investor).
11591.    Investitor calificat – Una din următoarele: a. entităţi autorizate să opereze pe pieţe financiare, precum instituţiile de credit, societăţile de servicii de investiţii financiare, alte instituţii financiare autorizate şi reglementate, societăţile de asigurări, organismele de plasament colectiv, societăţile de administrare a investiţiilor, fondurile de pensii, precum şi alte entităţi ce nu sunt autorizate ori reglementate şi al căror unic obiect de activitate este investiţia în valori mobiliare; b. autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţii de credit centrale, organisme internaţionale şi regionale, precum: Fondul Monetar Internaţional, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii sau alte organisme similare; c. entităţi legale care îndeplinesc două din următoarele trei criterii: 1. număr mediu de angajaţi pe perioada unui exerciţiu financiar mai mare de 250, 2. active totale în valoare mai mare de echivalentul sumei de 43 milioane euro, 3. cifra de afaceri anuală netă mai mare de echivalentul sumei de 50 milioane euro; d. anumite persoane fizice, subiect al recunoaşterii reciproce. CNVM poate decide să autorizeze persoane fizice rezidente în România, care solicită în mod expres să fie considerate ca investitori calificaţi, dacă aceste persoane îndeplinesc cel puţin două din următoarele criterii: 1. investitorul a efectuat tranzacţii de o mărime semnificativă pe o piaţă reglementată cu o frecvenţă medie de cel puţin 10 tranzacţii pe trimestru în ultimele patru trimestre calendaristice, 2. valoarea portofoliului de valori mobiliare al unui investitor depăşeşte 500 mii euro, 3. investitorul a lucrat sau lucrează în sectorul financiar cel puţin de un an, având o poziţie care necesită cunoştinţe privind investiţiile în valori mobiliare; e. anumite societăţi mici şi mijlocii, subiect al recunoaşterii reciproce. CNVM poate decide să autorizeze societăţi mici şi mijlocii cu sediul în România, care solicită expres să fie considerate investitori calificaţi (L 297/ 2004).
11592.    Investitor într-o asociere în participaţie – O parte a unei asocieri în participaţie şi nu are controlul comun asupra respectivei asocieri (IAS 31.3).
11593.    Investitor sofisticat – Acel investitor care are capacitatea de a evalua riscul investiţional şi resursele necesare.
11594.    Investitor strategic – Denumire generică dată acţionarului sau grupului de acţionari ce deţine o importantă cotă din capitalul social şi deci implicit din voturile în adunarea generală a acţionarilor unei societăţi, de natură să-i asigure participarea durabilă la gestionarea acelei firme.
11595.    Investitori instituţionali – Organizaţii care tranzacţionează mari volume de titluri financiare, cum sunt băncile, companii de asigurări, fondurile mutuale, fondurile de pensii, etc. (institutional investors); organisme care dispun de resurse importante, care procedează în mod regulat la investiţii şi care gestionează portofolii de mari dimensiuni (companii de asigurări, case de pensii, fonduri de plasament, bănci, etc.).
11596.    Investiţie – Utilizarea activelor pentru obţinerea de venituri în viitor (şi nu pentru consum curent), activ care se valorifică în timp; cumpărare de titluri financiare, respectiv plasament de fonduri băneşti în valori mobiliare (investiţie financiară) sau imobiliare (investment); formare de capital fix; plasare de capitaluri în obiective industriale, agricole, comerciale, etc. cu scopul obţinerii de profituri, constituirii de noi mijloace de producţie precum şi pentru formarea şi completarea stocurilor şi rezervelor; capitalul plasat; alocare a unei sume şi a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea şi modernizarea celor existente.
11597.    Investiţie brută de capital – Denumire generic dată investiţiilor totale făcute de o întreprindere, o administraţie, o familie într-o perioadă de timp determinată în detrimentul acumulării nete de capital, a economisirii unei părţi a venitului încasat de agenţii economici cât şi a fondului de amortizare constituit.
11598.    Investiţie brută în leasing – Este suma: a. plăţilor minime de leasing de primit de către locator aferente unui leasing financiar şi b. oricărei valori reziduale negarantate acumulate în contul locatorului (IAS 17.4).
11599.    Investiţie colectivă – Varietate de investiţie care se distinge prin aceea că este făcută de o administraţie care reprezintă un grup de persoane fizice sau juridice.
11600.    Investiţie compensată – Investiţia a cărei restituire este asigurată până la concurenţa plafonului de compensare.
11601.    Investiţie de înlocuire – Denumire generică dată investiţiilor făcute cu finalitatea menţinerii venitului preexistent şi conservarea potenţialului de producţie existent.
11602.    Investiţie de portofoliu – Plasarea economiilor băneşti ale unei persoane fizice sau juridice cu scopul obţinerii unui câştig maxim cu riscuri minime.
11603.    Investiţie directă – Investiţia de orice natură efectuată în scopul stabilirii sau menţinerii de legături economice durabile şi care se realizează prin următoarele modalităţi, luate în sensul lor cel mai larg: a) construirea sau extinderea unei sucursale ori a unei noi entităţi aparţinând integral persoanei care furnizează capitalul de dotare/ capitalul social ori achiziţionarea integrală a unei entităţi deja existente; b) participarea într-o entitate nouă sau într-una existentă, în scopul stabilirii ori menţinerii unei legături economice durabile; c) acordarea de credite şi împrumuturi pe termen mediu şi lung în scopul stabilirii şi menţinerii de legături economice durabile; d) reinvestirea profitului în scopul menţinerii unei legături economice durabile (Reg. BNR 1/ 2004).
11604.    Investiţie externă – Denumire generică dată operaţiunilor de plasare a mijloacelor financiare în activităţi economice pe termen lung în străinătate.
11605.    Investiţie externă de portofoliu – Varietate de investiţie externă concretizată în plasamente de fonduri în străinătate în achiziţionarea de valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit).
11606.    Investiţie externă directă – Varietate de investiţie externă concretizată în plasarea de fonduri într-un obiectiv economic nou creat care funcţionează în străinătate, în vederea obţinerii unui anumit grad de control asupra acestuia.
