Zodia Pestilor - Comentarii si interpretari

(Comentarii si interpretari)

|Meniu zodiac european|

Pestii reprezinta ultimul semn al zodiacului european, situandu-se chiar inaintea zodiacului de primavara. Ei simbolizeaza psihismul, lumea launtrica, intunecata, prin care omul comunica fie cu Dumnezeu, fie cu ceea ce pare a nu apartine lui Dumnezeu, reverberandu-se asupra persoanei nascute sub acest semn printr-o fire fara consistenta, receptiva si foarte impresionabila. Dominanta lor traditionala este planeta Jupiter careia i s-a adaugat dupa descoperire si planeta Neptun.
Termenul astrologic al ternarului acvatic poate fi asimilat revarsarilor de dupa iarna, cu valurile ce se umfla si inghit totul ca un potop purificator, precum si noianului miscator si anonim al oceanelor unde ajung toate cele care exista, mai devreme sau mai tarziu. Aici domneste pricipiul umed, ca principiu al topirii, al dizolvarii, al invaluirii, al contopirii partilor intr-o totalitate, aceasta extinzandu-se pe masura imensitatii fluide ce ne inconjoara, si a oceanului cosmic infinit.
Traditia reprezinta acest semn prin doi pesti alaturati, in sensuri opuse si ale caror guri sunt legate printr-un soi de cordon ombilical.
Sub auspiciile pestilor, luam parte la mareea marelui univers si apartinem tuturor oamenilor de pe pamant, ca picatura de apa din ocean. Ne plasam si in lumea nedeslusirii, a nediferentierii, a scufundarii, a contopirii, prin stergerea particularismelor, in folosul nesfarsirii, mergand de la zero la infinit.
Acest semn a fost pus sub tutela lui Jupiter ca proces de amplificare, si sub cea a lui Neptun ca arhetip al dizolvarii si integrarii universale, de la malul final la contopirea finala. Trama profunda a firii de tip pesti este facuta dintr-o extrema plasticitate psihica. In lumea sa interioara, unde legaturile sunt dezlegate, unde fortele de coeziune sunt abolite, iar formele sunt estompate, domneste un impresionism ce favorizeaza permeabilitatea, delasarea, dilatarea, inflatia emotiva, prin care fiinta se revarsa confundandu-se cu constiinta unei valori ce o depaseste, o inglobeaza, asimiland-o unei conditii mai generale.
Pestele este, desigur, simbolul elementului apa, in care vietuieste. Simbol al apelor, pestele este calarit de Varuna si este asociat cu nasterea sau restaurarea ciclica. Manifestarea se produce la suprafata apelor, Pestele fiind, deopotriva, Mantuitor si instrument al revelatiei. Pestele (matsya) este unul din avatarurile lui Vishnu, care-l salveaza de la potop pe Manu, legiuitorul ciclului actual. Tot el ii inmaneaza, apoi, Vedele, adica ii dezvaluie intreaga stiinta sacra. Ori, daca Hristos este adeseori reprezentat ca un pescar, crestinii fiind pesti, caci apa botezului este elementul lor natural si intrumentul regenerarii lor, el este simbolizat printr-un peste (si nu numai datorita cunoscutei anagramari asociate numelui Hristos - Ieosus CHristos THeou Yios Soter - in latina = Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul care avea ca rezultat ICHTHYS - in latina = peste, fapt pentru care a devenit simbolul ascuns al primilor crestini, persecutati de autoritatile acelor vremuri). Totusi, in majoritatea cazurilor, simbolismul, desi ramane strict histologic, capata un accent putin diferit, pestele fiind un aliment, iar Hristos, dupa inviere, a mancat peste, devenind simbolul mesei euharistice, unde apare adesea alaturi de paine. Astfel/ de aceea/ in consecinta, el este pestele ce calauzeste Arca bisericeasca, asa cum Matsya-avatara o calauzeste pe cea a lui Manu. In Casmir se spune ca Matsyendranath, care trebuie inteles drept pescarul si care s-a identificat cu Boddhisattva Avalokiteshvara, a obtinut revelatia invataturii yoga dupa ce s-a prefacut in peste.
