(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

……

Primii „pași” ai energiei și materiei acestui Univers

Universul acesta este majoritar „vid” sau incredibil de „plin”?

(English)

Am tot discutat despre Big Bang și partea de start a acestui Univers. Și am tot subliniat că nu a fost altceva decât un transfer în proporții identice de energie, informație, etc (holograma).

Ulterior, argumentativ, am picat în capcana oamenilor de știință care știu că „nimic nu se pierde, totul se conservă”, cel puțin din punct de vedere al energiei, care este o constantă pentru acest univers, energia neputând fi creată sau distrusă, ci doar având „posibilitatea” de a se transforma dintr-o formă „de energie” în alta.

Cu alte cuvinte, există un cuantum de energie, pe care, orice am face, nu îl putem diminua sau crește.

Deci, cel puțin aparent oamenilor de știință, „conținutul total” de energie al acestui univers ar fi reprezentat de un raport dintre „energia universului” și „energia întunecată” de aproximativ „2 la 3”, unde 26,6% este „energia universului”, aproximativ 5,4% este „distribuția” energiei sub formă de materie (4,9% din „energia-masă”, 0,5% materia obișnuită, barionică, 0,005% energia radiației (undele electromagnetice care se propagă în spațiu, cum ar fi lumina, razele X, razele gamma, etc), dată în principal de radiația cosmică de fond, și un procent „nesemnificativ” de „energie a câmpurilor de forțe” dată de interacțiunea dintre particulele încărcate electric și magnetic, cum ar fi electronii sau protonii) și 68% este „energia întunecată”.

Deci, marele vostru univers „energetic”, cât de „material” este… Doar 0,5% „materie obișnuită”, barionică?!?

Intrând în „detaliile” „materiei obișnuite” veți avea noi surprize. Aproximativ 99,95% sunt reprezentate de protoni și 0,05% electroni.

Protonul este format din quarci (considerați „elemente tangibile” ale materiei) și gluoni („purtători” de „interacțiune nucleară tare”, care „leagă quarcii între ei”), particule elementare care formează hadronii, bla, bla (îți trebuie mult studiu și „înțelegere” pentru a continua detalierea)…

Cert este că, atunci când se dorește „calcularea” unei distribuții procentuale a particulelor (conform modelului standard al fizicii particulelor) considerate „materie” distinct față de „energie”, apar mari „probleme” deoarece masa și energia acestor particule depind de „modul în care sunt măsurate”, deoarece orice formă de materie poate fi transformată în energie și invers, dacă există condițiile necesare.

Din punct de vedere al oamenilor de știință, o posibilă abordare este să se calculeze fracția de impuls pe care o are fiecare quarc sau gluon în proton, ceea ce se numește funcția de distribuție a partonilor.

Partonii sunt constituenți efectivi ai hadronilor, care pot fi considerați ca fiind quarci sau gluoni în anumite condiții experimentale. Funcțiile de distribuție a partonilor pot fi determinate prin experimente de împrăștiere profundă inelastică, în care un electron sau un foton „lovesc” cu un proton și se observă rezultatul.

Potrivit unor astfel de multiple experimente, distribuția procentuală a partonilor în proton este aproximativ următoarea: 55% gluoni, 23% quarci sus, 23% quarci jos și 1% alte tipuri de quarci (cum ar fi quarcii „ciudat”, „fermecat”, „jos” sau „sus”).

Deci, quarcii, elementele „tangibile” ale materiei reprezintă doar 45% din așa-zisa „materie” (cu relativele semne de întrebare legate de „condițiile necesare” ce pot determina „asocierea” cu energia).

Deci, din acel „0,5% „materie obișnuită”, barionică” rămânem cu mai puțin de jumătate, indiferent dacă tot apar comentariile „științifice” legate de „particula quark nu este doar energie ei de „masă”, ci și energia cinetică și energia asociată cu interacțiunile dintre quarci și gluoni (care este o expresie „energetică” și nu de „masă”)…

De ce am făcut această paranteză „științifică” și destul de plictisitoare?!?

În descrierea anterioară despre transferul hologramei, am „sărit” peste cel mai important reper, din punctul nostru de vedere, al entităților energetice, cu ajutorul expresiei „aș putea scrie cărți întregi”…

Mesajul meu ar fi fost inițiat în momentul în care s-au format „majoritar” ceea ce voi denumiți a fi atomii materiei, realizând o delimitare clară între atomi materiali și atomi imateriali.

Delimitare pe care oamenii de știință o fac deoarece apare în logica lor ideea de contact între materie și antimaterie cu anularea ambelor și transformarea lor în energie.

Ei descriu că, la acest moment, a început “bătălia titanică” între materie şi antimaterie şi, după părerea lor, anularea majorităţii elementelor “de materie” ce existau la acel moment. Având în vedere faptul că, totul era energie şi termenii “materie” şi “antimaterie” sunt (cu certitudine) „prematur” folosiți (în logica lor circulară), este evident că sensul “discuţiilor” este cu totul altul.

