Oferta de carte Dorin M

GLOSAR DE TERMENI ECONOMICI
Litera A
Catre pagina principala...Catre paginile de studiu - To Study...Catre paginile de distractie - To Entertain...Catre paginile de lucru - To Work...Catre paginile de afaceri - To Affair Catre meniul Lex Dictionar...Buton legislatie

 
A
 
C
 
E
 
G
 
I
 
K
 
M
 
O
 
Q
 
S
 
U
 
X
 
Y
 
 
   
B
 
D
 
F
 
H
 
J
 
L
 
N
 
P
 
R
 
T
 
V
 
Z
 
W
 



Dimensiune fişier: 0,33 M; Imprimare: 22 pag. A4
Forma imprimabila a paginiiForma imprimabilă (fişier .pdf)
        Termenii şi expresiile din această documentaţie sunt în ordine alfabetică. Pentru căutare rapidă puteţi folosi facilitatea browserului de căutare (Ctrl + F).

            A
 |Partea 2 (Activist - Aliaje)|   |Partea 3 (Alianţă - Arbitru)|   |Partea 4 (Arbitrum - Azil)|

A avea – A poseda, a deţine, a stăpâni; a dispune de ceva, a căpăta, a primi; a conţine, a însuma; a deţine, a suporta, a trebui să; a suferi de ceva, boală sau beteşug; a întreţine relaţii trupeşti, a poseda o femeie; a obţine, a dobândi.

A avea gură (a-i fi gura) de aur – Se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile.

A ajusta – A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp, etc.; a prelucra pentru a-i da formă; a face să se potrivească; a înlocui după anumite reguli valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală unui fenomen.

A adapta anumite date, cum ar fi cursul unei acţiuni, dividendul etc. pentru a ţine cont de detaşarea dreptului de subscripţie (cu ocazia unei creşteri de capital sau a emiterii de obligaţiuni convertibile) de împărţire a acţiunilor sau reunirea acţiunilor.

A aliena – A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina; a înnebuni; a pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se scrânti; a deveni ostil societăţii, factorilor de civilizaţie, a se simţi izolat în societatea modernă.

Transferarea proprietăţii unui lucru sau a unui drept prin vânzare, cesiune, amanetare, etc.; a face să intre în posesia altcuiva prin cedarea oficială a dreptului de proprietate.

A amortiza – A împiedica propagarea unui zgomot, a unui şoc; a atenua, a slăbi,a  diminua; a scădea progresiv, în timp, amplitudinea unei mărimi caracteristice pentru un fenomen de ondulaţie; a recupera o cheltuială; a stinge treptat creditele prin plăţi succesive sau prin răscumpărarea creanţelor; a face să se amortizeze.

A rambursa o datorie; a reduce valoarea bilanţurilor fondurilor fixe sau a titlurilor de portofoliu pentru a ţine cont de deprecierea lor.

A baculo ad angulum – “De la baston la unghi”, de la una la alta, în mod incoerent.

A bove maiori discrat arare minor – De la boul mai vârstnic să înveţe cel mai tânăr.

A căpăta aripi – A prinde aripi, a căpăta independenţă, curaj; a începe să se înflăcăreze, entuziasmeze.

A compensa, drept legat de – Dreptul legal al debitorului stabilit prin contract sau alte mijloace de a deconta sau elimina prin orice modalitate o parte sau întreaga sumă datorată unui creditor prin deducerea din valoarea respectivă a unei sume datorate de creditor (IAS 32.40).

A credita un cont – Înseamnă a înregistra o sumă în creditul unui cont; conturile de pasiv încep a fi operate prin creditare, cele de pasiv prin debitare; creditorul este cel care primeşte, de obicei, o sumă pe când debitorul este cel care o transmite.

A da cuiva aripi – A face să capete curaj, a însufleţi (pe cineva).

A da în antrepriză – A da o lucrare spre executare unei întreprinderi sau unui antreprenor.

A debita un cont – Înseamnă a înregistra o sumă în debitul unui cont.

A deroga – A se abate de la o prevedere generală, a reglementa o anumită problemă în mod diferit faţă de o prevedere deja existentă/ reglementare cadru; a se abate (în mod excepţional) de la o lege, de la un regulament, un statut, etc. în temeiul unei aprobări/ permisiuni speciale.

A dicto secundum quid ad dictum simpliciter non valut consequentia – De la o afirmaţie relativă la ceva către o afirmaţie pur şi simplu consecinţa nu este valabilă; în concluzie nu poate fi folosit în mod absolut un termen întrebuinţat în premise doar în sens relativ.

A evalua – A determina, a stabili preţul, valoarea, numărul, cantitatea etc. unui bun, a unui lucru, etc.; a calcula, a socoti; a preţui, a estima; a aprecia; a determina cu aproximaţie; a examina cantitativ şi calitativ preţul sau valoarea;

Identificarea şi analiza aspectelor relevante, a riscurilor identificate, inclusiv efectuarea unor proceduri ulterioare, dacă este necesar, pentru a ajunge la o anumită concluzie în legătură cu o problemă, în legătură cu semnificaţiile lor. În mod convenţional, “evaluarea”, este folosită în legătură cu o gamă de aspecte care includ dovezi, rezultatele procedurilor şi eficacitatea răspunsului managementului la un anumit risc (vezi şi evaluare).

A face act de prezenţă – A apărea undeva pentru un scurt timp, din datorie sau din politeţe.

A face casa – A întocmi bilanţul încasărilor şi plăţilor unei zile.

A face un act de dreptate – A recunoaşte meritele şi drepturile unei persoane nedreptăţite.

A fi în deficit – A fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile.

A fi pe drojdie – A fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban.

A fortiori – “Cu siguranţă”, “pentru acest motiv”, menţionat în general atunci când se întăreşte o clauză contractuală, element descriptiv care elimină interpretări suplimentare; care se impune cu necesitate, care este necesar; care constă în trecerea de la o judecată la alta, în favoarea celei de-a doua judecăţi existând tot atâtea temeiuri sau temeiuri în plus (despre raţionamente).

A fortuna desertum (derelictum) esse – A fi abandonat (părăsit) de noroc.

A garanta – A da cuiva siguranţa că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a încredinţa pe cineva de ceva; a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect; a se angaja să menţină în stare de bună funcţionare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut; a furniza asigurări pentru garantarea unei datorii; a răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări etc.; a-şi lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligaţiilor stabilite; a gira; a asigura în calitate de garant; a adeveri printr-o garanţie; a lua pe răspundere proprie.

A intra în drepturi – A deveni titular. În cadrul unui acord de plată pe bază de acţiuni, dreptul partenerului de a primi numerar, alte active sau instrumente de capitaluri proprii ale entităţii intră în aplicare la satisfacerea oricăror condiţii pentru intrarea în drepturi specificate (IFRS 2.A).

A închide dosarul – A pune capăt definitiv unei acţiuni judiciare, unor cercetări, unei anchete fără să fi ajuns la soluţionarea lor în fond; a clasa.

A închide o poziţie – În termeni bursieri reprezintă efectuarea unei operaţiuni inverse alteia anterioare pentru a o compensa.

A înota în aur – A fi foarte bogat.

A întinde aţa – A depăşi (prin comportare) limita îngăduită.

A juca la bursă – A cumpăra şi a revinde efecte de bursă cu scopul de a obţine profituri din variaţiile de preţ (urcarea sau scăderea preţurilor).

A l’usine – Ex Works; termen în cadrul regulilor INCOTERM se desemnează vânzarea ce comportă cele mai puţine obligaţii pentru vânzător, acesta fiind îndatorat numai să ţină marfa la dispoziţia cumpărătorului la uzină, precum şi de a suporta cheltuielile aferente operaţiilor de verificare a ei sub aspect calitativ şi cantitativ, eventual şi cheltuieli de ambalare (sau alte clauze stabilite contractual suplimentar conţinutului standard al definiţiei).

A la baisse – Termen care indică o piaţă în scădere (vezi bear market); persoană care mizează pe o astfel de piaţă; denumire dată operaţiunii speculative la termen prin care operatorul vinde marfa apreciind că preţul acesteia va scădea până la scadenţa livrării (în cazul în care aprecierea este corectă el va putea cumpăra marfă de acelaşi gen la un preţ mai mic înregistrând astfel în câştig).

A la hausse – Termen care indică o piaţă în creştere (vezi bull market); persoană care mizează pe o astfel de piaţă; denumire dată operaţiunii speculative la termen prin care operatorul cumpără marfă la o anumită dată urmând ca livrarea şi plata să se facă la o dată ulterioară, estimând că se va produce o creştere a preţului în intervalul cuprins între momentul încheierii contractului şi acela al executării lui (evitând în acest fel pierderea diferenţei datorate creşterii preţului).

A lua act (de ceva) – A declara în mod formal că a luat cunoştinţă de ceva, acţiunea prin care o persoană este înştiinţată de ceva, asupra a ceva.

A lua în antrepriză – A lua conducerea unei lucrări.

A minima – Prea puţin.

A posse ad esse – De la posibilitate la realitate.

A posteriori – Dedus din cele ce urmează; din ceea ce s-a concluzionat.

A priori – Dedus din ceea ce a fost înainte, înaintea oricăror fapte, înaintea oricărei experienţe.

A pune concluzii – A formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.

A separa – Justificarea componentelor unui contract ca şi cum ele ar fi contracte separate (IFRS 4.A).

A solda – A calcula punând în valoare soldul unui cont; a vinde cu preţ redus; a face să nu existe; a lichida, a achita; a plăti o datorie; a se încheia, a se sfârşi, a se termina; lichidarea unui cont sau a unui libret de economii.

A tăia cuiva aripile – A face (pe cineva) să-şi piardă curajul,  avântul, a descuraja.

A-l trage aţa – A fi mânat de un imbold irezistibil (spre o ţintă).

A-şi declina competenţa – A se declara în afara prevederilor legale pentru a soluţiona un litigiu.

Ab abio expects, alteri quod feceris – Din partea altuia să te aştepţi la ceea ce tu însuţi faci altuia.

Ab abusu ad usum non valet consequentia – De la abuz la uzanţă nu se instituie niciodată o regulă.

Ab acia et acu – În mod amănunţit, de-a fir a păr, de la fir şi de la ac.

Ab amico indiscreto libera nos, domine – De un prieten indiscret scapă-ne Doamne.

Ab hac et ab hoc – De la aceasta şi de la acesta; a sări de la un lucru la altul, a vorbi vrute şi nevrute.

Ab igne ignem – Focul (se aprinde) de la foc; a permite cuiva să îşi aprindă focul de la tine este o datorie omenească elementară.

Ab immemorabili (tempore) – Din vremuri imemoriale.

Ab initio – De la începuturi, de la început.

Ab initio nullum, semper nullum – Ceea ce a fost nimic de la început, rămâne întotdeauna nimic.

Ab intestat/ intestato – Fără o indicaţie expresă; de exemplu a moşteni pe cineva în mod automat, în absenţa unui testament, operând succesiunea legală.

Ab iove principium – Să începem cu începutul.

Ab irato – “Din mânie”; act realizat sub imperiul mâniei.

Ab origine – De la origine.

Ab re – Departe de subiect, fără rost, nepotrivit cu împrejurarea.

Abandon – Decizia de a renunţa la un bun sau la un drept, de regulă de proprietate, luată în anumite condiţii prevăzute de lege; termen care desemnează renunţarea titularului unui drept de proprietate având ca obiect bunuri individual determinate sau bunuri de acelaşi gen, la acele bunuri, ca şi renunţarea posesorului unor astfel de bunuri la exercitarea posesiei lor atunci când ele se află într-o situaţie care legitimează o atare atitudine; a părăsi pe cineva, lăsându-l fără sprijin sau ajutor; părăsire împotriva regulilor morale şi a obligaţiilor materiale a copiilor, familiei, et.; gest/ decizie de renunţare forţată sau nu la ceva (un bun, un drept, navă, încărcătură, etc.), de a ceda o proprietate asigurată în totalitate sau de pierdere parţială pentru a putea solicita o despăgubire totală, de a renunţa la o acţiune judiciară, totul în anumite condiţii prevăzute de lege; neîndeplinirea cu rea credinţă a obligaţiilor impuse de lege sau stabilite contractual; retragere dintr-o operaţiune cu primă contra cedării unei sume de bani numită primă; renunţare la continuarea participării într-o probă sportivă.

Abandonarea bunurilor ereditare – Facultate recunoscută de lege moştenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar de a preda toate bunurile ce fac parte din averea succesorală creditorilor moştenirii şi legatarilor atunci când apreciază că administrarea şi lichidarea acelor bunuri este prea împovărătoare pentru el. Constituie o deplasare pură şi simplă a posesiunii acelor bunuri şi totodată o renunţare la însărcinarea de a lichida succesiunea. Abandonarea bunurilor ereditare nu ştirbeşte drepturile succesorale pe care cel care o înfăptuieşte le are în virtutea vocaţiei sale ereditare. De aici următoarele consecinţe juridice: a. Dacă după plata tuturor datoriilor, sarcinilor şi legatelor, ceea ce semnifică lichidarea definitivă a succesiunii, rămâne un excedent de activ, acesta se cuvine de drept moştenitorului care a abandonat bunurile succesorale; b. Şi în cazul în care cel care ce a recurs la abandonarea bunurilor ereditare este moştenitor rezervatar, acesta păstrează dreptul de a cere reducţiunea liberalităţilor făcute de „de cujus” cu încălcarea drepturilor sale rezervatare; c. Moştenitorul care abandonează bunurile succesorale va preda creditorilor şi legatarilor numai bunurile rămase după defunct în masa succesorală, iar nu şi cele raportate de ceilalţi moştenitori. Legea nu cere ca abandonul bunurilor ereditare să fie făcută într-o anumită formă pentru a fi valabilă. Este însă recomandabil ca moştenitorul în cauză să facă notificări tuturor creditorilor şi legatarilor cunoscuţi spre a le aduce la cunoştinţă faptul abandonării bunurilor succesorale la dispoziţia lor, precum şi o declaraţie în acest sens pe care să o depună la notariatul competent. Prin efectul predării creditorii şi legatarii devin obligaţi să administreze şi să lichideze succesiunea cu observarea regulilor stabilite de lege pentru moştenitorul care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar. Lichidarea succesiunii poate fi realizată fie personal de toţi creditorii şi legatarii împreună, fie prin intermediul unui curator numit de instanţa judecătorească competentă la cererea lor. Această ultimă soluţie vizează prioritar situaţia în care există neînţelegeri între creditori şi legatari, ca şi atunci când există creditori necunoscuţi.

Abandonarea fondului aservit – Facultate recunoscută de lege proprietarului fondului aservit de a abandona acest fond la dispoziţia proprietarului fondului dominant pentru a se elibera de servitute. Poate fi făcută chiar atunci când proprietarul fondului aservit s-a obligat în titlu să facă pe cheltuiala sa lucrările necesare pentru exercitarea sau pentru conservarea servituţii. O atare obligaţie nu are caracter personal, ci este un drept accesoriu al dreptului de servitute care este un  drept real principal. Ea are deci caracter de obligaţie propter rem şi specificul tuturor obligaţiilor de acest gen este faptul că cel ţinut de ele se poate elibera renunţând la drepturile sale asupra fondului sau lucrului lăsându-le la libera dispoziţie a titularului dreptului corelativ respectivei obligaţii care astfel nu mai poate urmări pe debitor deoarece el nu mai posedă fondul. Deşi legea se referă la abandonarea întregului fond aservit ea trebuie interpretată în sensul că proprietarul acelui fond poate abandona şi numai o parte din el, anume cea afectată de servitute.

