Ajunul pentru Maica Domnului se posteşte, că în ziua aceea Maica
Domnului s-a muncit şi-a fost supărată şi i-a fost foarte greu şi n-a
mâncat nimica. De aceea şi noi toată ziua postim şi tocmai seara
mâncăm.
În ziua de ajun nici peşte nu se mănâncă, pentru că e cu
sânge. Nu se mănâncă nimic ce e cu sânge, pentru că
Maica Domnului a fost plină de sânge. Se mănâncă numai
aceea ce rodeşte pământul: bob, bureţi şi altele asemenea.
De Ajun se posteşte pentru pâine, ca să rodească.
De Ajun se fierbe din toate roadele pământului şi din toate să
guşti, ca să rodească. Bobul de mănâncă ca să ai saţ, că el, cum
mănânci oleacă, cum îşi vine să bei apă şi eşti sătul.
Perjele (prunele), să te îndulceşti, să nu te sfădeşti cu
nimenea. Sarmalele să le laşi mai pe urmă, că ele-s neamuri, ele-s
sfădăuşe (certăreţe), cât fierb în oală, tot una clocotesc
şi huiesc, şi altul nimeni nu te ocărăşte decât neamul. Da perja
şi grâul sunt străinii, că fierb liniştit şi-s dulci. Străinii
sunt ca pâinea şi zahărul, sunt dulci, nu te batjocoresc. Dar mai
întâi să guşti din peşte, că n-ai friguri peste an.
De ajun, cum se dă păinea în cuptor, până ce nu răsare
soarele, se merge în grădină cu lopata în sus şi se zice
"Cum e cuptiorul şi lopata plină de pâne, aşa să fie copacii
plini de poame", pentru a aduce rod în livadă.
La Ajun, grâul e mâncarea cea mai de căpetenie. Când
se pun la masă seara întâi din grâu gustă şi aruncă
cu lingura de grâu în podea, ca să se prindă de grindă, ca
să prindă roii, spun oamenii locului. Preotul, când intră
în casă, aruncă grâu pe podea, pentru roi. Se face astfel
coliva din grâu şi se duce în ziua de Crăciun la biserică.
Grâul se face cu miere, unii pun şi nuci pisate, mai rar se pune
şi mac.
Oamenii locului explică raţiunea acestui obicei atfel:
"Noi dacă gustăm grâul seara, facem închipuirea cinei cea
de taină, că erau 12 cu Domnul Hristos, unul ca unul. Şi unul dintre
apostoli le-a zis că acela care va blagoslovi întâi masa şi
va gusta din grâu acela e Hristosul. Şi aşa l-au prins şi l-au
muncit. Chiar şi bucatele, ce le făcem de Ajun, trebuie să fie de 12
feluri, după cei 12 apostoli".
Celelalte bucate care trebuie să fie numaidecât de ajun sunt,
în Bucovina, s-a luat de la catolici obiceiul ca numaidecât
să mănânce peşte, lucru ce în Moldova nici nu s-a pomenit
într-o zi aşa grea de post. În Moldova, se face borş cu bob
şi cu burechiţă (bucăţele pătrate de aluat, lipite ca nişte urechiuşe).
Se fac şi bucate de hribi, dar bucate fără care Ajunul nu poate să fie
sunt: găluştele (mai ales cu păsat), varzarele (plăcinte de post cu
curechi (varză), cu ceapă sau cu mac), turtele, bobul şi perjele
(prunele).
În Moldova, la Ajun, însemnătate mare au turtele. Acestea
sunt "pelincele (scutecele) Domnului". Se fac nişte foi de aluat de
grâu
Datini şi credinţe de sărbători.
Foc în ziua de Ajun şi de Crăciun, în ziua de Anul Nou,
în ziua de Paşti şi de Înălţare să nu dai din casă, că tot
anul ai foc, supărare, huit (ocară, ceartă, huiduială) şi pagubă
în casă.
Ca să meargă bine în albine, să se împrumute ceva de la
altă casă în ziua de Ajun. În ziua de Ajun să începi
tot lucrul ce ai, ca să-ţi meargă cu spor peste an.
În Botoşani, nu se dă nimic din casă în ziua de ajun, nici
gunoiul nu se dă afară. Nu se împumută nimic. Care dau însă
în ziua de Ajun frupt (orice mâncare de lapte, carne,
peşte, ouă sau derivate ale lor) de la vite, de la oi, atunci pot să
dea în zi de sec tot anul, căci nu le strică nimic.
Cenuşa nu se dă în ziua de Ajun afară, dar să le dai de pomană
în ziua de ajun sare şi ceapă, apoi să dai cenuşă tot anul afară
şi-n zile de post. Dacă se mătură în ziua de Ajun seara casa, o
poate mătura tot anul seara, că altfel dă norocul afară din casă, dar
gunoiul îl aruncă abia a doua zi. Atunci mătură casa de la uşă
spre fund, ca să vină binele şi norocul.
Când e pâinea gata în cuptor, femeile pun cărbune
deasupra şi, de ase aprinde repede, de învie şi arde, vor fi
grânele şi păpuşoii mai devreme bune, şi de arde încet, vor
fi mai târziu bune.
...
...
...
...
...
