Follow Your Choices – Interactive Novel
(Cuprins)
Realitatea proiectată
Capitolul 1 – Introduceri („Scena” 1)
(Un scurt monolog „imaginar” introductiv al lui Iryu)
(English)
Valurile de percepții îl făcură să devină indiferent la tot ceea ce se petrecea…
Flash-uri luminoase puternice lăsau urme clare ce păreau să se suprascrie…
La un moment dat se amuză la ideea că ar fi un fel de carusel… Un fel de lanțuri de lumini ce dădeau impresia unui carusel… Asemenea multora din amintirile sale legate de copilărie…
Cert, fluxurile sale nu erau prea liniștite… Se concentră dar totul era indiferent la dorințele sale… Asemenea unui vis care își vedea de evenimentele sale… Chiar distrându-se pe seama sa… Independent de voința sa…
Mda, percepții umane, concluzionă în zeflemea… Sau materiale?!?
Contează?!? încercă el să se delimiteze de confuzia ce se amplifica. Concentrează-te pe ceea ce ești acum, ca reper în timpul şi dimensiunea ce te interesează! veni o idee de undeva. Lasă ceea ce ar fi trecutul, lasă ceea ce ar fi viitorul!
Acum! Da, acum! Un exercițiu de realitate proiectată…
Dar simți doar cererile celor din valurile de percepții… Multe cereri… Greu de identificat… Consiliul era predominant…
Ce era de gândit legat de Consiliu a fost gândit. Până şi în manifestarea directă, de interacțiune, îi anunțase pe cei prezenți că…
Asta era! Se concentrase pe legătura cu Esența! Avea nevoie de stabilizarea fluxurilor sale şi dorea să identifice elementele majore de destabilizare ce păreau să se manifeste, să își închidă contradicțiile.
Se concentră şi elimină rând pe rând toate emisiile incerte, nelegate de ceea ce ar fi manifestarea în Esență… Dan renunță cu greu la a-l tulbura… Atma… Corasdo… Ajunge! se pomeni concluzionând aproape de un fel de status de furie.
Şi totul dispăru într-un fel de piuit ce plecă de la o tonalitate gravă spre un țipăt ascuțit, scurt, surd.
Dintr-o dată simți liniște. Da, reușise. Acum era numai el împreună cu amintirile strict legate cu el. Este momentul căutării.
– Noi suntem aici, percepu din întreaga Esență. Acum ești şi tu… Știi de ce ai venit, nu știi cu ce vei pleca.
– Asta pentru că nu am venit pentru ceva anume. Pur şi simplu am un fel de percepție generală de oboseală… Da, am obosit să tot caut soluții… Să înțeleg ce vor numai şi numai alții… Vreau liniște! Vreau să am timp să îmi clarific percepțiile. Percepțiile mele…
– Dar pentru asta exiști, pentru asta te manifești aici şi acum, îl întrerupse Esența, sau un fel de voce a rațiunii…
Nu încercă să delimiteze despre ce era vorba, să își de-a seama care ar fi esența mesajului. Simți că este bine să se conformeze acestei linii logice, de percepție…
– Ești o mică parte a întregului, a mea, a Esenței. Așa cum şi eu sunt a mică parte a unei alte Esențe… Un ecou… Cu un scop bine definit, cu un grup de contradicții ce ți s-au atribuit pentru a le închide… Eventual pentru a le dezvolta…
– Ajunge! emise evident iritat. Adevărul îl știu, soluțiile de continuitate le știu. Dar, am obosit. Simt dorința clară de a acționa numai şi numai pentru mine. Am nevoie de liniștea meditației… Nu mai vreau să am de a face cu neliniștea logicii… A pașilor impuși de necesitățile mele de a acționa la elemente externe mie…
– Am mai discutat despre asta, interveni Esența. Perseverența ta în a aborda elementele definitorii nu rezolvă problemele. Uiți mereu…
– Da, da, da!!! interveni din ce în ce mai iritat… Simțind nevoia de a controla dialogul… Monologul sau ce era ceea ce percepea… Pentru a nu ieși din vibrația fluxului. Sunt în aceste manifestări pentru a închide contradicțiile celor ce interacționează direct cu mine, la nivelul meu de manifestare… Evident! Dar am obosit…
– De ce?!? Caută să dai un răspuns! Primul care se va contura este cel mai evident, cel mai important…
– Nu mai vreau să particip la acest lanț al compromisurilor, al datoriilor altora, permanent în dezvoltare… Za după za, manifestare după manifestare… Apoi să refac cursul manifestărilor plecând de la prima za care cedează, fiind obligat să aleg doar o parte a lanțului ce și-a încheiat manifestarea ca întreg… Sau să fiu obligat să nu aleg şi să am grijă de ambele capete ale lanțului rupt… Mereu şi mereu dependent de doar o za “slabă” cu deciziile şi acțiunile ei…
– Dar există alegerea, percepu de undeva…
– Ce alegere poate fi asta?!? emise surprins de nonsensul acelei percepții. Alegerea a ceea ce au decis alții?!? De fapt o singură componentă a acestui grup de manifestare, offf, lanț, cum l-am perceput şi delimitat în această simulare de analiză?!?