11607.    Investiţie imobiliară – Proprietate imobiliară (un teren sau o clădire – sau parte a unei clădiri – sau ambele) deţinută (de proprietar sau de locatar, în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă în scopul închirierii sau pentru creşterea valorii capitalului sau ambele, decât pentru: a. a fi utilizată în producţia sau furnizarea de bunuri sau servicii sau în scopuri administrative sau b. a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii (IAS 40.4).
Achiziţionarea de clădiri şi terenuri, construirea de clădiri, precum şi investiţiile prin care se dobândeşte un  drept de uz sau de uzufruct asupra unui imobil, precum şi un drept de servitute, în scop de câştig sau de folosinţă personală (Reg. BNR 1/ 2004).
11608.    Investiţie iniţială – O investiţie în imobilizări corporale şi/ sau necorporale legate de crearea de noi unităţi, extinderea unei unităţi existente, diversificarea producţiei unei unităţi prin realizarea de produse noi, suplimentare, schimbarea fundamentală a procesului de producţie al unei unităţi existente. Investiţiile pentru înlocuire nu sunt considerate investiţii iniţiale (Schema ajutor de stat 25.01.2010).
11609.    Investiţie netă – Prin investiţie netă într-o entitate străină se înţelege partea entităţii raportoare din activele nete ale acelei entităţi străine (OMFP 1752/ 2005).
11610.    Investiţie netă de capital – Denumire generică dată investiţiei făcută prin excelenţă în detrimentul acumulării şi al economisirii veniturilor încasate într-o perioada de timp considerată de referinţă.
11611.    Investiţie netă în leasing – Investiţia brută în leasing, actualizată la rata implicită de dobânda din contractul de leasing (IAS 17.4).
11612.    Investiţie netă într-o operaţiune în străinătate – Valoarea din interesele entităţii raportoare în activele nete ale acelei operaţiuni (IAS 21.8).
11613.    Investiţie străină – În sensul legii române, expresie ce desemnează în mod generic plasamente de capital străin în România prin: constituirea de societăţi comerciale, filiale sau sucursale cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau persoane juridice române; participarea la majorarea capitalului social al unei societăţi sau dobândirea de părţi sociale ori acţiuni la asemenea societăţi, precum şi de obligaţiuni sau alte efecte de comerţ; concesionarea, închirierea sau locaţia gestiunii unor activităţi economice, servicii publice, unităţi de producţie ale unor regii autonome sau societăţi comerciale; dobândirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile, a altor drepturi reale cu excepţia dreptului de proprietate asupra terenurilor; dobândirea de drepturi de proprietate industrială şi intelectuală; dobândirea de drepturi de creanţă sau alte drepturi referitoare la prestări cu valoare economică asociate unei investiţii; cumpărarea de spaţii de producţie sau alte clădiri, cu excepţia locuinţelor, altele decât cele auxiliare investiţiei, precum şi construirea lor; contractarea executării de lucrări de exploatare, exploatare şi împărţire a producţiei în domeniul resurselor naturale.
11614.    Investiţie străină directă – Proprietatea unui rezident străin asupra unor active, cu scopul de a controla folosirea acestor active.
11615.    Investiţii păstrate până la scadenţă – Activele financiare nederivate cu plăţi fixe sau determinabile şi scadenţa fixă pe care entitatea are intenţia pozitivă şi capacitatea de a le deţine până la scadenţă, altele decât: a. acelea pe care entitatea, la recunoaşterea iniţială, le desemnează ca fiind evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere; b. acelea pe care entitatea le desemnează ca fiind disponibile pentru vânzare, şi c. acelea care întrunesc definiţia împrumuturilor şi creanţelor. O entitate nu va putea clasifica nici un activ financiar ca fiind păstrat până la scadenţă dacă entitatea, în decursul anului financiar curent sau în decursul a doi ani financiari precedenţi, a vândut sau a reclasificat înainte de scadenţă mai mult decât o valoare nesemnificativă din investiţiile păstrate până la scadenţă (mai mult decât nesemnificativă în relaţie cu valoarea totală a investiţiilor păstrate până la scadenţă), cu excepţia vânzărilor sau reclasificărilor care: a. sunt atât de aproape de scadenţă sau de data de cumpărare a activului financiar (spre exemplu, mai puţin de trei luni înainte de scadenţă) încât variaţiile ratei dobânzii de piaţă nu ar avea efect semnificativ asupra valorii juste a activului financiar; b. au loc după ce entitatea a colectat cea mai mare parte din capitalul original al activului financiar prin plăţi sau plăţi anticipate sau programate sau c. sunt atribuibile unui eveniment izolat care nu poate fi controlat de către entitate, care este nerecurent şi care nu ar fi putut să fie anticipat de către entitate în mod rezonabil (IAS 39.9).
11616.    Investitor calificat – Este persoana sau grupul de persoane juridice sau fizice care pot fi încadrate în următoarele enunţuri: a. entităţi autorizate să opereze pe pieţe financiare, precum instituţiile de credit, societăţile de servicii de investiţii financiare, alte instituţii financiare autorizate şi reglementate, societăţile de asigurări, organismele de plasament colectiv, societăţile de administrare a investiţiilor, fondurile de pensii, precum şi alte entităţi ce nu sunt autorizate ori reglementate şi al căror unic obiect de activitate este investiţia în valori mobiliare; b. autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile de credit centrale, organisme internaţionale şi regionale cum ar fi Fondul monetar Internaţional, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii sau alte organisme similare; c. anumite persoane fizice subiect al recunoaşterii reciproce, C.N.V.M. poate decide să autorizez persoane fizice rezidente în România, care solicită în mod expres să fie considerate ca investitori calificaţi, dacă aceste persoane îndeplinesc cel puţin două din următoarele 3 criterii: 1. investitorul a efectuat tranzacţii de o mărime semnificativă pe o piaţă reglementată cu o frecvenţă medie de cel puţin 10 tranzacţii pe trimestru în ultimele 4 trimestre calendaristice, 2. valoarea portofoliului de valori mobiliare al unui investitor depăşeşte 500.000 euro, 3. investitorul a lucrat sau lucrează în sectorul financiar cel puţin de un an, având o poziţie care necesită cunoştinţe privind investiţiile în valori mobiliare d. entităţi legale care îndeplinesc 2 din următoarele 3 criterii: număr mediu de angajaţi pe perioada unui exerciţiu financiar mai mare de 250, 2. active totale în valoare mai mare de echivalentul sumei de 43 milioane euro, 3. cifra de afaceri anuală netă mai mare de echivalentul sumei de 50 milioane euro; e. anumite societăţi mici şi mijlocii, subiect al recunoaşterii reciproce C.N.V.M. poate decide să autorizez societăţi mici şi mijlocii cu sediul în România, care solicită în mod expres să fie considerate investitori calificaţi (L 297/ 2004).