Abandonarea imobilului ipotecat – Facultate recunoscută de lege terţului care a dobândit un imobil ipotecat în perioada de timp dintre momentul constituirii ipotecii şi momentul începerii realizării acesteia, de a delăsa sau abandona acel imobil spre a fi scos la vânzare de către creditor fără participarea sa. Pentru ca abandonarea imobilului ipotecat să fie valabilă trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a. Datoria pentru care este urmărit imobilul să nu fie o datorie personală a proprietarului actual; b. Terţul proprietar să aibă capacitate deplină de exerciţiu; c. Abandonarea să fie totală şi fără rezerve şi să fie făcută cu îndeplinirea formelor prevăzute de lege. Aceste forme costau într-o declaraţie făcută de proprietarul actual la grefa judecătoriei. Judecătoria constată abandonarea printr-o încheiere şi numeşte un curator pentru administrarea imobilului abandonat. Urmează apoi vânzarea acestui imobil în armonie cu regulile aplicabile la expropriere şi în contradictoriu cu cel care a fost numit curator.

Abandonarea moştenirii – Abandonarea bunurilor ereditare.

Abandonul de copii – Părăsirea sau alungarea din locuinţă a minorului de către cei îndreptăţiţi la creşterea, educarea şi întreţinerea acestuia. Potrivit legii, copilul aflat în îngrijirea unei instituţii de ocrotire socială sau medicală de stat, a unei instituţii private de ocrotire, legal constituite sau încredinţat în condiţiile legii unei persoane fizice, poate fi declarat prin hotărâre judecătorească, abandonat, ca urmare a faptului că părinţii s-au dezinteresat de el, în mod vădit, o perioadă mai mare de 6 luni. Abandonul de copii se pronunţă dacă sunt îndeplinite condiţiile: copilul să se afle în îngrijirea unei terţe persoane, părinţii să dovedească dezinteres vădit o perioadă de peste 6 luni şi să existe o hotărâre de declarare a abandonului. Redarea exerciţiului drepturilor părinteşti în cazul abandonului de copii se poate dispune de instanţa de judecată dacă au încetat împrejurările care au condus la declararea abandonului. Redarea poate avea loc (şi este chiar în interesul copilului) dacă acesta nu a fost legal adoptat (L 43/ 1993, L 61/ 1990).

Abandonul de familie – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra familiei şi constă în săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere a uneia dintre următoarele fapte: părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale; neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege; neplata cu rea-credinţă, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească. Obiectul juridic special, al infracţiunii constă în relaţiile sociale privitoare la familie care impun îndeplinirea obligaţiilor de ajutor material şi moral unei persoane aflate la nevoie şi este îndreptăţită legal la aceasta. Subiectul activ al infracţiunii este calificat, el neputând fi decât o persoană care are obligaţia legală de întreţinere faţă de o altă persoană. Tentativa nu se pedepseşte, iar infracţiunea se consumă în momentul în care acţiunea-inacţiunea a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată (art. 305 C.Pen.).

Abataj – Operaţie de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ, loc unde  se execută această operaţie; operaţie de doborâre a arborilor în exploatările forestiere; tăiere, sacrificare a vitelor la abator, ansamblu de operaţii făcute în abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere până la împărţirea cărnii; operaţie de înclinare a unei nave mici în vederea reparării, curăţirii, etc.; carenaj.

Abatere – Acţiunea de a (se) abate şi rezultatul ei; culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, vină, vinovăţie; anomalie, deviere; digresiune, deviere, infracţiune; excepţie, îndepărtare de la o normă fixată, de la o linie de conduită, încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ şi disciplinar, diferenţa dintre valoarea efectivă şi valoarea limită admisă a unei mărimi şi valoarea ei nominală, diferenţa dintre dimensiunea reală şi cea proiectată a unei piese; diferenţa între calitatea reală a unui produs şi calitatea pe care trebuie să o îndeplinească conform prevederilor normelor tehnice de calitate; întoarcere a prorei unei nave într-o anumită direcţie.

Abatere disciplinară – Încălcare cu vinovăţie de către salariat, indiferent de funcţia ori postul pe care îl ocupă, o obligaţiilor sale, inclusiv a normelor de comportare (art. 100, C.M.).

Abatere fiscală – Parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

Abatere judiciară – Constă în diverse încălcări săvârşite în cursul procesului penal, cum ar fi: neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte lucrări, dacă prin acestea s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal; neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită a îndatoririlor de înmânare ori comunicare a citaţiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere; lipsa nejustificată a martorului, expertului sau interpretului legal citat; tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite; neîndeplinirea de către orice persoană a obligaţiilor de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori a înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceloraşi obligaţii de către conducătorul unităţii sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii; nerespectarea obligaţiei de păstrare a obiectelor ridicate cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare sau a celor restituite persoanei căreia îi aparţin, care trebuie să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei; neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză, a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia; nerespectarea de către oricare dintre părţile şi persoanele care asistă la şedinţa de judecată a măsurilor luate de preşedintele comisiei de judecată. Abaterea judiciară se sancţionează cu amenda prevăzută de lege de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă şi de instanţa de judecată, prin încheiere (art. 198 C.Proc.Civ.).

Abatere monetară – Factor de natură inflaţionistă care se caracterizează prin creşterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor şi serviciilor, manifestată prin majorări ale preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a unei monede.

Abatere standard – Indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii, numeric egală cu valoarea rădăcinii pătrate a abaterii medii pătratice, aceasta fiind luată în raport cu media aritmetică. În cazul unei repetiţii normale, o regulă empirică uzuală stabileşte că un interval cu 6 abateri standard, include de obicei 99 % din toate observaţiile. Aceasta înseamnă că valorile variabilei aleatorii se găseşte într-un interval de lungime egală cu şase abateri standard având centrul în valoare medie. Regula serveşte şi la verificarea calculelor, pentru a preveni eventualele erori. Abaterea standard are o importanţă teoretică deosebită şi mai poartă denumirea de abatere medie pătratică.

Abator – Ansamblul alcătuit din clădirile, instalaţiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului şi se prelucrează carnea proaspătă.

Abdicare – Acţiunea de a abdica şi rezultatul ei; renunţare la tron (voluntar sau constrâns), la demnităţi suverane; abandon; a renunţa la ceva, a ceda (în faţa greutăţilor); a se resemna.

Abdicere liberum – A nu-ţi recunoaşte copilul legitim.

Abdita loca – Locuri ascunse.

Aberaţie – Abatere de la ceea ce este normal sau corect; deviere de la normă; încălcare conştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; rătăcire; greşeală, eroare; defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate; unghi format de direcţia adevărată şi de direcţia aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ; ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepţie, prostie.

Abhorrentes lacrimae – Lacrimi nepotrivite (cu situaţia).

Abiecta oratio – Vorbire neîngrijită.

Abiectioni falsa pietas et religionis species est – Dispreţul de sine este o formă falsă de onestitate şi de religiozitate; (Et quamvis abiectio superbiae sit contraria, est tamen abiectus superbo proximus) şi, cu toate că dispreţul de sine este contrariul trufiei, totuşi, cel care se dispreţuieşte pe sine este foarte aproape de cel trufaş.

Abiit illud tempus – A trecut vremea aceea.

Abil – Îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci, şmecher, descurcăreţ; care este făcut cu dibăcie, cu inteligenţă; care se orientează uşor în situaţii diferite; apt a îndeplini condiţiile cerute de lege.

Abilita – A recunoaşte unei persoane, în urma unui examen, a unei activităţi, a experienţei o anumită calificare, o anumită poziţie ierarhică; a împuternici, a atesta; a autoriza, a delega, a investi.

Abilitate – Calitatea de a fi abil, aptitudine de a face ceva; îndemânare, dexteritate, iscusinţă, pricepere, dibăcie, capacitate, posibilitate, resurse, solvabilitate, capacitate legală.

Abitaţie – Drept de abitaţie; drept de folosinţă asupra bunului altuia, a unei case de locuit care este proprietatea altuia; dreptul de a locui într-o casă.

Abjudecare – Acţiunea de a abjudeca şi rezultatul ei; a anula, a suspenda un titlu, un drept, pierderea/ anularea unui drept sau a unui titlu printr-o hotărâre judecătorească; a anula printr-o decizie judiciară.

Ablaţiune – Transportare (prin acţiunea vântului, a apelor sau a gheţarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor; îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru a corpului omenesc, a unei tumori, etc.; exereză, extirpare, scoatere; fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanţă, din masă, devenind incandescent prin frecarea cu aerul; reducere a masei unui gheţar, prin topire sau evaporare.

Aboli – A anula, a desfiinţa (o instituţie), a abroga (o lege).

Abolire – A desfiinţa, printr-un act al puterii de stat, o instituţie, o stare sau anumite uzanţe, a anula în mod legal şi oficial o lege, o hotărâre, acte normative.

Abolitio legis – Abolirea unei legi.

Abonament – A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al casei, convenţie prin care, în schimbul unei sume sau a unor foloase, o persoană obţine, pentru o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace de transport, de a primi un ziar, o revistă sau orice altă publicaţie, etc., înscris care atestă această convenţie, sumă plătită pentru obţinerea acestui drept. Contract cu executare succesivă, prin care o parte (abonatul) îşi asumă prin plată primirea periodică a unor bunuri sau prestarea periodică a unor servicii.

Abonat – Persoană care beneficiază de un abonament, care vine în mod regulat undeva.

Orice persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract cu un furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului (OG 34/ 2002).

Aborda – A acosta la ţărm, a se alătura de o altă navă, bord la bord, a începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuţie, a se apropia de cineva pentru a purta o discuţie; a ciocni o navă de cheu, dig sau de o altă navă; a lupta contra unui vas, bord la bord.

Above the line – “Deasupra liniei”, “să rămâi deasupra liniei”, acceptat în ultimă instanţă, punct de reper, termen care defineşte o situaţie pozitivă referitoare la bugete, la contul de profit şi pierdere, veniturile să fie cel puţin egale cu cheltuielile.

Abraziune – Proces de eroziune a ţărmurilor datorită valurilor mării/ oceanului; roadere a unui corp ca urmare a frecării lui de alt corp abraziv sau mai dur.

Abraziv – Corp, material dur, care are proprietatea de a roade prin frecare.

Abrazor – Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv (natural ori artificial), folosită la prelucrarea prin aşchiere.

Abrevia – A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu, etc., a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.

Abreviat – Care a fost prescurtat (despre cuvinte, despre titluri).

Abreviativ – Care indică o prescurtare, care abreviază.

Abreviator – Funcţionar al cancelariei papale, persoană care prelucrează restrângând sau care rezumă scrierile unui autor.

Abreviaţie – Abreviere, prescurtare de nume sau titlu.

Abroga – A anula, a suprima o lege, o dispoziţie oficială, legală. Ea are ca rezultat scoaterea din vigoare, în total sau în parte (abrogare totală sau parţială) a unui act normativ de aceeaşi valoare juridică sau de o valoare juridică superioară. Abrogarea poate fi expresă, când actul nou o pronunţă direct sau tacită (implicită), când dispoziţiile din actul anterior devin incompatibile cu cele din actul nou.

Abrogare – Acţiunea de a abroga; anularea unei legi, decret, cutumă, etc. care astfel încetează de a mai fi aplicabile.

Abrogatoriu – Ceea ce are drept consecinţă abrogarea.

Abrogaţie – Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ.

Abruf – Termen prin care se desemnează numărul de ordine dat dispoziţiei letrice sau telegrafice prin care importatorul comunică (direct sau prin mandatarul lui, care de regulă este o casă de expediţii internaţionale) exportatorului instrucţiunile privind expedierea şi transportul mărfii obiect al contractului de vânzare comercială internaţională convenit.

Abrupte cadere in narrationem – A începe povestirea în mod abrupt, a începe ceva pe neaşteptate.

Absent – Care nu e de faţă, care lipseşte, care nu este atent la ceea ce se petrece în jurul său, distrat.

Absenţă – A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de faţă, lipsă de produse, de condiţii, de lichidităţi, de bani, fonduri, etc.

Termen ce desemnează o stare de fapt datorită căreia existenţa unei persoane este incertă. În tehnica juridică conceptul de absenţă are o semnificaţie specială; aici ea se referă la situaţia aceluia care lipseşte de la domiciliu o perioadă mai îndelungată de timp fără a exista informaţii cu privire la locul unde se află sau dacă se mai află în viaţă, astfel încât nu există dovezi nici că trăieşte şi nici că a murit. Importantă este incertitudinea cu privire la persoana dispărută (instituţia dispariţiei şi a morţii prezumate) (C.Civ.).

Absenţă nejustificată – Infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare şi constă în absenţa nejustificată de la unitate sau serviciu, care a depăşit 24 de ore dar nu mai mult de 3 zile, a militarului în termen sau concentrat, până la gradul de sergent, inclusiv.

Absenteism – Absenţă îndelungată a deţinătorului unei proprietăţi funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar.

Absenteism parlamentar – Practica folosită de unii deputaţi în scopul de nevotare a unei legi, de a realiza un protest.

Absenteist – Moşier sau industriaş care trăieşte în străinătate, administrându-şi bunurile prin intermediari.

Absenţe compensate cumulate – Absenţele compensate care sunt reportate şi pot fi folosite în perioadele viitoare, dacă nu se utilizează în întregime dreptul aferent perioadei curente (IAS 19.13).

Absolut – Care este independent de orice condiţii şi relaţii, care nu este supus nici unei restricţii, care nu are limite, necondiţionat, perfect, desăvârşit, a cărui dimensiune nu depinde de condiţiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat; drept absolut; drept opozabil tuturor.

Absoluta neccesitudo – Necesitate absolută.

Absolutism – Regim politic propriu monarhiei absolute, caracterizat prin concentrarea întregii puteri de stat în mâinile monarhului.

Absolutiza – A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiţionat, limitat de celelalte laturi sau însuşiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greşit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparţine.

Absolutoriu – Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greşeală; certificat de absolvire a unei şcoli superioare.

Absoluţiune – Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată.

Absolvent – Persoană care a terminat un anumit ciclu sau o anumită formă de învăţământ (cu referire în special la absolvenţi ai învăţământului profesional, ai învăţământului liceal, postliceal şi ai învăţământului superior).

Absolvent al unei instituţii de învăţământ – Persoana care a obţinut diploma sau un certificat de studii, în condiţiile legii, în una dintre instituţiile de învăţământ gimnazial, profesional, special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular, autorizat sau acreditat în condiţiile legii (L 76/ 2002).

Absolvenţă – Terminare a unui ciclu sau a unei anumite forme de învăţământ.

Absolvi – A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăţământ, a scuti un acuzat de o pedeapsă, a ierta, a scuti privitor la executarea unei clauze contractuale, a unei plăţi, ş.a.

Absolvire – Constatare judiciară a impunităţii faptelor aduse în instanţă.

Absolvire de răspundere civilă – Exonerare de răspundere civilă.

Absorbţie – Operaţiunea de preluare de unei entităţi de către o alta, întregul activ al entităţii preluate devenind aportul sau capitalul social al celeilalte (pentru aportul respectiv se pot emite acţiuni de către societatea absorbantă dacă aceasta este societate pe acţiuni, iar dacă nu, se acordă părţi de capital social corespunzătoare); mod de reorganizare/ comasare a persoanelor juridice ce constă în fuzionarea/ înglobarea unor întreprinderi (o persoană juridică existentă şi care îşi menţine fiinţa) în folosul unora din acestea, care încetează astfel să mai fiinţeze (are ca efecte transmisiunea universală a întregului patrimoniu al persoanei/ persoanelor absorbite) către persoana juridică absorbantă.

Absorbţie internă – Absorbţie internă; valoarea bunurilor şi serviciilor într-o economie pentru consum final şi investiţii (domestic absorbtion).

Abstenţionism – Abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot, doctrină care susţine această atitudine.

Abţine – A se stăpâni, a se reţine, a se înfrâna, a nu se pronunţa, a nu-şi exprima părerea sau votul, a se ţine de departe de o activitate.

Abţinere – Acţiunea de a se abţine; autorecuzarea; instituţia prin care persoana incompatibilă se abţine să participe în procesul penal, dacă se află într-una din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege (art. 46 C.Proc.Pen.)

Abundater loqui – A vorbi pe larg.

Abusus non tollit usum – Abuzul nu înlătură uzanţa, încălcarea repetată a unei reguli nu anulează respectiva regulă.

