 |
 |
 |
(Comentarii si interpretari) |
|
|
|
|
(Comentarii si interpretari) |
|
Intr-un fel de intuitie, maimuta este stramosul tibetanilor, care fac din ea un Bodhisattva, ea fiind regasita si in Xijouji ca fiul Cerului si Pamantului, nascut din despartirea/ startul de existential (Oul primordial). Aceasta maimuta il insoteste pe Xuan Jiang in calatorie, in cautarea cartilor sfinte ale budismului, ea fiind un tovaras poznas si un mare magician. In India se va gasi si o maimuta regaa, Hanuman din Ramayana, subliniind trasaturile permanent intalnite in mit ale maimutei: indemanare si spontaneitate, nesecata fantezie, sprinteneala, fire imprastiata (cum este caracterizat regele maimutelor Sun Wugong). Regele maimutelor ajunge in cele din urma la starea de Buddha, atitudinea ei exprimand adeseori, in arta Extremului Orient, intelepciune si detasare, poate in chip de ironie fata de tot ce caracterizeaza intelepciunea oamenilor - se poate aminti aici de celebrele maimute de la Jingoro, din templul de la Nikko, care isi acopera, una urechile, una ochii si una gura, expresie directa si incontestabila a intelepciunii si, ca atare, a fericirii. Pentru aceasta zona gerografica se poate aminti de asocierea simbolisticii maimutei cu cea a vantului. Acesta este si motivul pentru care, in Cambodgia, vanarea maimutelor este un mijloc de a obtine ploaia sau, in India, femeile sterpe imbratiseaza (goale) statuia lui Hanuman, in ideea ca maimuta sacra sa le dea fecunditate. In Egipt, maimuta este intruchiparea lui Toth, rolul atribuit acesteia fiind similar cu tot ce va fi regasit simbolistic in zona Americii Centrale. Sub forma unui mare cinocefal alb, Toth, caere apare si sub chip de ibis, este patronul savantilor si carturarilor, el fiind scribul divin care va nota cuvintele lui Ptah, zeul creator, precum si verdictul lui Anubis, pe care acesta il da celor care au murit, la momentul judecatii, al cantaririi sufletelor. El este asadar deopotriva artist, prieten al florilor, gradinarilor si sarbatorilor, magician in stare sa citeasca hieroglifele cele mai misterioase dar, sub forma zeului Baba, babuinul mascul, el este certaret, lubric si balos. Agresivitatea cino- cefalului care i-a frapat intotdeauna pe egipteni a fost "motorul" expresiei de a fi furios, si ea se va regasi si in faptul ca aceasta expresie se desena printr-un babuin aratandu-si dintii, stand in patru labe, incordat, cu coada in sus. De asemeni, se credea ca strigatul cinocefalului care se aude in zorii zilei ajuta, sub zarea lumii, prin rugaciunile lui, ca soarele sa se ridice in fiecare dimineata. De altfel, obiceiul multor specii de maimute de a se strage laolalta, ca la o sezatoare, si de a sporovai galagioase, inainte de rasaritul si apusul soarelui, a atras acceptia ca maimuta (si cinocefalii) are sarcina de a saluta astrul zilei, dimineata si seara, intocmai momentelor mortii si al reincarnarii. La azteci si mayasi, cei nascuti sub semnul maimutei (patroana uneia dintre zile) sunt cu siguranta artisti priceputi, cantareti, oratori, scriitori, sculptori, sau sunt indemanatici/ inzestrati pentru mestesuguri, ei avand o fire placuta si sunt iubiti de toata lumea. Pictografia maya arata si o asociere dintre maimuta si soare, soarele numit ca patron al cantecului si muzicii, printul si patronul florilor, fiind adesea reprezentat sub forma unei maimute. Se ajunge pana la a se utiliza cuvantul maimuta ca titlu onorific, in sens de om priceput. Exista si interpretari destul de negative ale termenului de maimuta, cum este cazul celor din America de nord (indienii winebago, de exemplu), unde ea devine un personaj dominat de tot ce poate fi descris drept pofte, avand mintea unui copil, care nu are alt scop decat satisfacerea celor mai elementare dorinte ale sale, fiind crud, cinic, insensibil. Treptat, se transforma si incepe sa capete trasaturile unui barbat in toata firea, marcand iesirea din prima perioada a vietii. Daca ne vom aminti de maimuta chineza, vom sesiza ca este vorba despre omul matur si intelept care invinge conditia animalica sau care, ca intelept intiat, iis ascunde adevarat fire sub aparenta de mascarici. Nu cumva acest pacalici, acest saltimbanc capricios si sfruntat, ruda cu Toth si cu Hermes, este si Magicianul, primul arcan al tarocului, ce inaugureaza cautarea, si de ce nu acceptia, intelepciunii, in reprezentare simbolica, si care se sfarseste la arcanul Lumii? Poate ca, de aici, pleaca interpretarile din iconografia crestina, unde maimuta este deseori regasita in imaginea omului degradat de vicii si indeosebi de desfranare si rautate. La fel se poate aminti de acceptia ca maimuta ar fi simbolul activitatilor inconstientului, care se manifesta fara a putea fi dirijat, controlat, fie sub forma primejdioasa, declansand forte instinctive, necontrolate si, deci, degradante, fie sub forma favorabila si neasteptata, aducand deodata o aza de lumina sau de inspiratie fericita - cumuland in simbolul acesteia calitatile de malefic, de vrajitor "negru" si de benefic, de zana, de vrajitor "alb", care sunt la fel de irationale si care depind numai si numai de drumul si faptele vietii. Cand maimuta se aata in vis, psihanaliza vede in ea mai intai o imagine a indecentei si a lubricitatii, a neastamparului, obrazniciei si vanitatii, care apare si ca un efect al neplacerii ce este starnita de asemanarea om - maimuta, ca stramosul cel paros, caricatura a Eului, brutal, cupid si lasciv, imagine demna a ceea ce omul trebuie sa alunge din el. |
 ....................................
|
|