11617.    Inveterat – Învechit în rele, în vicii; învechit, înrădăcinat.
11618.    Invidia – A fi stăpânit de invidie faţă de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reuşita, bunăstarea, calităţile altuia; a pizmui; a dori, a râvni, a pofti ceva ce aparţine altuia.
11619.    Invidie – Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau situaţia bună a altuia; pizmă.
11620.    Invidios – Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; om invidios.
11621.    Invincibil – Care nu poate fi învins; de nebiruit.
11622.    Invincibilitate – Calitatea de a fi invincibil.
11623.    Inviolabil – Care nu poate fi violat, încălcat, atins; care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau orice pedepsire.
11624.    Inviolabilitate – Calitatea de a fi inviolabil; ocrotirea specială de care se bucură, potrivit legii, persoanele, domiciliul şi corespondenţa acestora precum şi teritoriul naţional.
11625.    Invita – A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti; a soma.
11626.    Invitare – Acţiunea de a invita şi rezultatul ei.
11627.    Invitat – Persoană chemată, poftită să se prezinte undeva sau să participe la ceva.
11628.    Invitat culpam qui delictum praeterit – Fuga de greşeală te duce într-o greşeală şi mai mare.
11629.    Invitaţie – Faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire; document special tipărit, bilet sau scrisoare scurtă prin care cineva este invitat undeva.
11630.    Invitaţie de a cumpăra – Prezentarea comercială prin care se menţionează caracteristicile şi preţul produsului într-un mod corespunzător mijloacelor utilizate pentru aceasta şi care, prin urmare, permite consumatorului achiziţionarea de produse (L 363/ 2007).
11631.    Invizibil – Care nu se vede sau nu se poate vedea; (de) nevăzut; nevizibil; extrem de mic.
11632.    Invizibilitate – Starea, însuşirea a ceea ce este invizibil; nevizibilitate.
11633.    Invoca – A chema în ajutor (mai ales pe cineva superior, o divinitate, etc.); a cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susţinerea unei afirmaţii.
11634.    Invocare – Acţiunea de a invoca şi rezultatul ei.
11635.    Invocaţie – Faptul de a invoca; chemare în ajutor.
11636.    Involuntar – Care este făcut fără voie, neintenţionat.
11637.    Involuţie – Modificare regresivă a unui organ sau a unui organism; proces de transformare regresivă, de regres; proces fiziologic care constă în revenirea unui organ ce a suferit o mărire de volum la dimensiunile, poziţia şi consistenţa normale.
11638.    Invulnerabil – Care nu poate fi rănit; care nu poate fi atacat sau învinuit; de care nu te poţi atinge cu nimic, nevulnerabil.
11639.    Invulnerabilitate – Însuşirea, starea a ceea ce este invulnerabil; nevulnerabilitate.
11640.    Iolă – Ambarcaţie sportivă îngustă şi uşoară, cu o velă prinsă de un catarg, condusă de o singură persoană.
11641.    Ion – Atom, moleculă sau grupare de atomi care are un exces de sarcină electrică de un anumit semn.
11642.    Ioniza – A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea.
11643.    Ionizant – Care produce ionizarea.
11644.    Ionizare – Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni; tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor.
11645.    Ipocrit – Persoană care se arată altfel de cum este; om prefăcut, făţarnic; care trădează, care arată ipocrizie.
11646.    Ipocrizie – Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, făţărnicie, falsitate.
11647.    Ipoteca – A supune un bun imobil unei ipoteci.
11648.    Ipotecar – Creanţă, creditor care are drept de ipotecă, garantat printr-o ipotecă; privitor la o ipotecă.
11649.    Ipotecare – Acţiunea de a ipoteca şi rezultatul ei.
11650.    Ipotecat – Bun imobil grevat de o ipotecă.
11651.    Ipotecă – Cedare a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil cu scopul de a garanta ceva (de obicei credite bancare); drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanţie de la debitor, în cazul în care acesta nu îşi plăteşte în termen datoria; drept real accesoriu având ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane, fără deposedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul respectiv în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faţă de ceilalţi creditori din preţul acelui bun; document care atestă înscrierea unui drept de ipotecă imobiliară în registrul funciar (registrul de inscripţiuni-transcripţiuni).
11652.    Ipotecă aeronautică – Drept de ipotecă asupra unui avion constituit ca garanţie pentru o creanţă prin înscrierea în registrul aeronavelor.
11653.    Ipotecă convenţională – Expresie ce desemnează ipoteca creată prin convenţia părţilor cu respectarea formelor prevăzute de lege. Validitatea contractului de ipotecă este subordonată unor condiţii speciale de fond şi formă.
11654.    Ipotecă de prim rang – Creanţă garantată printr-o ipotecă imobiliară fără rang anterior. Băncile acordă în general un împrumut ipotecar de prim rang care acoperă 2/3 din valoarea imobilului.
11655.    Ipotecă de rang posterior – Ipotecă precedată de unul sau mai multe ranguri.
11656.    Ipotecă de rangul doi – Creanţă garantată printr-o ipotecă imobiliară de rang posterior care se adaugă la ipoteca de prim rang şi permite băncilor să acorde un împrumut care acoperă circa 65 – 80 % din valoarea imobilului. Această creanţă va trebui amortizată şi remunerată cu o dobândă mai mare cu 0,5 – 1 % decât cea percepută la ipoteca de prim rang.