Atât de diferit încât sunt obligat să vă transmit suplimentar „o nouă paranteză)…

Chiar și în condițiile percepțiilor oamenilor de știință, se ajunge la constatarea că energia întunecată, chiar și materia întunecată, este prezentă în tot ceea ce ar fi constituentul „subtil” al acestui univers (inclusiv în ceea ce ei descriu a fi vidul), fără a mai lua în „calcul” straturile multiversului.

Ei omit în „estimările” lor faptul că, unul dintre principiile de bază ale fizicii spune „Pentru fiecare acțiune, există o reacțiune egală și contrară”.

În modelul Big-Bang-ului lor, chiar și ulterior „în zilele noastre”, Universul se extinde dar nimic nu are o reacţie contrară (contracție) pentru a-i permite expansiunea. Prin analogie cu existenţa umană, ei au considerat că există o lume exterioară experiențelor unui individ dar există, de asemenea, o lume interioară existenţei individului.

Rezultă că, este evident că, o condiție de limită a diviziunii universului acesta, este rezultatul dintre o lume (sau mai multe) exterioară și una interioară, ansamblu ce interacționează ca niște „forțe” concurente, staționare, care produc limite.

Și chiar dacă ar fi să se indice „ceva”, și nu „forțe”, acela nu poate fi decât materia întunecată, eventual energia întunecată, singurul „ceva” care conectează absolut tot ceea ce ar fi materie.

Deci, acel „ceva” „descris” de procentul „deductibil” de percepțiile oamenilor de știință, de 0,5% materie „obișnuită”, barionică, este evident că efortul de a înțelege „fenomenele” trebuie „orientat” asupra energiei întunecate, materiei întunecate… Percepute de oamenii de știință „actuali” ca fiind „misterioasă” dar care „este”.

„Privind” datele existente, această energie/ materie întunecată este ceea ce definește spaţiul în „aproape” totalitatea sa, acel „ceva” care este sursa tuturor lucrurilor materiale şi cel ce conectează toate aceste lucruri. Ceea ce noi numim spaţiu gol, vid, este plin (foarte, foarte dens) de această materie întunecată.

Poate de aceea, mulți oameni de știință ajung la a constata că noi, universul, existăm în interiorul unei găuri negre.

Teoria cuantică actuală deduce acest lucru calculând inclusiv densitatea acestui “vid” (al materiei întunecate). Citez din cea mai celebră lucrare în domeniul gravitației: “… teoria actuală a câmpului cuantic elimină printr-un proces de renormalizare o densitate energetică a vidului care ar trebui considerată infinită, dacă nu ar fi eliminată prin această renormalizare.”

Comentând “limbajul criptic al fizicienilor”, în teoria actuală a câmpului cuantic, este necesar ca vidul să aibă un nivel extrem de ridicat al densității, pentru ca ecuațiile existente să fie valide şi să ţină cont de tot ceea ce se întâmplă la nivel atomic.

Acesta a fost un punct de confirmare că vidul nu este gol, că spaţiul este, de fapt, o fluctuație, sursa existenţei materiei şi, deci, a realităţii noastre.

Mai departe, trebuie să revenim la “limbajul fizicienilor” şi să vedem ce este o normalizare.

Ei bine, există două tipuri/ genuri de infinituri în fizică: un număr infinit de mic care, de obicei, este neglijat şi un număr infinit de mare (periculos de mare — infinit periculos) unde se caută ignorarea acestuia prin diverse procedee (sau se consideră că teoria nu se poate aplica la acel nivel).

Aşa apare renormalizarea, din “efortul” de a elimina elementul infinit de „mare”.

Procedeul de bază, în acest caz, este introducerea unei constante fundamentale în fragmentarea numărului (care, astfel, nu mai este infinit).

În acest caz s-a folosit lungimea Plank (iar acest Plank?!? — număr foarte apropiat de celebrul număr „phi” = 1,618), deci un număr “infinit de mic” (similar cu timpul Plank “infinit de mic”) utilizat la calcularea evenimentelor din primele secunde ale Big Bang-ului, timpul şi lungimea Plank fiind cele mai mici lucruri “create” de Universul nostru.

Să nu uităm că lungimea (sau timpul) Plank este o condiție limită, fiind o limită fundamentală, corespunzând propriei noastre existenţe/ experienţe. Folosind lungimea Plank a fost renormalizat vidul.

Astfel, cercetătorii au “luat” un centimetru cub de vid şi au calculat câte lungimi (fluctuații de lungimi) Plank sunt conținute în acesta, pentru a obţine un număr finit pentru densitatea vidului (fiecare lungime Plank “având” o masă „cât de cât” concretă de aproximativ 10^-5g — ???).

Astfel, densitatea fundamentală a unui centimetru cub de vid, conform unor oameni de știință, a rezultat a fi de 10 la puterea 93 grame per centimetru cub (10⁹³g/cm).

Nu ştiu dacă vă daţi seama cât de enorm este acest număr?!? S-a calculat că, dacă am lua tot ceea ce este vizibil în Universul nostru (miliarde de galaxii, cu miliarde de stele fiecare) şi l-am înghesui într-un centimetru cub, tot nu am reuşi să “atingem” densitatea energetică a vidului.