Abutere verbum – A folosi un cuvânt într-un sens impropriu, a abuza de un cuvânt.

Abuz – Încălcare a legalităţii, depăşire a legalităţii, faptă ilegală, întrebuinţare fără măsură a unui lucru, exces, abuziv, exagerat, eroare care constă din extragerea unui fapt, a unei păreri, etc.; exercitarea unui drept împotriva scopului social-economic (ex. a păgubi pe altul, a-i face şicane).

Abuz de autoritate – Actul funcţionarului ce-şi depăşeşte competenţa.

Abuz de drept – Delict/ faptă ilicită care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social economic; faptă ilicită constând în exercitarea drepturilor subiective într-un mod contrar scopului lor social economic, legii sau regulilor de convieţuire socială. Cazurile cele mai caracteristice sunt: exercitarea unui drept subiectiv exclusiv de a păgubi pe altul, de a face şicane altuia şi de a obţine foloase ilicite.

Abuz de încredere – Înşelăciune care constă din însuşirea ilegală a unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun de drept, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredinţat spre păstrare sau spre utilizare (art. 213 C.Pen).

Abuz de putere – Delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale.

Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege şi constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiunilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane (art. 246 C.Pen.).

Abuz în serviciu contra intereselor publice – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege şi constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei unităţi publice, instituţii publice, instituţii sau altei persoane juridice de interes public sau o pagubă patrimoniului acesteia (art. 248 C.Pen.).

Abuz în serviciu în formă calificată – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere activităţii organizaţiilor de stat, organizaţiilor publice sau altor activităţi reglementate de lege şi constă în faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi şi abuzul în serviciu contra intereselor publice care au avut consecinţe deosebit de grave (art. 248 C.Pen.).

Abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi – Face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege şi constă în îngrădirea de către un funcţionar public, a folosinţei sau exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean, ori crearea pentru aceasta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie  (art. 247 C.Pen.).

Abuza – A uza de ceva în mod exagerat, a face abuz, a comite ilegalităţi profitând de o situaţie, de un titlu sau de putere.

Abuziv – Exagerat, excesiv, arbitrar, ilegal, care abuzează de puterea sa.

Academic – Care ţine de academie, privitor la academie, distins, solemn, de o corectitudine exagerată, convenţional

Academician – Membru de onoare sau titular al unei academii.

Academie – Societate de învăţaţi, de literaţi, de artişti etc. creată pentru dezvoltarea ştiinţelor şi a artelor, înaltă instituţie culturală de stat, care reuneşte pe cei mai de seamă savanţi şi artişti, care sprijină şi organizează cercetarea ştiinţifică şi activitatea literară şi artistică, şcoală de învăţământ superior.

Acapara – A cumpăra toate mărfurile sau o anumită categorie de mărfuri de pe piaţă (în special pentru speculaţii de preţ), a pune stăpânire (în mod silnic, necinstit), a-şi însuşi totul pentru sine în dauna altora.

Acaparare – Preluare completă, atragere completă, a cumpăra toate mărfurile sau o anumită categorie de mărfuri de pe piaţă, a pune stăpânire, a-şi însuşi totul pentru sine în dauna altora; act de concurenţă neloială care constă în condiţionarea încheierii unui contract avantajos cu un client cu obligaţia acestuia de a aduce alţi clienţi cu care comerciantul să încheie contracte asemănătoare.

Acasă Direct (Home Country Direct – HCD) – Serviciu care permite ca un apelant aflat pe teritoriul unei ţări (ţara vizitată) să acceseze în mod direct un furnizor de servicii dintr-o ţară (ţara de origine), care acceptă informaţiile pentru plata serviciului, efectuează procesul de verificare şi înregistrează detaliile apelului, în vederea rutării şi, acolo unde este cazul, a terminării apelului la destinaţie, în ţara de origine sau în afara acesteia (Dec. ANRCTI 2895/ 1997).

Acatafazie – Dispunere greşită a cuvintelor în vorbire.

Acatagrafie – Dispunere greşită a cuvintelor în scris.

Accept – Manifestare de voinţă exprimată în formă scrisă, prin care persoana, numită acceptant, îşi asumă o obligaţie într-un raport juridic preexistent, sau prin intermediul căreia se naşte un raport juridic; înscrisul constatator al unei manifestări de voinţă prin efectul căreia acceptantul îşi asumă o obligaţie în cadrul unui raport juridic preexistent, sau se naşte un raport juridic nou.

Consimţământ scris de pe o poliţă, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliţei, se obligă să achite beneficiarului, la scadenţă, suma de bani din poliţă.

Accept bancar – Varietate de accept concretizată în garantarea de către o bancă a plăţii sumei de bani înscrisă pe un document de credit; expresie prin care se desemnează garantarea expresă de către o bancă a plăţii unei sume de bani prevăzută într-o cambie.

Accept cambial – Confirmare de către tras prin înscrierea pe titlu a menţiunii „acceptat”, întărită cu semnătura lui, în virtutea căreia se recunoaşte obligaţia sa de plată a sumei precizate în cuprinsul cambiei.

Acceptant – Persoană care, făcând un accept, îşi asumă o obligaţie în cadrul unui raport juridic preexistent sau al unui raport juridic ce astfel se naşte; persoană care acceptă necondiţionat oferta de contractare ce i-a fost adresată de către o altă persoană.

Acceptant pentru onoare – Terţ care se interpune/ intervine pentru garantarea onorării unei cambii cu probleme de decontare (“în suferinţă”) acceptând acea cambie în locul trasului ce a refuzat acceptarea ei.

Acceptare – Acţiunea de a accepta, primi, consimţi şi rezultatul ei; consimţământ al unei entităţi cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de o entitate furnizoare; semnătură de aprobare pusă pe o poliţă prin care semnatarul se obligă să plătească la scadenţă suma din poliţa respectivă; manifestare a voinţei de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune (acceptarea succesiunii) sau o ofertă de încheiere a unui contract.

Poliţă acceptată de bancă pe baza căreia se va elibera o sumă de bani. Acceptele bancare sunt titluri ale pieţei monetare curente, documente care se bazează pe tranzacţii comerciale exprimate în general, în valută; aceste titluri au scadenţă de 90 – 180 de zile, sunt remunerate pe baza scontului şi servesc mai ales la finanţarea importurilor/ exporturilor.

Acceptare cu modificări – Varietate de acceptare a ofertei care se distinge prin aceea că răspunsul dat ofertantului cuprinde în conţinutul său elemente complementare sau diferite de cele conţinute în ofertă ce nu alterează însă în mod substanţial stipulaţiile acesteia din urmă şi pe care autorul ofertei nu le relevă (fără o întârziere justificată), fie în mod verbal fie printr-un aviz emis în acest scop.

Acceptare parţială – Trasul poate accepta o poliţă numai pentru o parte a sumei înscrise. În acest caz el va răspunde numai în termenii acceptării date.

Acceptare tardivă – Acceptarea ofertei pe care destinatarul o aduce cu întârziere la cunoştinţă ofertantului.

Acceptarea ofertei – Manifestarea voinţei juridice a unei persoane de a încheia contractul propus de ofertant în condiţiile prevăzute în oferta ce i-a fost adresată de acesta într-un atare scop. Pentru a produce efecte juridice acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru voinţa juridică în general. Acceptarea ofertei poate fi expresă (când se exprimă ca atare în scris sau verbal de o manieră ce nu lasă loc la incertitudini) sau tacită (când rezultă neîndoielnic din anumite acţiuni sau atitudini, de exemplu, începerea executării de către mandatar a mandatului primit semnifică acceptarea ofertei făcută pe mandate de acest sens).

Manifestare de voinţă concretizată într-o declaraţie sau în orice altă comportare a destinatarului ofertei, exprimând acordul acestuia în legătură cu conţinutul ofertei.

Acceptarea ofertei câştigătoare – Comunicarea privind rezultatul procedurii de atribuire prin care autoritatea contractantă îşi manifestă acordul de a se angaja juridic în contractul de achiziţie publică ce va fi încheiat cu ofertantul a cărui ofertă a fost desemnată câştigătoare (O.U.G. nr. 34/ 2006).

Acceptarea ofertei cu termen – Varietate de acceptare a ofertei, caracterizată prin aceea că efectele sale sunt condiţionate de ajungerea ei la ofertant în termenul expres menţionat în cuprinsul ofertei.

Acceptarea succesiunii – Act juridic unilateral prin care un moştenitor având vocaţie succesorală sau un titlu universal îşi exprimă voinţa de a primi ceva la care este îndreptăţit, consolidându-şi drepturile succesorale dobândite odată  cu deschiderea acestuia. Necesitatea este generată de faptul că deşi transmisiunea succesorală operează chiar din momentul deschiderii succesiunii pentru aceasta nefiind nevoie de nici o manifestare de voinţă din partea succesibilului, totuşi acesta nu este obligat să o primească, având dreptul să opteze fie pentru acceptarea succesiunii fie pentru renunţarea la succesiune situaţie în care drepturile respective se desfiinţează retroactiv. Pentru a fi valabilă acceptarea succesiunii trebuie făcută în termenul legal de opţiune succesorală şi în una din cele două modalităţi prevăzute de lege. Modalitatea de acceptare aleasă trebuie să vizeze întreaga succesiune, nefiind valabilă nici acceptarea numai a unei părţi a acesteia şi renunţarea la altă parte şi nici acceptarea unei alte părţi a moştenirii pur şi simplu, iar a celeilalte părţi sub beneficiu de inventar. Acceptarea succesiunii, nu este cerută în cazul legatarilor cu titlu particular, care neavând vocaţie succesorală universală, nu au calitatea de moştenitori propriu-zisă.

Acceptarea titlurilor – Dobândirea de titluri la termen.

Acces – Punerea la dispoziţie unui terţ de spaţii, echipamente sau servicii, în condiţii determinate, în mod exclusiv sau neexclusiv, necesare în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice; accesul cuprinde, printre altele: - accesul la elemente ale reţelei şi la infrastructura asociată, care poate implica conectarea echipamentelor, prin mijloace fixe sau nonfixe, incluzând accesul la bucla locală şi la infrastructura şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală; - accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, conducte şi piloni; - accesul la sisteme software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională; - accesul la sisteme de conversie a numerelor sau la sistemele care au o funcţionalitate echivalentă; - accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming; - accesul la sistemele de acces restricţionat pentru serviciile de televiziune digitală; - accesul la serviciile de reţele virtuale (OG 34/ 2002).

Acces la depozite de înmagazinare – Dreptul unui producător, furnizor, transportator, consumator eligibil şi/ sau al persoanelor juridice străine beneficiare ale tranzitului pe teritoriul României de a utiliza depozitele (Legea nr. 351/ 2004).

Acces la sistemul de distribuţie – Dreptul unui furnizor şi/ sau consumator de a utiliza sistemul de distribuţie (Legea nr. 351/ 2004).

Acces la sistemul de transport – Dreptul unui producător, distribuitor, operator de înmagazinare, furnizor, consumator şi/ sau al investitorilor de a utiliza sistemul de transport (Legea nr. 351/ 2004).

Acces necondiţionat – Furnizarea de acces la spaţii, echipamente sau servicii, după caz, care nu este condiţionată de: - achiziţia concomitentă de către solicitant a unor produse sau servicii care nu sunt necesare furnizării tipului de acces solicitat; - achiziţia unui volum impus de produse sau servicii, care excede volumului necesar furnizării tipului de acces solicitat; - impunerea oricăror condiţii comerciale, tehnice sau de altă natură, care nu sunt necesare furnizării tipului de acces solicitat (OG 34/ 2002).

Acces partajat la bucla locală – Utilizarea de către unul sau mai mulţi beneficiari a capacităţii disponibile a circuitului fizic care formează bucla locală sau subbucla locală conform solicitării, fără a fi perturbat serviciul oferit iniţial de titularul autorizat (OG 34/ 2002).

Acces public la informaţie – Orice persoană, fără a fi ţinută să justifice vreun interes, poate cerceta, lua la cunoştinţă de registrul bunurilor imobile, precum şi de documentele adiţionale, în condiţiile legii. Din registrul bunurilor imobile se vor elibera, în condiţiile legii, extrase, certificate şi copii legalizate.

Accesiune – Mod de dobândire a drepturilor reale constând în încorporarea (materială) sau unirea unui lucru (bun mobil sau imobil) mai puţin important cu un alt lucru mai important, fiecare având proprietari diferiţi; mod de dobândire a proprietăţii, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenţia omului a unui bun la un alt bun mai important (proprietarul bunului mai important, considerat principal, devine şi proprietar al bunului incorporat, mai puţin important sau accesoriu); în anumite condiţii, proprietarul lucrului încorporat este îndreptăţit să primească o despăgubire.

Accesiune imobiliară artificială – Construcţiile şi lucrările subterane sau de la suprafaţa terenului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul terenului pe cheltuiala sa şi îi aparţin acestuia până la proba contrară. Prin lucrări se înţeleg plantarea, precum şi amenajările aduse unui teren care nu se încorporează în mod durabil în acesta. Proprietarul de teren care a efectuat construcţii şi alte lucrări cu materiale străine este obligat să plătească valoarea materialelor. Dacă lucrările au fost efectuate cu rea-credinţă, proprietarul este obligat să repare şi prejudiciul cauzat. În cazul în care construcţiile sau lucrările sunt făcute de un terţ, proprietarul terenului are dreptul să le păstreze pentru sine sau să oblige terţul să le ridice pe propria cheltuială şi să repare daunele cauzate. Dacă se păstrează construcțiile sau lucrările făcute de un terţ, proprietarul este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani egală cu creşterea valorii terenului. În cazul în care construcţiile sau lucrările sunt făcute de un terţ de bună credinţă, proprietarul de teren nu poate cere ridicarea lor şi este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani echivalentă creşterii valorii terenului. În cazul în care construcţia este ridicată în parte pe terenul constructorului şi în parte pe un teren învecinat, proprietarul vecin poate dobândi proprietatea asupra întregii construcţii, plătind constructorului o despăgubire, numai în cazul când cel puţin ½ din suprafaţa construită se află pe terenul său. În acest caz, el va dobândi şi un drept de superficie asupra terenului aferent pe toată durata existenţei construcţiei. Despăgubirea trebuie să acopere valoarea materialelor şi costul muncii, precum şi contravaloarea folosinţei terenului aferent. Constructorul de rea-credinţă nu poate pretinde la o despăgubire mai mare de o treime din suma calculată, dacă nu va dovedi că persoana îndreptăţită poartă ea însăşi o parte din vinovăţie.

Accesiune mobiliară naturală – Adaosurile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului terenului riveran numai dacă ele se formează treptat (aluviuni). Terenurile ocupate treptat de albiile apelor curgătoare revin proprietarului acestor ape. Proprietarul terenului înconjurat de râuri, heleșteie, iazuri, canale sau de alte ape nu devine proprietar al terenurilor apărute prin scăderea temporară a apelor. Proprietarul acestor ape nu dobândeşte nici un drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revărsări sporadice. Proprietarul terenului din care o apă curgătoare a smuls brusc o parte importantă, alipind-o la terenul altuia, nu pierde dreptul de proprietate asupra părţii desprinse dacă o revendică în termen de un an de la data când proprietarul terenului la care s-a alipit partea a intrat în posesiune. În cazul în care o apă curgătoare, formând un braţ nou, înconjoară terenul unui proprietar riveran, acesta rămâne proprietarul insulei astfel create.

Accesoriu – Obiect, piesă, dispozitiv care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar; secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea şi supunându-se ca atare unor condiţii de fond şi de procedură comune (fond sau forme comune).

Obiecte mobile afectate direct în procesul de producţie sau legate intim de un mijloc fix. Ipoteca imobiliară care afectează un imobil şi accesoriile (anexele) sale, va menţiona o listă completă a acestor accesorii care va fi înaintată registrului funciar pentru a evita orice litigiu între banca ce acordă creditul ipotecar şi debitor.

Accesorium sequitur principale – Bunul sau contractul accesoriu urmează soarta juridică a bunului sau contractului principal, de care depinde.