11657.    Ipotecă generală – Punerea sub ipotecă a mai multor imobile pentru a garanta aceeaşi creanţă, fiecare imobil fiind grevat de valoarea integrală a creanţei. Acest act nu este posibil decât dacă imobilele respective aparţin aceleiaşi persoane sau la debitori solidari.
11658.    Ipotecă în bani – Ipoteca constituită pentru o sumă determinată care cuprinde valoarea creanţei, cheltuielile de urmărire, ca şi dobânzile pe ultimii 3 ani în cazul pronunţării falimentului.
11659.    Ipotecă legală – Expresie ce desemnează ipotecile constituite ex lege (ipoteci legale propriu-zise), ca şi ipotecile convenţionale a căror obligaţie de constituire rezultă din lege.
11660.    Ipotecă maximală – Ipoteca constituită pentru o creanţă nedeterminată. Spre deosebire de ipoteca în bani, în acest caz ipoteca nu garantează suma maximă înscrisă în registrul funciar.
11661.    Ipotecă navală – Drept de ipotecă asupra unui vapor constituit ca garanţie pentru o creanţă prin înscrierea în registrul naval.
11662.    Ipotetic – Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus, nesigur.
11663.    Ipoteză – Presupunere, enunţată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenţa fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce, presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiţiei, impresiei etc.; ansamblul proprietăţilor date într-o demonstraţie şi cu ajutorul cărora se obţin noi propoziţii.
11664.    Ipoteze actuariale – Pentru o entitate, sunt cele mai bune estimări imparţiale şi compatibile reciproc ale variabilelor demografice şi financiare ce vor determina costul final al acordării beneficiilor postangajare (IAS 19.2-73).
11665.    Iradia – A trimite, a împrăştia raze de lumină, de căldură, etc.; a (se) propaga; a (se) răspândi, a (se) împrăştia dintr-un punct central în toate părţile; a cădea pe suprafaţa unui corp (în cazul radiaţiilor).
11666.    Iradiant – Care iradiază.
11667.    Iradiaţie – Emisiune de raze de lumină, de căldură, etc. de către un corp; fascicul de raze luminoase sau calorice emise de un izvor.
11668.    Iradiere – Acţiunea de a iradia şi rezultatul ei; expunere a unui corp, a unui material etc. la acţiunea unui flux de fotoni sau de particule; expunere a organismului la acţiunea unor radiaţii electromagnetice, de obicei în scopuri terapeutice; expunere accidentală a organismului la radiaţiile substanţelor radioactive, urmată de tulburări organice; răspândire a unei excitaţii sau inhibiţii de la un centru nervos la altul.
11669.    Irascibil – Care se supăra, se înfurie uşor, iute la mânie; iritabil.
11670.    Irascibilitate – Caracterul, starea celui irascibil; iritabilitate; stare psihică particulară, manifestată prin reacţii intense, violente, agresive, ca răspuns la încordări psihice minime.
11671.    Iraţional – Care nu se conduce după gândire logică, care nu e raţional, care este fără judecată, neraţional; contrar raţiunii.
11672.    Ireal – Care nu există în realitate; nereal, fantastic, imaginar; care pare că nu este real (atât este de neobişnuit).
11673.    Irealitate – Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realităţii; nerealitate.
11674.    Irealizabil – Care nu se poate înfăptui, care nu se poate duce la îndeplinire; nerealizabil.
11675.    Ireconciliabil – Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil.
11676.    Irecuzabil – Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins.
11677.    Ireductibil – Care nu poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat.
11678.    Ireductibilitate – Însuşirea de a fi ireductibil.
11679.    Irefutabil – Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător.
11680.    Iregularitate – Lipsă de regularitate; neregularitate; faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă.
11681.    Iremediabil – Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac; cu desăvârşire, categoric, definitiv.
11682.    Ireparabil – Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil.
11683.    Ireproşabil – Căruia nu i se poate reproşa nimic; care este fără cusur, fără greşeli; desăvârşit, impecabil, perfect, nereproşabil; fără cusur, în mod desăvârşit.
11684.    Iresponsabil – Care este în situaţia de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile).
11685.    Iresponsabilitatea – Însuşirea de a fi iresponsabil; neresponsabilitate; reprezintă cauza care înlătură caracterul penal al faptei şi constă în incapacitatea unei persoane de a înţelege libertatea acţiunilor şi de a aprecia consecinţele faptei sale (art. 48 C.Pen.).
11686.    Ireverenţă – Lipsă de respect, necuviinţă; nereverenţă.
11687.    Ireverenţios – Care dovedeşte lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverenţios.
11688.    Ireversibil – Care nu se poate produce în sensul invers al fazelor sale de desfăşurare; nereversibil; ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea iniţială.
11689.    Ireversibilitate – Proprietate a unei transformări, a unui proces, etc. de a nu se putea produce în natură decât într-un singur sens; nereversibilitate.
11690.    Irevocabil – Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil.
11691.    Irezistibil – Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil.
11692.    Iriga – A aplica, a efectua lucrări de irigaţii pe un teren arabil; a circula într-un organism, într-un organ, într-un ţesut.
11693.    Irigabil – Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigaţiei.
11694.    Irigare – Acţiunea de a iriga şi rezultatul ei.
11695.    Irigator – Aparat cu care se fac clisme sau spălături interne.
11696.    Irigaţie – Ansamblu de lucrări de îmbunătăţiri funciare care asigură aprovizionarea dirijată cu apă a culturilor agricole în vederea sporirii productivităţii.
11697.    Irimic – Produs intermediar rezultat din măcinarea industrială a grâului, folosit ca făină furajeră.
11698.    Iris – Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului şi în mijlocul căruia se găseşte pupila; diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument.
11699.    Irita – A (se) enerva, a (se) necăji (în urma situaţiei create); a (se) produce o uşoară congestie sau o inflamaţie dureroasă; a (se) inflama.
11700.    Iritabil – Care se irită, care se supără uşor; irascibil, supărăcios.
11701.    Iritabilitate – Proprietatea de a se irita (uşor); starea celui iritabil; irascibilitate; proprietate generală a materiei vii de a acţiona la acţiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului.