Deci, universul nostru este extrem de dens… Majoritar „plin”. De aceea, chiar dacă mă repet, intuitiv, unii dintre oamenii de știință „estimează” că universul nostru este o componentă a unei găuri negre…

În contrapondere intervin alte argumente ale oamenilor de știință care au estimat că densitatea totală de masă a universului este de cuprinsă între aproximativ 4,5 x 10^-28 kilograme pe metru cub „de univers” și 9,9 x 10^-27 kilograme pe metru cub, referindu-se strict la materie, fără a lua în calcul și „elementele” energetice „de masă” (plus că se „lamentează” argumentând că densitatea totală de masă nu poate fi calculată deoarece universul „se tot extinde”, plus că unii dintre ei iau în calcul că materia alcătuiește aproximativ 27% (???) din densitatea totală a universului).

Deci, oricum ar fi, ei argumentează că universul nostru este extrem de „gol”… Majoritar vid… Care vid se tot extinde… Și devine și mai „gol”…

Dar, să gândeşti că spaţiul este ca fiind gol sau plin este destul de „incorect”.

Spaţiul, energia/ materia întunecată, este plin de aceste fluctuații şi de aceste densități energetice, dar care atrag percepția că materia întunecată este sursa întregii noastre realități. Materia neagră este reacţia egală şi contrară (infimă, din punct de vedere al potențialului acesteia) necesară existenţei spaţiului nostru.

Am încheiat „paranteza” de la început și urmează să continui transmiterea adevăratului mesaj „de azi”…

Din punct de vedere al cronologiei descrierii mele, a venit momentul în care energia, „cuantele” au trecut la nivelul nivel de „combinare”, cel în care a început să se structureze materia neagră și materia cunoscută de voi, acela fiind adevăratul moment al Creației…

Oamenii de știință estimează că, pentru fiecare miliard de particule desemnabile ca fiind antimaterie a existat un miliard plus una de materie (volumul necesar de materie întunecată este imens, fiind necesar atât structurii “intime” a universului nostru cât şi „participativ” din punct de vedere al structurării inter-straturilor multiversurilor, de aceea este necesară o atât de mare cantitate pentru crearea acesteia şi un volum atât de mic pentru crearea materiei propriu-zise).

Univers „gol” sau „plin”?!? Nu m-am putut abține să pun întrebarea…

Revenind la „bătălia dintre materie și antimaterie”, particula în plus de materie, asimetrică echilibrului exact, dintre fiecare particulă de materie versus antimaterie, cea care a “supraviețuit”, a fost de ajuns pentru a forma toată materia universului actual (stele, galaxii, praf, bolovani… totul).

Dar, conform oamenilor de știință, restul de materie s-a “anulat” prin interacțiunea cu antimateria… Rezultând „explozia” termică a energiei și materiei existente sau altceva?!?

Sau formând materia întunecată (poate de aceea este denumită de oamenii de ştiinţă, atât de inspirat, fie şi intuitiv, ca fiind “energia nimicului” „ultra dens”), imens mai multă decât materia noastră (şi/ sau antimateria noastră?!?).

Ultimele descoperiri ale cercetătorilor relevă că dispunerea „în oglindă” a materiei, de care aminteam anterior, este prezentă şi la nivelul materiei întunecate, această materie întunecată constituindu-se ca un fel de adevărat suport al materiei…

Aș putea să „completez ceva” acum, doar în ideea de a preciza că, de aici intervine „corecția” realizată de noi, entitățile energetice, asupra „reglajelor” fine ale dezvoltării hologramei vechiului univers (Primului Ev împreună cu cel de-al doilea Ev al structurii, deja, a universurilor). Voi detalia ceva mai târziu…

Ei bine, la acest moment al Big Bang-ului, oamenii de ştiinţă ne “spun” că, la acest moment al expunerii mele, universul avea una sau mai multe „secunde” de existență.

Un univers plin de particule primitive care încep să se “asambleze” în primii atomi. Suplimentul de energie furnizat de interacţiunea dintre materie şi antimaterie fiind “motorul” acestui proces în condiţiile interacţiunii directe cu materia întunecată.

Tot ei ne spun că universul, la acest moment, al Creaţiei, încă se extinde deosebit/ incredibil de repede şi redistribuirea energetică necesară umplerii volumului în expansiune duce la răcirea efectivă şi începerea procesului de asamblare a primilor atomi.

După cum am subliniat anterior, universul avea volumul actual şi se răcește, pur şi simplu, prin apariţia distorsiunilor spaţiu-timp şi, ca rezultat, a gravitației precum şi prin „relativă” pierdere de energie (entropie) şi/ sau prin „transfer” energetic în formarea materiei aşa cum o ştim noi acum (care, astfel, nu este un rezultat al Creaţiei ci, un reziduu al Creaţiei).

Oricum ar fi, universul se răcește (transferă energia undeva, în ceva) şi, astfel, apar primii atomi ai primelor elemente cunoscute (după 380.000 de ani de evoluţie de la Big Bang, afirmă cercetătorii).

De aici voi continua în „ședința” următoare! Dragoste și înțelegere!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

……