Tradiţii şi folclor
Crăciunul şi sărbătorile de iarnă
până la Bobotează
La românii de pe lângă Suceava şi-n Moldova, nu se face
cina cea de seară, ca în părţile Cernăuţilor, ci atunci se
mănâncă, când vine preotul. După ce a blagoslovit şi-a
gustat din masă, cum se duce, cei din casă se pun şi mănâncă.
Preotul când vine, numaidecât trebuie să şadă, căci şed
peţitorii, şade norocul, şed cloştele şi sub preot se pun grăunţe şi
apoi le dau la găini, ca să clocească cu spor.
La Şcheia, lângă Suceava, după ce se duce preotul, toarnă
grăunţele prin veriga coasei şi prin borta lăiţei, punând veriga
deasupra, şi le dă la găini să mănânce, să nu piară. Când
vine preotul cu ajunul şi cântă, atunci un copil de pe cuptor să
zică "Găinile să ouă" de trei ori şi apoi tot anul ai ouă.
Din toate mâncările ce se fac de Ajun, se pune într-o
strachină şi se înconjură casa de trei ori, ca să fie plină de
toate cele bune şi sătulă, apoi se dă la vite să mânânce,
să se ţie sătule şi să fie spor în vite.
De ajunul Crăciunului şi al Bototezei, să dai din toate mâncările
de deasupra: grău, găluşte, etc. Apoi iei două plăcinte, una o
dai întâi celor ce te slujesc la vite, dar trebuie să fie
mâncăcioşi, că apoi vitele mănâncă bine peste an, şi
cealaltă o rupi în bucăţele şi o dumici (amesteci) în
mâncarea vitelor. Când le dau să mănânce ei spun
"Cinaţi sănătoase, că şi noi cinăm".
Ca să se înmulţească vitele, li se dă din toate mâncările
de Ajun, seara, precum şi o bucăţică de aluat dospit. Apoi apa folosită
la spălatul valor în a treia zi de Crăciun li se dă beie şi se
stropesc cu ea, tot pentru înmulţire. Cum e atunci în seara
Ajunului plină masa de bucate, aşa să se înmulţească toate, să
fie multe vite. Apa cea subţire o fierbi şi o străngi în şipuri
şi numai cea groasă se dă. Cu apa de la vase se stropesc straturile
vara, când au muşte, şi mai e bună de deochi. De semenea şi
când se îmbolnăveşte vita, să i se dea să beie şi s-o
spele. Apoi mai stropesc vitele cu ea când le scot la cireadă
întâi primăvara sau când le scot la târg,
pentru ca să nu se deoache.
În ziua de Ajun să nu dai nimica, mai ales aluat dospit, că nu se
ouă găinile şi pier şi n-ai plod la vite (nu se plodesc). Altele anume
vin de-ţi iau să deie la vitele şi găinile lor şi-ţi iau sporul tău şi
mana de la vaci.
Dacă a luat o femeie aluat dospit în ziua de Ajun de la trei
case, să facă cu acel aluat pâine şi pâinea cea
dintâi să o mănânce ea cu căsenii, dar să nu cadă o
fărâmitură, atunci femeia aceea are să aibă pui mulţi şi
cloştele-i vor sta bine şi puii se vor ţine grămadă de cloşcă şi nici
uliul nu-i va mânca.
De Crăciun se strâng toate fărâmiturile, tot gunoiul la un
loc şi după Bobotează se atuncă pe straturi. Alţii, în ziua de
Bobotează îl aprind în poartă, dimpreună cu toate cele de
la malancă (zorzoanele urătorilor de sărbători) şi trec peste focul
acela. Apoi cenuşa o imprăştie în pomăt (pomii fructiferi) ca să
fie rod.
În ziua de Ajun, dacă nu-ţi rodesc pomii, să meargă bărbatul şi
să taie copacul acela. Iar femeia cu măinile de aluat, cum a terminat
de frământat, să meargă să-l apune şi să se facă a ruga pe bărbat
să-l lase, să nu-l taie, că va rodi... Şi apoi rodeşte.
...
...
...
...
...
