(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

… …

Participarea „Micro” la viața „Macro” biomului (Ep. 3)

Câteva „realități” despre ceea ce reprezintă biomul

(English)

Să începem cu, o mică formă de concluzie (dedusă în materialele anterioare), reprezentată de faptul că, o genă a ADN-ului nostru poate fi complet depășită de genele din microbiomul nostru. Și, în acest sens, voi descrie un experiment din cadrul acestui proiect al microbiomului.

Chiar de la nașterea lor, o serie mare de șoareci de laborator au fost izolați în incinte sterile. Hrăniți în mod identic, crescuți în mod identic.

Bineînțeles că acești șoareci ”beneficiau” de propriul microbiom, cel al mamei lor… Astfel că, unii au crescut mai grași, alții mai slabi, identificându-se ușor după apartenența de mama lor, după microbiomul ”transmis”…

Ei bine, de la un moment anume, au fost colectați microbi intestinali de la cei grași și implantați la cei slabi… Da, așa este, șoarecii slabi au început să se îngrașe, șoarecii grași au început să slăbească… Fără nici o legătură la alimentația identic administrată ulterior.

În legătură cu acest fenomen, descoperirile arată că microbiomul uman, și nu numai, extrage între 10 și 15% din totalul caloriilor din alimentație, care sunt extrase aproape exclusiv din fibrele alimentare…

Ori, o modificare a ”ponderii” acestui consum, în mod evident, se va regăsi în simbiotul uman prin creșterile de depuneri adipoase, creșteri care depind, totuși, și de acest factor…

De la acest moment, studiile au ajuns rapid la concluzia că acest microbiom ajută la o digestie mult mai eficientă a nutrienților din aceeași dietă, obținându-se astfel mai multă energie din aceeași mâncare (calitativ și cantitativ). Și s-a confirmat experimental această ”descoperire” și la oameni…

Mai mult, s-a constat că șoarecii cu microbiom ”de îngrășare”, chiar dacă erau alimentați cu produse de îndulcire artificială, ei tot se îngrășau și făceau diferite forme de diabet…

Datorită acestei constatări, a fost descoperită, în acest microbiom ”al îngrășării”, familia bacteriană Firmicutes care ”recoltează” extracalorii, pe fondul unei alimentații relativ peste cerințele organismului, ansamblului uman, determinând apariția obezității, diabetului (la astfel de persoane s-a constatat o prezență masivă de Firmicutes în microbiomul intestinal)…

Bineînțeles că studiile au mers mai departe și s-a constatat că microbiomul afectează clar comportamentul indivizilor, plecând de la comportamentele alimentare (unii manifestând un stimul de a mânca mai mult, cu efect de îngrășare, alții mâncând „oricât și orice” fără a avea acest efect), alții mâncând relativ ”anorexic” dar îngrășându-se sau păstrând cu greu normo-ponderalitatea, terminând cu comportamentele sexuale, de teritorialitate și posesie, de apropiere între indivizi și multe, multe altele.

Experimentele au demonstrat că ”transferul” de microbiom (alimente și „administrări” probiotice) de la o persoană sănătoasă la o persoană autistică, de exemplu, a vindecat sau favorizat vindecarea simptomelor de autism ale persoanei…

Ceva asemenea unui detaliu, multe persoane cu autism ar „trebuie” să se vindece pe baza acestei constatări. Doar „transferul” de microbiom de la părinții sănătoși ar fi de ajuns…

Ei bine, nu este așa. Microbiomul persoanei cu autism s-a dezvoltat în „acel” mediu (al părinților, de exemplu) și, totuși, s-a ajuns la „acea” problemă.

Da, este vorba de „transfer” de microbiom de la o altă persoană, externă microbiomului „mediului” familial și, mai ales, compatibilă cu microbiomul existent.

Ceva asemenea transplantului de organe dar fără a beneficia de ceea ce ar fi „tratamentele” de „inhibitoare imunitare” sau „asociate” cu o astfel de compatibilizare.

Deci, oricum ar fi, iată un motiv suplimentar pe a ne gândi de ce trebuie să avem grijă cu ce persoane ne însoțim, deoarece nu se ”iau” numai părțile bune ci și părțile rele…

Cât despre această ”transmisibilitate”, mare surpriză, s-a constatat că transferul de elemente de microbiom de la o specie la alta are același efect (microbii de la o persoană umană obeză la șoareci determină apariția obezității la șoareci, fără a se exclude și efectul invers)…

Astfel că, în cazul unui proiect al fundației Gates, s-au implantat în microbiomul copiilor bolnavi de Kwashiorkor (o formă „maladivă”, profundă de malnutriție) elemente din microbiomul persoanelor obeze și, astfel, acei copii au fost vindecați cu toate că această afecțiune nu avea ”leac” până atunci.

Acest gest a fost determinat de faptul că, transferul de microbiom de la acei copii la șoareci, determina o adevărată cădere în greutate într-o perioadă de timp foarte scurtă. Fapt ce a atras concluzia transferului de sens invers.

Acesta a fost și momentul inițierii proiectului ”Mațele americane” (American Gut) la care participă din ce în ce mai mulți voluntari, în ideea de a crea o adevărată hartă a microbiomului și, astfel pentru a iniția terapii la nivelul acestuia, prin intermediul acestuia. Și, evident, la acest moment deja există o astfel de hartă…

Pasul următor a fost reprezentat de vindecarea unei forme grave de diaree (C. Diff.), formă aproape imposibil de vindecat, până la acel moment, la un anumit procent de persoane.

S-a procedat, pur și simplu, la popularea microbiomului bolnav cu elemente de la un microbiom sănătos, fără nici un fel de selecție, segmentare, etc și, surpriză, rezultatul a apărut în doar o zi, diareea dispărând, persoana fiind echilibrată rapid electrolitic și externată ca sănătoasă după doar câteva zile.