Accident – Întâmplare neplăcută care produce rănirea, mutilarea sau moartea cuiva. Accident de muncă, vătămarea sănătăţii sau moartea unui angajat, provocate prin acţiunea, de regulă neprevăzută, a unei cauze exterioare victimei în cadrul procesului de muncă sau în legătură cu el (de exemplu accidentele survenite în timpul deplasării de la domiciliu la locul de muncă şi invers).

Eveniment legat de utilizarea unei aeronave, care se produce între momentul în care o persoană se îmbarcă la bordul acesteia, cu intenţia şi cu dreptul legal de a efectua un zbor, şi momentul în care persoanele aflate la bord sunt debarcate, şi în cursul căruia: a. o persoană este rănită grav sau mortal datorită faptului că se găseşte: în sau pe aeronavă; în contact direct cu aceasta sau cu un obiect care este fixat în aeronavă; în contact direct cu o parte oarecare a aeronavei, inclusiv cu părţile care se detaşează din aceasta; expusă direct aspiraţiei sau suflului motoarelor sau elicelor (se exclude decesul la bordul aeronavelor, provenit dintr-o cauză naturală, rănirea gravă sau decesul oricărei persoane de la bord, ca urmare a unei tentative de sinucidere, rănirea gravă sau mortală la bordul aeronavei provocată de o altă persoană, rănirea gravă sau mortală care nu rezultă direct din exploatarea la sol sau în zbor a aeronavei, rănirile provocate pasagerilor clandestini care se ascund în afara zonelor care sunt, în mod normal, accesibile pasagerilor şi echipajului); b. aeronava suferă deteriorări sau o ruptură de structură care; alterează caracteristicile de rezistenţă structurală, de performanţă şi de zbor, şi care, în mod normal, ar necesita o reparaţie importantă, care nu poate fi făcută cu mijloace obişnuite, sau înlocuirea elementelor deteriorate; c. aeronava a fost distrusă; d. aeronava a dispărut sau este total inaccesibilă (aeronava este considerată dispărută când căutările oficiale s-au încheiat şi epava nu a fost localizată); e. s-au produs cumulate faptele prevăzute la literele a, b, c şi d excepţie făcând cazurile privind pana de motor sau avarierea motorului, atunci când deteriorarea este limitată la motor sau la accesoriile sale, sau când este vorba despre deteriorări limitate la elice, la extremităţile aripilor, la antene, pneuri, frâne, carenaje sau mici perforaţii în înveliş (Codul aerian 1997).

Înseamnă orice incident care implică o introducere neintenţionată şi considerabilă de microorganisme modificate genetic în timpul utilizării lor în condiţii de izolare care ar putea reprezenta un pericol imediat sau cu efect întârziat pentru sănătatea umană sau pentru mediu (Directiva 2009/ 41/ CE).

Accident de muncă – Vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitatea temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces (L 90/ 1996, L 319/ 2006).

Accident uşor – Eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile (L 319/ 2006).

Accidentul de cale ferată – Distrugerea sau degradarea importantă adusă materialului rulant de cale ferată sau altor instalaţii feroviare în cursul circulaţiei sau al manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate (art. 277 C. Pen.).

Accipere secundis auribus – A te arăta binevoitor.

Accipiens – Persoana care primeşte prestaţia ce formează obiectul unei obligaţii.

Accipitri columbas credere – A încredinţa porumbeii uliului, a pune lupul paznic la oi.

Acciză – Taxă suportată de consumatori care se include în preţul de vânzare al unor mărfuri determinate/ determinabile asupra cărora există impunerea legală de accizare (această taxă este cea mai răspândită formă de impozit indirect, perceput asupra bunurilor de consum cum ar fi mărfuri de lux, tutun, băuturi alcoolice, produse petroliere, etc.); taxă vamală de barieră şi de consumaţie.

Achiesa – A încuviinţa, a fi de acord, a recunoaşte un drept, a accepta condiţiile dintr-o acţiune juridică; a renunţa la o cale de atac împotriva unei hotărâri date în justiţie.

Achiesare – Recunoaşterea de către un acuzat a pretenţiilor dintr-o acţiune de justiţie; renunţare la o cale de atac împotriva unei hotărâri a justiţiei. În cadrul procesului civil, achiesarea este manifestarea în forma procesuală a consimţământului pârâtului de a recunoaşte pretenţiile reclamantului sau a părţii care a pierdut procesul în faţa primei instanţe, de a renunţa la calea de atac a recursului. Achiesarea face parte din actele procesuale de dispoziţie ale părţilor alături de renunţare (desistare) şi tranzacţia judiciară pentru stingerea procesului civil. Aceste acte de dispoziţie trebuie făcute de parte personal sau prin mandat cu procură specială.

Achita – A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată; a plăti, a îndeplini o obligaţie materială sau morală, a duce la bun sfârşit o obligaţie; a termina, a omorî, a ucide.

Achitare – A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărâre judecătorească, instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând după caz, condamnarea, achitarea (necondamnarea) sau încetarea procesului penal.

Achitarea amenzii – Plata pedepsei amenzii prevăzute de hotărârea de condamnare. Persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii. Plata amenzii poate fi integrală sau eşalonată pe termen de doi ani, în rate lunare, la cererea celui interesat. Punerea în executare a amenzii se face la instanţa de executare (art. 425 C.Proc.Civ.).

Achizitor – Persoană care se ocupă de procurarea de produse sau de materiale.

Achizitor potenţial – Orice persoană fizică sau juridică ori grupul de astfel de persoane care acţionează concertat în legătură cu o achiziţie propusă (OUG 99/ 2006).

Achiziţie – Formă de comerţ care constă în procurarea de produse (în special agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale), achiziţionare, procurare de obiecte; a procura în condiţii avantajoase, ceva de preţ, un lucru rar; bun obţinut prin achiziţie; formă contractuală având ca obiect cumpărarea de produse sau servicii. Act de comerţ prin care se obţin bunuri economice şi titluri de valoare în condiţiile convenite de părţi. Preluarea în proprietate a bunurilor achiziţionate se poate face prin actul de cumpărare, cât şi printr-un contract de credit, plata făcându-se la scadenţă.

Reprezintă bunurile şi serviciile obţinute sau care urmează să fie obţinute de o persoană impozabilă, prin următoarele operaţiuni: livrări de bunuri şi/ sau prestări de servicii, efectuate sau care urmează a fi efectuate de altă persoană către această persoană impozabilă, achiziţii intracomunitare şi importuri de bunuri (L 571/ 2003).

Achiziţie de probă – A intra în posesia unui produs cu condiţia examinării şi utilizării lui în timp determinat înainte de cumpărarea lui.

Achiziţie inversă – O achiziţie în care dobânditorul este entitatea ale cărei participaţii la capitalurile proprii au fost achiziţionate, iar entitatea emitentă a acţiunilor este achiziţionată de cealaltă entitate. Se poate întâmpla, de exemplu, ca o entitate privată să aranjeze să fie “achiziţionată” de o societate mai mică, dar listată la bursă, pentru ca cea dintâi să fie listată la bursa de valori (IFRS 3.21).

Achiziţie de risc – Varietate a capitalului de risc concretizată în cumpărarea de către o mare companie comercială de acţiuni minoritare într-o firmă de mai mici dimensiuni care este implicată în valorificarea unor tehnologii noi.

Achiziţie de susţinere – Cumpărare destinată prevenirii scăderii cursului la bursă a unei acţiuni, valute, etc.

Achiziţie pe datorie – Cumpărarea de acţiuni de la o firmă, cu dobândirea unui drept de control, pe bază de fonduri împrumutate; de regulă împrumutul este garantat cu activele firmei achiziţionate (leverage buy out – LBO).

Achiziţie propusă – Decizia luată de către un achizitor potenţial de a achiziţiona, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit, persoană juridică română, ori de a-şi majora participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot sau a deţinerii la capitalul social să atingă ori să depăşească nivelul de 20 %, o treime sau 50 % ori astfel încât instituţia de credit să devină o filială a sa (OUG 99/ 2006).

Achiziţie publică – Procurarea de bunuri economice de către o entitate publică, în conformitate cu statutul acesteia şi cu respectarea regulilor pieţei. Se pot realiza achiziţii publice atât cu titlu oneros, cât şi cu titlu gratuit. Politica şi practica privind achiziţiile publice pot crea obstacole comerciale netarifare, în cazul în care se încheie contracte cu furnizorii externi, în profitul calităţii inferioare sau a preţurilor ridicate ale bunurilor, comparativ cu bunurile economice competitive care pot fi importate.

Achiziţie speculativă – Procurarea de bunuri economice sau de valori imobiliare, cu scopul de a le revinde atunci când se va produce creşterea spontană de preţ (de curs), sau pentru a provoca o creştere a preţului ca urmare a diminuării ofertei pentru bunurile respective.

Achiziţii şi fuziuni – Expresie care indică două principale modalităţi de restructurare a firmelor: prin fuziunea a două sau mai multe companii sau prin cumpărarea unei companii de către alta; sintagma este utilizată spre a denumi în general tranzacţiile intercorporaţii (mergers and acquisitions, M & A).

Achiziţiona – A procura produse (în special agroalimentare) sau materiale; a procura materiale rare.

Achizitor potenţial – Orice persoană fizică sau juridică ori grupul de astfel de persoane care achiziţionează concertat în legătură cu o achiziţie propusă (OUG 99/ 2006).

Aciditate – Mărime care indică conţinutul în acid al unei soluţii (soluţia solului) şi care se măsoară prin concentraţia de ioni de hidrogen a acesteia. Se exprimă în unităţi pH (logaritmul zecimal negativ al activităţii ionilor de hidrogen într-o soluţie apoasă (Cod bune practici fermă 2006).

Acolit – Complice la o infracţiune.

Acont – Aconto, avans, parte din suma de bani care se plăteşte înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacţii, pentru îndeplinirea unui contract încheiat, în special cel de vânzare/ cumpărare, ca garanţie, acontare, parte din salariu; sumă plătită anticipat drept garanţie pentru livrarea de bunuri, executarea unor lucrări sau prestarea unor servicii.

Aconta – A plăti un acont, a arvuni.

Acoperire – Fond ce asigură posibilitatea de a face faţă unei obligaţii, unor plăţi; termen utilizat pentru a desemna suma aflată în depozit la tras, pe baza căreia deponentul poate emite un titlu de credit (cambie sau cec) urmând ca depozitarul sumei să achite la scadenţă acel titlu; stoc de aur sau de alte valori în temeiul cărora banca de emisiune asigură convertibilitatea bancnotelor; reprezintă suma blocată (sau procent din această sumă) de către un broker, în baza unui acord prealabil cu clientul, pentru a avea rezerve operaţionale compensatorii sau pentru asigurarea unei tranzacţii la termen (aceste rezerve pot completa “temporar” anumite ordine, pot fi folosiţi pentru acoperirea pierderilor pe ordine rapide, operaţiunea de închidere a unei poziţii „short” la vânzări prin cumpărarea titlurilor datorate, ş.a. în funcţie de politicile respectivului operator); operaţiunea de contrabalansare a unei poziţii deschise la bursă concretizată în efectuarea unei vânzări-cumpărări la termen sau la disponibil; vezi şi hedging.

Acoperire bancară – Garanţie parţială a bancnotelor băncii de emisiune prin efecte comerciale, acceptate de bancă, devize, portofolii mobiliare proprii, gajuri şi cupoane de obligaţiuni ajunse la scadenţă, acceptate de bancă.

Acoperire în acţiuni – Forma exterioară a unei societăţi anonime care nu mai desfăşoară o activitate economică dar care are încă o existenţă juridică.

Acoperire în aur – Gradul de acoperire al bancnotelor aflate în circulaţie exprimată în procente prin aurul aflat în depozitele Băncii Naţionale.

Acoperire la termen – O operaţie financiară prin care un importator sau o bancă se angajează să plătească o sumă de bani la un anumit termen şi în acelaşi timp să împrumute aceeaşi sumă de bani cu acelaşi termen de rambursare; metodă de recuperare a pierderilor decurgând din riscul valutar.

Acoperire monetară – Cantitatea de valori certe (aur, valute convertibile, alte active) deţinută în mod obligatoriu de către băncile de emisiune şi exprimată într-un procent din suma totală a emisiunii de bancnote în scopul menţinerii stabilităţii monetare (evitarea inflaţiei prin excedent de monedă).

Acoperirea dobânzilor – Indicator care arată de câte ori profitul brut al unui comerciant este mai mare decât suma dobânzilor datorate pentru obligaţiunile emise.

Acoperirea importurilor prin exporturi – Expresie ce defineşte indicatorul care reflectă în procente posibilitatea achitării plăţilor pentru importuri cu încasările obţinute din exporturi.

Acord – Înţelegere, învoială, convenţie, consimţământ la ceva, etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. Uneori acordul, pentru a fi valabil, se dă în faţa unui funcţionar sau în faţa notarului public (ex. contractul de vânzare-cumpărare al unui imobil).

Denumire generică dată convenţiilor internaţionale ce stabilesc cadrul juridic de desfăşurare a raporturilor de comerţ internaţional şi cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională.

A se învoi, a aproba, a avea aceeaşi părere; sistem salarial de remunerare în sistemele normate de activitate, sumă dată sau primită ca plată pentru munca prestată în acord.

Acord bancar – Înţelegere, convenţie între două sau mai multe bănci cu privire la efectuarea unor anumite operaţiuni precis determinate de interes reciproc.

Acord barter – Un schimb de mărfuri de valori egale între două firme, fără intervenţia transferurilor băneşti.

Acord cadru – Înţelegerea scrisă intervenită între una sau mai multe autorităţi contractante şi unul sau mai mulţi operatori economici, al cărei scop este stabilirea elementelor/ condiţiilor esenţiale care vor guverna contractele de achiziţie publică ce urmează a fi atribuite într-o perioadă dată, în mod special în ceea ce priveşte preţul şi, după caz, cantităţile avute în vedere (O.U.G. nr. 34/ 2006).

Acord colectiv – Convenţia încheiată în formă scrisă între organizaţiile sindicale ale funcţionarilor publici sau ale funcţionarilor publici cu statut special, reprezentanţii acestora şi reprezentanţii autorităţii ori instituţiei publice (L 62/ 2011).

Acord comercial – Formă frecventă pe care o îmbracă tratatele internaţionale, este o convenţie prin care, de regulă, două state îşi reglementează relaţiile privind exportul, importul, tranzitul şi depozitarea mărfurilor, taxele vamale, sistemul de plată, garanţii reciproce, etc. De obicei, se încheie la nivel guvernamental şi poate fi pe termen scurt sau pe termen lung.

Acord comercial internaţional – Înţelegere între două sau mai multe ţări prin care se stabilesc modalităţi şi reguli de desfăşurare a raporturilor comerciale (în general sau numai în anumite domenii ale comerţului internaţional) ale ţărilor respective între ele, pri privind cooperarea lor pe terţe pieţe; act juridic prin care se reglementează schimbul de mărfuri între ţările semnatare.

Acord comercial şi de plăţi – Convenţie internaţională (de regulă bilaterală) prin care se reglementează desfăşurarea schimburilor comerciale, precum şi modul de înfăptuire a plăţilor internaţionale între statele semnatare.

Acord de barter – Operaţie de schimb convenită între două părţi care se pun de acord să schimbe între ele mărfuri echivalente ca valoare, respectând stipulaţiile prevăzute în contractul de schimb.

Acord de cliring – Acord/ convenţie între state prin care se efectuează compensarea creanţelor/ datoriilor reciproce fără valută efectivă sau aur, indiferent de provenienţa comercială sau financiară a acestor datorii. Compensarea se face într-un flux reglementat al părţilor reciproce care trece printr-un oficiu central din fiecare dintre ţările semnatare.

