Alba Iulia - Din numeroase surse indirecte
(menţiuni
în izvoare scrise ulterioare) se atestă existenţa pe teritoriul
Alba Iulia şi împrejurimile lui imediate, a unor aşezări
preistorice datând din mileniul V î.Hr. - în partea
de nord a oraşului s-a descoperit o importantă aşezare neolitică
("Lumea nouă") cu
plasament temporal în perioada 5.000 - 1.900 î.Hr., care a
fost locuită de triburi de păstori şi agricultori. Descoperirile din
această perioadă aparţin aşa-numitei "Cultura Petreşti".
Aiud - Descoperirile arheologice din zonă au "raportat" două aşezări
distincte, una aparţinând culturii "Latene" şi alta celei de tip
"Hallstatt" descoperite în zona denumită "Tinoasa"/ "Cetăţuie".
Cugir - Descoperiri de aşezări din această perioadă în locurile
denumite "Ţara Vânturilor", "Piatra Pleşii", "Făgeţel"m
"Podereaua" şi "Chiciura".
Daia Română - Situl arheologic aparţinând culturii Lathene.
Gârbova - Numeroase pietre şlefuite din perioada 5.000 - 3.000
î.Hr. găsite în zona denumită "Sub Măceşi" atestănd
prezenţa unei aşezări importante.
Ocna Mureş - În zonă există mai multe aşezări neolitice (Grui, la
izvorul Văii Ciunga) aparţinând predominant culturii Hallstatt.
Roşia de Secaş - Urme ale unei aşezări aparţinând culturii
Coţofeni, în zona numită "La Cruce"/ "Calea Crucii", o aşezare
aparţinând culturii Petreşti la intrarea în Păuca şi o
aşezare aparţinând culturii Hallstatt în punctul numit "La
Moldă".
Sebeş - În situl arheologic de la "Podul Pripocului" a fost
descoperită o aşezare neolitică cu elemente predominant
aparţinând culturii "Hallstatt".
Tărtăria (Săliştea) - 7.000-5.500 î.Hr., tăbliţele descoperite
în zonă conţin cea mai veche scriere din istoria umanităţii.
Epoca Bronzului
Alba Iulia - Epoca bronzului se "regăseşte" în numeroase puncte
ale oraşului
Alba Iulia ("La vii", "Platoul romanilor") unde au fost scoase la
lumină diverse obiecte ale epocii (perioada 1.700 - 1.000
î.Hr.). În această perioadă apar numeroase denumiri
zonale cu semnificaţia de alb, datorită reliefului calcaros abundent al
zonei.
Aiud - Continuitatea aşezărilor neolitice din zona "Tinoasa"/
"Cetăţuie" se remarcă prin existenţa unei aşezări datate în epoca
bronzului timpuriu aparţinând culturii "Coţofeni" şi una din
epoca bronzului aparţinând culturii "Wietenberg". Surprinzătoare
este şi prezenţa unei aşezări din eneolitic aparţinând culturii
"Tiszapolgar".
Blandiana - Aşezările de la "În vii" şi "Lunga Popii" aparţin de
perioada bronzului timpuriu ce ţin de cultura Hallstatt.
Cugir - Urme de comunităţi umane din această epocă descoperită în
locurile denumite "Pârâul Gugului", "Dealul Cetăţii" şi
"Ţara Vânturilor".
Gârbova - Continuitatea vechii
aşezări neolitice este confirmată
de numeroase descoperiri de obiecte din această perioadă.
Hopârta - În localitatea Şpălnaca a fost descoperit cel mai
mare depozit de bronzuri (1.200 kg) de pe teritoriul Româniai,
compus din unelte, arme, podoabe, etc.
Ocna Mureş - Zăcământul de sare este exploatat încă din
această perioadă, existând numeroase elemente arheologice,
aşezărea de la uioara de Jos.
