(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Primii pași reali ai genului

Ultimul război și „Science Fiction”-ul

(English)

Acest „episod” va fi dedicat analizei unor romane „de contrapondere” la lumea „Fantasy” (prezentate în episodul anterior). Așadar, fără a mai intra în „bla, bla”-uri, să începem cu marii clasici ai „Science Fiction”-ului!

Și, primul romanele „clasice” ale acelor vremuri ar fi The Mule by Isaac Asimov (1945), o povestire scurtă care a fost ulterior extinsă într-un roman și care reprezintă un punct culminant în seria Fundației (o lectură obligatorie pentru fani, care vor descoperi noi fațete ale acestui univers complex), care introduce un nou element perturbator în galaxia deja complexă creată de Asimov (alimentând o poveste plină de intrigi și suspans, care te va ține cu sufletul la gură).

Mule este un mutant psihoistoric cu puteri nelimitate, o forță imprevizibilă care poate manipula mințile oamenilor la scară largă, subminând astfel Predicțiile Hari Seldon (fondatorul psihoistoriei, care a prezis căderea Imperiului Galactic, dar nu a putut anticipa apariția Mule), creând o nouă dinamică în poveste, romanul explorând tensiunea dintre psihoistorie, o știință care poate prezice viitorul, și puterea necontrolată a psihicului uman, care amenință să distrugă Imperiul Galactic (forțele rămase ale Imperiului trebuie să găsească o modalitate de a învinge pe Mule și de a salva galaxia).

Slan scris de A.E. Van Vogt (1940), reprezintă un fel de explorare a mutației și a prejudecății, fiind o capodoperă a science fiction-ului care explorează teme profunde despre evoluție, prejudecăți și natura umanității, având un impact semnificativ asupra genului, continuând să fie considerat o lectură esențială.

Romanul abordează tema mutației ca superputere, unde slanii sunt o rasă de mutanți cu abilități mentale superioare, capabili de telepatie, telekinezie și alte puteri extraordinare (temă a mutației și a evoluției accelerate care a fost explorată în multe opere ulterioare de science fiction).

Fundalul narațiunii este constituit de prejudecată și discriminare, slanii fiind persecutați și discriminați de societatea în care trăiesc, ceea ce creează o paralelă cu problemele sociale ale vremii, precum rasismul și xenofobia, alimentând astfel tema luptei pentru supraviețuire unde protagonistul, Jommy Cross, un slan, trebuie să lupte pentru a-și accepta identitatea și pentru a supraviețui într-o lume ostilă.

Astfel, vom parcurge o poveste captivantă (o aventură palpitantă), plină de acțiune, intrigi și personaje complexe, constituindu-se ca o reflecție asupra societății ficționale dar și reale.

Iar Vogt recidivează prin intermediul, The Weapon Makers, de A.E. van Vogt (1943), un roman (considerat unul dintre cele mai importante romane ale genului, influențând generații de scriitori) al luptei pentru supraviețuire într-un univers ostil, care explorează teme precum războiul, puterea, și evoluția tehnologică într-un univers vast și complex.

Romanul introduce conceptul de “Mechanoids”, creaturi mecanice extrem de inteligente, care au evoluat într-o rasă superioară și care amenință existența umanității, forțată să se unească pentru a face față acestei amenințări externe, iar protagonistul se regăsește în centrul acestei lupte, narațiunea fiind plină de acțiune, intrigi și personaje complexe.

Romanul abordează teme precum totalitarismul, imperialismul și lupta pentru putere, într-un context științifico-fantastic, tehnologia jucând un rol central în poveste, iar invențiile umane sunt folosite atât pentru apărare, cât și pentru atac.

Și prin romanul The World of Null-A de A. E. van Vogt (1945), o operă „esențială” a science fiction-ului (considerat unul dintre cele mai importante romane ale genului, influențând generații de scriitori), care explorează teme complexe precum natura realității, puterea minții și evoluția umanității într-un viitor îndepărtat, într-o societate futuristă, complexă și plină de intrigi politice, care te va face să gândești în afara tiparelor și să explorezi limitele cunoașterii umane, într-o călătorie intelectuală printr-un viitor fascinant și tulburător.

Romanul introduce conceptul de logică non-aristoteliană (sistem logic care permite manipularea realității), sugerând că realitatea poate fi percepută și interpretată în moduri infinite, protagonistul, Gilbert Gosseyn, posedând abilități mentale extraordinare, care îi permit să manipuleze realitatea în jurul său, explorând adâncurile psihicului uman, dezvăluind potențialul și pericolele minții, într-o lume care se luptă pentru controlul asupra tehnologiei și a societății.