Acord de compensare bilaterală – Acord de netting; reprezintă a. orice înţelegere sau clauză în cadrul unui contract financiar calificat dintre două părţi, prin care se prevede un netting al unor plăţi ori o îndeplinire a unor obligaţii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultând din sau având legătură cu unul ori mai multe contracte financiare calificate (acord master de netting); b. orice acord master de netting între două părţi, prin care se prevede netting-ul între două sau mai multe acorduri de netting (acord master-master de netting); c. orice înţelegere de garantare subsecventă ori în legătură cu unul sau mai multe acorduri master de netting (L 85/ 2006).

Acord de cooperare economică internaţională – Convenţie internaţională (bi sau multilaterală) având ca obiect promovarea şi dezvoltarea relaţiilor de cooperare economică.

Acord de răscumpărare deschis – Contract încheiat între banca creditoare şi băncile comerciale sau de investiţii în cadrul căreia este reglementată tranzacţia în mod permanent a titlurilor de proprietate a statului. Acordul se reînnoieşte zilnic în mod automat, reglându-se parametrii modificabili prin înţelegerea contractuală.

Acord de reeşalonare a datoriilor – Convenţie destinată reeşalonării datoriei ţărilor.

Acord de transfer – Convenţie între două ţări privind fluxul plăţilor internaţionale.

Acord de voinţă – Consimţământ de mare concordanţă a voinţei juridice a două sau mai multe persoane cu privire la încheierea actului juridic. Mecanismul formării lui comportă propunerea unei persoane făcută alteia de a încheia un contract (denumită ofertă) şi acceptarea pură şi simplă, necondiţionată a acelei propuneri de către cel căruia i-a fost adresată (denumită acceptarea ofertei).

Acord sectorial – Reprezintă una din următoarele: a. un acord încheiat la nivel comunitar, înaintea încheierii oricărui contract de livrare, între un grup de organizaţii naţionale de întreprinderi, pe de o parte, şi un grup de organizaţii naţionale de vânzători, pe de altă parte; b. un acord încheiat, înaintea încheierii oricărui contract de livrare, între întreprinderi sau o organizaţie de întreprinderi recunoscută de statul membru în cauză, pe de o parte, şi o asociaţie de vânzători recunoscută, de asemenea, de statul membru în cauză, pe de altă parte; c. în absenţa acordurilor în sensul literelor a şi b, dispoziţiile dreptului societăţilor comerciale sau ale dreptului cooperativelor, cu condiţia să reglementeze livrările de sfeclă de zahăr de către acţionarii sau membrii unei societăţi sau ai unei cooperative producătoare de zahăr; d. în absenţa acordurilor în sensul literelor a şi b, aranjamentele existente înaintea încheierii oricărui contract de livrare, cu condiţia ca vânzătorii care acceptă aranjamentul să furnizeze cel puţin 60% din totalul de sfeclă achiziţionat de întreprindere pentru fabricarea zahărului în una sau mai multe fabrici (Reg. CEE 1234/ 2007).

Acord swap – Acord bilateral între băncile centrale prin care părţile semnatare se obligă să-şi pună reciproc la dispoziţie, la cerere, o sumă de bani în valuta proprie (efectuare de schimb de monede naţionale), în cadrul unui plafon prestabilit.

Acord tehnic – Acord tehnic de exploatare a punctelor de predare/ preluare comercială, aprobat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.)(Legea nr. 351/ 2004).

Acordarea cuvântului părţilor – Încuviinţarea dată de preşedintele completului de judecată ca părţile, în ordinea situată de lege, să pună concluzii în cazul sentinţei de judecată. De regulă cuvântul se acordă mai întâi reclamantului care îşi susţine pretenţiile şi apoi pârâtului care îşi susţine apărarea. Ordinea acordării cuvântului părţilor se poate inversa. Astfel, dacă pârâtul are de ridicat vreo excepţie sau de formulat cerere incidentă, preşedintele va acorda mai întâi cuvântul pârâtului, iar apoi reclamantului pentru ca acesta să răspundă asupra chestiunii pusă în discuţie pe această cale. Dacă instanţa consideră că chestiunea discutată cu pricina în întregul ei nu este suficient lămurită, preşedintele va putea acorda cuvântul părţilor din nou în replică şi în duplică, chiar de mai multe ori, având însă grijă ca întotdeauna pârâtul să aibă ultimul cuvânt în fond. Dacă părţilor nu li se acordă cuvântul în fond, pentru a-şi expune temeiurile în fapt şi de drept ale acţiunii sau pentru combaterea lor, se încalcă privilegiul oralităţii dezbaterilor şi al dreptului la apărare, iar soluţia astfel pronunţată trebuie considerată a fi nelegală şi netemeinică. În interesul unei desfăşurări operative a şedinţei de judecată, preşedintele poate să limiteze de fiecare dată cuvântul părţilor pentru expunerile lor.

Acordarea exclusivităţii comerciale – Mijloc de promovare a vânzărilor pe o anumită piaţă, utilizat în practica de comerţ internaţional, susceptibil de aplicare în cadrul contractului de reprezentanţă, sub formă de comision sau consignaţie, precum şi în cadrul contractului de vânzare comercială internaţională (în special când acest contract are caracterul de concesiune comercială).

Acordarea liberului în vamă – Acţiunea prin care autorităţile vamale pun mărfurile la dispoziţie în scopurile prevăzute de regimul vamal sub care au fost plasate (Reg. CEE 2913/ 92).

Acordant – Persoană care execută lucrări în acord.

Acordul de preţ în avans – Este actul administrativ emis de Agenţia Naţională, de Administrare Fiscală (ANAF) în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condiţiilor şi modalităţilor în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal (OG 92/ 2009).

Acordul părţilor – Înţelegerea dintre angajator şi salariat prin care încetează contractul individual de muncă (art. 129 C.M.).

Acosta – A apropia o navă de o altă navă, de ţărm, de chei. A opri pe cineva din drum şi a i se adresa, a agăţa.

Acostament – Fâşie laterală din platforma unei şosele, cuprinsă între marginea părţii carosabile şi marginea şoselei.

Acquis comunitar – Reprezintă totalitatea normelor juridice ce reglementează activitatea instituţiilor Uniunii Europene, acţiunile şi politicile comunitare. Conţine legislaţia formată din tratatele de bază (legislaţia primară) şi documentele adoptate de instituţiile Uniunii (legislaţia secundară).

Acredita – A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat (într-o funcţie diplomatică) pe lângă guvernul unui stat străin; a crea, a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv; a deschide un credit; a face un fapt neconfirmat, o ştire, etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile.

Acreditare – Acţiunea de a acredita, împuternicire dată unei persoane fizice sau juridice prin scrisoare de acreditare, într-o calitate diplomatică; numire.

Evaluare externă şi independentă realizată de persoane special pregătite pentru aceasta, evaluatorii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, care se finalizează cu încadrarea spitalelor în categorii de acreditare. Acreditarea priveşte spitalul în întregul lui, ca organizaţie, analiza este globală şi descrie funcţionarea instituţiei prin gradientul cu care aceasta este conformă sau se apropie de standardele de calitate prestabilite (OMS 972/ 2010).

Acreditat – Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin.

Acreditiv – Acreditiv documentar; instrument de credit în virtutea căruia o bancă se angajează la ordinul clientului său să pună o sumă determinată la dispoziţia unui beneficiar, în general prin intermediul unei bănci corespondente; modalitate de decontare prin care plăţile între agenţii economici se efectuează pe măsura livrării mărfurilor şi prestării serviciilor dintr-o sumă de bani rezervată de către plătitorul-beneficiar şi ţinută la dispoziţia furnizorului la o bancă într-un cont special.

Sumă de bani special rezervată de un cumpărător din contul său, la o bancă ce deserveşte un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă plata în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor şi/ sau serviciilor în condiţiile stabilite înainte prin contract; document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii, document prin care o bancă, la cererea clientului său deschide unui terţ un credit pentru o sumă şi o durată determinate, la o agenţie sau o bancă corespondentă; mandat pe care o instituţie comercială îl dă alteia, împuternicind-o să plătească o sumă de bani în contul ei unei terţe persoane.

Este un angajament al băncii, făcut la cererea clientului său, de onorare a unui document sau cerere de plată; acesta poate fi un acord de onorare a plăţii sau o declaraţie că banca este autorizată să onoreze plata cu condiţia de a îndeplini obligaţiile stabilite. Aceasta presupune că în contul clientului la banca emitentă a acreditivului, există suma necesară acoperirii creditului şi care nu va putea fi utilizată decât în acest scop.

Acreditiv back-to-back – Acreditiv documentar subsidiar.

Acreditiv cesionat – Acreditiv documentar care îi dă dreptul beneficiarului (ca intermediar, în calitate de cedent) să facă o declaraţie de cesiune (obiectul unei cesiuni) pentru o parte din sumă, pentru unul sau mai mulţi beneficiari terţi (cere băncii să plătească direct pe subfurnizorii de mărfuri sau servicii, exportatorul/ exportatorii real/ reali al mărfii).

Acreditiv cu plată diferată – Acreditiv cu plata amânată până la 60 de zile.

Acreditiv cu clauză roşie – Varietate de acreditiv documentar care, prin excepţie de la regula de bază că plata se face la prezentarea documentelor ce atestă îndeplinirea întocmai a obligaţiilor contractuale asumate de exportator, permite ca efectuarea plăţii de către exportator să se facă înaintea primirii documentelor privind atestarea exportului mărfii. Se numeşte astfel deoarece, la originea utilizării sale, clauza derogatorie de la regula de plată menţionată era înscrisă cu cerneală roşie pentru a avertiza asupra naturii speciale a relaţiilor care se stabileau între părţile implicate.

Acreditiv cu clauză verde – Varietate de acreditiv documentar care permite ca efectuarea plăţii de către exportator să se facă înaintea prezentării documentelor privind atestarea exportului mărfii, avansul de plată fiind acordat acestuia numai cu condiţia ca el să-şi asume în scris obligaţia de a prezenta documentele de export la timp.

Acreditiv domiciliat în ţara cumpărătorului – Acreditiv documentar caracterizat prin aceea că încasarea sumei de către exportator devine posibilă numai după ce banca importatorului a primit de la banca acestuia toate documentele aferente unei asemenea modalităţi de plată, le-a verificat şi a constatat că beneficiarul (exportatorul) şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale.

Acreditiv domiciliat în ţara vânzătorului – Acreditiv documentar presupunând că plata sumei prevăzute în valută să se facă la prezentarea şi verificarea de către bancă a documentelor de expediţie, fără nici un scăzământ.

Acreditiv domiciliat într-o ţară terţă – Acreditiv documentar presupunând avizarea beneficiarului asupra deschiderii sale de o bancă din ţara lui şi efectuarea plăţii sumei ce formează obiectul documentului la o bancă din ţara unde el a fost deschis.

Acreditiv nerevocabil – Angajament ferm asumat de banca ordonatoare faţă de beneficiar de a plăti sau de a face să se plătească suma de bani precizată în document (acreditivul documentar).

Acreditiv nerevocabil confirmat – Acreditiv documentar deschis la banca importatorului (cumpărătorului, ordonatorului) şi transmis unei bănci din ţara exportatorului (beneficiarului, vânzătorului) care îl confirmă şi apoi avizează pe beneficiar despre deschiderea acreditivului confirmat.

Acreditiv nerevocabil neconfirmat – Acreditiv documentar deschis la banca importatorului (cumpărătorului, ordonatorului) şi transmis unei bănci din ţara exportatorului (beneficiarului, vânzătorului) fără ca acesta din urmă sau o bancă agreată să-l confirme în sensul angajării efectuării plăţii.

Acreditiv netransferabil – Orice acreditiv documentar din cuprinsul căruia lipseşte menţiunea expresă că este transferabil.

Acreditiv pentru livrări eşalonate – Acreditivul documentar în cuprinsul căruia se specifică în mod expres că livrarea mărfii se face eşalonat în timp, în anumite tranşe determinate cantitativ şi la anumite termene.

Acreditiv pirat – Denumire dată acreditivelor documentare false puse în circulaţie de către unii participanţi incorecţi la raporturile juridice de comerţ internaţional.

Acreditiv reciproc – Varietate de acreditiv documentar adaptat la specificul operaţiunilor de compensaţie care, în principiu, presupune schimbul direct de mărfuri şi diminuarea importanţei sau chiar eliminarea banilor ca mijloc de plată.

Acreditiv reciproc „a valoir” – Tip de acreditiv documentar reciproc ce conţine alături de clauza „de intrare în vigoare” şi o altă clauză denumită „a valoir” (privind stabilirea ulterioară a valorii) în virtutea căreia disponibilităţile valutare rezultate dintr-unul din acreditivele documentare urmează să fie utilizate pentru acoperirea (plata) celuilalt acreditiv documentar, iar plata să se facă numai în limita valorii efectiv utilizate.

Acreditiv reciproc cu clauză de garanţie – Acreditiv documentar reciproc „escrow”.

Acreditiv reciproc „escrow” – Tip de acreditiv documentar reciproc care se distinge prin aceea că în cuprinsul lui se include, pe lângă clauzele „de intrare în vigoare” şi „de folosire a fondurilor de către parteneri”, o clauză numită „escrow” (sau de garanţie) prin care banca emitentă îşi asumă angajamentul ferm şi necondiţionat de a efectua plata în valută în cazul când acreditivul partenerului expiră, fără a fi fost utilizat măcar parţial, datorită faptului că partenerul, în contrapartidă, nu livrează în termenul convenit tot lotul sau renunţă dintr-un motiv oarecare la livrarea lui.

Acreditiv reciproc simplu – Tip de acreditiv documentar reciproc care presupune includerea de către fiecare partener contractual în documentul de deschidere a acreditivului a clauzei denumită „de intrare în vigoare” care, de această dată, se limitează la menţionarea obligaţiei părţilor de a depune documentele în condiţiile contractuale stricte, indiferent dacă acreditivul documentar al partenerului este sau nu utilizat.

Acreditiv revocabil – Acreditivul care poate fi modificat sau anulat în orice moment, fără ca beneficiarul să fi fost înştiinţat în mod prealabil.

Acreditiv revolving – Formă de acreditiv documentar care prevede realimentarea automată pe măsură ce se consumă, a sumei prevăzute iniţial, până la valoarea sa nominală, pe toată durata de valabilitate a acreditivului. El presupune livrarea în tranşe şi se distinge prin aceea că iniţial este deschis numai pentru suma corespunzătoare valorii primei tranşe, banca având dreptul să-l reactiveze pentru suma aferentă tranşei următoare, dacă livrarea a fost efectuată în interiorul perioadei de valabilitate indicată pentru fiecare tranşă şi cu îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute în cuprinsul său.

Acreditiv subsidiar – Varietate a acreditivului documentar presupunând utilizarea combinată a două acreditive în paralel, unul de export şi unul de import suprastructurat pe cel de export, în realizarea efectivă a operaţiunii care este astfel structurată încât beneficiarul primului acreditiv documentar să aibă calitatea de ordonator al celui de-al doilea.

Acreditiv stand-by – Acreditiv sub forma unor instrumente de garantare a plăţilor de către beneficiar, prin care acesta întocmeşte la bancă o cerere de plată pentru ca banca să efectueze plata.

Acreditiv transferabil – Acreditivul documentar ce conferă beneficiarului îndreptăţirea de a ceda drepturile şi obligaţiile sale decurgând din document unui alt furnizor (sau mai multor furnizori).

Acreditiv utilizabil integral – Acreditiv documentar în temeiul căruia beneficiarul este îndreptăţit să încaseze dintr-o dată întreaga sumă ce i se cuvine ca urmare a executării integrale a obligaţiilor asumate prin contract.

Acreditiv utilizabil parţial – Acreditiv documentar în temeiul căruia beneficiarul poate încasa numai eşalonat suma ce i se cuvine, corespunzător valorii produselor livrate în fiecare tranşă.

Acrescământ – Creştere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunţării lor; dreptul titularului unui legat conjunctiv de a beneficia de partea de moştenire cuvenită colegatarului (colegatarilor) care nu vor sau nu pot să primească legatul. Dreptul de acrescământ operează şi în cazul moştenirii legale, dacă există succesori renunţători sau nedemni.

Acrostol – Parte înaltă a extremităţilor unei corăbii; ornamentele, sculpturile de la prora (partea din faţă) unei nave.