Sebeş - În situl arheologic de la "Râpa Roşie" a fost
descoperită o aşezare cu elemente ce aparţin epocii bronzului timpuriu
ce ţin de cultura "Coţofeni" iar în situl arheologic de la "Podul
Pripocului" a fost descoperită o aşezare care include elemente
aparţinând culturii "Latene".
Teiuş - Aşezări (Căpud, "Sub Drum", etc.) care au fost dovedite
aparţinând acestei epoci, ţinând de culturile Nouă,
Hallstatt şi Coţofeni.
Zlatna - Aşezări aparţinând culturii Wietenberg şi Coţofeni
(aşezare denumită Bulbuci, în satul Galaţi).
Epoca Fierului
Abrud - Descoperirile arheologice poziţionează în perimetrul
acestei localităţi vechea aşezare dacică "Abruttus", componentă a
aşezărilor grupate în jurul exploatărilor aurifere (şi a unor
centre de prelucrare ale aurului) din zonă (actual Roşia Montană).
Alba Iulia - Vestigii
reprezentate de cetatea de pământ (fortificată cu valuri de
pământ şi şanturi, pe o suprafaţă de aprox. 30 ha) descoperită pe
înălţimile din stânga Mureşului, la Teleac (4 km NE de Alba
Iulia), datată pe la jumătatea mileniului I î.Hr.,
aparţinând unui centru tribal tracic ("precursor" sau reprezentat
de daci) de pe cursul mijlociu al Mureşului. Aici se vor pune bazele
puternicei aşezări dacice "Apoulon" cucerită, mai târziu, de
romani din cauza bogăţiei zonei în depozite de aur şi argint.
Aiud - Aşezare dacică secundară, în zona "Tinoasa"/ "Cetăţuie"
sub tutela centrului de la "Apoulon".
Baia de Arieş - Aşezare dacică care se ocupa aproape în
exclusivitate cu exploatarea nisipului aurifer şi a filoanelor de aur
şi argint existente în zonă.
Bistra - Urme de aşezări pe drumul ce uneşte principalele exploatări
aurifere din zona Alba.
Căpâlna - Cetatea dacică de la Căpâlna.
Cergău - Localitate dacică şi tezaur.
Cetatea de Baltă - Fortificaţie dacică de mare importanţă.
Cricău - Situl arheologic dacic "Piatra Craivii" şi cetatea dacică
"Apoulon".
Cugir - Fortificaţia dacică de pe "Dealul Cetăţii" (Cindeni) cu
destinaţie de a
proteja aşezarea comercială din această zonă.
Gârbova - Urme ale vetrei satului/ aşezării dacice din aecastă
zonă în locurile denumite "Pe Şes", "Pe Valea Reciului",
"Chipisa", "Coasta de Mijloc", "Coasta de Sus", "Sub Viile
Cărpinişului", la "Casa lui Onea Filip", "În Gura Purcelului",
etc.
Horea - Urme ale unei aşezări dacice având ca ocupaţie extracţia
de aur (în zona "Fericet", la poalele dealului lui Horea).
Ocoliş - Aşezare dacică de mare importanţă zonală în zona satului
Colţeşti.
Poşaga - Aşezare dacică având ca ocupaţie principală mineritul.
Roşia de Secas - Cetate de pământ de tipul celei de la Teleac pe
dealul Drăgăneasa.
Sebeş - Aşezare dacică de importanţă majoră, centru comercial al zonei.
Perioada romană
Abrud - Aşezarea romană "Colonia Auraria Maior", continuatoarea vechii
aşezări dacice "Abrutus" din această zonă, unde exista şi o mică
fortificaţie (în zona "Cetăţeaua") cu rol de observaţie şi
apărare a marelui centru aurifer din apropiere (Roşia Montană).
Aşezarea are şi elementele unei locaţii destinate mineritului, cimitir,
etc.