– Şi, dacă tot ești descurajat de aceste manifestări, dorești să devii şi tu o astfel de za, un fel de individ ce renunță?!?
– Nu, niciodată! Pot spune că urăsc asta… Vai, am ajuns la manifestarea egoului… Rezidențe clare… Care nu îmi aparțin dar la care achiesez… Ca misiune sau ca manifestare?!?
– Atunci?!? solicită ironic Esența. Alege! veni o nouă emisie în liniștea atrasă de surpriza concluziei anterioare.
– Am ales deja… Mi-am retras manifestările doar în mine şi în unicul recipient, în Mircea Dan… În efortul de a concentra manifestările mele în cât mai puține direcții… Nu mai am alte manifestări pe care să mă concentrez în acest timp și această dimensiune.
– Nu cumva aceasta ar fi, clar, o manifestare de ego?!? Tu şi doar tu, eventual şi cu Dan?!? Ori tu știi că egoul reprezintă o delimitare clară față de acțiunea globală, eventual de acțiunea particularizată în care te manifești ca recipient, ca Dan. Sau față de celelalte manifestări ale Esenței?!?
– Păi, de câte ori să subliniez că m-am săturat, că am obosit şi… Şi cursul său logic se opri fără posibilitate de continuitate.
– Vezi, nu poți continua ideea! Încalcă flagrant ceva definitoriu, de fapt… Nu te poți delimita la o singură manifestare.
– Egoul, percepu concluzia destul de deranjantă.
– Nu ar mai fi fost nevoie de manifestare printr-un container, veni o nouă concluzie, asemenea unui reproș. Tot parcursul tău de retragere din interacțiunile cu celelalte persoane, grupuri, nu au făcut altceva decât să amplifice acumulările energetice de manifestare. Uite, să trecem la elemente distincte! Mai devreme ai perceput, ca un fel de urgențe, liniile consiliului, ale Atmei şi ale lui Corasdo. Fără a uita primordialitatea lui Dan.
– Consiliul este bine delimitat ca structură şi manifestare, interveni iritat pentru a elimina rapid punctele de analiză ce i se păreau inutile. Corasdo, la fel…
– Dar ce facem cu Atma?!?
– Nu prea am de gând să dau atenție la orice solicitant. Indiferent de avantajele ce pot apare din asta. Nu am parte de manifestare pentru a avea avantaje, nu am contradicții…
– Afară de ego, îl întrerupse un nou gând, pe cât de enervant pe atât de descurajant. Nu înțelegi că indiferent de nevoile de suport în închiderea contradicțiilor entitățile ce vor interacționa cu tine o fac pentru propriul avantaj?!? Ceva asemenea unei bănci ce creditează dar solicită o ipotecă din care să își asigure câștigul şi nu garanția că va recupera împrumutul?!?
– Asta este un fel de bază a manifestării în entitate, ca şi container. Fiecare trebuie să aibă o garanție, o ipotecă de la cei din jur. Așa cum cei din jur vor avea ipoteca lor. Altfel nu se poate realiza manifestarea…
– Deci, interveni ironic același curs logic, același gând, tu nu poți acționa fără a intra în regulile jocului la care participi?!? Simpla ta prezență în el reprezintă acordul tău de conformare la reguli. Entitățile cu care interacționezi au nevoie de ipotecă pe tine. Sau, cum ne descriu recipientele, este necesar să se manifeste ipotecarea sufletului cuiva. Nu contează că tu nu ai nevoie de garanții. Eventual că, oferi garanția maxim imaginabilă. Câștigul este astfel asigurat și nu o garanție a evenimentelor.
– Să înțeleg că sunt obligat la a accepta ipoteca sufletului cuiva… Al meu sau al altuia?!? Eu am venit aici fără obligații…
– Asta este esența puterii pe care o ai. Puterea este dată pentru a fi împărțită şi nu pentru a fi manifestată. În cazul tău apare şi nuanța renunțării la ego, la independența iluzorie atrasă de puterea deținută. Nuanță pe care nu prea o accepți…
– Asemenea esenței esențelor, a Unicității, a Prezenței, asta ar fi concluzia, nu-i așa?!? Chiar Prezența este prima care şi-a ipotecat manifestarea ramurilor sale. Ideilor sale, contradicțiilor sale, sau cum dorești să consideri. S-a ipotecat Lui… De aceea cea mai bună descriere ar fi ipotecarea sufletului cuiva… Al cui nu prea mai contează… Importantă este plus valoarea…
– Aceasta este manifestarea principală a hologramei globale…
– Mda, ipotecarea sufletului cuiva… De ce mă plictisesc singur gândind toate acestea?!? Este evident că şi cel care cere ipotecă şi cel ce acceptă ipoteca vor fi legați permanent unul de celălalt. Indiferent de ceea ce se poate interpreta că va urma, pe toată durata pactului şi, de multe ori, mult după aceea.