11702.    Iritant – Care irită; care supără, care întărâtă; enervant; care produce iritaţii, inflamaţii.
11703.    Iritare – Acţiunea de a (se) irita şi rezultatul ei; enervare, iritaţie.
11704.    Iritat – Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; aţâţat, surescitat, enervat; care este inflamat, uşor congestionat.
11705.    Iritaţie – Stare de enervare, de surescitare nervoasă; congestie uşoară sau inflamaţie (dureroasă) a unui organ, a pielii, etc.
11706.    Iriza – A emite culori asemănătoare cu cele ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore.
11707.    Irizare – Acţiunea de a iriza şi rezultatul ei.
11708.    Irizat – Care luceşte, reflectând lumini multicolore.
11709.    Irizaţie – Coloraţie similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferenţă a luminii albe prin straturi transparente subţiri.
11710.    Irlandez – Persoană care face parte din populaţia de bază a Irlandei sau care este originară din Irlanda; care aparţine Irlandei sau populaţiei ei, privitor la Irlanda sau la populaţia ei.
11711.    Irochez – Persoană care face parte sau este originară dintr-o uniune de triburi indiene din nordul SUA şi din Canada; care aparţine irochezilor, privitor la irochezi.
11712.    Ironia sorţii – Joc neaşteptat al întâmplării, care pare dictat de o intenţie maliţioasă conştientă.
11713.    Ironic – Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conţine, care exprimă o ironie; înţepător.
11714.    Ironie – Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare.
11715.    Ironiza – A avea o atitudine ironică faţă de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla.
11716.    Ironizare – Acţiunea de a (se) ironiza şi rezultatul ei.
11717.    Iroseală – Faptul de a (se) irosi; risipă.
11718.    Irosi – A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod uşuratic; a (se) împrăştia în exces fără să se bage în seamă; a (se) pierde, a (se) risipi; a depune eforturi (mari şi ) inutile într-o anumită direcţie.
11719.    Irosire – Acţiunea de a (se) irosi; împrăştierea încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă şi inutilă).
11720.    Irupe – A ieşi la iveală sau a se manifesta dintr-o dată şi cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violenţă; a se revărsa, a deborda.
11721.    Irupere – Acţiunea de a irupe şi rezultatul ei.
11722.    Irupţie – Izbucnire violentă, apariţie neaşteptată şi bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire.
11723.    Isca – A se naşte, a lua fiinţă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neaşteptate, deodată); a face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neaşteptate); a născoci, a inventa.
11724.    Iscare – Acţiunea de a (se) isca şi rezultatul ei.
11725.    Iscăli – A(-şi) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanţe etc.; a(-şi) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica, etc.), a (se) semna.
11726.    Iscălire – Acţiunea de a (se) iscăli şi rezultatul ei.
11727.    Iscălit – Texte, documente, acte care poartă iscălitura (semnătura) autorului sau emitentului.
11728.    Iscălitură – Numele unei persoane scris de ea însăşi pe un act oficial, o scrisoare, o chitanţă etc. ( pentru a certifica); semnătură; felul cum iscăleşte cineva.
11729.    Ischemie – Întrerupere a circulaţiei sangvine într-un ţesut sau organ, datorită unui spasm arterial sau astupării unui vas.
11730.    Iscoadă – Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obţină informaţii în interesul cuiva; militar trimis în recunoaştere; spion.
11731.    Iscodeală – Acţiunea de a iscodi; născocire, invenţie, scornitură.
11732.    Iscodi – A cerceta ceva sau pe cineva cu de-amănuntul (şi în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul, etc.; a spiona; a pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, pentru a afla un secret etc.; a născoci, a inventa un lucru; a scorni, a plăsmui.
11733.    Iscodire – Acţiunea de a (se) iscodi şi rezultatul ei.
11734.    Iscoditor – Care caută şi pătrunde cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează; bănuitor; care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva; care inventează, născocitor.
11735.    Iscoditură – Lucru iscodit; invenţie, scornitură; minciună.
11736.    Iscusi – A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteţ; a (se) face mai fin, mai rafinat.
11737.    Iscusinţă – Îndemânare, dibăcie, ingeniozitate, pricepere.
11738.    Iscusit – Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învăţat; făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă.
11739.    Islam – Cult religios întemeiat în sec. 7 de Mahomed; mahomedanism, islamism; totalitatea mahomedanilor; totalitatea ţărilor sau popoarelor de religie mahomedană.
11740.    Islamic – Care aparţine islamului, privitor la islam.
11741.    Islandez – Persoană care face parte din populaţia de bază a Islandei sau care este originară din Islanda; care aparţine Islandei sau populaţiei ei, privitor la Islanda sau la populaţia ei.
11742.    Ispaşă – Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren (cultivat) străin; constatarea la faţa locului a acestor stricăciuni.
11743.    Ispăşi – A suferi din cauza unei greşeli, a o răscumpăra prin suferinţă; a executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia; a cerceta şi a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia; a mântui.
11744.    Ispăşire – Acţiunea de a ispăşi şi rezultatul ei; expiere, ispăşenie.
11745.    Ispăşitor – Care ispăşeşte (o vină, o greşeală); care contribuie la iertarea păcatelor cuiva.
11746.    Ispită – Ceea ce exercită o mare forţă de atracţie; îndemn (spre rău), ademenire, tentaţie, seducţie; păcat; încercare, probă la care este supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credinţa etc.; cercetare, examinare, studiu; experienţă.
11747.    Ispiti – A atrage (spre rău), a ademeni, a tenta, a momi; a se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greşi; a pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva; a cerceta, a examina; a descoase; a constata; a descoperi, a afla.
11748.    Ispitire – Acţiunea de a ispiti şi rezultatul ei; ademenire, tentaţie, seducere; punere la încercare, la probă; încercarea prin care trece cineva; demers, intervenţie; încercare, sforţare.
