(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Cred că știm care este treaba cu datoriile

Un răspuns „temporar” al turmentaților

Noi, românii, avem „fericirea” că am „pornit totul de la zero”, pe mâinile noastre, într-o democrație de „după dictatură”…

Exact la momentul oportun, când dictatorul „Ceao” plătise toate datoriile României… Da, avem un „punct de referință”!

Poate că „țăranul” dictator știa ceva, ce vine din antichitate, cu referire la „Datoria este sclavie voluntară” (Publilius Syrus). Și a făcut totul, plătind chiar cu viața sa și a familiei sale, punând țara la muncă… Pentru a plăti datoriile…

Lăsându-ne liberi, culmea, inclusiv pentru a-l ucide ca pe un câine turbat, privind cu ochii mari, deschiși… spre ce?

Poate că vina lui a fost că nu a citi și restul, consemnat de același autor, care ironiza Roma precizând „O datorie mică te face sclav, o datorie mare te face liber”…

Parte de citat însușit de „doctrina” capitalistă… Dar nu cea din „Capitalul” lui Marx și Engels, sau o alta născută „din piața liberă”, ci o variantă autohtonă, românească!

De ce fac distincția?

Capitalismul „pieței libere”, oricât de comentabil ar fi (cazurile „farurilor” capitalismului care au datorii enorme), se referea la datoriile realizate pentru dezvoltare, investiții și alte elemente legate de „a realiza ceva” (cum a făcut și „Ceao”)!

Dar, varianta autohtonă se pare că a fost înțeleasă clar, în cu totul altă direcție: „Datoriile mici să rămână viitorilor sclavi, datoriile mari tot lor, și astfel, noi devenim liberi”!

Așa că, urmașii comuniștilor, au pornit la drum, pentru a duce la împlinire ceea ce există astăzi!

Timid, năuci de puterea pe care o aveau la îndemână! Și, nu au plăcut poporului, pe „limba opozanților democrați” care doreau cu totul altceva. Capital… Al cui, nu se deduce prea clar…

Și, primul „președinte și guvern lui, liber de comunism”, a procedat la a vinde totul „pe un nimic bine marketat”…

Astfel, principalele „mijloace de producție” ale momentului au fost transformate în „acțiuni” și vândute…

Oamenii s-au prins de „golănie” și au readus comuniștii… Care, deja, prinseseră gustul capitalismului, banului (încă mai erau ceva „resurse”)…

Și, „comuniștii”, au inventat „vânzarea pe un leu”… Dar, vai, în foarte scurt timp, au „terminat resursele cât de cât valoroase” și au început, iarăși timid, cu mici urme de aroganță, să apeleze la datorii…

Noi ne-am prins că „ăstora le-a plăcut golănia anterioară” și…

Am ales „președintele, guvernul și amanta noastră” care au inventat „asumarea răspunderii”… Cu toate că, ceea ce ar fi capul răutăților, era știut drept comunist, apoi…

„Aici sunt bani Dumneavoastră”, încurcat prin „flota mafiei”, care a „externalizat” banii din drumuri direct la ei…

Bani, care rapid au devenit insuficienți, „banii Dumneavoastră, turmentaților”, și au apelat la… Datorii…

La acel moment mai rămăseseră disponibili doar „banii Dumneavoastră, turmentaților” și doar puțin peste 30 de miliarde de dolari datorii… Da, încă eram sclavi…

Noi, ca de obicei, ne-am prins și am apelat la alt „președinte ce vrea guvernul lui”… Care „nemțește” s-a pus cu adevărat la treabă!

Și, după 10 ani, am ajuns la datorii de peste 200 de miliarde… Să ne bucurăm că suntem liberi, atingând obiectivul antic al „marilor datorii care te eliberează”?

Hei, de data aceasta, președintele și „aleșii” lui s-au prins… Noi turmentații, la fel!

Și s-au ciocnit interesele „alesului” (sau ale găștii), care nu a terminat să ridice datoriile la nivelul dorit de ei (mai au unele „contracte” de „consfințit”), cu interesele turmentaților care doresc un „alt președinte cu guvernul lui”…

Hmmm, care o avea dreptate?

Un cetățean turmentat

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……