ELEMENTE TEORETICE GENERALE

            ELEMENTE GENERALE.

            Elemente introductive.

            Inca de la inceputurile ei, contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde in plan informational si decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entitati patrimoniale. Pentru tara noastra, in mod concret, se delimiteaza ca entitati patrimoniale, regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane fizice si juridice care desfasoara activitati comerciale.
            Din structura tipurilor de entitati patrimoniale, intreprinderea reprezinta sfera de actiune in limitele careia contabilitatea, ca instrument informational si de gestiune, capata forma completa de reprezentare si control asupra constituirii si utilizarii resurselor.
            Forma organizatorica si de functionare a contabilitatii intreprinderii se diferentiaza, in principal, in raport cu conceptia contabila adoptata. In acest sens cele mai marcante si mai influente culturi contabile sunt cea europeana si cea anglo-saxona care dau astfel doua concepte organizatorice, monist si dualist. Monist in cazul in care la nivelul intreprinderii se organizeaza un singur circuit contabil, deci o singura contabilitate, atat pentru latura interna cat si pentru latura externa a intreprinderii. Dualist, daca pentru cele doua laturi sunt organizate, dar corelate, contabilitati separate. Pentru tara noastra opereaza conceptul dualist, la nivelul intreprinderii distingandu-se doua sectiuni ale contabilitatii, financiara si de gestiune sau financiara si manageriala, ori externa sau interna.
            Contabilitatea financiara desacrie circuitul patrimonial al intreprinderii luat in totalitatea si structuralitatea sa. Obiectivul sau principal il constituie furnizarea de informatii sintetice privind pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare. Informatia contabila, pe langa o utilizare interna pentru management, este destinata utilizatorilor externi definiti de: investitorii de capital, bancherii, angajatii, furnizorii, clientii, guvernul si institutiile sale, precum si publicul. Relatiile delimitate si evidentiate in contabilitate au o determinare obiectiva prin faptul ca ele apar la intersectia intreprinderii cu tertii si ca sunt, astfel, divulgabile integral. Pornind de la aceasta stare, contabilitate este standardizata, adica se bazeaza pe norme privind productia, prezentarea si utilizarea informatiilor contabile.
            Contabilitatea de gestiune furnizeaza toata informatia contabila care este cuantificata, prelucrata si transmisa pentru utilizarea interna de catre management. Ea descrie circuitul patrimonial inrtern al intreprinderii, definit de activitatile consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. Obiectivele principale ale contabilitatii de gestiune sunt: calcularea analitica (pe feluri, purtatori de costuri, lolcuri de activitate) a costurilor si rezultatelor, bugetarea interna a activitatii intreprinderii (pe locuri de activitati), controlul de gestiune sau managerial privind costurile prestabilite si abaterile de la aceste costuri. Organizarea si functionarea conatbilitatii de gestiune se bazeaza pe concepte si principii pur interne al caror continut este liber de standardizare, fiind definit in functie de propriile conventii ale fiecarei intreprinderi., in functie de specificul activitatii si de nevoile de informare in vederea actului decizional.
            Contabilitatea, ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea si gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute, trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerinte interne, cat si pentru utilizatorii externi (creditori, clienti, actionari, Guvern, Parlament, dar si alti utilizatori). Contabilitatea institutiilor publice asigura informatii ordonatorilor de credite cu privire la executarea bugetelor de venituri si cheltuieli, rezultatul executiei bugetare, patrimoniul aflat in administrare, rezultatul patrimonial (economic), costul programelor aprobate prin buget, dar si informatii necesare pentru intocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat, a contului anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale.
            Potrivit reglementarilor existente in domeniul finantelor publice si a contabilitatii, contabilitatea publica cuprinde:
a. contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, care sa reflecte incasarea veniturilor si plata cheltuielilor aferente exercitiului bugetar;
b. contabilitatea trezoreriei statului;
c. contabilitatea generala bazata pe principiul constatarii drepturilor si obligatiilor, care sa reflecte evolutia situatiei financiare si patrimoniale, precum si excedentul sau deficitul patrimonial;
d. contabilitatea destinata analizarii costurilor programelor aprobate.
            In aplicarea prevederilor pct. a si pct. c, planul de conturi va cuprinde:
- conturi bugetare - pentru reflectarea incasarii veniturilor si platii cheltuielilor si determinarea rezultatului executiei bugetare (excedent sau deficit bugetar). Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, se realizeaza cu ajutorul unor conturi speciale, deschise pe structura clasificatiei bugetare in vigoare. Aceste conturi asigura inregistrarea veniturilor incasate si a cheltuielilor platite, potrivit bugetului aprobat si furnizeaza informatiile necesare intocmirii contului de executie bugetara si stabilirii rezultatului executiei bugetare.
- conturile generale - pentru reflectarea activelor si pasivelor institutiei, a cheltuielilor si veniturilor aferente exercitiului, indiferent daca veniturile au fost incasate iar cheltuielile platite, pentru determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial).