11749.    Ispitit – Ademenit, sedus, tentat; încercat, experimentat.
11750.    Ispititor – Care ispiteşte; ademenitor, tentant; fermecător; care cercetează, iscodeşte.
11751.    Ispravă – Faptă, treabă, acţiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; aventură; poznă, năzdrăvănie; rezultat bun obţinut în urma unor eforturi; succes, reuşită, izbândă.
11752.    Isprăvi – A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza; a face să se prăpădească, să dispară.
11753.    Isprăvire – Acţiunea de a (se) isprăvi şi rezultatul ei.
11754.    Isprăvit – Faptul de a (se) isprăvi; sfârşit.
11755.    Issuer – Emitent (al unui titlu de valoare).
11756.    Isteţ – Ager (la minte), deştept, iscusit, priceput; vioi, sprinten.
11757.    Isteţime – Agerime (de minte), iscusinţă, pricepere, vioiciune, ingeniozitate.
11758.    Istm – Fâşie îngustă de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent şi care separă două mări sau două golfuri.
11759.    Istoric – Care aparţine istoriei, privitor la istorie, istoricesc; care are o importanţă deosebită (în dezvoltarea societăţii); care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria; care se schimbă în cursul timpului; care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real; care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică; specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; expunere amplă a unui fapt, a unui eveniment etc. în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfăşurării faptelor etc.
11760.    Istoriceşte – Din punct de vedere istoric, în mod cronologic.
11761.    Istorie – Proces obiectiv de dezvoltare a fenomenelor naturii şi societăţii; ştiinţă care studiază dezvoltarea complexă a societăţii, a unui popor etc.; scriere conţinând evenimente şi fapte care se încadrează în această ştiinţă; ştiinţă care studiază dezvoltarea şi schimbările succesive într-un anumit domeniu; lucrare ce tratează probleme din aceste domenii; povestire, naraţiune, poveste; întâmplare, păţanie; poznă, încurcătură.
11762.    Istorioară – Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii.
11763.    Istoriograf – Persoană însărcinată, în trecut, în mod oficial, să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.
11764.    Istoriografie – Ştiinţă auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul evoluţiei concepţiilor istorice şi al operelor istorice; totalitatea scrierilor istorice (dintr-o ţară, dintr-o anumită perioadă de timp, cu privire la o anumită problemă etc.).
11765.    Istorisi – A povesti, a expune, a nara.
11766.    Istorisire – Acţiunea de a istorisi şi rezultatul ei; povestire; creaţie literară în care se istoriseşte ceva.
11767.    Istov – Sfârşit, capăt.
11768.    Istoveală – Faptul de a (se) istovi; sleire a puterilor, stare de epuizare fizică.
11769.    Istovi – A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos, etc.); a sfârşi, a termina, a epuiza.
11770.    Istovire – Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare.
11771.    Istovit – Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt.
11772.    Istovitor – Care istoveşte; epuizant, extenuat.
11773.    Istroromân – Persoană care face parte din populaţia de limbă română ce trăieşte în peninsula Istria; care aparţine istroromânilor; privitor la istroromâni.
11774.    Italian – Persoană care face parte din populaţia de bază a Italiei sau este originară din Italia; care aparţine Italiei sau populaţiei ei, privitor la Italia sau la populaţia ei; italienesc.
11775.    Italic – Care aparţine Italiei antice, privitor la Italia antică; cursiv.
11776.    Iterativ – Care exprimă o acţiune repetată; frecventativ.
11777.    Iteraţie – Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului în etapa precedentă.
11778.    Itinerant – Care se deplasează din loc în loc pentru a desfăşura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesiune.
11779.    Itinerar – Drum pe care se desfăşoară o călătorie, cu indicarea localităţilor parcurse; indicator care cuprinde staţiile şi orele de plecare şi de sosire ale unui vehicul pe un parcurs.
11780.    Iţă – Dispozitiv la războiul de ţesut, format dintr-o ramă dreptunghiulară pe care sunt fixate sârme sau sfori paralele, prin ochiurile cărora trec firele de urzeală pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv,
11781.    Iţi – A se ivi numai cu capul, a arăta puţin, pentru un moment sau pe furiş; a se uita la ceva pe furiş sau în fugă, a arunca o privire fugară şi curioasă.
11782.    Iubi – A fi îndrăgostit, a simţi o mare afecţiune pentru o persoană de sex opus (în general); a avea relaţii sexuale cu o persoană de sex opus (în general); a ţine extrem de mult la cineva sau la ceva.
11783.    Iubire – Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus (în general); relaţii de dragoste; amor; sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva.
11784.    Iubit – Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubeşte; drag; persoană care este în relaţii de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguţ.
11785.    Iubitor – Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste.
11786.    Iudaic – Care aparţine Iudeii sau populaţiei ei, privitor la Iudeea sau la populaţia ei.
11787.    Iudă – Om trădător, om făţarnic, prefăcut.
11788.    Iudeu – Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Iudeii sau era originară din Iudeea; evreu.
11789.    Iudex damnaturubi nocens absolvitur – Când este achitat un vinovat este condamnat un judecător.
11790.    Iudex iudicat secundum alegata et probata – Judecătorul judecă pe baza celor afirmate şi probate în faţa sa; expresie latină exprimând cerinţa ca soluţia dată de judecător să se fundamenteze pe cele afirmate şi dovedite în faţa lui de către părţile litigante.
11791.    Iudex non debet lege clementior esse – Judecătorul nu trebuie să fie mai milostiv decât legea.
11792.    Iudicata res pro veritate accipitur – Cauza judecată este considerată ca fiind acceptată.
11793.    Iuft – Piele groasă de bovine tăbăcită vegetal cu coajă de stejar şi de mesteacăn şi impermeabilizată cu ulei de mesteacăn, întrebuinţată pentru feţe de încălţăminte.
11794.    Iugoslav – Persoană care face parte din una din populaţiile de bază ale Iugoslaviei sau care este originară din Iugoslavia; care aparţine Iugoslaviei sau populaţiei ei, privitor la Iugoslavia sau la populaţia ei.