Acru – Unitate de măsură a suprafeţelor egală cu 4046 m2.

Act – Document eliberat, emis, etc. de o autoritate, o persoană fizică sau juridică prin care se arată un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva, etc.; manifestare a activităţii umane, acţiune, faptă, fapt; rezultat al unei activităţi conştiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde către realizarea unui scop; diviziune principală a unei opere dramatice, reprezentând o etapă în desfăşurarea acţiunii.

Act abdicativ – Act prin care se renunţă la un drept înainte de a se fi făcut acceptarea cerută de lege pentru dobândirea lui. Este act abdicativ renunţarea la o moştenire deschisă la un legat, dacă se face anterior acelei moşteniri sau a celui legat.

Act adiţional – Act juridic, întocmit în scris, prin care se modifică ori se completează un contract; convenţie accesorie intervenită între părţile unui contract preexistent prin care se modifică, se completează sau se restrânge acel contract, înscris constatator al unei convenţii accesorii cu astfel de efecte.

Act administrativ – Act juridic unilateral, obligatoriu şi executoriu care emană de la organele administrative, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice şi care poate fi: normativ, când prin el se statornicesc norme juridice cu caracter general; individual, când are drept scop naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete. El se emite în temeiul puterii de stat, prin care se aduc la îndeplinire dispoziţiile legii sau ale unui act normativ subordonat legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice. Sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi achiziţiile publice. Prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ (L 554/ 2004).

Act administrativ fiscal – Reprezintă actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale (OG 92/ 2009).

Act administrativ jurisdicţional – Actul juridic emis de o autoritate administrativă investită, prin lege organică, cu atribuţii jurisdicţionale (de jurisdicţie administrativă specială) în soluţionarea unui conflict, după o procedură bazată pe contradictorialitate şi cu asigurarea dreptului la apărare (L 554/ 2004).

Act aparent – Act juridic (contract) încheiat de părţi pentru a da acestora impresia creării unei situaţii juridice diferite de cea reală, care este consemnată în actul secret încheiat concomitent şi nedivulgat părţilor. Are rolul de a disimula intenţia reală a părţilor în vederea ascunderii faţă de terţi, prin crearea de false aparenţe, a adevăratelor raporturi juridice dintre ele.

Act ascuns – Act juridic exprimând adevăratele raporturi juridice statornicite între părţi, care sunt, însă ascunse altora prin încheierea concomitentă a unui act aparent diferit, simulat.

Act autentic – Înscris care, după întocmire, a fost supus operaţiunii de autentificare de către un notar public ori de un organ de stat competent.

Act comercial unilateral – Manifestare unilaterală de voinţă care produce efecte juridice în raporturile comerciale internaţionale. Au un atare efect oferta, comanda, renunţarea la mandat, revocarea mandatului, cererea de ofertă, etc.

Act confirmativ – Înscris prin care părţile unui raport juridic confirmă valabilitatea unui act juridic lovit de nulitate.

Act constitutiv al societăţii cooperative – Înscrisul format din contractul de societate şi statutul elaborat în conformitate cu prevederile legii (L 1/ 2005).

Act constituţional – Act normativ cu valoare constituţională.

Act cu titlu oneros – Act juridic prin care fiecare parte urmăreşte să obţină de la cealaltă ca echivalent un folos patrimonial (ex. în contractul de vânzare cumpărătorul obţine lucrul iar vânzătorul preţul).

Act de acuzare – Concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva.

Act de administrare – Act prin care un bun este făcut producător de venituri fără a fi înstrăinat; act săvârşit asupra unui lucru sau al unui patrimoniu în scopul întreţinerii şi folosirii lui (au acest caracter perceperea fructelor şi recoltelor sau încasarea veniturilor, închirierea, orice măsuri de utilizare, amenajare, exploatare ori punere în valoare a bunului etc..

Act de alienare – Act juridic prin care titularul unui drept real asupra unui lucru sau al unui drept de creanţă transmite cu orice titlu acel drept altei persoane.

Act de comandament cu caracter militar – Actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte referitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război, sau, după caz, la îndeplinirea serviciului militar (L 554/ 2004).

Act de comerţ – Manifestare de voinţă având ca finalitate naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic reglementat de o normă de drept comercial; act juridic (uni sau bilateral) ale cărui condiţii de validitate şi ale cărui efecte sunt determinate prin normele dreptului comercial; mijloc juridic servind la înfăptuirea activităţii de comerţ.

Act de compromis – Actul juridic numit compromis; înscrisul constatator al unui astfel de act juridic.

Act de conservare – Orice măsură urmărind ocrotirea şi păstrarea unui drept, de a se evita pierderea lui. Asemenea acte care nu comportă decât cheltuieli reduce comparativ cu valoarea dreptului ce se conservă cuantumul general păstrat, pot fi săvârşite şi de către cei lipsiţi în tot sau în parte de capacitatea de exerciţiu. Sunt acte de conservare întreruperea unei prescripţii, înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu în cartea funciară, registrele de publicitate, etc.

Act de dispoziţie – Act prin care se transmite sau se constituie un drept real privitor la un bun ori se renunţă la un drept. Act prin care se transmite un drept de creanţă şi, în general, în orice act prin care se depăşeşte sfera actelor de administrare. Act prin care un lucru este scos, temporar sau definitiv, parţial sau integral, dintr-un patrimoniu, fie trecând într-un alt patrimoniu, fie încetând să mai existe ca urmare a consumării sau distrugerii lui. Au acest caracter actele de înstrăinare (indiferent dacă sunt cu titlu oneros sau cu titlu gratuit), actele de constituire a unor drepturi reale (uzufruct, uz, abitaţie, servitute) care duc la restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate, actele de consumare sau distrugere materială a lucrului, etc.

Act de execuţie – Acte prin care se duce la îndeplinire hotărârea de a săvârşi o infracţiune, realizându-se însăşi acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii. Ele fac parte din faza externă a infracţiunii. În actele de execuţie se încadrează şi tentativa. Legislaţia penală română arată că actele de execuţie se pedepsesc ori de câte ori legea prevede aceasta.

Act de identitate – Cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate ori paşaportul diplomatic, paşaportul diplomatic electronic, paşaportul de serviciu, paşaportul de serviciu electronic, paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic, paşaportul simplu temporar, titlul de călătorie, iar în cazul elevilor din şcolile militare, carnetul de serviciu militar, valabile în ziua votării. Paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic, paşaportul simplu temporar şi titlul de călătorie pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de vot numai de cetăţenii români care votează în străinătate sau de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care votează în România (OUG 95/ 2009).

Act de intervenţie ilicită – Un act de: a. violenţă împotriva unei persoane la bordul unei aeronave în zbor, dacă acel act poate să pericliteze siguranţa aeronavei respective, b. distrugere a unei aeronave în serviciu sau provocare de avarii unei astfel de aeronave, dacă o fac indisponibilă pentru zbor sau care poate periclita siguranţa în zbor, c. amplasare sau favorizare a amplasării într-o aeronavă aflată în serviciu, prin orice mijloace, a unui dispozitiv sau a unei substanţe care poate distruge acea aeronavă sau îi poate provoca avarii care să o facă indisponibilă pentru zbor sau care îi poate periclita siguranţa în zbor, d. distrugere sau avariere a mijloacelor de navigaţie aeriană sau de intervenţie în funcţionarea lor, dacă un asemenea act poate periclita siguranţa aeronavelor în zbor, e. comunicare intenţionată a unor informaţii false, punând astfel în pericol siguranţa unei aeronave în zbor, f. folosire ilegală şi în mod intenţionat a oricărui dispozitiv, substanţă sau armă pentru producerea unui act de violenţă împotriva unei persoane, care îi provoacă rănirea gravă sau moartea pe un aeroport care deserveşte aviaţia civilă, distrugerea sau avarierea gravă a facilităţilor care aparţin aviaţiei civile sau aeronavelor care nu sunt în serviciu, dacă se află pe acel aeroport, ori pentru întreruperea serviciilor aeroportului, dacă un asemenea act pune în pericol sau poate periclita siguranţa aeroportului (Codul aerian 1997).

Act de împărţeală a moştenirii – Acord de voinţă (consimţământul la împărţeală) prin care moştenitorii se învoiesc să-şi împartă între ei moştenirea şi stabilesc modalitatea concretă în care se va face această împărţire. Poate fi realizat în scris sau verbal, în acest din urmă caz existenţa şi conţinutul lor putând fi dovedite prin orice mijloace legale de probă. Înscrisul are rol de instrument, probator, în care se consemnează învoiala între comoştenitori cu privire la modul de împărţire a moştenirii. Acesta poate fi: a. act de împărţeală sub semnătură privată; b. act de împărţeală notarial (obligatoriu dacă printre bunurile succesorale se află imobile), întocmit sub formă de act autentic de către notarul public competent, sesizat să efectueze în cazul dat procedura succesorală notarială atunci când în faţa acestuia se prezintă toţi moştenitorii. Despre existenţa modului de împărţire a moştenirii se face menţiune în certificatul de moştenitor.

Act de începere a urmăririi penale – Act prin care se dispune începerea urmăririi penale de organul competent. Conform dispoziţiilor Codului de procedură penală, începerea urmăririi penale se dispune prin rezoluţie sau prin proces-verbal, când organul de urmărire penală se sesizează din oficiu. Tot prin proces-verbal începe urmărirea  penală în cazul constatării, în cursul şedinţei de judecată a infracţiunii de audienţă.

Act de înstrăinare – Act juridic prin care titularul unui drept real asupra unui lucru sau a unui drept de creanţă transmite, cu orice titlu, acel drept altei persoane.

Act de misiune a arbitrilor – Act de procedură arbitrală caracteristic arbitrajului în faţa Curţii de Arbitraj a Camerei de Comerţ Internaţional din Paris, constând în redactarea unui înscris conţinând toate datele mai importante ale litigiului, expunerea sumară a pretenţiilor, arătarea obiectului aflat în litigiu, a circumstanţelor cauzei, a problemelor litigioase ce urmează să fie rezolvate de către arbitri precum şi orice alte menţiuni necesare pentru ca sentinţa să fie susceptibilă de sancţiune legală.

Act de procedură – Reprezintă operaţiunile juridice şi înscrisurile făcute de participanţii la procesul civil în legătură cu activitatea lor procesuală. Spre deosebire de dreptul civil, în dreptul procesual civil, prin act de procedură se înţelege atât operaţiunea juridică, precum şi actul scris care o constată, act scris considerat el însuşi o operaţiune juridică. Aşadar, operaţiunea juridică în sine şi actul în legătură cu operaţiunea respectivă sunt acte de procedură distincte, care corespund unor forme procedurale proprii. Actele de procedură se clasifică după următoarele criterii: a. în funcţie de modul de efectuare: 1. acte scrise (cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvenţională, cererea de intervenţie, închiderile, hotărârile, etc.); 2. acte orale (depoziţia martorului, răspunsurile la interogatoriu, susţinerile părţilor, etc.), se consemnează în scris; b. în raport cu organele sau persoanele care le întocmesc sau de la care emană, actele de procedură se împart în acte ale părţilor (cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea de exercitare a unei căi de atac, cererea de punere în executare a unei hotărâri, etc.), acte ale instanţei (închiderile, hotărârea judecătorească, dispoziţia de comunicare a hotărârii, etc.), acte ale organelor auxiliare ale justiţiei (acte de executare ale organelor de executare, procesele verbale de luare a măsurilor asiguratorii, dovezile privind comunicarea actelor de procedură, etc.) şi acte ale altor participanţi la proces (depoziţiile martorilor, întocmirea şi depunerea raportului de expertiză, cererea de anulare a unei amenzi făcută de martor sau expert, etc.); c. în funcţie de conţinutul lor se disting act juridic de procedură care conţine o manifestare de voinţă (cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea de exercitare a unei căi de atac, etc.) şi act de procedură care constată o operaţiune procedurală (citaţie, proces-verbal de sechestru, somaţia, comandamentul, etc.); d. în funcţie de natura lor actele de procedură pot fi judiciare dacă se îndeplinesc în faţa instanţei (interogatoriu, depoziţia martorului, pronunţarea hotărârii, etc.) şi extrajudiciare dacă se îndeplinesc în cadrul procesual, dar nu în faţa instanţei de judecată (expertiza, actele de executare, cu excepţia procedurilor execuţionale judiciare, etc.). Actele de procedură trebuie să îndeplinească trei condiţii generale: să îmbrace forma scrisă (această condiţie este necesară pentru a se putea dovedi existenţa actului de procedură şi pentru a se putea verifica respectarea cerinţelor prevăzute de lege – se referă la actele de procedură scrise şi nu la cele orale), să relateze în chiar conţinutul lor faptul că au fost respectate cerinţele impuse de lege (această condiţie constituie o aplicare a regulilor potrivit căreia actul de procedură este forma de procedură adusă la îndeplinire; cuprinsul actului de procedură nu poate fi completat cu probe extrinseci; în cazul actului de procedură oral, verificarea respectării prescripţiilor legale se face cu ajutorul actelor de procedură scrise, întocmite pentru consemnarea actelor orale); c. să fie redactate în limba română (actele scrise – această condiţie se desprinde din principiul constituţional conform căruia procedura judiciară se desfăşoară în limba română). Sancţiuni generale ce intervin pentru nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la actul de procedură: 1. nulitatea actului de procedură; 2. nulitatea de a completa sau de a reface actul îndeplinit cu încălcarea prescripţiilor legii; 3. obligaţia de a despăgubi partea vătămată prin încălcarea formelor procedurale; 4. sancţiuni pecuniare; 5. sancţiuni disciplinare. Sancţiuni specifice: 1. socotirea ca neavenit a apelului sau după caz a recursului declarat de intervenientul accesoriu, dacă partea în favoarea căreia s-a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs; 2. neluarea în considerare a schimbării domiciliului uneia dintre părţi în cursul judecăţii, dacă aceasta nu a încunoştinţat instanţa şi partea adversă; 3. neluarea în considerare a înscrisului depus în copie certificată, dacă partea care l-a depus nu are în şedinţă originalul, ori nu l-a lăsat în păstrarea grefei; 4. neluarea în considerare a adăugirilor, ştersăturilor sau schimbărilor din cuprinsul hotărârii, care nu sunt semnate de judecător; 5. neluarea în considerare a adăugirilor, ştersăturilor sau schimbărilor din cuprinsul mărturiei, dacă nu au fost încuviinţate de judecător, de grefier şi de martor; 6. neţinerea cont de adăugirile, ştersăturile şi schimbările aduse răspunsurilor la interogatoriu, dacă nu sunt semnate de preşedintele completului de judecată, de grefier, de partea care a propus interogatoriu şi de partea care a răspuns la interogatoriu.

Act de sesizare – Act prin care este sesizat organul de urmărire penală sau se dispune trimiterea în judecată a inculpatului. Când legea prevede că începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără o sesizare specială, aceasta trebuie făcută în scris şi semnată, iar actul de sesizare trebuie să cuprindă în mod corespunzător datele prevăzute de plângere. Actul de sesizare a instanţei îl constituie rechizitoriul sau plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazurile prevăzute de lege.

Act de stare civilă – Actul juridic al căsătoriei în urma căruia se eliberează un înscris autentic prin care se constată şi se poate dovedi actul juridic al căsătoriei, din care decurge starea civilă a unei persoane (vezi şi „Acte de stare civilă”).

Act deghizat – Act ostensibil simulat prin care fie se ascunde natura juridică a actului secret (numit contraînscris) ce exprimă voinţa reală a părţilor, fie, fără a masca natura acelui act, se ascund prin omisiune numai anumite clauze sau efecte ale lui.

Act fictiv – Act ostensibil simulat încheiat cu scopul de a crea o aparenţă înşelătoare, părţile stabilind concomitent, printr-un alt act, secret (numit contraînscris), că acordul fictiv nu are nici o valoare juridică consemnată în aceasta şi n-a intervenit în realitate între părţi. Actul fictiv este inexistent din punct de vedere juridic (colorem habet, substantiam vero nullum).