            Conform prevederilor legislative situatiile financiare anuale sunt depuse in funtie de mai multe criterii. Astfel, persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii, denumite in continuare criterii de marime:
- total active: 3.650.000 euro;
- cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;
- numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50
intocmesc situatii financiare anuale care cuprind:
    - bilant;
    - cont de profit si pierdere;
    - situatia modificarilor capitalului propriu;
    - situatia fluxurilor de trezorerie;
    - note explicative la situatiile financiare anuale.
            Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime prevazute mai sus intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind:
    - bilant prescurtat;
    - cont de profit si pierdere;
    - note explicative la situatiile financiare anuale simplificate. Optional, ele pot intocmi situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia fluxurilor de trezorerie.
            Potrivit legii contabilitatii, situatiile financiare anuale trebuie insotite de o declaratie scrisa de asumare a raspunderii conducerii persoanei juridice pentru intocmirea situatiilor financiare anuale in conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene.
            Persoanele juridice care au intocmit situatii financiare anuale simplificate vor intocmi situatiile financiare anuale prevazute mai sus numai daca in doua exercitii financiare consecutive depasesc limitele a doua dintre cele 3 criterii de marime prevazute. Persoanele juridice care au intocmit situatiile financiare anuale prevazute mai sus vor intocmi situatii financiare anuale simplificate numai daca in doua exercitii financiare consecutive nu depasesc limitele a doua dintre cele 3 criterii de marime prevazute.
            Situatiile financiare anuale intocmite de persoanele juridice prevazute mai sus sunt auditate potrivit legii. Fac obiectul auditului financiar si situatiile financiare anuale intocmite de entitatile de interes public, astfel cum sunt definite potrivit legii. Situatiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii.
            Prevederile de mai sus nu se aplica de catre societatile comerciale ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata, astfel cum este definita de legislatia in vigoare privind piata de capital.
            Situatiile financiare anuale consolidate sunt elaborate in conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunitatilor Economice Europene.
            O societate-mama trebuie sa intocmeasca situatii financiare anuale consolidate daca aceasta face parte dintr-un grup de societati si indeplineste una dintre urmatoarele conditii:
a) detine majoritatea drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor intr-o alta societate denumita filiala;
b) este actionar sau asociat al unei societati si majoritatea membrilor organelor de administratie, conducere si de supraveghere ale societatii in cauza (filiala), care au indeplinit aceste functii in cursul exercitiului financiar, in cursul exercitiului financiar precedent si pana in momentul intocmirii situatiilor financiare anuale consolidate, au fost numiti doar ca rezultat al exercitarii drepturilor lor de vot;
c) este actionar sau asociat al unei societati si detine singura controlul asupra majoritatii drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor societatii, ca urmare a unui acord cu alti actionari sau asociati;
d) este actionar sau asociat si are dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra filialei, in temeiul unui contract incheiat cu societatea in cauza sau al unei clauze din actul constitutiv sau statut, daca legislatia aplicabila filialei permite astfel de contracte sau clauze;
e) societatea-mama detine puterea de a exercita sau exercita efectiv o influenta dominanta ori control asupra unei filiale;
f) este actionar sau asociat si are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea membrilor organelor de administratie, conducere sau de supraveghere ale filialei; sau
g) societatea-mama si filiala sunt conduse pe o baza unificata de catre societatea-mama.
            O societate-mama este scutita de la intocmirea situatiilor financiare anuale consolidate daca, la data bilantului consolidat, societatile comerciale care urmeaza sa fie consolidate nu depasesc impreuna, pe baza celor mai recente situatii financiare anuale ale acestora, limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii:
- total active: 17.520.000 euro;
- cifra de afaceri neta: 35.040.000 euro;
- numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 250.
            Scutirea prevazuta nu se aplica daca una dintre filialele care urmeaza sa fie consolidate este o societate comerciala ale carei valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata, in conformitate cu legislatia in vigoare privind piata de capital. Conditiile in care o societate-mama este scutita de la obligatia intocmirii situatiilor financiare anuale consolidate sunt prevazute in Reglementarile contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunitatilor Economice Europene. Criteriile de marime prevazute mai sus se stabilesc pe baza situatiilor financiare anuale ale societatii-mama si ale filialelor sale.
            Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta. Pentru necesitatile proprii de informare, entitatile pot opta pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si intr-o alta moneda. Cursul utilizat pentru conversia in moneda nationala a situatiilor financiare anuale intocmite intr-o alta moneda este cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru data bilantului. Acest curs se prezinta in notele explicative.