11795.    Iulie – A şaptea lună a anului; luna lui cuptor.
11796.    Iunie – A şasea lună a anului; cireşar.
11797.    Iura lingua, mentem iniuratam gero – Am jurat cu limba, dar gândul mi-l păstrez în afara jurământului.
11798.    Iura novit curia – Instanţa cunoaşte dreptul; expresie latină ce descrie prezumţia că instanţa de judecată cunoaşte legile, fiind obligată să le cunoască.
11799.    Iureş – Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană.
11800.    Iuris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere – Principiile dreptului sunt următoarele: să trăieşti cinstit, să nu dăunezi altuia, să dai fiecăruia ceea ce i se cuvine.
11801.    Iurtă – Locuinţă demontabilă, specifică pentru populaţiile nomade mongole sau turcice, de formă conică (la mongoli) sau semisferică (la turci), alcătuită dintr-un schelet de zăbrele de lemn în formă de cerc, acoperit de pâslă.
11802.    Ius devastatur, violentia dum dominatur – Dreptul este încălcat în picioare atunci când stăpâneşte violenţa.
11803.    Ius este ars boni et aequi – Dreptul este arta binelui şi a dreptăţii.
11804.    Ius naturale este quod natura omnia animalia docuit – Dreptul natural este acela pe care toate vieţuitoarele l-au învăţat de la natură.
11805.    Ius utendi et abutendi – Dreptul de a uza şi de a abuza.
11806.    Iustitia fundmentum regnorum – Justiţia este temelia împărăţiilor.
11807.    Iustitia suum cuique tribuit – Justiţia atribuie fiecăruia ce este al său.
11808.    Iustus prior este accusator sui – Cel drept îşi este primul acuzator.
11809.    Iută – Plantă anuală cu tulpina înaltă până la 3 metri şi groasă de 1 – 2 cm, cu frunze galbene, ovale, cultivată în regiunile tropicale pentru fibrele textile extrase din tulpină; fibră textilă obţinută din tulpina iutei întrebuinţată la fabricarea pânzei de sac, a covoarelor etc.
11810.    Iute – Care acţionează sau reacţionează repede, prompt; care se produce repede, prompt; care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid; în grabă, repede, imediat, îndată; care se produce cu tărie, cu forţă; care se enervează, se supără, se mânie uşor; irascibil, violent; care are gust înţepător, care produce o senzaţie gustativă usturătoare; picant; care produce o senzaţie olfactivă înţepătoare şi neplăcută.
11811.    Iuţeală – Caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mişcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune; gust înţepător, pişcător, picant; mânie, violenţă.
11812.    Iuţi – A face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge, etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi; a deveni mai tare, mai intens; a se enerva, a se supăra, a se mânia uşor; a da sau a căpăta un gust înţepător, usturător, picant.
11813.    Iuţire – Acţiunea de a (se) iuţi şi rezultatul ei.
11814.    Iuţit – Grăbit, repede; usturător, picant, pişcător, înţepător.
11815.    Ivi – A se arăta, a apărea (dintr-o dată, pe neaşteptate), a ieşi la iveală, a se descoperi.
11816.    Ivire – Faptul de a se ivi; apariţie, iveală.
11817.    Ivoriu – Fildeş, dentină.
11818.    Iz – Miros deosebit, specific, aromă particulară.
11819.    Izbă – Căsuţă (de lemn) specifică unor sate ruseşti.
11820.    Izbăvi – A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui.
11821.    Izbăvire – Acţiunea de a (se) izbăvi şi rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire.
11822.    Izbăvit – Scăpat, salvat; mântuit.
11823.    Izbăvitor – Persoană care izbăveşte; salvator, mântuitor; care izbăveşte, vindecă.
11824.    Izbelişte – La voia întâmplării, părăsit de toţi, fără supraveghere.
11825.    Izbi – A (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violenţă; a (se) trânti; a (se) arunca cu putere; a (se) azvârli; a cădea cu putere, a lovi drept în faţă, în ochi; a impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi.
11826.    Izbire – Acţiunea de a (se) izbi şi rezultatul ei; lovire.
11827.    Izbitor – Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor.
11828.    Izbitură – Lovitură puternică; semn rămas în urma unei lovituri; contuzie.
11829.    Izbândă – Victorie, biruinţă (în luptă); reuşită, succes (într-o acţiune).
11830.    Izbândi – A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa; a reuşi într-o acţiune, a izbuti să realizeze ceva; a duce la îndeplinire; a realiza, a împlini.
11831.    Izbucni – A se manifesta brusc şi cu putere; a se arăta deodată; a ţâşni; a se porni deodată cu intensitate, a se auzi deodată.
11832.    Izbucnire – Acţiunea de a izbucni şi rezultatul ei; dezlănţuire.
11833.    Izbuti – A duce ceva la bun sfârşit; a reuşi, a izbândi.
11834.    Izbutire – Acţiune de izbuti şi rezultatul ei; succes, reuşită, izbândă.
11835.    Izbutit – Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reuşit.
11836.    Izgoni – A sili pe cineva să plece: a da afară; a alunga, a goni.
11837.    Izgonire – Acţiunea de a izgoni şi rezultatul ei; alungare.
11838.    Izlaz – Loc sau câmp neprelucrat, pe care creşte iarba, folosit ca păşune; imaş, păşune.
11839.    Izmană – Obiect de lenjerie bărbătească, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili.
11840.    Izmă – Plantă perenă din familia labiatelor, cu frunze peţiolate şi florile roşii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă.
11841.    Izmeneală – Purtare, atitudine afectată, lipsită de seriozitate, pretenţioasă; fandoseală, sclifoseală; strâmbătură, grimasă.
11842.    Izmeni – A se purta fără naturaleţe, cu mofturi; a se fandosi; a se uita urât, a se strâmba (la cineva) a se schimonosi, a face mutre.
11843.    Izmenit – Afectat, fandosit, mofturos.
11844.    Izobar – Care are loc la o presiune constantă ; fiecare dintre atomii care au aceeaşi masă atomică, dar care diferă prin numărul atomic şi se găsesc în poziţii diferite ale tabloului periodic al elementelor.