Gray Lensman scris de E.E. “Doc” Smith (1940) este o altă piatră de temelie a genului space opera, o continuare a seriei începută cu „Galactic Patrol” (1938), care extinde universul vast și complex creat de Smith, introducându-ne în noi lumi și civilizații.

Astfel, urmărim evoluția lui Kimball Kinnison, care devine un Lensman (un ordin special de pazitori ai galaxiei, dotați cu puteri mentale extraordinare) cu puteri din ce în ce mai mari și responsabilități mai mari, participând la lupta pentru galaxie, conflictul dintre bine și rău intensificându-se (via o forță malefică care amenință întreaga galaxie), iar Lensmenii se confruntă cu noi amenințări la adresa galaxiei.

Romanul prezintă tehnologii futuriste și concepte științifice fascinante, cum ar fi călătoriile interstelare, armele energetice și comunicațiile instantanee, „susținând” o aventură epică prin intermediul unei narațiuni captivante, plină de acțiune, intrigi și personaje carismatice.

Second Stage Lensmen (sau “Lensmen of Second Stage” în unele traduceri), de E. E. “Doc” Smith (1941 – 1942) este o continuare directă a romanului “Galactic Patrol” și reprezintă al doilea volum al seriei “Lensmen”, serie care a avut un impact semnificativ asupra genului science fiction, stabilind standardele pentru operele de space opera.

Așadar, este o continuare epică a unei saga spațiale, care continuă să dezvolte un univers vast și complex, plin de acțiune, intrigi și personaje carismatice, introducând noi rase extraterestre, tehnologii și amenințări, urmărind în continuare evoluția lui Kimball Kinnison, care devine un Lensman din ce în ce mai puternic și mai experimentat.

Conflictul dintre bine și rău se intensifică, iar Lensmenii se confruntă cu noi inamici și cu provocări din ce în ce mai complexe, romanul abordând teme precum natura puterii, responsabilitatea și destinul umanității, printr-o viziune optimistă asupra viitorului umanității, în care oamenii au cucerit spațiul și au creat o societate bazată pe ordine și dreptate.

Un alt „Science Fiction” remarcabil al perioadei este “Shadow Over Mars” (The Nemesis from Terra), by Leigh Brackett (1944) (considerată una dintre cele mai importante femei scriitoare de science fiction), o aventură martiană epică, este un clasic al science fiction-ului, care ne transportă pe Planeta Roșie într-o aventură plină de acțiune și intrigi, plină de acțiune și personaje carismatice.

Spre deosebire de multe alte opere care prezintă Marte ca o planetă pustie, Brackett ne oferă o imagine a unei planete populate de diferite rase extraterestre cu o istorie și cu propriile lor culturi și conflicte, interacționând cu un protagonist (Rick Urquhart, un aventurier care ajunge pe Marte și se implică într-un conflict politic) complex și ambițios, care se implică într-o luptă pentru putere pe Marte (în opoziție cu o companie terestră care exploatează resursele lui Marte și care se opune independenței marțienilor), romanul explorând teme politice și sociale, precum imperialismul, revolta și lupta pentru putere.

ca un „fapt divers”, este evidentă influența lui Burroughs, în special a seriei “John Carter of Mars”, în crearea unei planete Marte pline de aventuri și mistere.

Kallocain scris de Karin Boye (1940) este un roman distopic, care ne prezintă o viziune sumbră , profund tulburătoarte asupra totalitarismului (scrisă într-o perioadă marcată de ascensiunea nazismului și a comunismului, această operă explorează consecințele extreme ale controlului social și ale manipulării psihologice).

Publicat cu câțiva ani înainte de romane precum “1984” și “Brave New World“, “Kallocain” anticipează multe dintre temele care vor deveni centrale în literatura distopică, fiind descrisă ca fiind „O distopie înainte de distopii”.

Romanul prezintă un medicament (un drog al adevărului), Kallocain, care obligă pe oricine îl consumă să spună adevărul, concept care creează o tensiune dramatică și pune sub semnul întrebării însăși noțiunea de adevăr într-un regim totalitar (Statul Mondial) care urmărește să elimine orice formă de gândire independentă.

Protagonistul, Leo Kall, este un om de știință complex care se luptă cu propria conștiință și cu presiunea societății, romanul explorând teme precum loialitatea, trădarea, vinovăția și rezistența, constituindu-se ca un avertisment puternic împotriva oricărei forme de totalitarism, subliniind pericolele manipulării psihologice și ale controlului social.