           Informatia contabila si situatiile financiare.

            Produsul contabilitatii este reprezentat de informatia contabila, iar obiectivul sau este obtinerea unei imagini fidele a situatiilor financiare anuale care cuprind bilantul contabil, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie si notele la conturile anuale. Situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii care prezinta fidel rezultatele si pozitia fiananciara a intreprinderii, reflecta realitatea economica a tranzactiilor realizate, sunt impartiale, prudente, relevante si credibile. Pentru atingerea calitatii informatiilor prezentate in situatiile financiare se vor aplica prevederile standardelor nationale de contabilitate relevante si/ sau standardele de contabilitate internationale pentru a oferi o imagine fidela a patrimoniului (pierderii) si a fluxurilor de trezorerie.
            Situatiile financiare sunt intocmite si prezentate de diferite entitati pentru utilizatorii externi si furnizeaza informatii utile pentru adoptarea deciziilor economice. In fapt, aproape toti utilizatorii de situatii financiare iau decizii economice pentru:
a. a hotara cand sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda parti de capital;
b. a evalua capacitatea de gestionare sau responsabilitatea conducerii;
c. a evalua capacitatea entitatii de a-si plati personalul si de a oferi alte beneficii angajatilor sai;
d. a evalua garantia pe care entitatea o poate oferi pentru creditele ce i-au fost acordate;
e. a determina politicile fiscale;
f. a determin a profitul si dividendele ce pot fi distribuite;
g. a elabora si utiliza date statistice privind venitul national;
h. a reglementa activitatile entitatilor.
            Situatiile financiare de uz general pot fi simple sau consolidate. Aceste situatii financiare sunt intocmite si prezentate cel putin anual, venind in intampinarea nevoilor comune de de informatii ale unei sfere largi de utilizatori. Anumiti utilizatori pot avea necesitati specifice si au capacitatea de a obtine informatii suplimentare fata de cele continute in situatiile financiare dar cei mai muti trebuie sa se bazeze pe situatiile financiare ca fiind principala lor sursa de inforematii si, de aceea, astfel de situatii trebuie astfel elaborate si prezentate incat sa raspunda necesitatilor.
            Situatiile financiare constituie o parte a procesului de raportare financiara. Un set complet de informatii financiare cuprinde, de regula, un bilant, un cont de profit si pierdere, o situatie a modificarilor pozitiei financiare (care poate fi prezentata in diverse moduri, de exemplu, ca situatie a fluxurilor de trezorerie sau ca o situatie a fluxurilor de fonduri) si unele note si alte situatii explicative care fac parte integranta din situatiile financiare. Poate include si tabele si informatii suplimentare sau derivate care se pot referi, de exemplu, la informatii financiare despre sectoarele de afaceri si la prezentarea efectelor variatiei preturilor. Situatiile financiare nu includ totusi elemente ca: rapoartele directorilor, declaratiile presedintelui, discutiile si analizele conducerii, etc.

           Utilizatorii si necesitatile lor de informare.