Act începător de executare – Act procedural prin care se declanşează procedura executării silite. Prezintă acest caracter cererea de executare silită care, pentru faza executării silite are aceeaşi măsură juridică precum a unei cereri de chemare în judecată, pentru prima fază a procesului civil. Astfel, aşa cum cererea de chemare în judecată declanşează judecata, tot aşa şi cererea de executare pune în mişcare executarea silită, făcând deci parte din această fază a procesului civil, fiind actul care începe procedura execuţională. De asemenea art. 16 din Decretul 167/ 1958, deşi în primul alineat nu enumeră şi cererea de executare printre cauzele de încetare a prescripţiei, ci numai actul începător, în alineatul doi se referă nu doar la cererea de chemare în judecată ci şi la cererea de executare. În mod uzual însă, se apreciază că primul act de executare diferă în funcţie de forma concretă de executare silită. Astfel a. la executarea silită directă, primul act de executare l-ar constitui somaţia, întrucât este singurul ce precede deposedarea debitorului; b. în cazul urmăririi silite mobiliare, actul începător de executare l-ar reprezenta procesul verbal de sechestru; c. în cazul popririi, ar avea caracterul de prim act de executare, ordonanţa de poprire; d. în cazul urmăririi veniturilor unui bun imobil, act începător de executare ar fi procesul verbal de sechestru; e. la urmărirea silită imobiliară comandamentul ar avea caracterul de act începător de executare. Nu constituie prim act de executare silită cererea de încuviinţare a executării silite, somaţia făcută în cadrul urmăririi silite mobiliare, cererea de înfiinţare a unui sechestru asigurător precum şi încheierea de încuviinţare a acestei măsuri.

Act juridic – Operaţiune juridică (negotium juris), manifestare de voinţă a uneia sau mai multor persoane, cu scopul de a crea, de a modifica, de a transmite sau de a stinge drepturi şi obligaţii; înscris constatator al operaţiunii juridice (instrumentum). Ca operaţiune juridică actul juridic este manifestarea de voinţă a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice săvârşită cu scopul determinat de a da naştere, a modifica, a transmite sau stinge drepturi şi obligaţii. Intenţia părţii sau părţilor de a produce efecte de drept este elementul esenţial care diferenţiază actul juridic de celelalte fapte juridice, evenimente care au loc independent de voinţa subiectului de drept, sau manifestările de voinţă săvârşite în alt scop decât acela de a da naştere la raporturi de drept. Ca înscris constatator a operaţiei juridice actul juridic actul juridic serveşte în general ca mijloc de probă a drepturilor şi obligaţiilor la care acesta dă naştere. Din punct de vedere al numărului manifestărilor de voinţă care concură la formarea sa, actul juridic poate fi unilateral şi bilateral, sau contract. Actul juridic unilateral este recunoscut ca izvor de obligaţii în mod excepţional în cazuri anume prevăzute de lege. Actul juridic unilateral este manifestarea de voinţă a unei singure părţi. Dispoziţiile legii privind contractele, cu excepţia celor referitoare la acordul de voinţă necesar pentru încheierea lor, se aplică prin asemănarea actului juridic unilateral. Astfel: a. promisiunea publică de a răsplăti o anumită prestaţie, obligată de cel care a făcut-o din momentul în care promisiunea a fost adusă la cunoştinţa publicului, chiar dacă prestaţia a fost îndeplinită fără a se cunoaşte promisiunea (Acest act juridic unilateral poate fi modificat sau revocat în cadrul termenului stabilit pentru executarea prestaţiei în afară de cazul în care promitentul a renunţat la dreptul de modificare sau revocare. Modificarea sau revocarea vor fi aduse la cunoştinţa publicului în acelaşi mod în care s-a făcut promisiunea şi nu va produce efecte juridice înainte de publicare. Dacă prestaţia a fost executată separat de mai multe persoane împreună, recompensa se împarte între ei, în raport cu contribuţia fiecăruia, iar dacă aceasta nu se poate stabili se împarte în mod egal); b. concursul public are ca finalitate obţinerea pe baza invitaţiei lansată de cel care l-a deschis, a ofertei cea mai avantajoasă ce urmează a fi făcută de un număr nedeterminat de persoane în vederea încheierii unui anumit contract.

Act juridic abstract – Înscris/ act juridic formal care constă în existenţa unei creanţe, valabilă independent de cauza obligaţiei corelative; act juridic care este detaşat de elementul cauzal, ceea ce face ca aprecierea cu privire la valabilitatea lui să nu implice analiza acestui element.

Act juridic aparent – Act aparent, simulaţie.

Act juridic ascund – Act secret, simulaţie.

Act juridic bilateral – Manifestarea de voinţă concordantă a două părţi.

Act juridic cauzal – Act juridic civil a cărui valabilitate se apreciază necesarmente şi prin referire la cauza ori scopul sau presupunând în acest sens o analiză a lui (adică a scopului). Atunci când scopul lipseşte, ori este imoral sau ilicit, actul juridic este lovit de nulitate.

Act juridic civil – Manifestare de voinţă a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice, săvârşită în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice civile. Prin caracterul său voliţional actele juridice civile se deosebesc de celelalte fapte juridice. Când opera este a unei singure voinţe actul juridic civil este bilateral sau multilateral. Cele mai multe acte juridice sunt bilaterale şi se numesc convenţii sau contracte. Actele juridice civile unilaterale produc efecte juridice numai în mod excepţional, în cazurile anume prevăzute de lege. Actele juridice civile care dau naştere între părţi unor drepturi pentru viitor sunt constitutive, cele care transmit sau transmută între părţile reale sunt translative, iar cele care definitivează între părţi (cu efect retroactiv) drepturi care existau anterior încheierii lor sunt declarative. Pentru a fi valabil orice act juridic civil trebuie să aibă următoarele elemente structurale: a. consimţământul persoanei care încheie actul juridic civil, b. capacitatea de a-l încheia, c. un obiect determinat şi licit. Actul juridic civil produce efecte între părţile care l-au încheiat şi în măsura prevăzută de lege, şi faţă de succesorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular şi faţă de creditorii chirografari ai părţilor. Actul juridic civil încheiat cu încălcarea prevederilor legale este sancţionat cu nulitatea.

Act juridic cu titlu gratuit – Este actul prin care se procură o parte, un folos patrimonial fără a se urmări obţinerea în schimb a unui alt folos patrimonial.

Act juridic cu titlu oneros – Este actul prin care se procură o parte, un folos patrimonial pentru obţinerea în schimb a unui alt folos patrimonial.

Act juridic de administrare – Este actul prin care se urmăreşte o obişnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu.

Act juridic de conservare – Actul prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil.

Act juridic de dispoziţie – Actul care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun.

Act juridic de ultimă voinţă – Act juridic conţinând dispoziţiile date de către o persoană pentru timpul când nu va mai fi în viaţă şi care, de regulă, îşi produce efectele numai după decesul dispunătorului.

Act juridic între vii – Act juridic care îşi produce efectele în timpul vieţii autorului sau al părţilor care l-au încheiat.

Act juridic multilateral – Manifestarea de voinţă a trei sau mai multe părţi.

Act juridic nepatrimonial – Act juridic civil ce exprimă un conţinut care nu este susceptibil de evaluare bănească. Aşa este bunăoară convenţia prin care părinţii fireşti ai unui copil născut din afara căsătoriei se pun de acord ca acesta să ia numele de familie al unuia dintre ei sau numele reunite ale ambilor părinţi. În caz de anulare a unui act nepatrimonial nu se pune problema restituirilor.

Act juridic ostensibil – Act aparent, act juridic de ultimă voinţă.

Act juridic pentru cauza de moarte – Act juridic de ultimă voinţă.

Act juridic secret – Act secret, act fictiv, simulaţie.

Act juridic simulat – Act aparent, act fictiv, simulaţie.

Act juridic unilateral – Reprezintă actul juridic civil constând în manifestarea de voinţă a unei singure persoane. Actul juridic unilateral poate da naştere la obligaţii pentru terţi numai în cazurile prevăzute de lege. Legea recunoaşte în mod excepţional, calitatea de izvoare de obligaţiuni (şi drepturi corelative) a următoarelor acte juridice unilaterale: a. testamentul, b. declaraţia de acceptare a succesiunii sau de renunţare la succesiune, c. confirmarea unui act juridic lovit de nulitate relativă, d. gestiunea de afaceri, e. renunţarea la un drept (de uzufruct, de servitute, de creanţă) sau la o garanţie (remiterea de solidaritate, etc.), f. revocarea mandatului de către mandant şi renunţarea mandatarului la mandat, rezilierea unilaterală de către locatar a contractului de închiriere a unei locuinţe, etc. Se consideră uneori ca izvorând dintr-un act juridic unilateral şi alte obligaţii, cum sunt: obligaţia ofertantului de a menţine oferta un anumit timp, stabilit expres sau tacit, obligaţia celui ce a făcut o promisiune publică de recompensă, obligaţia promitentului faţă de terţul beneficiar într-o stipulaţie pentru altul, obligaţia încorporată în titlu la purtător, etc. Actul juridic unilateral se aplică în modul corespunzător la dispoziţiile privind obligaţiile şi contractele dacă aceasta nu contravine legii sau caracterului unilateral al actului juridic.

Act individual de aderare – Un înscris prin care o persoană îşi manifestă actul de voinţă de a fi parte la contractul de societate civilă şi la prospectul schemei de pensii private (L 411/2004).

Act mixt – Act juridic de dublă natură (civilă şi comercială) încheiat între o persoană având calitatea de comerciant şi o altă persoană, care nu are o asemenea calitate. Au un atare caracter actele încheiate de magazinele de desfacere cu amănuntul cu clienţii lor, etc.

Act normativ – Act prin care se stabilesc dispoziţii generale obligatorii.

Act notarial – Denumire generică dată oricărui act juridic a cărui întocmire sau autentificare este „potrivit legii” de competenţa notarilor publici sau a altor organe cărora legea le conferă atribuţii notariale.

Act obiectiv de comerţ – Act comercial considerat ca atare prin prisma unui criteriu obiectiv, acela al obiectului reglementării juridice, care este comerţul (activitatea comercială) avându-se în vedere operaţiile necesare manifestării comerciale (actele şi faptele comerciale prin ele însele) indiferent de calitatea celui care le săvârşeşte.

Act procedural – Act prin care se aduce la îndeplinire actul procesual.

Act procesual – Act de dispoziţie a organului judiciar.

Act public – Act aparent, act fictiv, simulaţie.

Act recognitiv – Înscris preconstituit, confecţionat spre a recunoaşte existenţa înscrisului originar, pierdut având drept scop înlocuirea acelui înscris.

Act sau fapt de comerţ internaţional – Concepte juridice având aceeaşi semnificaţie, anume aceea de operaţiuni comerciale sau de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică privind vânzarea-cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transportul şi expediţia internaţională, proiectarea sau executarea de lucrări, asistenţa sau colaborarea tehnică, vânzarea sau cumpărarea de licenţe pentru folosirea invenţiilor sau procedeelor tehnologice, consignaţia sau depozitul, operaţiunile valutare, asigurările, turismul şi, în general, orice acte de comerţ în raporturile dintre participanţii la comerţ.

Act secret – Act juridic exprimând voinţa reală a părţilor, materializând adevăratele raporturi juridice statornicite între părţi, care sunt însă ascunse altora prin încheierea concomitentă a unui act diferit, simulat.

Act sub semnătură privată – Înscris sub semnătură privată.

Act unilateral – Act ce constă într-o manifestare de voinţă a unei singure persoane.

Acta – Colecţie de documente, registre, condici privitoare la o anumită instituţie, persoană sau problemă.

Acta non verba – Fapte, nu vorbe.

Acta probant homines – Faptele îi arată pe oameni.

Acte auxiliare de comerţ – Operaţiunile care se interpun în sfera schimburilor comerciale cum ar fi transportul maritim şi fluvial, mijlocirea de tranzacţii etc.

Acte care privesc raporturile cu Parlamentul – Actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuţiilor sale, prevăzute de Constituţie sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul (Legea nr. 554/ 2004).

Acte de constituire ale persoanei juridice – Acte juridice prin care persoana juridică activează în baza contractului de societate sau în baza contractului de societate şi a statutului, sau doar în baza statutului. Contactul de societate al persoanei juridice se încheie, iar statutul se aprobă de fondatorii ei. Persoana juridică constituită de către un singur fondator activează în baza statutului aprobat de acesta. Actele de constituire a persoanei juridice trebuie să conţină datele minimale precizate de legea societăţilor comerciale pentru persoanele juridice de tipul respectiv. În actele de constituire ale persoanei juridice, cu scop nelucrativ, se stabileşte obiectul şi scopurile activităţii ei.

Acte de cruzime – Conform Codului Penal sunt acte săvârşite de infractor în timpul consumării faptei şi care provoacă victimei suferinţe fizice sau psihice şi chinuri prelungite, ceea ce dau făptuitorului o ferocitate deosebită.

Acte de stare civilă – Înscrisuri autentice prin care se constată şi se dovedesc actele şi faptele juridice din care decurge starea civilă a unei persoane (naşterea, căsătoria ori decesul unei persoane) (L 119/ 1996).

Acte notariale – Denumire generică dată diferitelor categorii de activităţi desfăşurate de către notarii publici în scopul de a înlesni subiectelor de drept constatarea raporturilor juridice, asigurându-le astfel ocrotirea intereselor şi exerciţiul drepturilor civile. Notarii publici îndeplinesc următoarele acte notariale: a. redactarea, la cererea părţilor, a oricăror înscrisuri, în vederea autentificării sau legalizării de semnătură, b. autentificarea înscrisurilor, c. legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor, d. darea de dată certă înscrisurilor ce li se prezintă în acest scop, e. certificarea în cazurile prevăzute de lege, a unor fapte constatate personal de notarul public, f. legalizarea de copii pe înscrisuri, g. efectuarea şi legalizarea traducerilor, h. primirea în depozit de înscrisuri şi documente, i. întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi biletelor la ordin, k. procedura succesorală notarială şi l. eliberarea de duplicate de pe înscrisurile notariale. Actele notariale pot fi îndeplinite, în principiu, de orice notar public, afară de cazul în care legea prevede că un asemenea act trebuie îndeplinit de un anumit notar public. Activitate notarială mai desfăşoară şi misiunile diplomatice şi oficiale consulare ale României, potrivit convențiilor internaţionale la care ţara noastră este parte, a legii române şi a uzanţelor internaţionale. De asemenea o astfel de activitate o mai desfăşoară şi comandanţi/ căpitani de la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staţionate, precum şi secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri de notari publici.

Acte premergătoare – Sunt actele efectuate de organul de urmărire penală în vederea începerii urmăririi penale. Ele (denumite şi investigaţii prealabile) sunt acte procedurale cu natură şi funcţionalitate specifică şi situate în afara procesului penal. Scopul lor este de a completa informaţiile pe care le au organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi de a preîntâmpina începerea urmăririi penale în mod nejustificat (art. 224 C.Proc.Pen.).

Acte preparatorii – Acte prin care se pregăteşte realizarea, executarea hotărârii de a săvârşi o infracţiune. Legea penală română nu pedepseşte actele preparatorii decât în mod excepţional, în cazul unor infracţiuni grave când sunt asimilate cu tentativa şi sancţionate ca atare. Alteori, actele preparatorii sunt incriminate ca infracţiuni de sine stătătoare. Ele nu sunt posibile decât la infracţiuni intenţionate.

Acte re – Faptul fiind săvârşit.

Actele de diversiune – Constau în distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaţiilor industriale, maşinilor, căilor de comunicaţie, mijloacelor de transport, mijloacelor de comunicaţie, construcţiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, dacă fapta este de natură să aducă în orice mod atingere siguranţei statului.

Actinic – Capabil să producă reacţii.

Actinomorf – Cu simetrie radială.

Actinografie – Procedeu de pregătire în tipografie a unui clişeu, folosit în negativ obţinut cu raze x; imagine obţinută în clişeul astfel obţinut.

