Viramentul
este operaţiunea de plată/ transfer efectuată de către o bancă prin
care,
la ordinul clientului său şi în baza disponibilului existent
în contul
acestuia, se va realiza transferul unei sume de bani din contul
clientului
respectiv în contul unui beneficiar desemnat de acesta, prin
debitarea
contului clientului şi creditarea contului beneficiarului.
La baza acestor operaţii stă moneda scripturală (banii de cont)
reprezentând
disponibilităţile băneşti aflate în conturile bancare, bani care
circula între aceste conturi prin intermediul operaţiunilor de
virament. Aceste
monede scripturale pot fi atât monede naţionale (în cazul
ţării noastre
lei) cât şi monede ale altor state (valuta sau devizele) fapt
care determină
o delimitare a banilor de cont şi un plasament al acestora în
conturi diferite:
conturi în lei şi conturi în valuta (devize).
Din acest motiv, în funcţie de moneda în care se realizează
viramentul,
se vor întâlni viramente în lei şi viramente în
valută.
O particularitate a viramentului este reprezentată de plasamentul
băncilor
care formează circuitul dintre ordonator şi beneficiar. Dacă viramentul
se realizează între bănci din acelaşi stat se poate vorbi despre
un virament
naţional (care poate fi între filialele, sucursalele aceleiaşi
bănci sau între bănci diferite care implică transfer de fonduri
între acestea) sau,
dacă se realizează între bănci plasate în state diferite,
se poate vorbi
despre un virament internaţional (care are acelaşi specific cu
deosebirea
ca implică un transfer internaţional al fondurilor).
Viramentele naţionale se realizează prin intermediul mijloacelor de
comunicare
interbancară, urmând proceduri stricte specifice structurii
bancare naţionale
dar şi particularităţilor operaţionale ale fiecărei bănci în
parte, modul
de realizare al acestora fiind clasic (pe o durată de 1 - 2 zile) sau
tip telex (virament realizat în ziua curentă înaintării
ordinului de plată,
etc. de către plătitor). Exista unele particularităţi atunci când
se foloseşte
plata în valută în special în ţările cu retenţie
valutară (cum a fost şi
cazul României) unde se urmează anumite proceduri specifice, de
cele mai
multe ori impuse de norme legislative naţionale sau de instrucţiuni
BNR.
Aceste proceduri afectează în special modul de realizare a
plăţilor în
valută deoarece există conturi în moneda naţională şi conturi
în valută,
urmărindu-se la efectuarea plăţii dacă există sau nu disponibilul
necesar şi, totodata, dacă este posibil ca banca să achiziţioneze
în baza disponibilităţilor în monedă naţională necesarul de
devize solicitat pentru efectuarea viramentului.
Cele mai multe viramente internaţionale se realizează în cazul
operaţiunilor
de comerţ exterior, când este necesară realizarea unei plăţi de
către importator (banca sa) şi efectuarea viramentului către exportator
(banca sa).
Tranferul fondurilor se realizează prin diferite metode având la
bază diverse
raţiuni care nu fac obiectul acestei prezentări. Trebuie reţinut doar
faptul
că viramentul propriu-zis se realizează de cele mai multe ori
înainte de
tranferul efectiv de fonduri, la baza stând acorduri bancare sau
naţionale
care dau girul de garanţie şi garantare al transferului de fonduri.
În
plus se poate aminti de faptul că, în dorinţa de a elimina
neajunsurile
modalităţilor clasice de transfer poştă, telex, etc. şi pentru a
răspunde
exigenţelor de rapiditate, confidenţialitate şi securitate impuse de
tranzacţiile
internaţionale s-a înfiinţat (mai 1973) societatea "SWIFT"
(Society for
Worldwide Interbank Financial Telecomunication) care este o reţea de
comunicare
interbancară internaţionala pe suport electronic.
SWIFT este conceput într-o manieră modulară şi cuprinde trei
niveluri de
funcţionare: 1. banca cu terminalul propriu, 2. cumulatorul naţional cu
rol de nod de concentrare a informaţiilor (la nivel naţional) şi 3.
centrul
de comutare reprezentat de un releu în sistem SWIFT care asigură
cuplarea
la reţea a ţărilor care sunt arondate. Există, la acest moment, 3
astfel
de centre de comutare:
- în SUA, avănd arondate ţări din America de Nord, America de Sud
şi
Extremul Orient;
- în Belgia (Bruxelles), având arondate ţări europene ca
Franţa, Italia,
Belgia, Spania, Danemarca precum şi Israel;
- în Olanda (Zoeterwonde) unde exista două comutatoare, unul
pentru
Germania, Austria, Elveţia, Ungaria şi altul pentru Marea Britanie,
Ţările
Scandinave, Olanda, Grecia, Portugalia, s.a.
Pentru realizarea de transferuri SWIFT, cumpărătorul (debitorul plăţii)
realizează operaţiile uzuale oricărei plăţi către un beneficiar. Rolul
principal în acest mod de transfer îl are banca care
lansează mesaje codificate în reţeaua interbancară
solicitând asemenea oricărui alt procedeu executarea
viramentului către banca benefiarului, realizarea viramentului fiind
efectuată în 20 de minute (procedura normală) sau 5 minute
(procedura de urgenţă).
(2001...2012 dorinm.ro)
Ultimul
update: 31.August 2012
...
...
...
...
O particularitate a viramentului este reprezentată de plasamentul
băncilor
care formează circuitul dintre ordonator şi beneficiar. Dacă viramentul
se realizează între bănci din acelaşi stat se poate vorbi despre
un virament
naţional (care poate fi între filialele, sucursalele aceleiaşi
bănci sau între bănci diferite care implică transfer de fonduri
între acestea) sau,
dacă se realizează între bănci plasate în state diferite,
se poate vorbi
despre un virament internaţional (care are acelaşi specific cu
deosebirea
ca implică un transfer internaţional al fondurilor).
