(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

… …

Concluzii la participarea „Micro” la viața „Macro”

Microbiomul ființă „vie”, simbiot, tipar, automatism sau altceva?

(English)

Voi începe cu o mică „trecere” în revistă a vieții microbiomului pe Terra…

Microorganismele, viața unicelulară, a apărut pe Terra cu certitudine acum 4,2 miliarde de ani și au evoluat de la simple celule procariote (celule fără nucleu) capabile doar de procesele de bază, cum ar fi reproducerea și metabolismul, pas cu pas până la evenimentul apariției fotosintezei de acum 3,2 miliarde de ani.

Această perioadă poate fi descrisă ca fiind perioada coloniilor de celule care, pornind de la agregare inițială a „celulelor” de același tip, fie prin fenomenul de agregare existent și în materie, fie prin fenomenul de agregare în jurul surselor de energie, de hrană și „altele”, au ajuns „rapid” la interacțiunea cu alte grupuri de celule, diferite, „străine” (prin procesele de înmulțire și ocupare a „spațiului disponibil” sau prin tangențe „întâmplătoare”.

Fenomenele de „alimentație” erau „susținute” de dezvoltarea constantă, adaptativă, a mecanismelor membranare de asigurare a tranzitelor de substanțe chimice și organice ce vor trece de la simplele „coacervate” la celulele autonome, individualizate ce vor sta la baza coloniilor „individualizate”.

Ulterior, prin diminuarea resurselor de „hrană” datorată înmulțirii „membrilor” coloniilor, s-a ajuns rapid la manifestarea proceselor de pinocitoză („ingestia” de lichide) și endocitoză (ce reprezintă procesul de „internalizare” de către celule a unor macromolecule) și, ulterior, chiar a altor celule, când apare fagocitoza (procesul de „înglobare”, prin formarea unui fagozom similar vacuolelor celulare, digerând substanțe din mediul înconjurător sau chiar alte celule, bacterii, microorganisme, celule moarte, bla, bla).

La baza acestei „evoluții” a stat tot membrana celulară dar și dezvoltarea constantă a organitelor celulare, cum ar fi lizozomii care preiau de la membrană „particulele” internalizate și le atribuie diferitelor funcții celulare.

Totodată apare un alt fenomen ce poate fi numit as fi „comunicare” (existent și dovedit și în ziua de azi). Numeroase experimente atestă „eliberarea” („trimiterea”) de semnale chimice, „vibraționale” dar și de tip „biounde” cu valoare de „comunicare” între celule pentru a „semnaliza” diferite „elemente” tipice, specifice, în mediul înconjurător.

O comunicare „dedicată” identificării surselor de hrană (energie, substanțe specifice „utile”, bla, bla) ce vor atrage celula sau grupurile de celule spre acea sursă, surselor de „toxicitate” sau de „pericol”, ce vor respinge, vor induce „alungarea” celulei, grupurilor de celule de acea sursă.

Nu se știe exact momentul apariției, dar el a apărut foarte „rapid” pe parcursul evoluției vieții unicelulare, dovadă intuitivă stând celulele ciliate și alte forme similare de „deplasare” (cum ar fi Paramecium Caudatum, Amoeba Proteus și orice alte forme de viață se pot „deduce” „intuitiv”, ca forme pro sau eucariote, ale acelor vremuri).

Astfel, încetul cu încetul, ceea ce ar fi o celulă funcțională, ulterior o colonie de celule funcționale, și-au „dezvoltat” toate mecanismele descrise în materialele anterioare cu referire la microbiom și la individualizarea coloniilor, colaborarea prin „transmiterea” de „mesaje” chimice, individualizarea (în sensul de formare a unui fel de mediu exterior favorabil numai acelei colonii, cu un fel de funcție de protecție), etc.

Deci, colonia a început să se manifeste prin intermediul unei adevărate specializări a celulelor componente care nu mai erau numai de același fel, tip, și erau create pe baza unei simbioze, cu celule care aveau rolul lor specific, asemenea unui adevărat simbiot.

În perioada de evoluție a Terrei am descris și momentul în care intervine în metabolismul celular și oxigenul care, anterior, era folosit accidental, minimal, „legat” în forma de H2O, H2O2, gruparea OH, rar O2, bla, bla, în diferite procese celulare.

Ei bine, ce credeți că a determinat „creșterea” utilizării oxigenului în viața celulară a microbiomului, a coloniilor celulare?!?

