(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Când lipsa de performanță motivează

Bucuroși că primim „gaura” covrigului tatuat

Am fost obișnuiți cu „pilda” predicatorului care te cocoșează de griji pentru ca, atunci când situația este gravă, să pluseze cu griji pentru a vedea cât de bine a fost anterior…

Griji care, perpetuu, creșteau pe baza incompetenței „conducătorilor aleși”… La care, acum, se adaugă și datoriile enorme, și, de ce nu, faptul că am rămas cu ceea ce ne-au promis mereu, „gaura covrigului”… Ei cu covrigul, noi cu gaura…

Și dacă era doar nimic, poate că era OK… Dar am rămas și cu gaura în buget, în buzunar… Și alte găuri…

Porrnind la la „românescul” loc unde, „umblă câinii cu covrigi în coadă”… Admirând „America, țara tuturor posibilităților” ce a fost „naturalizată” ca fiind „România, țara unde orice este posibil”…

Și, dacă asta am ales, noi turmentații, ce au făcut „aleșii”?

Ați observat că introducerea amintea de „lipsa de performanță”? Ei chiar au găsit o motivație din asta. Sau noi, turmentații?

Tot timpul alegând „răul cel mai mic”, dar știind că alegeam „rău”…

Și, bineînțeles că am ajuns rău!

Acum, „poza” lor din „buletin” arată oricui cum au dus-o ei… Noi? Cu gaura covrigului prin care ei privesc lucrurile…

Și a venit momentul când, noi turmentații, ne-am cam „prins”… Mai întâi cei din diaspora, care văzuseră că, și afară tot covrigul stă la baza politicii, dar, „aleșii” ăia sunt mai deștepți… Îți mai lasă câte o îmbucătură din covrig… Nu îți i-au totul și te mai și înfundă în datorii…

Mai ales că acolo covrigul măcar era ca pe vremuri, mai crocant, plin de conținut, atrăgător, mirosind măcar a covrig…

Dar și ei aveau de ales între ce „vedeau de departe” și „cel mai mic rău” disponibil autohton…

Și, uite așa, cam ei au hotărât dacă aleg autohton, indiferent de cât de „strâmb” părea chiar înainte de a alege…

Și, uite-așa am ajuns la „Bă se scu mpesc toate”… El bine frământat de Elena, care aspira toate „aromele”, noi observând că suntem doar bine „frământați”! Deseori covrigul fiind deformat și confundat cu forma „aluatului încătușat”…

Măi, și n-am sesizat asta… Rămîneam cu frământatul și, ca de obicei, ei luat aproape tot covrigul…

Apoi au ales „Santa kKlaus”, care vă va rezolva tot ceea ce mai aveați… Ascunzând covrigeii rămași prin șosete… Forțați să umblăm ca mascații, să nu prindă lumea microbi, golindu-ne până și de rachete, căutând povești cu excursii prin strănătăți cu avioanele… Bla, bla…

Întrecându-le pe toate! Și el și gașca lui…

Dar a venit momentul în care oferta nu mai putea distinge între „cel mai mic rău dintre ele”…

Și a venit „Deșteptarea”! Măi, nici asta nu mai avem voie: „Să alegem cel mai mic rău dintre toate!”…

Așa că, salutări turmentații mei dragi! „Aleșii”, ca de obicei, au ceva de oferit din inima lor! Noi suntem „aleșii” și nu uitați că doar gaura este a voastră!

Noi n-avem altceva de oferit! Gaura covrigului, gaura din buget, gaura din buzunarele voastre… Doar am dovedit asta alături de găștile noastre!

Auzi la ei, turmentații, să aleagă un om care n-are treabă cu gașca de partid și de stat! Sau, sărăntocul, care n-are treabă nici cu afacerile noastre…

Ar trebui condamnat, să nu mai participe la alte alegeri și să fie un exemplu, pentru alți fraieri care cutează asta!

Alături de toți participanții de pe rețelele sociale care n-au participat la succesul nostru! Ce atât tupeu, doar ultimele alegeri v-au arătat rețelele sociale bune pentru a câștiga alt „kKlaus al nostru”

Și, atenție, dacă nu ne convine, reluăm alegerile! N-ați observat că noi suntem hotărâți și vom face numai ceea ce vrem, pentru binele vostru?

Un cetățean turmentat

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……