Alba Iulia - În perioada stăpânirii romane lângă
"Apoulon" se
întemeiază castrul roman "Apulum" (extensia militară a vechii
cetăţi dacice de la "Apoulon", sediul Legiunii XIII Gemina) şi
în jurul acestuia se întemeiază două oraşe cu numele
"Colonia Aurelia Apulensis" şi "Colonia Nova Apulensis". "Apulum"
devine unul din cele mai importante centre ale stăpânirii romane
de pe teritoriul Daciei (guvernanţa Daciei Superior şi apoi a Daciei
Apulensis) controlând teritoriile aurifere din zonă (în
special "Albumus Maior" - actuala Roşia Montană), inclusiv rutele de
transport. Din această perioadă s-au descoperit numeroase ruine ale
castrului, un templu roman al zeiţei răzbunării, urme ale drumului
roman, etc. (vezi placa de marmură "Secunda Rudis"
prezentată în dreapta).
Albac - Urme ale unei aşezări din perioada romană cu activităţi
în exploatarea aurului prin spălarea nisipurilor.
Aiud - Aşezarea romană "Brucla" ridicată în zona aşezării dacice
existente în această zonă, ridicată la rangul de "Pagus"
(circumscripţie teritorială urbană), denumită şi "Annia"/
"Ad-Anniam"/ "Aegidiopolis".
Baia de Arieş - În epoca romană aici se afla cel mai important
centru pentru spălarea nisipului aurifer de pe Valea Arieşului,
existând numeroase artefacte descoperite din acea perioadă.
Băcăinţi - Villa rustica de la Băcăinţi.
Bistra - Urmele unei aşezări poziţionate pe principalul drum
între exploatările de aur din zona alba, unde s-au descoperit şi
urme ale activităţilor de exploatare a nisipurilor aurifere.
Blaj - Urme ale unei aşezări romane în locul numit "Căstău".
Blandiana - Necropolă ce dovedeşte prezenţa unei aşezări romane.
Bucium - Castru roman şi aşezare având ca ocupaţie mineritul.
Câmpeni - Urme ale unei aşezări din perioada romană şi ale unor
activităţi legate de exploatarea aurului.
Cetatea de Baltă - Castrul roman de la Sântămărie.
Gârbova - Ruinele bazilicii romane şi ale lucrărilor de
fortificaţie realizate în această zonă de Legiunea XIII Gemina
din Apulum.
Ighiu - Castrul roman cu rol de apărare a exploatărilor aurifere din
defileul Ampoiului.
Ocna Mureş - Aşezare civilă romană cunoscută pentru exploatarea sării,
sub denumirea de "Salinae", apărată de castrul roman de la
Războieni-Cetate.
Ocoliş - Castrul roman de la Leta.
Partoş - 236 d.Hr., aşezarea primeşte denumirea de Chrysopolis ("Oraşul
bogat în aur").
Piatra Craivii - Apoulon îşi continuă existenţa de cetate,
fortificaţie, şi în perioada romană.
Rimetea - Castrul roman de la Colţeşti.
Roşia Montană - Cetatea "Alburnus Maior" de pe Dealul Cetăţii din satul
Roşia Montană are rolul de a proteja exploataţiile miniere (în
special bazate pe extracţia de aur şi argint). În 136 d.Hr.,
conform însemnărilor păstrate pe tăbliţele cerate descoperite
în această zonă, a fost înfiinţată prima bancă de pe
teritoriul României. De asemeni se atestă colonizarea masivă cu
populaţie illyiră, bine specializată în extracţia de aur din
nisipuri aurifere.
Sebeş - Centru comercial roman dezvoltat pe baza vechilor drumuri
dacice ale zonei, întărit prin intermediul castrului roman de la
Sebeş. Aşezările romane se află în punctul denumit "Ruzga"
(aşezarea principală) şi în punctul denumit "Podul Pricopului" (o
aşezare secundară), necropola romană fiind poziţionată în punctul
denumit "Lehmberg" sau "Dealul furcilor".
Stremţ - Castrul roman de la Stremţ.
Teiuş - Aşezarea romană de pe platoul Cetăţuia (incluzănd necropolele)
relevă continuitatea aşezării în perioada romană.