Este vorba despre „dezvoltarea” evolutivă a fagocitozei prin manifestarea celulelor macrofage, adică a celulelor care nu mai „căutau” resurse „în jurul lor” ci „atacau” și „înglobau” spre digerare celule vii, din jurul lor.

Și totul sub „clauzele” de funcționare ale unui simbiot, devenit ulterior ecosistem… Exact cum se întâmplă în cele descrise anterior despre funcționarea microbiomului, fie și la nivel uman.

Celulele albe din sânge nu „atacă” și fagocitează orice nu este „identificat” a face parte din „sistem”. Ele au o manifestare selectivă pe baza unor mecanisme de simbioză foarte bine stabilite. Dar, amintiți-vă și de bolile autoimune!

În anumite condiții, ceea ce era parte a simbiotului, celule ale propriului „organism”, nu mai sunt „conforme” funcționalității și sunt fagocitate, fiind efectiv „declarate” ca fiind celule străine, „demne” de a fi distruse și utilizate de restul ansamblului simbiotului.

Și astfel, nu numai coloniile „externe” vor fi atacate, pentru eliminare și utilizare, ci și componenții coloniei interne.

Acum, să vedeți de ce apariția utilizării metabolice a oxigenului a schimbat totul!

Fagocitoza este cel mai adesea însoțită de o creștere brutală a consumului celular de oxigen. Într-adevăr, legătura unei particule exogene de receptorul său membranar antrenează o activare a NADPH oxidazei, care transferă electronii NADPH-ului oxigenului molecular, determinând „metabolizarea” acestuia.

Compușii oxigenați formați (H2O2, radicalii OH și O2) se găsesc într-o concentrație foarte mare în fagozom, unde exercită efecte toxice pentru organismele ingerate. Unele macrofage sunt capabile după inducția unei NO sintaze de a produce derivați nitrați, în special monoxid de azot prin oxidarea argininei.

Monoxidul de azot format duce la distrugerea celulelor, bacteriilor, paraziților, precum și a fungilor. „Resturi” organice ce vor fi utilizate de simbiotul „rămas”…

Cam „chimică” descrierea dar… Sunt sigur că ați înțeles ce era de înțeles!

Observați, totuși, și un fel de reacție „inteligentă” a microbiomului, eventual a simbiotului luat în considerare ca și colonie?!? Unde totul se datorează membranelor celulare, „semnalelor”, bla, bla?!? Sau mai există și altceva?!?

Există multe „justificări” posibile, pornind de la lupta pentru supraviețuire, lupta pentru resurse („concurența”) ajungând până la ceea ce ar fi simple reacții chimice „de răspuns” (la „prezență”, la „markeri”, bla, bla). Unde „discutăm” despre peste două miliarde de ani de astfel de interacțiuni…

Interacțiuni ce au dus la un adevărat proces de terraformare, la manifestarea unui permanent proces de adaptare funcțională, fiziologică, bla, bla a microbiomului spre… Ce?!?

Apariția fotosintezei este considerat un eveniment major în istoria vieții pe Terra deoarece, folosind energia luminii pentru a produce hrană din dioxid de carbon și apă a permis vieții unicelulare să se dezvolte independent de sursele externe de „hrană”.

Ce oare ar putea duce spre o asemenea „soluție” adaptativă?!? Sunt multe „explicații” științifice…

Se pare că primele organisme fotosintetice (unicelulare) foloseau doar o singură proteină fotosintetică, în timp microorganismele folosind din ce în ce mai multe astfel de proteine. De exemplu, s-au descoperit bacterii care folosesc un pigment fotosintetic diferit de cel folosit de plantele și algele moderne.

Și, aici, intervine faptul că fotosinteza este o parte deosebit de importantă a ciclului carbonului. Pentru cine are cât de cât cunoștințe de chimie organică, este evident că tot ceea ce poate fi „alipit” termenului „organic” ține de… Ați ghicit, carbon!

În timpul fotosintezei, organismele fotosintetice absorb dioxidul de carbon din mediu și îl transformă în glucoză, ca sursă de energie, utilizată de organismele fotosintetice pentru „ființare”. La moartea organismului, această glucoză, fie este utilizată rapid, până la „descompunere” de organismele „din jur” , fie se va descompune în dioxid de carbon ce se eliberează în mediu.

Mai mult, fotosinteza este o parte importantă a ciclului azotului care urmează un „circuit” similar, dar de data aceasta „orientat” spre funcțiile microorganismului și nu cu funcție de sursă de energie.

Ei bine, de ce a ales „natura” (evoluția) tocmai aceste „circuite”?!?

