(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Care este treaba cu datoriile statului?

Ce fac turmentații cu datoriile?

Am început anul și am aflat că aleșii noștri nu ne ascultă. Atât de slabi sunt că, mai bine arată asta pe față, decât să nu dețină puterea completă…

Faraoni cu picioare de lut…

Pe „principiul” „De moarte și de biruri nu prea se scapă”…

Dar, totuși, Moartea ne ia rând pe rând, dar aleșii ne iau aproape pe toți deodată… Doar „de printre ei ce mai scapă”… Dar nu de moarte…

Că are chipul ei sub forma „Iar alegeri, până alegeți pe cine trebuie” sau… 1.000 de fețe… Cel puțin…

Dar toate mai urâte ca „Moartea”… Eventual cu o asemănare izbitoare… Mai ales în cazul participării la un război care nu este al nostru…

Apoi, în cazul nostru, deja, a apărut un nou prieten, „Datoria”… Și nu cea față de aproapele tău, față de țară sau altele „intuitive”…

Ciudată percepție… „Datoria față de țară” versus „Datoria țării”… Care este… Care?

Mai ales atunci când se consideră că suntem toți datori, ca țară, popor, națiune sau „nimeni”…

Turmentat fiind stau și mă gândesc… Rar, dar o fac, mai ales atunci când percep că sunt cam turmentat.

Din câte știu eu, dacă ești dator, vine „Execuția”… Și, ți se ia tot, pentru a acoperi pe cât posibil creditorii…

Casă, orice altă formă de „avut”… Deseori rămâi și fără libertate, devenind un fel de sclav modern…

Sau fără copii, care sunt atrași spre alte forme de… Ce-o fi? Sclavie… Cel puțin pentru marea majoritate dintre ei…

Am plătit după „Regalitate și democrație” datorii „de război”, peste 20 de ani…

Au urmat alte datorii, ale „Grandomanului gospodar”… Alți 20 de ani, pentru doar 20 de miliarde…

Acum, după ce nu mai aveam datorii, după peste 30 de ani de „democrație pură”, rămași fără „aproape nimic” (cât s-au chinuit săracii aleși să demoleze profitabil atâta „prostie”), cum și în cât timp vom plăti peste 200 de miliarde?

Credeți că sunt desene animate? Sau doar sunt prea turmentat și ar trebui să mă duc la culcare?

Altă Mărie cu o nouă pălărie… Dar tot la Moarte… De neam, de țară, de familie, de vise, bla, bla… Privim.

A, da, și tot la biruri…

Cum credeți că vom plăti datoriile? Chiar și acestea, cele că am votat cu cine nu trebuie… Vom plăti, fiți fără grijă!

Nu ei, cei care au dus totul aici… Noi… Noi cei care am plătit mereu și ei… Cei care ne-au înfundat definitiv… Lăsați vrăjelile! Ei nu!

Până la urmă, noi va trebui să plătim fiindcă merităm asta.

Ei și-au făcut treaba… Noi ce-am făcut?

Mai credeți în vrăjeala cu votul, cu legea… Nu ei fac legile? Nu ei împart datoriile noastre și noi i-am însărcinat pentru asta? Nu ei numesc judecătorii?

Sau împart banii noștri? Hmmm, nu mai înțeleg nimic!

Uite, ce ar fi dacă, mai întâi, ne întreabă pe noi, alegătorii dacă dorim reluarea alegerilor?

Sau, dacă, dorim să se plătească datoriile de către cei ce le-au făcut.

Eu, dacă nu am bani, nu mai am cu ce să mă mai turmentez… Și, nimeni nu-mi mai dă pe datorie…

Și, când voi fi „executat silit”… Vina mea va fi!

Un cetățean turmentat

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……