            Utilizatorii situatiilor financiare includ investitorii actuali si potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, guvernul si institutiile acestuia, precum si publicul. Acestia folosesc situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din diversel lor necesitati de informatii. Aceste necesitati includ urmatoarele:
    a. Investitorii.
        Ofertantii de capital si consultantii lor sunt preocupati de riscul inerent tranzactiilor si de beneficiul adus de investitiile lor. Ei au nevoie de informatii pentru a decide daca ar trebui sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda. Actionarii sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a plati dividende.
    b. Angajatii.
        Personalul angajat si grupurile sale reprezentative sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea angajatorilor lor. Acestia sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a oferi remuneratii, pensii si alte oportunitati profesionale.
    c. Creditorii.
        Creditorii sunt interesati de informatii care le permit sa determine daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente vor fi rambursate la scadenta.
    d. Furnizorii si alti creditori.
        Furnizorii si alti creditori sunt interesati sa informatii care le permit sa determine daca sumele care le sunt datorate vor fi platite la scadenta. Furnizorii si alti creditori sunt, in general, interesati de entitate pe o perioada mai scurta decat creditorii, cu exceptia cvazului in care ei sunt dependenti de continuitatea activitatii entitatii, atunci cand acesta este un client major.
    e. Clientii.
        Clientii sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii unei entitati in special atunci cand au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectiva si sunt dependenti de ea.
    f. Guvernele si institutiile acestora.
        Guvernele si institutiile acestora sunt interesate de alocarea resurselor si implicit de activitatea entitatilor. Acestea solicita informatii pentru reglementarea activitatilor entitatilor, pentru a determina politica fiscala si ca baza pentru calculul venitului national si a altor indicatori statistici similari.
    g. Publicul.
        Entitatile pot afecta publicul in multe moduri. De exemplu, entitatile pot avea o contributie substantiala la economia locala, situatiile financiare furnizand informatii referitoare la evolutiile recente si tendintele legate de prosperitatea entitatii si a sferei de activitate a acesteia.
            Responsabilitatea principala de a intocmi si prezenta situatiile financiare ale entitatii revine conducerii acesteia. Conducerea este interesata de informatii cuprinse in situatiile financiare, chiar daca are acces la informatii financiare si de gestiune suplimentare, care ajuta la infaptuirea proceselor de planificare, de luare a deciziilor si de control. Conducerea are capacitatea de a determina forma si continutul unor astfel de informatii suplimentare pentru a satisface propriile necesitati. Situatiile financiare publicate se bazeaza pe informatiile utilizate de conducere despre pozitia financiara, rezultatele si modificarile pozitiei financiare ale entitatii, obiectivul acestora fiind de a furniza toate aceste informatii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.

            Organizarea contabilitatii.

            Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala (leul - ROL) iar contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in valuta cat si in moneda nationala (functie de cursul de schimb oficial al valutei in raport cu leul la momentul operatiilor). Pentru necesitatile proprii de informare (care nu privesc contabilitatea oficiala) se poate opta pentru intocmirea situatiilor financiare intr-o moneda/ valuta stabila (functie de optiunea conducerii - EURO, USD, etc.).
            Persoanele juridice organizeaza si conduc contabilitatea (fiind obligate la acest lucru atat de legislatia in vigoare - sub aspect punitiv legal - cat mai ales de necesitatile legate de organizarea eficienta a activitatilor - sub aspectul bunului mers al activitatilor). Institutiile publice au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara si dupa caz, contabilitatea de gestiune. Conform ultimilor instructiuni aceste persoane trebuie sa aiba studii economice superioare si raspund impreuna cu personalul din subordine de organizarea si conducerea contabilitatii, in conditiile legii. Conform prevederilor legale, contabilitatea poate fi organizata si condusa pe baza de contract intre persoana juridica sau fizica si expertul contabil sau contabilul autorizat care raspunde conform legii. Ca sa se asigure de aplicabilitatea prevederilor sale, MF precizeaza ca va stabili, in functie de rata inflatiei si de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care exista obligatia de a incheia contracte pentru intocmirea situatiilor financiare anuale numai cu persoanele fizice sau juridice autorizate (ei glumesc pentru a elimina posibilele acuzatii de discriminare utilizand si termenul "persoane calificate").
            Atentie, pot interveni si elemente subiective de partea institutiilor care aplica sau controleaza aplicarea legii sub forma unor norme interne destul de greu accesibile publicului larg sau, mai ales, sub forma unor cutume neoficiale dar arhipracticate.
            Unul din exemplele "rusinoase" in acest sens era optiunea CECCAR de a nu primi la examenul de expert contabil persoanele cu studii economice superioare ci numai pe cele cu studii economice superioare cu profil FBC - Finante, Banci, Contabilitate, profil net inferior ca nivel de cunostinte obligatoriu celor cum ar fi REI - Relatii Economice Internationale, MMAE - Management si Marketing in afacerile economice, CE - Cibernetica economica, etc., fara a mai lua in calcul persoanele care din varii motive au profesat multi ani "meseria" de contabil fara a dori titlul de expert contabil si se vad pusi in postura de a li se refuza recunoasterea experientei si dreptul de a deveni expert contabil - chiar daca acestia au studii superioare). Ca un fel de gluma sinistra se poate spune ca CECCAR era una din singurele institutii care nu recunoasteau absolventii de facultate/ universitate de profil economic precum si vechimea acumulata (si asta cel putin pana  in 2008).
            Dar, in fond, este treaba lor. Domnilor Manageri, Patroni, s.a., chiar daca legislatia in vigoare tinde sa se armonizeze cu interesele de casta (sau in exprimarea domnilor de la CECCAR, "interesele de familie") este important ca Dvs. sa intelegi ca va trebuie un economist adevarat la "Compartimentul financiar-contabil"). Un astfel de om va fi capabil in permanenta sa "detecteze" dinamic cerintele de armonizare intre contabilitate si activitatea economica a Dvs. Si acest lucru este posibil si exista oamenii de care vorbesc. Problema este ca Dvs. sa intelegeti ca, in baza Legii nr. 82 a contabilitatii veti deveni raspunzatori apropos de ce vi se poate imputa de sistemul financiar impus de stat si sa va angajati increderea in omul de valoare. Nu veti regreta.
            Nu vreau sa jignesc pe nimeni dar un contabil in acceptia legislatiei in vigoare este "Omul statului in gradina omului", cel obligat sub pedeapsa de neiertat a legii sa va deduca maximum de impozite si sa se preocupe de minimum de eficienta, cel obligat sa devina un adevarat caligrafist si sa isi dedice maxim de timp cunoasterii dedesubturilor birocratiei. Pe partea cealalta, economistul (chiar daca are doar functie de contabil, chiar nerecunoscut de CECCAR), este cel care il nesocotiti chiar Dvs. si nu ii recunoasteti functia reala de a realiza armonizarea de care am amintit mai sus. El a fost angajat pentru a va lasa cat mai mult timp liber pentru afaceri, organizarea productiei, desfacerea marfurilor, etc. si pentru a va tine la curent cu cerintele de adaptare ale activitatii Dvs. pentru obtinerea maximei eficiente, a raportului optim intre timpul "de lucru" si resursele investite.
            Multi dintre Dvs. vor spune ca nu exista asemenea oameni. Va asigur ca exista. Si care ar fi problemele ce pot apare daca anuntati obligativitatea "Departamentului financiar-contabil" sa va prezinte rapoarte rezumat periodice prin care veti avea atat cunostinta de ceea ce trebuie sa decideti/ faceti, precum si daca omul Dvs. este de calitate sau nu?!?
            Pana si pana la urma atat statul cat si Dvs. nu faceti altceva decat sa socotiti contabilul ca fiind un caligrafist (completeaza si el niste hartoage "de interes indoielnic") si persoana care trebuie trasa la raspundere de stat in sensul obtinerii de impozite maxime si amenzi pe masura, de Dvs. in sensul anularii impozitelor si taxelor si posibilitatii de a acuza ceva sau pe cineva de ineficienta, oboseala sau altele asemenea, nu-i asa (cei 12 ani de experienta in domeniul financiar contabil m-au convins ca nu prea gresesc)?
            Nu uitati! Daca nu vor veni vremurile care le "intuiesc"/ "doresc" autorii randurilor de mai sus toata lumea va avea numai de regretat...
            Revenind la organizarea contabilitatii (lasand de o parte "organizarea contabililor") vin precizarile ca, in scopul organizarii si conducerii contabilitatii trebuie sa se asigure, potrivit legii, conditiile necesare pentru intocmirea documentelor justificative privind operatiunile economice, organizarea si conducerea corecta si la zi a contabilitatii, organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv, precum si valorificarea rezultatelor acestea, respectarea regulilor de intocmire a situatiilor financiare anuale simplificate, depunerea acestora la termen la organele in drept si publicarea lor, patrarea documentelor justificative, a registrelor si situatiilor financiare anuale simplificate, organizarea contabilitatii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice.