Se știe că, cel mai „prezent” element chimic, eventual cel mai „prezent” gaz pe Terra este… Azotul. Numai în atmosferă el reprezintă 78,2% din compoziția acesteia.

Următoarea „prezență” chimică majoră, cel puțin la începuturile Terrei și mult timp după aceea, este… Dioxidul de carbon. Fiind nevoie de „milenii” pentru ca acesta să fie „depozitat” în diverse forme de „existență”.

Apoi, un element „colateral” este radiația ultravioletă care, în mod evident, este dăunătoare organismelor vii, mai ales a celor unicelulare.

Acestea au evoluat în medii protejate față de radiația ultravioletă dar, ulterior, acestea au dezvoltat, mai întâi, capacitatea de a forma elemente protectoare externe (am descris asta în materialele anterioare) și, ulterior, acestea au dezvoltat elementele fotosintetice, care au fost o a doua formă de protecție la radiațiile ultraviolete (pigmentul fotosintetic absorbind radiația ultravioletă).

Astfel, microorganismele fotosintetice au avut o cale de a „scăpa” de mediul de tip „autoconsum”, atât prin posibilitatea de a se expune radiațiilor ultraviolete (mediu „interzis” celorlalte microorganisme) și, totodată să beneficieze de un fel de posibilitate de a exploata energia, „exploatând” acest avantaj evolutiv.

Deci, se poate spune că a intervenit „competitivitatea” mediului, organismele fotosintetice „evadând” din mediul heterotrof ce devenise deosebit de „specializat” pe această formă de „obținere de energie”.

Iată de ce se afirmă de către lumea științifică că fotosinteza a avut un impact profund asupra vieții pe Terra…

Și, acum aproximativ 2 miliarde de ani, au evoluat primele eucariote (celule cu nucleu), care au „confirmat” „avansul” lor „evoluționist” și dezvoltarea permanentă a organitelor celulare spre apariția nucleului celular.

La acest moment, microbiomul era clar reprezentat „numai” de bacterii, arhee, protozoare, alge unicelulare, ciuperci unicelulare.

În materialele anterioare am descris în detaliu drumul microbiomului spre ecosistemele ce s-au creat permanent (fie și particularizat la ființa umană), de la momentele „terra-formării” până la implicarea totală în toate formele de viață existente la acest moment (și în viitor).

Acesta este considerat a fi un eveniment major pentru viața pe Terra, deoarece este punctul de plecare al organismelor multicelulare din ce în ce mai complexe, mai „individualizate”, mai „particularizate”.

Nucleul „celular” (veți vedea în alte materiale, viitoare) reprezintă locul principal de „izolare”, „adaptare” și dezvoltare al geneticii ce a dus la individualizarea clară a oricărei noi forme de viață.

Astfel că, acum 1,8 miliarde de ani este confirmată evoluția primelor organisme multicelulare, compuse din mai multe celule care funcționează împreună pentru a îndeplini diferite funcții.

Având la dispoziție toate elementele necesare „comunicării”, „semnalizării”, „deplasării”, „identificării”, bla, bla (menționate mai devreme în acest material), care, acum vă furnizează argumentele de ce acestea sunt prezente în absolut orice formă de „viață”.

Acesta este considerat a fi un alt eveniment major în istoria vieții pe Terra, deoarece a permis organismelor vii să devină din ce în ce mai mari, mai complexe și mai specializate.

Primele organisme „multicelulare” (cu toate că se poate considera astfel și lungul șir de colonii specializate unicelulare) au apărut acum 600 de milioane de ani, sub „impactul” „Marelui îngheț” și „imediat” ulterior după acesta.

Aceste organisme sunt reprezentate de bureți (sponge) care erau, de fapt, un fel de mică colonie de celule „supercpecializate”, particularizate, acestea fiind deosebit de simple, fără o prea mare diversitate de celule specializate.

Buretele (sponge) trăiește în apă și are un corp format dintr-o rețea de canale și pori, neavând țesuturi sau organe adevărate, dar celulele lor sunt specializate pentru a îndeplini diferite funcții, cum ar fi hrănirea, respirația, reproducerea, bla, bla.

Apoi, primele „adevărate” organisme multicelulare au apărut în urmă cu aproximativ 570 de milioane de ani, cunoscute sub numele de ediacaranici, având forme și dimensiuni diverse. Aceste forme de viață au dispărut în urmă cu aproximativ 540 de milioane de ani (odată cu „startul” exploziei cambriene), dar au „lăsat” o bogată colecție de fosile.