– Caută să revii la ceva concret, la interacțiunile de primă percepție, la containerul tău Dan, la Consiliu, Atma şi Corasdo! Acestea sunt primele tale cerințe.
– Da… Clar… În cazul consiliului ne confruntăm cu un curent energetic masiv ce destabilizează fluxul… Cursul pe care s-au concentrat acțiunile generale de atât de mult timp din cel al recipientelor… Este greu de intuit ceea ce va urma şi nici nu suntem sprijiniți în a înțelege cât de cât despre ce este vorba…
– Şi, dacă ai ști ce urmează ai închide o contradicție? simți opoziția gândurilor sale. Nu ai trăi-o şi doar te-ai conforma?!? Valoarea descoperirii adevăratei tale existențe nu ar închide contradicțiile?!?
– Știu toate aceste lucruri. Solicitarea, dorința de clarificare se naște strict dintr-un fel de imposibilitate de a intui ceea ce urmează şi…
– Așa este, din teamă de a nu greși. Ai simțit răspunsul şi lipsa sensului de a mai continua… Egoul…
– Dar asta simt şi ceilalți membri ai consiliului şi… Așa este… Mi-am dat seama… Am muncit atât de mult, ne-am implicat atât de puternic şi acum ne este teamă de sensul rostului implicării noastre… Sau al lipsei de sens…
– Şi nu uita că voi sunteți ipoteca tuturor entităților din acest timp şi această dimensiune. Fără ei nu aveți nici cea mai vagă șansă de…
– Hei, gânduri nebune, știu ce sunt şi ce am de făcut! emise plin de furie. Gata! Doar recipientele au această slăbiciune, minți nebune, asemenea unei maimuțe bete, cum ei înșiși se lamentează. Concentrare! își solicită, pentru a câta oară. În cazul consiliului m-am lămurit. Suntem prea dependenți de deciziile celorlalte entități ca să ne mai chinuim să găsim un sens, un rost. Simt doar că stă să se întâmple ceva superior nouă, superior intereselor noastre, rezolvării contradicțiilor noastre… Ba nu, simt altceva. Este deasupra a orice un fel de alt interes, dar câștigul nostru este mult superior celorlalți. Ciudat! concluzionă căutând să închidă proiecția.
– Nu este nimic ciudat… Sensul percepției este altul… Voi sunteți ipoteca cuiva, ceilalți sunt ipoteca voastră… Din analiză nu poate rezulta decât avantajul vostru, indiferent de reacțiile voastre, ca grup sau, poftim, consiliu.
– Bine, bine!!! Să mai văd despre ce ar fi vorba legat de Atma?!? Mi se pare fără sens atât timp cât Dan al meu are șanse foarte mici de tangență la rezultatul acțiunilor lor de moment.
– Dar cum rămâne cu Corasdo? Tangența directă la el îl poate afecta mai mult decât poate permite o poziționare de relativă indiferență. Şi, prin el…
– Pe Dan al meu… Pe mine, interveni forțat la a concluziona…
– Să o contactăm pe Atma, să vedem ce putem pune la punct de comun acord!
– Uiți poziția mea de suport pentru Dan?!? El trebuie să emită pretenții. Corasdo este suport, la rândul lui, pentru Dan, dar el s-a complicat şi cu poziția de suport pentru Atma… Intervenția mea este pe cât de ne-necesară pe atât de greșită.
– Offf, la ultimul consiliu ți s-a cerut suportul… Ai uitat!
– Nu, dar nu simt că asta ar fi o soluție, cel puțin momentan. Dan al meu, asemenea elementelor globale, este în fața unor schimbări semnificative ale modului său de viață. Atma, la fel… Corasdo este punctul de echilibru, asiguratoriu solicitat de prezențele recipientelor noastre. O înțelegere cu Atma ar destabiliza manifestările ei directe, neinfluențate. Corasdo a subliniat clar acest lucru.
– Până şi eu simt că Atma ar fi punctul optim de inserenţă, de intervenție.
– Şi eu am luat decizia clară, indubitabilă, incontestabilă, că nu voi acționa decât la momentul oportun. Nu voi pregăti nimic, absolut nimic. Au destule acțiuni de inițiat şi de dus la bun sfârșit. Din câte pot jalona ca atu în această decizie este necesitatea ca Atma să aleagă recipientul final, cel cu care își va continua partea cea mai importantă de evoluție.