O altă „manifestare” similară ar fi romanul Earth’s Last Citadel, scris de C.L. Moore and Henry Kuttner (1943) ne poartă într-un viitor îndepărtat, într-un Pământ devastat și pustiu (post-apocaliptic, distopic), unde supraviețuiesc doar câteva enclave umane (Carcasilla fiind ultima citadelă a umanității), romanul (o poveste de supraviețuire) îmbinând elemente de science fiction, fantasy și horror, creând o atmosferă unică și captivantă.

Spre deosebire de multe opere de science fiction ale vremii, care se concentrau pe explorarea spațiului și a viitorului îndepărtat, “Earth’s Last Citadel” ne prezintă un Pământ devastat, după ce o catastrofă globală a distrus civilizația, pe acest Pământ pustiu, evoluția luând o turnură neașteptată, iar creaturi mutante și periculoase preluând controlul, iar supraviețuitorii fiind „obligați” să învețe să colaboreze pentru a supraviețui.

În „opoziție” utopică avem romanul Beyond This Horizon, scris de Anson MacDonald (Robert A. Heinlein) (1942) este o operă emblematică a science fiction-ului care ne transportă într-un viitor utopic, unde știința și tehnologia au rezolvat multe dintre problemele omenirii, prin accesul la tehnologii avansate.

Heinlein ne prezintă o societate în care oamenii trăiesc în armonie cu natura, iar tehnologia este folosită pentru a îmbunătăți calitatea vieții, romanul explorând tema colonizării spațiale și a contactului cu alte civilizații extraterestre.

Suplimentar, pune sub lupă conceptul de inginerie socială, explorând posibilitățile de a crea o societate perfectă prin intermediul științeidar, spre deosebire de multe opere distopice ale epocii, ne oferă o viziune optimistă asupra viitorului omenirii.

O altă utopie „clasică”, „uitată”, ar fi Islandia, de Austin Tappan Wright (1942), o operă fascinantă care ne transportă într-o lume idealizată, izolată de restul lumii (o insulă izolată, cu o civilizație antică și înțeleaptă), captivând cititorul cu viziunea sa despre o societate perfectă și cu descrierile detaliate ale unei culturi unice, imersată într-o poveste de aventură, urmărind călătoriile și experiențele protagonistului (John Lang, un american care descoperă Islandia și este fascinat de această societate).

Wright construiește o societate ideală, Islandia, cu propriile legi, obiceiuri și valori, descriind în detaliu viața de zi cu zi a islandezilor, de la politica și economia lor până la arta și literatura, prin contrastul dintre Islandia și lumea modernă, oferind o critică subtilă a valorilor și a instituțiilor societății occidentale.

Das Glasperlenspiel [The Glass Bead Game], de Hermann Hesse (1943) reprezintă o utopie intelectuală, complexă și profundă, care explorează teme precum cunoaștere, artă, spiritualitate și natura societății umane, autorul introducându-ne într-o lume ideală, Castalia (o societate utopică, izolată de lumea exterioară), unde cunoașterea și arta sunt cele mai înalte valori.

În această societate, un joc intelectual complex, Jocul Sticlelor de Cristal, devine mijlocul prin care se integrează toate domeniile cunoașterii, romanul fiind, de fapt, o critică subtilă a societății moderne, cu excesele sale tehnologice și materialismul său.

Protagonistul, Joseph Knecht (un tânăr talentat care ajunge să devină Maestrul Jocului), se confruntă cu o criză existențială, punând sub semnul întrebării sensul vieții și al cunoașterii, ca o metaforă pentru căutarea cunoașterii absolute (romanul fiind plin de simbolism).

O altă utopie, de data aceasta „creștină”, este reprezentată de romanul Perelandra, de C.S. Lewis (1943), o grădină a Edenului (o Venus edenică) în spațiu, al doilea roman din Trilogia Spațiului a lui C.S. Lewis și reprezintă o explorare fascinantă a temelor creștine și a alegoriei (creștine, care reinterpretează povestea căderii lui Adam și Eva) în contextul science fiction.

Spre deosebire de viziunile științifice despre Venus ca o planetă infern, Lewis ne prezintă o lume paradisiacă, frumoasă și misterioasă, neîncărcată de păcatul original, Lewis explorând conflictul dintre bine și rău, însă de data aceasta într-un context cosmic.

Protagonistul (Dr. Ransom), un filolog care este transportat pe Venus pentru a o apăra de influența malefică a unui alt extraterestru, interacționează cu Maleldil (zeul planetei Venus, o ființă pură și bună) și Unwrong (antagonistul, un extraterestru corupt care încearcă să-l corupă pe Maleldil și pe locuitorii lui Venus), rezultând o operă complexă și fascinantă, care combină elemente de science fiction, fantezie și teologie.