De aici, v-am dat unele detalii în materialele anterioare, asupra „punctelor” cruciale a evoluției vieții spre și pe lângă ființa umană.

Ei bine, a venit momentul adevăratei concluzii a întregului material despre microbiom!

„Oportunitățile” oferite de adaptarea la mediu ar putea fi o explicație a drumului vieții pe Terra. „Viața”, în toate formele ei de manifestare ar putea da indicii care să după spre o „concluzie fermă”.

Dar, să fim onești, nu vi se pare cam ciudată o asemenea succesiune logică, algoritmică, de „tipare”, bla, bla, de „pași esențiali”?!? Așa, de la haos, la structuri evolutive bine determinate, particularizate, fie și „concentrându-ne” doar pe microbiom, fără a mai lua în considerare diversitatea formelor evolutive ale vieții multicelulare…

Vă mai amintiți de entitățile energetice și de structura lor „ierarhică” orientată pe dezvoltarea „vieții”, adevărații „ingineri” care perfecționează constant mediile „vieții”, oriunde ar fi ele (fără a lua în considerare și transferul de informație „transferat” prin intermediul procesului de transfer al hologramei „spre” acest univers material)?!?

Ei bine, cred că aveți deja destule repere să vă amintiți de asta, eventual să vă mai gândiți la asta!

Din punct de vedere al acestei „ierarhii”, orice entitate energetică își „pornește” participarea de la crearea celor mai simple forme de existență ale materiei. Atomi, apoi molecule, grupări diverse de materie…

Ce duc până la participarea comună la nașterea și „întreținerea” diferitelor forme de existență ale materiei sub formă de stele („forja” de creare a materialelor „mai grele” necesare dezvoltării „vieții”), „bolovanii”, meteoriții, „planetele”, apa, bla, bla…

Abia după „stăpânirea” acestor procese se poate trece la formarea primelor forme de viață… Care sunt… Ați ghicit, organismele unicelulare, „microbiomul”.

Microbiomul este cea mai frecventă, cea mai accesibilă formăm de manifestare a entităților energetice ce participă la manifestarea „vieții”, formă ce se regăsește în absolut orice formă de viață „multicelulară” reflectând un fel de „automatism” de manifestare al fiecărei entități energetice ce a participat la acest proces, de a îmbunătățit acest proces, bla, bla.

De ce am folosit termenul „automatism”?!?

Până la urmă, reproducerea, cum ați putea să o „descrieți”?!? Nu cumva ceva clar „descriptibil” unui fel de automatism?!? Și nu neapărat de „simplă existență”, de „multiplicare”, de „manifestare”, bla, bla, ci cu un scop clar de participare la ceva, fie și la o simplă colonie „bacteriană”…

Nenumărate cercetări „științifice” confirmă că, până și un organism unicelular are reacțiile sale „destul” de „inteligente” la mediu. Și, cu cât complexitatea „coloniei” crește, cu cât „organismul” se individualizează, spre ceea ce ar fi organismul „multicelular”, deoarece atât „manifestările” devin din ce în ce mai „inteligente” cât și întreg „ansamblul”… Nu-i așa?!?

Și, cu cât experiența unor entități energetice „crește”, cu atât ele pot participa la formarea organismelor „vii” din ce în ce mai „complexe”… Cu cât s-a pus „mai mult suflet”, cu atât „treaba” este mai bună… Nu este cumva un „citat” „uman”?!?

„Suflet” care, subliniez, se regăsește în orice există în acest univers material… Este drept, la diferite niveluri de „cunoaștere”, de „manifestare”, bla, bla…

Și care se manifestă în baza „tiparelor” (menționate în materiale anterioare) și automatismelor, și bla, bla… Până la un anumit nivel în orice ființă vie și, „după chipul și asemănarea” entității energetice în diverse ființe „vii” evoluate, pe niveluri de cunoaștere…

Până și ființa umană ține de un anumit nivel de „cunoaștere”, „manifestare”, bla, bla…

Dar, pentru această „ședință” este de ajuns și … Vom trece la ființa umană, „vârful” actual de manifestare al simbiotului materie-viață-suflet (entitate energetică)…

Va fi un drum „lung”, plin de „știință”, evoluție, „acceptare”, „înțelegere” și cunoaștere! Asta este! Gândiți-vă că, la acest moment, după aproape 80.000 de cuvinte, de abia „am zgâriat” ansamblul subiectului denumit de mine (?!?) „Începuturile”…

Pace, dragoste, recunoștință și înțelegere!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

… …