Zlatna - Aşezare romană de mare importanţă, declarată "municipium", cu
activităţi importante în domeniul extracţiei aurifere,
purtând numele de "Ampelum".
Dacia romană
Antichitatea târzie
(după retragerea romană) şi Evul mediu (1.500
d.Hr.)
Alba Iulia - După retragerea
romană (271
d.Hr.) până în jurul anilor 1.199 d.Hr. urmează perioada
voievodatelor, regiunea fiind denumită "Voievodatul de la Bălgrad".
"Bălgrad" este denumirea dată în acea perioadă localităţii
"Apulum" de către slavii care cuceriseră întreaga zonă.
Aiud - Centrul comunitar de la "Tinoasa"/ "Cetăţuie" îşi continuă
existenţa, fiind dezvăluite numeroase izvoare arheologice ce datează
din perioada denumită "Epoca migraţiilor" (secolele IV - VI)
reprezentate de cimitire scitice şi celtice.
Ocna Mureş - Aşezarea de la Grui, la izvorul Văii Ciunga, relavă
prezenţa continuă şi în perioada migraţiilor a exploatărilor de
sare din zonă.
Ocoliş - Fortificaţii de pământ (zona Ocolişel) aparţinând
structurilor militare ale voievodatului lui Gelu (Gelou). În 904
zona este cucerită prin înfrângerea lui Gelu de către
Tuhutum (conducătorul unuii trib maghiar dizident faţă de
stăpânirea lui Arpad, unul dintre membrii conciliului celor 7 -
hetumoger).
Alba Iulia - Până în perioada anilor 900
d.Hr. teritoriile au aparţinut
populaţiilor autohtone, organizate în voievodate/ ducate, după
care încep incursiunile tribului
maghiar Gyula şi apoi
stăpânirea maghiară. În anul 953 d.Hr. apare o menţiune a
unei căpetenii maghiare (Zsombor) care îşi schimbă numele
în Gyula - rang de maximă importanţă în perioada
păgână a maghiarimii - (latinizat "Iuliu") şi care atrage
denumirea cetăţii de pe Mureş cunoscută sub numele de "Alba lui Gyula"/
"Alba lui Iuliu"/ "Alba Iulia"/ "Gyulafehervar".
Alba Iulia - Începând
cu anul 1.000 d.Hr., în cadrul statului maghiar al regelui Ştefan
I, Alba Iulia devine o localitate de mare importanţă (prin
înfrângerea lui Gyula în 1.002 d.Hr. şi apoi prin
ocuparea
în anul 1.003 d.Hr. a "Bălgradului"), procesul de cucerire a
Transilvaniei producându-se spre sfârşitul secolului XII.
Alba Iulia - 1.111, anul în care este emis de regele Coloman al
Ungariei actul care menţionează primul conducător lail al
Transilvaniei, "Mercurius, Principes Ultransilvanus" cu capitala la
Bălgrad.
Gârbova - 1.096, prima atestare documentară a localităţii
în documentele episcopului romano-catolic Laurenţiu, care
confirmă importanţa militară a zonei locuite de români, slavi şi
pecenegi.
Sebeş - 1150, anul "de start" (atestat documentar) al "infuziei" de
saxoni şi franconi sub tutela regelui Ungariei, întemeindu-se
"Sebeşul Săsesc" pe teritoriile dacice (Lucrarea "Das alt und neue
Teutsche Dacia" a lui Johannes Troester din Nurnberg).
Aiud - Secolele XII - XII sunt marcate de creşterea influenţei germane
(saşi) în zonă, din considerente militare.
Baia de Arieş - Ca rezultat al infuziei masive de saşi încep să
se pună bazele unei noi aşezări având ca obiect exploatarea
filoanelor de aur şi argint existente în această zonă.
Alba Iulia - 1.177, anul atestării documentare a comitatului
Bălgradului (Alba).
Ocna Mureş - 1.203, prima atestare documentară a aşezării, cunoscută
sub denumirea de Uioara (ulterior "Marosujvar"/ "Miereschhall").