Si, poate ca aceste interpretari stau la baza inspiratiei artistilor crestini care au creat o bogata iconografie legata/ bazata pe peste: daca duce un vas in spinare el simbolizeaza pe Iisus si Biserica lui, daca poarta un cos de paine sau daca el insusi este reprezentat pe o farfurie el inchipuie Impartasania, prezent pe monumentele funerare indica apartenenta crestina, recunoasterea lui Iisus, s.a.
In iconografia popoarelor indo-europene, pestele, emblema a apei, este simbolul fecunditatii si al intelepciunii. Traind ascuns in adancurile oceanului el este patruns de puterea sacra a genunii. El doarme in lacuri sau strabate fluviile si daruieste ploaie, umezeala sau provoaca revarsari, astfel, el supravegheaza fecunditatea lumii.
La indienii din America Centrala, pestele este simbolul zeului porumbului. De asemenea, probabil datorita acestei asocieri, el devine si un simbol falic (asa cum apare in sculpturile pe os din magdalenian). Similar, in sanscrita, zeul iubirii se numeste "Cel caruia pestele ii este simbol". In religiile siriene, pestele este atribuit zeitelor dragostei. Anaximandru arata ca, in vechea Asie Mica, pestele este tatal si mama tuturor oamenilor si ca, de aceea, ea interzis sa mananci peste. Pestele apare adesea asociat cu rombul, indeosebi in scrierile babiloniene (suluri). Prin asociere, la triburile Bozo, cutitul folosit la circumcizie este numit "cutitul de taiat peste", datorita formei rombice a acestuia.
In China, pestele este simbolul norocului, in combinatie cu cocorul (simbolul longevitatii) ajungand sa simbolizeze "bucurie si noroc".
Pestii sacri din Egiptul antic, sau acel Dagon al fenicienilor, ori Oannes din Mesopotamia atesta un simbolism identic, mai cu seama acesta din urma, considerat anume ca fiind "Cel ce destainuie". Oannes a fost chiar socotit drept o imagine a lui Hristos. Apoi, tema delfinului salvator este familiara Greciei, delfinii salvandu-l pe Antion de la naufragiu si fiind asociati cultului lui Apollo, dand numele orasului Delphi. Pe de alta parte, pestele mai este un simbol al vietii si fecunditatii, datorita uluitoarei sale facultati de a se reproduce si numarul imens de icre pe care il depune, simbol care, desigur, se poate transfera pe plan spiritual. In imaginile din Extremul Orient, pestii apar perechi, devenind asadar simboluri ale uniunii. In Islam, pestele este asociat tot ideii de fertilitate. Pestele apare in vrajile menite de a aduce ploaia, fiind legat si de ideea de prosperitate, fiind de bun augur sa visezi ca mananci peste.
In Egipt, pestele, proaspat sau uscat, care constituia mancarea obisnuita a poporului, era interzis oricarei persoane sacralizate, fie rege, fie preot. Potrivit unor legende stravechi, fiintele divine ale lui Busiris se prefac in pesti (hromis), ceea ce impunea o totala abtinere de la peste. Unei zeite i se spunea "Spuma pestilor", nume date femelei delfinului. In pofida numeroaselor variante din legende si din practicile rituale, pestele era, in general, o faptura ambigua: "Fiinte mute si naucitoare pe sub verdele Nilului, pestii din ape participau dintotdeauna la drame de temut. Astfel, in fiecare zi, in golful de la capatul lumii, se intrupau un hromis cu aripioare trandafirii zimtate si un abdjon azuriu, care, slujind drept calauze barcii lui Ra, vesteau venirea monstrului Apopis." Hromisul, ca amuleta, devenea astfel un semn fast si ocrotitor.
Imaginea lui sculptata la baza monumentelor khmere, spre a arata ca acestea se scufundau in apele de jos, in lumea subpamanteana. Se putea, de aceea, ca pestele este confuz ca si apa, si, deci, necurat. Asa spune Sfantul Martin, care remarca la peste nediferentierea capului si trunchiului. Totusi, Leviticul, desi nu ingaduie ca pestele sa fie adus ca jertfa, accepta ca el sa poata fi mancat, spre deosebire de celelalte animale acvatice.

Ultima modificare: 28.Octombrie.2003