11845.    Izobară – Linie care uneşte pe o hartă, pe o diagramă etc. punctele de aceeaşi presiune.
11846.    Izobată – Linie care uneşte pe o hartă punctele cu aceeaşi adâncime faţă de o suprafaţă de referinţă (lac, mare, ocean).
11847.    Izoclină – Linie care uneşte pe o hartă punctele care au aceeaşi înclinaţie magnetică.
11848.    Izocor – Care are loc la un volum constant; curbă care uneşte pe o diagramă punctele cu acelaşi volum.
11849.    Izocron – Care are durată egală.
11850.    Izodinamic – Care are aceeaşi componentă orizontală a câmpului magnetic; linie care trece prin punctele de egală intensitate a componentei orizontale a câmpului magnetic pământesc.
11851.    Izoedric – Care are toate feţele egale.
11852.    Izogamie – Formă primitivă de înmulţire sexuată, în care cei doi gameţi care participă la fecundare sunt asemănători din punct de vedere morfologic.
11853.    Izoglucoză – Înseamnă produsul obţinut din glucoză sau din polimerii acesteia, cu conţinut în greutate, în stare uscată, de cel puţin 10% fructoză (Reg. CEE 1234/ 2007).
11854.    Izogon – Care are (două) unghiuri egale.
11855.    Izohietă – Linie care uneşte pe hărţile climatice, punctele cu aceeaşi cantitate de precipitaţii căzute într-o anumită perioadă de timp.
11856.    Izola – A despărţi cu totul; a separa unul de altul; a despărţi un bolnav contagios de oamenii sănătoşi pentru a evita contagiunea; a împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de un alt corp conducător de electricitate; a se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alţii; a se retrage, a se închista.
11857.    Izolant – Care izolează, care are proprietatea de a izola.
11858.    Izolare – Acţiunea de a (se) izola şi rezultatul ei; despărţire, separare; măsură cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane.
11859.    Izolat – Separat; îndepărtat, retras; situat la distanţă (unul de altul); răzleţ; care constituie o excepţie.
11860.    Izolator – Care izolează; corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material, care serveşte la izolare.
11861.    Izolaţie – Faptul de a izola; strat de material izolant aşezat între două medii sau între două sisteme fizice.
11862.    Izolaţionism – Politică dusă de o ţară care se izolează de ţările vecine.
11863.    Izolaţionist – Partizan al izolaţionismului.
11864.    Izomer – Care prezintă izomerie.
11865.    Izomerie – Proprietate a unor substanţe cu aceeaşi compoziţie chimică de a avea însuşiri diferite, datorită modului diferit de aşezare a atomilor în moleculă.
11866.    Izomeriza – A se transforma într-un izomer în urma unei reacţii sau prin acţiunea unui agent fizic.
11867.    Izomerizare – Acţiunea de a se izomeriza şi rezultatul ei.
11868.    Izometric – (Cristale) De mărime egală.
11869.    Izomorf – Care prezintă izomorfism; (cristale) asemănător ca formă.
11870.    Izomorfism – Relaţie, corespondenţă între două obiecte, fenomene, etc. care au aceeaşi structură; identitate de structură; proprietate a substanţelor cu compoziţie chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceeaşi formă structurală cristalografică; izomorfie; termen întrebuinţat de lingvişti structuralişti pentru a defini paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt, propoziţie sau frază.
11871.    Izopod – Ordin de crustacee care au un segment toracic unit cu capul şi şapte segmente toracice libere, fiecare cu câte o pereche de picioare identic conformate; animal care face parte din acest ordin.
11872.    Izopren – Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obţine cauciucul.
11873.    Izoterm – Care se produce la temperatură constantă.
11874.    Izotermă – Linie care uneşte pe o hartă geografică punctele terestre cu aceeaşi temperatură medie a aerului, a apei sau a solului într-o anumită perioadă; curbă care uneşte pe o diagramă, punctele cu aceeaşi temperatură a unui proces fizico-chimic; încăpere în care se menţine o temperatură constantă utilizată pentru transportul şi/ sau depozitare de materiale care solicită un anumit regim termic.
11875.    Izotipie – Proprietate a unor substanţe chimice de a cristaliza în aceleaşi forme, fără a forma cristale mixte.
11876.    Izotop – Atom, nucleu atomic care are acelaşi număr de ordine ca şi alt atom sau nucleu atomic, dar care diferă de acesta prin masa atomică.
11877.    Izotrop – Care are proprietăţi independente de direcţia în spaţiu; care are pe toate direcţiile aceleaşi proprietăţi mecanice.
11878.    Izotropie – Proprietate a unui corp de a fi izotrop.
11879.    Izvor – Apă subterană care iese sau ţâşneşte la suprafaţa pământului; loc de unde izvorăşte la suprafaţa pământului un izvor, o apă curgătoare; începutul unui râu; obârşie; sursă de lumină, radiaţii sau de căldură; lucru din care provine ceva; origine a unui lucru, a ceva; cauză, sursă; document, text original.
11880.    Izvorî – A ieşi, a ţâşni din pământ; a-şi începe cursul, a-şi avea obârşia; a începe să curgă cu putere; a şiroi; a ieşi la iveală;  apărea dintr-o dată; a răsări; a lua naştere, a-şi avea sursa, obârşia; a rezulta, a proveni, a se trage.
11881.    Izvoarele dreptului – Noţiunea de izvor are mai multe sensuri: izvor material prin care se înţeleg condiţiile materiale, naturale de existenţă a societăţii care dau în ultimă analiză conţinutul şi esenţa dreptului şi izvor formal, adică formele specifice de exprimare a normelor juridice prin care se determină voinţa care a stat la baza adoptări lor.
11882.    Izvoarele dreptului civil – Expresie utilizată pentru a desemna formele de exteriorizare a conţinutului normelor juridice civile. Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului. În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu exista asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului. În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplica numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea. Numai uzanţele conforme ordinii publice şi bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept (L 287/ 2009 privind Codul Civil).
11883.    Izvor de obligaţii – Fapt sau act juridic care generează o obligaţie; expresie ce desemnează actele şi faptele juridice ce, potrivit legii, generează raporturi juridice obligaţionale.