Actinografie – Disciplină care studiază radiaţiile electromagnetice din atmosferă (solare, terestre, cosmice, etc.); măsurarea radiaţiilor din atmosferă.

Actio ad mobile est mobilis, actio ad immobile est immobilis – Este mobiliară acţiunea relativă la un mobil şi este imobiliară acţiunea relativă la un imobil.

Actio civilis – Acţiune civilă.

Actio de in rem verso – Drept la acţiune izvorât din îmbogăţirea fără justă cauză; mijloc juridic procedural prin care cel care a suferit o sărăcire ca urmare a îmbogăţirii fără justă cauză a altei persoane, numită generic îmbogăţit, poate reclama în justiţie de la aceasta restituirea îmbogăţirii dobândite în detrimentul lui.

Actio in personam – Acţiune împotriva unei persoane.

Actio in rem – Acţiune privind un lucru.

Actiones qua morte aut tempore perunt iudicio semel incusae solvae permanent – Acţiunile care se sting prin decesul titularului lor sau printr-un termen sunt conservate prin cererea de chemare în judecată.

Actioni non natae non praescribitur – Nu există prescripţie înainte de a se fi născut dreptul la acţiune.

Activ – Orice obiect (activ tangibil) sau orice creanţă (activ intangibil) care poate fi exprimat în bani şi care aparţine unei persoane fizice sau juridice; care se soldează cu un profit, cu un beneficiu (despre operaţii, conturi, bilanţuri); totalitatea bunurilor aparţinând unei persoane fizice şi/ sau juridice; totalitatea mijloacelor economice concrete care aparţin unei întreprinderi, instituţii sau organizaţii economice, care, integrate în circuitul economic, poate genera venituri în viitor; parte a bilanţului în care se înscriu aceste mijloace, desemnând mărimea mijloacelor de care dispune o entitate; elementele de activ oferă imaginea existenţei materiale a capitalului entităţii şi sunt ordonate în funcţie de mai multe criterii (modul de transmitere a valorii, fazele circuitului, gradul de lichiditate, etc.); se deosebesc active circulante, fictive, financiare, fixe, imobilizate, lichide, reale, etc.; care participă (în mod efectiv) la o acţiune, harnic, vrednic; care este în serviciu (militar) efectiv, sub steag; care realizează (intens) un anumit fenomen, un anumit efect (despre corpuri sau substanţe); care exprimă faptul că subiectul săvârşeşte acţiunea; care este folosit în mod frecvent în vorbire; (asset).

Sumă ce figurează în creditul unui cont sau al unui libret şi reprezintă excedentul creditelor în raport cu debitele; disponibilităţi în cont, creanţe, plasamente, participaţii, etc.

Prin activ se înţelege unităţi de producţie, subunităţi, secţii, spaţii comerciale, spaţii de cazare ori alte bunuri de acelaşi gen din patrimoniul unei regii autonome, societăţi/ companii naţionale, precum şi al unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, ce pot fi organizate să funcţioneze independent (L 346/ 2004).

resursă controlată de o entitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care sunt aşteptate beneficii economice viitoare care să se răsfrângă asupra entităţii şi al căror cost poate fi evaluat credibil (condiţie de recunoaştere a acestuia în contabilitate. (OMFP 1752/ 2005; OMFP 3055/ 2009; IAS 38.8).

Activ biologic – Un animal viu sau o plantă (IAS 41.5).

Activ circulant – Un activ care satisface oricare dintre următoarele condiţii: a. se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare a entităţii; b. este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării; c. este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; d. reprezintă numerar/ trezorerie sau echivalente de numerar/ trezorerie a căror utilizare nu este restricţionată, cu excepţia cazului în care este interzisă modificarea sau utilizarea sa pentru a stinge o datorie pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de la data bilanţului sau este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare (vezi “ciclul de exploatare”) (IAS 1.57, OMFP 1752/ 2005)

Activ contingent – Un activ posibil care apare ca urmare a unor evenimente anterioare şi a cărui existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii (IAS 37.10).

Activ corporal – Clădiri, echipamente, utilaje şi instalaţii (Schema ajutor de stat 25.01.2010).

Activ curent – Elemente de activ absorbite şi transformate în ciclu de producţie. În afara lichidităţilor în această categorie mai intră stocurile de mărfuri şi creanţele uşor realizabile.

Activ de asigurare – Drepturi contractuale nete ale unui asigurător, conform unui contract de asigurare (IFRS 4.A).

Activ financiar – Orice activ care reprezintă: a. numerar/ trezorerie; b. un instrument de capitaluri proprii al unei entităţi; c. un drept contractual (un instrument sau un înscris): 1. de a primi/ încasa numerar sau alt activ financiar de la o entitate sau 2. de a schimba instrumente financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial favorabile entităţii; d. un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii şi este: 1. un  instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să primească un număr variabil al instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii sau 2. un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din instrumentele de capitaluri proprii ale entităţii. În acest scop, instrumentele de capitaluri proprii ale entităţii nu includ instrumentele care sunt ele însele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii (IAS 32.11, OMFP 1752/ 2005; Reg. BNR 1/ 2004).

Active materializate în înscrisuri (bancnote, bani în cont, cambii, acţiuni, obligaţiuni, etc.) ce consacră drepturile băneşti ale deţinătorilor lor, precum şi drepturile lor asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea fondurilor. Se clasifică în active bancare, care produc dobânzi, au un grad redus de risc, dar nu sunt negociabile şi active financiare nebancare, care sunt consacrate în titluri financiare (financial assets).

Activ financiar sau o datorie financiară la valoarea justă prin profit sau pierdere – Un activ financiar sau o datorie financiară care întruneşte oricare dintre următoarele condiţii: a. este clasificat ca fiind deţinut pentru tranzacţionare. Un activ financiar sau o datorie financiară este clasificat ca fiind păstrat pentru tranzacţionare dacă este: obţinut sau generat în principal în scopul vânzării sau răscumpărării în viitorul apropiat; parte a unui portofoliu de instrumente financiare identificate care sunt gestionate împreună şi pentru care există dovezi ale unui model real recent de urmărire a profitului pe termen scurt; un instrument derivat (cu excepţia unui instrument derivat care este un instrument desemnat şi eficient de acoperire împotriva riscurilor); b. la recunoaşterea iniţială este clasificat de către entitate ca fiind evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere. Orice activ financiar sau datorie financiară din cadrul ariei de aplicabilitate a standardelor de contabilitate poate fi clasificat atunci când este recunoscut iniţial ca activ financiar sau datorie financiară la valoarea justă din contul de profit şi pierdere, cu excepţia investiţiilor în instrumente de capitaluri proprii care nu au un preţ cotat pe o piaţă activă şi a căror valoare justă nu poate fi evaluată credibil (IAS 39.9).

Activ fix – Toate valorile economice imobilizate, care îşi păstrează forma iniţială, pe o perioadă mai mare de un an.

Activ imobilizat – Activ care nu îndeplineşte condiţiile unui activ circulant (IFRS 5.A). Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, cu respectarea prevederilor legale (OMFP 1752/ 2005).

Activ necorporal – Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative. Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru o entitate şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil. În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiunile, brevetele, licenţele, know-how, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate, fondul comercial, alte imobilizări necorporale şi avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie. Un activ necorporal se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie. Un element necorporal raportat drept cheltuială într-o perioadă nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal. Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal după cumpărarea sau finalizarea acestuia se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate. Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului necorporal atunci când este probabil ca aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil. Un activ necorporal trebuie prezentat în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare. Un activ necorporal trebuie scos din evidenţă la cedare sau atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară. Câştigurile sau pierderile care apar odată cu încetarea utilizării sau ieşirea unui activ necorporal se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie prezentate ca venit sau cheltuială, după caz, în contul de profit şi pierdere (OMFP 1752/ 2005).

Activ net total al fondului de pensii administrat privat la o anumită dată – Valoarea care se obţine prin deducerea valorii obligaţiilor fondului din valoarea activelor acestuia la acea dată (L 411/2004).

Activ patrimonial – Totalitatea drepturilor cu conţinut economic susceptibile de evaluare bănească şi implicit a bunurilor la care se referă, aflate în patrimoniul unei persoane.

Activ personal – Suma acumulată în contul unui participant, egală cu numărul de unităţi de fond deţinute de acesta, înmulţite cu valoarea la zi a unei unităţi de fond (L 411/2004).

Activ succesoral – Ansamblul drepturilor patrimoniale şi bunurilor rămase în patrimoniul unei persoane la data decesului acesteia, care urmează a forma obiectul împărţelii succesorale.

Activ suport – Activul, precum marfa, titlul reprezentativ de marfă, activul financiar, fără a se limita la acestea, care stă la baza tranzacţionării instrumentelor financiare derivate pe pieţele dezvoltate de bursele de mărfuri.

Active – Disponibilităţi în cont, creanţe, plasamente, participaţii, etc.

Active ale segmentului – Acele active de exploatare care sunt utilizate de un segment în activitatea de exploatare şi care fie sunt direct atribuibile segmentului respectiv, fie pot fi alocate segmentului pe o bază rezonabilă (IAS 14.16).

Active ale unui fond de pensii privat – Instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi numerar, rezultate ca urmare a investirii activelor personale ale participanţilor (L 411/2004).

Contribuţiile, investiţiile şi rezultatele acestora (OUG 50/ 2005).

Active corporale fixe – Reprezintă orice activ deţinut pentru a fi utilizat în producţia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative, dacă acest activ are durata normală de utilizare mai mare de un an şi valoare mai mare decât limita prevăzută de normele legale în vigoare (L 571/ 2003).

Active corporative – Activele, altele decât fondul comercial, care contribuie la viitoarele intrări de fluxuri de trezorerie atât ale unităţilor generatoare de numerar analizate, cât şi ale altor unităţi generatoare de numerar.

Active de explorare şi evaluare – Cheltuielile de explorare şi evaluare recunoscute ca active, în conformitate cu politicile contabile ale entităţii (IFRS 6.A).

Active de natura cheltuielilor de dezvoltare – Imobilizările de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării. Exemple de activităţi de dezvoltare sunt: proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediară a prototipurilor şi modelelor; proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă; proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere economic pentru producţia la scară largă; proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite. Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depăşeşte 5 ani, aceasta trebuie prezentată în notele explicative împreună cu motivele care au determinat-o. În situaţia în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nici o distribuire de profituri cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate. Sumele înregistrate la “Cheltuieli de dezvoltare” trebuie explicate în notele explicative (OMFP 1752/ 2006).

Active de reasigurare – Drepturile contractuale nete ale cedentului, conform unui contract de reasigurare (IFRS 4.A).

Active deţinute (ale unui plan de beneficii pentru angajaţi) – Reprezintă activele deţinute de un fond de beneficii ale angajaţilor, pe termen lung şi poliţele de asigurare restrictive (IAS 19.7).

Active deţinute de un fond de beneficii pe termen lung ale angajaţilor – Activele (altele decât instrumentele financiare netransferabile emise de unitatea raportoare) care: sunt deţinute de o entitate (un fond) care este separată, din punct de vedere juridic, de entitatea raportoare şi al cărei unic scop este de a plăti sau finanţa beneficiile angajaţilor şi sunt disponibile utilizării numai cu scopul de a plăti sau finanţa beneficiile angajaţilor, dar nu sunt disponibile creditorilor entităţii raportoare (nici măcar în caz de faliment), şi care nu pot fi returnate entităţii raportoare, cu excepţia cazului în care activele rămase în posesia fondului sunt suficiente pentru a îndeplini toate obligaţiile privind beneficiile angajaţilor, obligaţii ce aparţin planului sau entităţii raportoare sau activele sunt returnate entităţii raportoare, cu scopul de a rambursa beneficiile angajaţilor deja plătite (IAS 19.7).

Active disponibile – Activele care îndeplinesc oricare din următoarele condiţii: a. nu sunt utilizate de regiile autonome, societăţile/ companiile naţionale sau de societăţile comerciale cu capital majoritar de stat care le deţin pentru o perioadă de cel puţin 3 luni; b. se află în conservare pentru o perioadă mai mare de un an; c. activele închise operaţional (în cazurile prevăzute de lege). Regiile autonome, societăţile/ companiile naţionale, precum şi societăţile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate să stabilească şi să întocmească liste cuprinzând activele disponibile, pe care le vor reactualiza lunar. Listele vor fi transmise la camerele de comerţ şi industrie judeţene şi a municipiului Bucureşti, la organizaţiile patronale, asociaţiile profesionale prin Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. Listele cuprinzând activele disponibile au caracter public şi vor fi afişate la sediile camerelor de comerţ şi industrie judeţene şi a municipiului Bucureşti, ale organizaţiilor patronale şi asociaţiilor profesionale, precum şi pe pagina de internet a acestora. Acestea vor anunţa prin intermediul presei locale unde este afişată lista cuprinzând activele disponibile. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi ministerele de resort vor transmite lunar Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie situaţia activelor utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii, respectiv a contractelor de vânzare-cumpărare, închiriere, leasing şi concesiune, încheiate în condiţiile legii. Activele pot fi retrase de pe lista cu active disponibile, cu excepţia situaţiilor în care au fost depăşite termenele prevăzute legal, în oricare din următoarele cazuri: a. declanşarea procedurii de administrare specială în perioada de privatizare; b. declanşarea procedurii de dizolvare voluntară şi lichidare; c. declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului (L 346/ 2004).

Active financiare disponibile pentru vânzare – Acele active financiare nederivate care sunt clasificate ca fiind disponibile pentru vânzare sau care nu sunt clasificate ca fiind împrumuturi şi creanţe, investiţii păstrate până la scadenţă sau active financiare la valoarea justă prin profit sau pierdere (IAS 39.9).

Active fixe – Elemente de activ ale unei întreprinderi care folosesc în mod permanent în procesul de producţie (terenuri, clădiri, instalaţii, maşini, etc.) precum şi elemente nemateriale (brevete, licenţe, etc.).

Active intangibile – Active ce nu au o structură corporală cum ar fi clientela, vadul comercial, mărci înregistrate, drept de autor, patente, contracte de exclusivitate.

Active în bancă – Depozite ale unei bănci în terţe bănci (corespondente) şi la administraţii poştale străine. Sunt de două feluri: la vedere (depozite de bani pe termen foarte scurt ce se pot anula după cel mult 48 de ore), la termen (în conformitate cu anumite legislaţii, depozitele până la 90 de zile trebuie să figureze separat în bilanţ).ţ

Active minimale – Rezerve minimale.

Active nete – Diferenţa dintre activ şi totalul datoriilor din bilanţul unei entităţi (vezi şi capital propriu) (net assets); activ contabil (active circulante şi active fixe) minus pasivul exigibil.

Active nete disponibile pentru beneficii – Activele unui plan, mai puţin datoriile, altele decât valoarea actuarială a pensiilor promise (IAS 26.8).

Active tangibile nete – Activele tangibile ale unei entităţi minus datoriile pe termen scurt (net tangible assets).

Active totale – Reprezintă activele imobilizate plus activele circulante plus cheltuielile în avans (L 346/ 2004).

Active transformabile uşor în lichidităţi – Parte din lichidităţile unei bănci cum ar fi efecte de comerţ şi obligaţiuni admise la rescontare sau gajare de către banca naţională.



Bibliografie: Datorită numeroaselor acte normative din care s-a realizat prelevarea şi sinteza datelor am ales soluţia de a implementa, pe cât posibil, la finalul fiecarei definiţii originea acesteia.

Aceasta documentaţie este realizată de Dorin Merticaru, Brăila, România, dorinm@email.com (www.dorinm.ro; www.dorinm.3x.ro), prin realizarea de sinteze din legislaţia română.
Extras din cartea "Glosar economic" de Merticaru Dorin Nicolae, Brăila, 2010, ISBN 978-973-0-08627-0.
Toate drepturile rezervate.
.
Termeni şi condiţii de utilizare.........Notă realizatori


(2000 - 2012 dorinm.ro) Ultima modificare: 07.Februarie.2012
Powered by Medow