 |
 |
 |
(Comentarii si interpretari) |
|
|
|
|
(Comentarii si interpretari) |
|
Iepurii salbatici sau de casa sunt fiinte selenare deoarece dorm ziua si se joaca noaptea, pentru ca stiu, aidoma lunii, sa apara sau sa dispara discreti, tacuti, ca umbrele si, in sfarsit, pentru ca sunt atat de prolifici incat termenul "iepure" este des folosit pentru a descrie sensul acestui cuvant. Luna ajunge uneori sa devina ea insasi un iepure sau, cel putin, iepurele este considerat drept o crotofanie a lunii. Pentru azteci petele de pe luna proveneau de la un iepure pe care unul din zei i-l aruncase in fata, intr-un gest cu evidenta semnificatie sexuala. Ideea de fecunditate va fi regasita la taranii azteci prin aptul ca la ei nu exista un zeu iepure ci patru sute, acest numar exprimand ideea insasi a supranumarului, adica belsugul care ocroteste recoltele. In vremurile care au urmat, aceste mici divinitati familiare erau asociate lenii si betiei, doua din obiceiurile proaste aprig combatute de rigidul cod civil mexican. Aceeasi ambivalenta simbolica se va gasi si in semnificatia augurala a anilor-iepure din calendar, ani care pot fi buni sau rai, caci acest animal topaie adesea cand intr-o parte cand in cealalta. In Europa, Asia, Africa, iepurii salbatici sunt identic vazuti - petele de pe luna sau, pur si simplu ei sunt vazuti ca insasi luna sau, cel putin, complicele ei sau o ruda apropiata. Dar el nu-i poate fi sot caci ar trebuie, pentru aceasta, sa posede o natura contrarie, dar este fratele sau iubitul ei si in acest caz legaturile lor au un caracter oarecum incestuos, adica sacru sau invers. Anii iepurelui din calendarul aztec sunt guvernati de astrul Venus, fratele mai mare al Soarelui care comite adulter cu cumnata lui Luna. Pentru triburile maya-quiche, asa cum se prezinta in Popol-Vuh (Cartea Sfatului), zeita Luna gasindu-se in pericol a fost ajutata si salvata de eroul iepure, rasplatit apoi pe masura cu fiinta ei (Codexul Borgia ilustreaza aceasta credinta prin apropierea in aceeasi hieroglifa a imaginii unui iepure de aceea a unui chiup care reprezenta astrul propriu-zis). Salvand Luna, Iepurele a salvat principiul reinnoirii ciclice al vietii care va guverna in acelasi fel pe pamant continuitatea speciilor vegetale, animale sau umane. Iepurele, mai ales cel de camp, devine astfel un erou civilizator, un demiurg sau unul din stramosii mitici. Astfel apare Menebuch, Marele Iepure al algonquinilor ajibwa si siouxilor winebaga, detinator al tainei vietii elementare, care fusese recunoscuta de mult timp si in zona Egiptului antic, punandu-si cunostiintele in slujba omenirii, lui datorand omenirea mestesugul si refacerea vietii dupa potop. Poate din acest motiv, pentru negrii din Africa (apoi si America), ca si pentru anumiti indieni, iepurele este considerat un animal erou dar si martir a carui fire, ambianta simbolica, este apropiata de mielul crestin, fiinta blanda si inofensiva, simbol al lui Mesia selenar, al fiului in opozitie cu razboinicul cuceritor si singuratic (dupa crestina exista dovezi clare ca algonquinii au realizat apropierea intre Menebuch si Iisus). Mitologia egipteana intareste aceasta inductie, dand infatisarea unui iepure de camp marelui initiat Osiris care a fost taiat in bucati si aruncat in apele Nilului pentru a asigura si garanta regenerarea periodica. Aceasta interpretare poate fi regasita la taranii siiti din Anatolia carora le este interzis consumul de carne de iepure, din credinta ca acest animal este reincarnare divina a lui Ali, dupa traditia lor adevaratul intercesor dintre Allah si credinciosii carora acest sfant erou i-a sacrificat pe cei doi fii ai sai (lucru regasit in distihul dervisilor baktasi care spune "Mahomed este incaperea, Ali este pragul"). Traditia aceasta este regasita si in India, unde se spune ca Bodhisattva apare sub forma de iepure de camp si se sacrifica aruncandu-se in foc. Iepurele de camp ce moare precum Luna, pentru a renaste, a devenit in taoism cel ce va pregati bautura nemuririi. Fierarii chinezi foloseau fierea lui pentru a topi lama de otel a sabiei careia ii comunica astfel putere si nemurire. In China se spune ca iepurele concepe privind luna, de unde credinta chineza ca daca o femeie insarcinata va fi expusa razelor lunii va naste un copil cu buza de iepure. Tot ceea ce se leaga de ideea de abundenta, de exuberanta, de inmultire a fiintelor si a bunurilor poarta in sine germenii nestapanirii, ai risipei si desfraului, ai lipsei de masura. De aceea, la un moment dat din istoria civilizatiilor, spiritul se razvrateste impotriva simbolurilor vietii elementare pe care ar vrea sa le controleze sau sa le zagazuiasca, totul din teama de a nu se pierde tot ceea ce a fost creat. Si, cel mai palpabil animal a fost iepurele (blamat de Deuteronom si in levitic pana la a fi interzis ca necurat - deoarece aici exista mielul cu aceeasi functie), care, de exemplu, la celtii din Irlanda si Bretania era crescut de placere, fara a i se consuma carnea. Aceeasi traditie se intalneste si in China unde este unul din animalele protejate de Budha, sau mai aproape, in Grecia antica, dar in sens invers, unde iepurii sunt tovarasii Hecatei, cea care hraneste tineretea, dar bantuie pe la rascruci si, in cele din urma, nascoceste vrajitoria. |
 ....................................
|
|