Aiud - 1.211, regele Andrei al II-lea al Ungariei solicită ajutorul
cavalerilor teutoni pentru controlul invaziilor cumane.
Abrud - 1215, anul primei atestări documentare a localităţii sub
denumirea de "Altenburg" ("Grossschlatten") sau "Abrudbanya".
Gârbova - 1.241, prima atestare documentară a cetăţii, cunoscută
sub numele de "Urwegen"/ "Szasz-Orbo", construită
de saşii chemaţi de regele Ungariei Geza I pentru a apăra graniţele
voievodatului.
Tărtăria - 1.241, prima atestare a localităţii sub numele ei actual
(nume dat datorită unei prezenţe îndelungate în zonă a unei
tabere tătare denumită "Totaria"/ "Tortar").
Alba Iulia - 1.241, anul unei masive invazii tătare care devastează
întregul teritoriu şi aduce mari distrugeri asupra aşezării.
Sebeş - 1.242, anul invaziei mongole care duce la distrugerea oraşului.
Sebeş - 1245, prima atestare a numelui germanic al localităţii -
"Malembach" (devenit "Millenbach"/ "Malemboch" care înseamnă
"râu care poartă mult pietriş"), atestată în anul 1.301 cu
numele de "Sebus".
Blaj - 1.252, prima atestare documentară referitoare la Blaj, teritoriu
având denumirea iniţială de "domeniul de la
întâlnirea Târnavelor", acesta fiind denumit în
continuare după numele noului proprietar (iniţial "Herbodi" şi,
ulterior, "Blassius"/ "Blasii"/ "Blaş" de la maghiarul "Balazsfalva"
sau "Satul lui Balasz").
Sâncel - 1.252, prima atestare documentară a localităţii care
aminteşte de o prezenţă mult mai veche a trei aşezări în această
zonă.
Teiuş - 1.290, prima atestare documentară a aşezării cunoscută sub
denumirea de "Villa spinarum", ulterior "Tovis"/ "Domen"/ "Spini", şi
ulterior "Tiuş", fiind un renumit târg de vite.
Alba Iulia - 1.291, anul în care Andrei al III-lea emite o
"diplomă" în urma căreia începe prigoane împotriva
cnezilor români şi "Bălgrad" îşi va schimba denumirea
în "Alba Transilvana", ulterior "Alba lui Gelu"/ "Iula"/ "Alba
lui Iula" (în jurul anului 1.299).
Aiud - 1.293, prima menţiune documentară a localităţii, sub numele de
"Angeten" sau "Anjet" (în limba germană cunoscut sub denumirea de
"Strassburg" sau "Strassburg am Mieresch"/ "Strassburg de Mureş"),
populaţia majoritară fiind alcătuită din saşi.
Blaj - În această perioadă denumirea germană a localităţii este
Blasendorf.
Cergău - 1.302, prima atestare documentară a localităţii cunoscută sub
numele de "Villa Chergued", ulterior de "Cserged"/ "Schergied".
Bucerdea Grânoasă - 1.303, prima atestare documentară ce
menţionează o localitate (cunoscută sub numele de "Buzasbocsard"/
"Botschard") care se ocupa cu producţia de cereale.
Ghirbom (sat aparţinător de Berghin) - 1.309, anul primei atestări a
localităţii, sub denumirea de "Pirum".
Săliştea - 1.310, prima atestare a localităţii, cunoscută sub denumirea
de Archisul Românesc.
Craiva (Piatra Craivii) - 1.313, prima atestare a aşezării şi cetăţii
feudale de la Piatra Craivii (cunoscută sub numele de "Boroskrako"/
"Krakau"), aflată în mâinile voievodului rebel Ladislau Kan
şi trecută în administrarea voievozilor Transilvaniei în
1.315.
Baia de Arieş - 1325, anul primei atestări documentare ale acestei
aşezări, prin instituirea unui privilegiu de exploatare concesionat
coloniştilor saşi existenţi în oraşul "Civitas Ovounberg".