          Principiile generale ale contabilitatii.
            Regularitatea contabilitatii presupune respectarea regulilor procedurilor contabile si a principiilor general acceptate prevazute de Legea contabilitatii nr. 82/ 1991 si de cadrul general de intomire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de IASC, precum si de standardele de contabilitate internationale si nationale.
            Principiile contabile sunt enuntate si de standardele nationale de contabilitate.
            Principiul prudentei trebuie sa raspunda la doua imperative:
a. numai beneficiile realizate la data inchiderii bilantului pot fi inscrise in acest cont;
b. trebuie sa se tina seama de toate riscurile previzile si de peirderile eventuale care au aparut in cursul exercitiului sau al unui exercitiu anterior, chiar daca aceste riscuri sau pierderi nu sunt cunoscute decat intre data de inchidere a exercitiului si data de intocmire a bilantului. Trebuie sa se tina cont de deprecieri, indiferent daca exercitiul se incheie cu pierderi sau cu beneficii.
            Principiul trebuie aplicat cu buna credinta, el neadmitand supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului fiannciar curent sau anterior. In elaborarea situatiilor financiare pot aparea incertitudini care inevitabil sunt recunoscute prin prezentarea naturii si a valorii lor. De exemplu, incasarea creantelor incerte si litiioase, durata de viata probabila a echipamentelor tehnologice, reclamatii cu privire la produsele in garantie. Prudenta inseamna a lua in calcul un grad de precautie in efectuarea rationamentelor necesare pentru a realiza estimari in conditii de incertitudine, astfel incat activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile sa nu fie subevaluate. In acelasi timp, prudenta nu permite constituirea de rezerve sau provizioane fara obiect sau supradimensionate, subevaluarea constienta a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberata a datoriilor sau a cheltuielilor.
            Principiul permanentei metodelor are ca obiect continuitatea aplicarii regulilor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, astfel incat sa se asigure comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.
            Principiul continuitatii activitatii presupune ca unitatea patrimoniala isi va continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil fara a intra in starea de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii. Astfel, situatiile financiare trebuie sa fie intocmite pe o baza diferita de evaluare.
            Principiul independentei exercitiului se refera la delimitarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor aferente activitatii agentului economic pe masura angajarii acestora si a trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera. Astfel, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand acestea se produc si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit si este inregistrat in evidentele contabile si raportat in situatiile financiare ale perioadelor aferente. Situatiile financiare care respecta acest principiu ofera informatii utilizatorilor nu numai despre tranzactile trecute, care au implicat plati si incasari, dar si despre obligatiile deplata din viitor si despre resursele privind incasarile ulterioare/ viitoare.
            Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu - bilantul de deschidere trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului anterior. Orice eroare constatata in exercitiul curent aferenta exercitiului incheiat se opereaza fara sa se modifice bilantul din exercitiul anterior.
            Principiul necompensarii (noncompensarii) - elementele de activ si de pasiv se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate separat, fara sa fie permisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si intre veniturile si cheltuielile inregistrate in contul de rezultate.
            Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii nr. 82/ 1991 este completat cu trei principii potrivit Directivei a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare. Aceste principii fac referire la evaluarea separata a elementelor de activ si pasiv, prevalenta economicului asupra juridicului si pragul de semnificatie.
            Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv - in vederea stabilirii sumei totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina separat suma sau valoarea corespunzatoare fiecarui element individual de activ sau de pasiv.
            Principiul prevalentei economicului asupra juridicului - potrivit acestui principiu, toate informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.
            Principiul pragului de semnificatie - pragul de semnificatie arata valoarea semnificativa a oricarui element si trebuie prezentata separat in cadrul situatiilor financiare. Toate elementele care au valori nesemnificative si sunt de aceeasi natura sau au functii similaree sunt consemnate, fara sa fie necesara prezentarea lor separata.
            In situatia in care se fac abateri de la aceste principii in cazuri exceptionale, ele vor fi prezentate in notele la conturile anuale. Notele vor fi insotite de motivatiile acestor abateri, precum si de prezentarea unei evaluari a efectelor lor asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a contului de profit si pierdere.

            Legea finantelor publice nr. 500/ 2002, OUG privind finantele publice locale nr. 45/ 2003, aprobata cu modificari si completari.