– Chiar nu simți destabilizare în acest sens?!?
– Evident că simt. Destabilizarea este deja atotprezentă. De ce ar avea cea mai vagă șansă toate recipientele implicate, cu entitățile lor cu tot, să se izoleze de ansamblul care evoluează astfel?!? Asta este, destabilizare… Timpul recipientelor, modul lor de manifestare, oferă mult prea puține oportunități de intervenție pentru a putea crea real, concret, corect. Nu am cum să mă irosesc în tentative de clarificare. Cea mai bună clarificare este trăirea directă. Şi, pentru ca eu să am un fel de posibilitatea de evaluare şi influențare, am nevoie de această trăire directă…
– Corect. Am ajuns la o concluzie clară. Aștepți să vezi cum se materializează trăirea directă şi atunci vei decide…
– Poate?!? gândi simțind o siguranță imposibil de a nu percepută, izolată la percepție clară, chiar dacă totul pare manifestarea unei îndoieli. Reperele sunt clare… Dan, de pe poziția de container al meu, consiliul… Nu, consiliul este filtrul apei din acvariul în care vom înota… El nu este o prioritate reală… Este doar manifestarea mea în cererile de acțiune ce apar prin apartenența la acest consiliu… Chiar dacă sunt considerat a fi adevăratul lider al lui… Corasdo este asemenea mie şi intră în sfera mea de interese reală doar dacă… Da, el este, de asemenea, secundar… Ca şi consiliul…
– Mai rămâne doar…
– Atma…
– Concluzie finală?!?
– Dan, ca recipient al meu şi Monique cu Lily ca recipiente ale Atmei. Am perceput mereu că am venit la a ajuta şi să ajut doar pe cine îmi cere ajutorul. Atma m-a identificat foarte rapid dar nu prea a existat vreo linie de corelare. Abia după ce l-a convins pe Ortwin al lui Corasdo au început să se nască puncte de intersecție… Dar şi acelea destul de ciudate… Născute doar pe acceptările colateralilor implicați, cum ar fi Aurel, Fran… Offf, ce rost are să continui logica?!? Am luat și reluat în considerare toate aceste elemente de nenumărate ori…
– Dar Corasdo va fi cel care va declanșa implicarea. Pe orice variantă evolutivă el este în acel punct în care poate iniția toate aceste evoluții…
– Simt că evoluțiile sunt deja declanșate şi fără intervenția lui… El poate „cizela” unele din aceste evoluții, permițând celor direct implicați să aibă oarecare avantaje… Atât doar…
– De ce ești atât de sigur?!?
– Pot fi multe, multe inserenţe. De exemplu, tu cel care intervii în energia noastră, în manifestările noastre, tu cel care citești aceste rânduri, ce părere ai, să rămân concentrat pe linia recipientului meu, Mircea Dan, sau să intervin în energiile Atmei, în cele ale recipientelor ei… Scuze, de fapt doar a unui container, cel al lui Monique Touran. Poate voi avea oarecare posibilități pentru a participa activ şi în cazul lui Lily Touran dar nu văd cum este posibil la acest moment… În fond sunt surori gemene… Poate nu sunt atât de mari diferențele dintre viețile lor.
– Așa este, interveni un alt gând, poate că totul este mult mai simplu pe măsură ce avansăm în trăirile lor… În fond este vorba despre aceeași entitate, Atma…
– În fond ai posibilitatea de a cunoaște unele lucruri despre aceste persoane…
Poți alege să “beneficiezi” de unele Detalii despre Mircea Dan…
Intro Mircea Dan (Să facem cunoștință)
Sau de unele Detalii despre Monique Touran. Sau ambele…
Ipotecarea sufletului cuiva — Intro MT (Să facem cunoștință — Monique Touran)
– Hei, gata, concentrare!
– Tu, dragă cititorule, dacă nu dorești detalii despre personajele principale și preferi intuitiv să treci direct la Povestea lui Mircea Dan:
Mesajul (Reluarea unei mai vechi misiuni)
– Sau să alegi Povestea lui Monique Touran:
Ipotecarea sufletului cuiva — Capitolul 2 — Consecințe (Monique Touran, Ziua 1, Servicii)
– Sau, dacă ești un curios, citește tot, fără o introducere a eroilor, şi vei decide ce linii, acțiuni, idei, etc vei urma! La revedere! Simt o chemare și trebuie să te părăsesc momentan…
– Dragă cititorule, iartă-l pe Iryu, interveni Prezența imediat ce Iryu ieși din flux. Așa este el, mai direct… Acum hai, ascultă-i sfatul!
Merticaru, Dorin Nicolae
(Cuprins)
Follow Your Choices – Interactive Novel