Berghin - 1.332, anul primei atestări documentare a localităţii,
cunoscută sub numele de "Sacerdos de Bumi", ulterior "Berve"/
"Blatrit"/ "Blutroth".
Ştremţ - 1334, prima atestare documentară a localităţii, cunoscută sub
numele de "Diod"/ "Diodvaralja". Denumirea actuală provine de la
coloniştii sârbi ce au populat masiv zona în anii ce au
urmat.
Scărişoara - 1.345, prima referire la aecastă zonă, amintindu-se despre
voievodul local "de Tzopos" cu numele Ambrozie, care
stăpâneşte peste "Terra Tzopus" ("Ţara Moţilor").
Zlatna - 1.347, prima atestare documentară a localităţii, cunoscută sub
numele de Zlacna/ Zalatna, Kisbanya sau Târgul de aur,
meţionându-se şi activităţile miniere ale acesteia.
Poşaga - 1.365, anul primei atestări documentare, localitatea fiind
cunoscută cu numele de "Potshaga"/ "Also Podsaga".
Ocoliş - 1.408, anul primei atestări documentare a localităţii.
Abrud - 1427, anul în care aşezarea este promovată la rangul de
oraş ("civitas"), obţinând în 1491 statutul de oraş liber.
Aiud - 1.437, Marea Revoltă Medievală de la Bobâlna, moment
în care Aiudul este cucerit de răsculaţi şi care marchează
începutul maghiarizării forţate a zonei, oraşul căpătând
denumirea de "Enyed"/ "Aiud" (de la Sf. Egidiu).
Baia de Arieş - 1437, atestare documentară ce relevă numele localităţii
ca fiind "Offenbanya".
Bistra - 1.437, prima atestare documentară care menţionează statutul de
stat cnezial, sub conducerea cneazului Bezere.
Sebeş - 1.438, anul cuceririi oraşului de către turci.
Lunca (Poşaga) - 1.470, anul primei atestări documentare a acestei
localităţi cunoscută sub denumirea de "Wyalie", ulterior "Lunka".
Sebeş - 1485, anul în care Matiaş Corvinul determină oraşul să
devină o importantă aşezare întărită (cetate), Sebeşul Săsesc
devenind una dintre cele "Şapte Cetăţi" care au dat numele provinciei
de "Şapte Cetăţi" sau "Siebenburgen".
Cugir - 1.493, anul primei atestări documentare a localităţii,
cunoscută sub denumirea de "Villa Kudzur", ulterior "Kudzsir"/ "Kudsir".
Perioada modernă timpurie
(1.500 - 1.750)
Alba Iulia - 1526, (după bătălia de la Mohacs)
Transilvania devine tributară Porţii Otomane şi îşi
urmează istoria sub dinastia Bathory, apoi al altora (Habsburgii)
când Alba Iulia a fost denumită şi Karlsburg (după numele lui
Carol al VI-lea), inclusiv al lui Mihai Viteazul care intră în
Alba Iulia la 1 noiembrie 1599.
Alba Iulia - În anul 1542 (după bătălia de la
Buda din 1.541)
devine capitala "Principatului Autonom al Transilvaniei" (până
în
1690).
Câmpeni - 1.587, anul primei atestări documentare a localităţii
(care devine după anul 1.649, capitala domeniului montan de sus, cu
satele Bistra, Albac şi Vidra), acesta fiind denumit "Topanfalva" sau
"Topesdorf".
Gârbova - 1.599, cetatea este devastată de armata lui Mihai
Viteazul (după victoria de la Şelimbăr).
Gârbova - 1.625, anul în care a fost reconstruită cetatea.
Gârbova - 1.657 şi 1.661, cetatea este davastată de armatele
turceşti.
Alba Iulia - 1.658 (şi apoi 1.662) oştile turceşti şi tătare pradă şi
ard oraşul.
Vadu Moţilor - 1.699, anul primei atestări documentare a localităţii,
cunoscută sub numele de "Săcătura".