Autorul revidivează prin abordarea realizată în romanul That Hideous Strength (alt: The Tortured Planet) (1946), sub forma unei opere complexe, care combină elemente de fantezie, science fiction și alegoria creștină (a luptei dintre bine și rău, inspirată de teologia creștină), reprezentând o critică (satiră) acerbă a totalitarismului și a devalorizării valorilor spirituale (subliniind pericolele tehnologiei și ale devalorizării valorilor spirituale).

Acțiunea se petrece într-o universitate fictivă (Collegium), care devine scena unei lupte între forțele binelui și ale răului (conspirație), ca o manifestare a conflictului „Știință vs. Magie” (romanul explorând tensiunea dintre știință și magie), prezentând o viziune asupra științei care poate fi folosită în scopuri malefice (explorând consecințele dorinței de putere absolută și manipularea oamenilor în scopuri nefaste), prin prisma lui Mark Studdock (protagonistul), un academician care este atras într-o lume întunecată și periculoasă.

Darkness and the Light, de Olaf Stapledon (1942) este o operă vastă și complexă care explorează teme profunde despre evoluția umanității, natura cosmosului și lupta dintre bine și rău, explorând evoluția conștiinței umane și posibilitatea apariției unor forme de viață superioare.

Stapledon ne oferă o perspectivă cosmică asupra evoluției umane, explorând milioane de ani de istorie și chiar viitorul îndepărtat al speciei noastre, propunând o viziune ciclică a istoriei, în care civilizațiile se ridică și cad în mod repetat, într-un ciclu fără sfârșit, romanul abordând întrebări fundamentale despre sensul vieții, natura conștiinței și locul nostru în univers.

Pe lângă viziunile utopice, romanul explorează și latura întunecată a umanității, prezentând conflicte, războaie și distrugeri pe scară largă, pe baza unei cosmologii vaste și complexe, populată de diverse civilizații extraterestre.

Donovan’s Brain, by Curt Siodmak (1942) explorează teme întunecate și tulburătoare, precum știința care depășește limitele eticii, puterea minții și consecințele manipulării vieții.

Romanul prezintă povestea unui medic care, în încercarea sa de a păstra un creier uman în viață, declanșează o serie de evenimente terifiante, iar creierul (protagonistul involuntar al romanului), deși separat de corp, își păstrează conștiința și începe să-și manipuleze creatorul (Dr. Patrick Cory), generând o luptă psihologică intensă.

Operele lui Siodmak explorează adesea consecințele neintenționate ale dorinței de cunoaștere și putere, aici romanul punând sub semnul întrebării noțiunea de identitate și a ceea ce înseamnă a fi uman.

Deși este clasificat ca science fiction, “Donovan’s Brain” are elemente puternice de horror psihologic, creând o atmosferă de suspans și angoasă, explorând laturile întunecate ale psihicului uman, precum ambiție, gelozie și dorința de putere.

Destiny Times Three de Fritz Leiber (1945) este o operă ambițioasă care ne poartă într-o călătorie epică prin spațiu, explorând teme precum supraviețuirea speciei umane, colonizarea spațială și impactul tehnologiei asupra societății (mii de nave spațiale transportând supraviețuitorii Pământului către o nouă casă), fiind o poveste captivantă, plină de acțiune și intrigi, care te va ține cu sufletul la gură.

Pământul este pe moarte, iar omenirea trebuie să găsească o nouă casă în adâncurile spațiului,  temă a exodului și a căutării unui nou început care este deja una recurentă în science fiction, pe parcursul călătoriei, echipajul navei confruntându-se cu diverse conflicte, atât interne, cât și externe, punând la încercare unitatea și rezistența lor, la finele clătoriei, coloniștii trebuind să se adapteze la o nouă planetă și să construiască o nouă civilizație.

Romanul prezintă o tehnologie avansată, inclusiv nave spațiale capabile de călătorii interstelare și sisteme de criogenie pentru a adormi oamenii pe durata călătoriei, fără a mai aminti că romanul transmite un mesaj de speranță și optimism, subliniind capacitatea umanității de a depăși orice obstacol.

Huh (consistent efort), sper că ați putut remarca elementele distinctive certe între „Fantasy” și „Science Fiction”!

Cu toate că, și în timpurile acestea, este folosit deseori termenul SF-F („Science Fiction” – „Fantasy”) în majoritatea „delimitărilor academice”…

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……