 |
 |
 |
(Comentarii si interpretari) |
|
|
|
|
(Comentarii si interpretari) |
|
Interpretarea simbolistica a Oii capata "conotatii" strict particulare pentru zona Chinei, in restul zonelor geografice (cu popoarele anexe) interpretarile avand conotatii cu totul si cu totul diferite. Pentru chinezi oaia este un simbol al sensibilitatii si al exprimarii artistice precum si un simbol al comportamentelor umane legate de sensibilitate si exprimare, atat in sens pozitiv cat si in sens negativ. De multe ori se va asocia acestui simbol fragilitatea si candoarea. Pentru celelalte popoare, simbolismul oii nu difera de cel al mielului, strans legat de tot ce poate fi considerat simbolism prezent in mod obisnuit in crestinism. Exista si simbolistici de tip aprticular cum ar fi povestea galica Perendur unde sunt descrise doua turme de oi, una alba si una neagra, despartite de un rau. De cate ori beaia o oaie alba una neagra trecea raul si se transforma in oaie neagra si invers. Malurile raului devin granitele care despart lumea terestra de lumea de dincolo, oile fiind pur si simplu sufletele care migreaza de aici acolo sau invers in procesul ireversibil al mortii si al reincarnarii. Interesant este ca nu se poate afirma cu siguranta daca acest simbolism este anterior crestinismului dar exista argumente ca acesta s-ar fi nascut in mod cert inaintea principiului formulat de Cezar in De belloo Gallico, care afirma ca este nevoie de o viata de om pentru ca zeii sa accepte sa restituie o viata de om, ca principiul de baza a tot ce se poate descrie drept transmigratia sufletelor. Oaia capata si interpretari malefice, diabolice, in simbolistica irlandeza. Druizii cei rai ai regelui Cormac folosesc trei oi negre, cu tepi de fier, are le vin de hac cu usurinta mai multor luptatori ai binelui, devenind astfel poate singura interpretare de acest gen. Pentru civilizatiile mediteraneene, care sunt atat pastori nomazi cat si agricultori, oaia este cea care naste Mielul Prim, cel care astazi este numit mielul de Sfantul Ioan, cel ce apare in albeata sa imaculata si plina de slava ca o manifestare a primaverii, el intrupand triumful si confirmarea innoirii, victoria ciclica a vietii asupra mortii. Insasi aceasta functie arhetipala face din el victima prin excelenta, cel care trebuie sacrificat pentru a-ti asigura propria mantuire. Va fi regasit acest concept in riturile legate de Dionysos, unde, pentru a inlesni aparitia acestui zeu pe malurile lacului Larna, prin care acesta coborase in infern sa isi caute mama, ei aruncau in hau un miel pentru a-l domoli pe Pylaochos, paznicul portilor infernale. O data cu relevatia ebraica, acest simbol isi va intregi semnificatia, mielul (sau oaia) simbolizand, in primul rand, pe om, membru al turmei lui Dumnezeu, pascand sub obladuirea pastorilor. Astfel, cu o consecventa pe care nimic n-a putut-o altera, mielul de lapte a devenit cu precadere animalul de sacrificiu (de la vechile popoare la evrei, apoi la crestini si musulmani), ritual folosit cu toate prilejurile, dar mai ales cu ocazia innoirii. Se poate aminti aici de o oarecare legatura intre Oaie si Agni din Vede care, de altfel, este reprezentat fiind purtat in spate de un berbec. Similitudinea nu este chiar intamplatoare, in afara caracterului de patron al sacrificiilor detinut de Agni el apare si ca lumina din interiorul fiintei, acea lumina care nu poate fi intalnita decat de-a lungul cautarii Cunoasterii Supreme. Interesanta acceptie, mai ales ca, de multe ori oaia este confundata cu mielul sau berbecul. Insa toate acestea au stat la baza conciliului de la Constantinopol (in anul 692) unde s-a hotarat ca arta crestina sa-l reprezinte pe Hirstos cu bratele desfacute in forma de cruce, si nu sub chip de miel, nici inconjurat de soare sau luna, ci cu aspect omenesc, tocmai pentru a evita confuziile ce s-ar fi ivit intre culturi si credinte din pricina similitudinii simbolurilor. Notiunea de capra, conform traditiilor general admise in Orient, este rar asociata sau suprapusa notiunii de oaie. Se pot gasi unele similitudini, in special prin suprapunerea miel - ied, in special in directia simbolizarii sau sugerarii capriciului, a starii schimbatoare si, de cele mai multe ori lipsita de logica, de legatura la fapte. In mintea francezilor termenul de capra este asociat indeosebi cu sprinteneala, cu gustul spre libertate, spontana sau nu, din termenul de capra (capris) provenind si cel de capriciu. In India, deoarece numele de capra inseamna si nenascut, ea a devenit simbolul substantei primare care inca nu s-a manifestat, ea devenind Muma Lumii sau Prakriti, cele trei culori care ii sunt atribuite (rosu, alb si negru) corespunzand celor trei guna sau calitati primordiale (sattva, rajas si tamas). Anumite populatii din China pun capra in relatie cu zeul trasnetului, capul caprei ce va fi sacrificata servind acestuia drept nicovala (relatie atestata si in Tibet), figurand un obiect sau instrument al activitatii ceresti in favoarea pamantului (spre binele agriculturii si cresterii vitelor). O interpretare seimilara poate fi intalnita la greci, unde capra simbolizeaza fulgerul, Steaua Caprei din constelatia Vizitiului vestind ploaia si furtuna, precum capra Amaltea, doica lui Zeus (de unde s-au nascut ideile de a asocia capra cu diversele manifestari ale lui Zeus). Capra care apare ca un simbol al doicii si al initierii, atat in sensul fizic cat si mistic, al cuvantului, apare in mai multe mituri, fara a se pierde o permanenta conotatie de capriciu care implica si gratuitatea darurilor imprevizibile ale divinitatii. Se mai poate aminti de termenul "sufi" care provine de la "suf" care inseamna postav din par de capra, din care era confectionata imbracamintea rituala a dervisilor musulmani, ce urmau reguli deosebit de severe, asemenea imbracamintii de rugaciune intalnite si la forme de manifestare a penitentei, a reflectiei intentiei de mortificare a trupului prin penitenta. |
 ....................................
|
|