Gârbova - 1.703, cucerirea cetăţii în timpul revoltei
curuţilor (de către Francisc Rakoczy al II-lea, contra stăpânirii
austriece).
Aiud - 1.704, în timpul răscoalei lui Rakoczi (Războiul Curuţilor
1.703 - 1.711) împotriva imperiului Habsburgic, Aiudul este
incendiat. Anul 1.711 reprezintă momentul preluării complete a
controlului Transilvaniei (şi Ungariei) de către Habsburgi (austrieci).
Alba Iulia - 1.711, anul în care se atestă documentar existenţa
"Marelui Ducat al Transilvaniei"/ "Marele Principat al Transilvaniei"
compus din "Comitatul Târnava", Districtul Haţegului",
"Districtul Făgăraş", "Comitatul Alba", "Scaunul Sibiului", "Scaunul
Sighişoarei"/ "Schassburger Stuhl", "Scaunul Mediaşului"/ anterior
"Două Scaune", "Districtul Braşov"/ "Kronstader", "Scaunul Nocrich",
"Scaunul filial al Tălmaciului", "Scaunul Orăştiei", "Scaunul Rupea" şi
"Scaunul Secuiesc al Arieşului".
Aiud - 1.716, anul în care Aiud devine capitala comitatului "Alba
de Jos".
Albac - 1.733, prima atestare a localităţii cunoscută sub numele de
"Râul Mare" sau "Fehervolgy".
Horea - 1.733, prima atestare a localităţii cunoscută sub numele de
"Arada".
Blaj - 1737, anul în care Blajul capătă statutul de oraş devenind
"Centrul cultural al românilor uniţi" şi al "Şcolii ardelene",
oraşul fiind denumit din acest motiv şi "Mica Romă".
Alba Iulia - 1.738, anul finalizării fortificaţiilor oraşului.
Perioada modernă (1.750 -
prezent)
Alba Iulia - 1773, anul finalizării hărţii Iosefine a "Marelui
Principat al Transilvaniei".
Câmpeni - 1.784, anul în care porneşte marea răscoală a lui
Horea, Cloşca şi Crişan cu sediul în această localitate.
Alba Iulia - 1.848, anul în care ungurii proclamă unirea
Transilvaniei cu Ungaria. Românii şi saşii nu acceptă cererea de
participare la un război împotriva Austriei urmând un
război al republicii ungare a lui Lajos Kossuth (pierdut de unguri) ce
trage perioada neoabsolutismului habsburgic (până în 1.860).
Avram Iancu - 1.839, anul primei atestări documentare a localităţii,
cunoscută sub numele de "Vidra de Sus".
Blaj - 1.848, anul în care are loc "Adunarea de la Blaj"
convocată
de Avram Iancu şi Papiu Ilarian, în cămpia de lângă
localitate (care va fi denumită de atunci "Câmpia Libertăţii").
Câmpeni - 1.848, anul în care Avram Iancu crează la
Câmpeni tabăra revoluţiei (implicit şi tabăra militară), oraşul
devenind centrul revoluţiei româneşti din Transilvania, unde s-a
instituit o adevărată "republică ţărănească".
Aiud - 1.849, răscoala ţăranilor români conduşi de Axente Sever
şi
preotul Simion Prodan care atrage incendierea Aiudului.
Alba Iulia - 1.867, anul "Ausgleich"-ului, care stabilea monarhia
austro-ungară şi alipirea Transilvaniei la Ungaria (până în
1918), perioadă denumită a "dualismului".
Alba Iulia - Unirea Transilvaniei, Banatului,
Crişanei şi Maramureşului cu
România a fost proclamată la 1 decembrie 1918 prin declaraţia de
la Alba Iulia, moment din care Alba Iulia îşi continuă
dezvoltarea sub tutela României.
...
...
...
...
...
Albac - Urme ale unei aşezări din perioada romană cu activităţi
în exploatarea aurului prin spălarea nisipurilor.