O altă descoperire majoră este legată de stresul persoanei ce se ”raportează”/ transmite asupra microbiomului.

Studiile au determinat că o persoană stresată are o permeabilitate ridicată la nivelul intestinelor pentru bacteria Intingens, de exemplu, stratul de mucus protectiv pierzând capacitățile sale de barieră, permițând bacteriilor și/ sau produselor de metabolism ale acestora să ajungă în țesutul muscular, apoi în sânge, determinând iritabilitatea tisulară la nivelul celulei nervoase, având ca rezultantă apariția de Alzheimer, scleroză multiplă și alte afecțiuni similare.

Poate și din acest motiv, sunt din ce în ce mai multe voci în medicină care solicită ca boala Alzheimer să fie denumită diabet tip 3, deoarece cauza ei esențială se pare a fi un fel de ”filtru” alimentar (asemenea unui „dezechilibru” metabolic), mai nou „sindrom metabolic”, în corelație clară cu microbiomul.

Dacă mai detaliez și faptul că medicina a descoperit că nivelurile ridicate de insulină sunt factori determinanți în evoluția acestei boli, se poate percepe clar caracterul real al acestei ”probleme”…

Să mai adăugam că, la fel, din ce în ce mai multe voci ale lumii medicale, solicită includerea triadei obezitate, HTA și diabet într-un singur diagnostic, denumit sindrom metabolic?!?

Unde un astfel de ”filtru alimentar” ar fi, deja, atât cauza problemelor cât și principalul ”punct de presiune” în vindecarea/ echilibrarea problemelor?!?

Și, astfel de semnale, vin în special de la neurologii cercetători ”în ale neuroștiinței” (30 de neurologi de la Scientific American — numai pentru unul din studiile ce le-am parcurs pentru realizarea acestui material), care au pus lucrurile ”cap la cap”, publicând editoriale în care afirmă că boala Alzheimer trebuie privită din alt punct de vedere, în relație directă cu microbiomul.

Au apărut deja și diete care afectează pozitiv microbiomul, reprezentate de: eliminarea carbohidraților rafinați și a zahărului, creșterea consumului de vegetale, legume, grâu integral (acestea fiind adevărate prebiotice care grăbesc multiplicarea bacteriilor ”bune”), consumul de mese fermentate, consumul de proteine de înaltă calitate (în special cele vegetale) și altele…

Și corelații masive, dovezi ale acțiunilor microbiomului în ansamblul simbiotului uman se înmulțesc de la un studiu la altul…

De exemplu, un alt detaliu care poate părea ”picant” este reprezentat de faptul că microbiomul are nevoie de odihnă, asemenea nouă.

Am inserat deja câteva ”detalii” despre afectarea microbiomului de factorul stres… Deci, somnul este ceva necesar și pentru această importantă ”parte” a noastră.

Apoi, mișcarea asigură o mai bună oxigenare, un tranzit mai bun al elementelor nutritive și o eliminare adecvată a toxinelor, atât pentru organismul nostru cât și pentru microbiom.

Alte detalii ”siderante” ce vin din lumea științei medicale, și nu numai, sunt reprezentate de încurajările de a iubi microbiomul (care reprezintă 90% din ceea ce suntem), de a-l respecta, de a avea grijă de el hrănindu-l corespunzător, asigurându-i suficient somn, susținându-l prin exerciții fizice și, astfel el să vă susțină sănătatea mai mult decât v-ați aștepta.

Ceva ce devine din ce în ce mai ușor de suprapus cu ”sfaturile” despre buna funcționare a organismului uman…

Dar, de unde atâta putere în microbiomul acesta?!?

Să nu pierdem din vedere că descoperirile certifică faptul că, prima formă de viață, și cea mai de succes, a fost bacteria (ce există și evoluează și acum)…

Și, ceea ce este mai important, cea mai numeroasă formă, cea mai rezistentă și adaptabilă, supraviețuind în cele mai extreme medii, precum și cea mai longevivă (evoluția bacteriilor, ”de unele singure”, înseamnă aproape 3,8–3,9 miliarde de ani din cei 4,6 ai Terrei, față de celelalte forme de viață ce ”înregistrează” cel mult o șeptime din această durată)…

Deci, este evident că noi, ca și orice altă ființă vie de pe Terra, am evoluat într-o adevărată supă microbiană ba, mai mult, am co-evoluat împreună cu mediul microbian (și celelalte componente fungice, virale, etc) și ne ”bazăm” pe acesta, ajungând să nu mai putem funcționa fără acest mediu care, deseori, ne asigură elemente care trupul uman nu este capabil să le producă, prelucreze.

Medicina, prin ramura sa microbiologia, ne spune lucruri destul de diferite… Cum ar fi că, majoritatea microbilor dăunează… Dar, oare de ce?!?

Ei bine, această știință are o vedere corectă a ei, dar dintr-un punct de vedere deosebit de ”reducționist”, de-a dreptul tradiționalist deoarece are ca obiect de studiu doar un fel de „masă” patogenă a microbilor, restul fiind ”și ei pe acolo” (de exemplu, microbiologii analizează doar speciile „patogene” de Escherichia Coli, celelalte fiind „pe acolo”).

Apoi, ea ”preia” microbi și îi extrage afară din mediul lor de viață, îi ”crește”/ înmulțește în medii de cultură, în laboratoare și studiază ce fac ei fără a exista simbioză cu mediul lor de viață ”inițial” ci cu unul artificial, de ”cultură”…

Dar, oare aceste medii de cultură sunt ceea ce ar fi necesar bacteriilor care le studiem?!? Atât timp cât nu știm cu exactitate cu ceea ce se hrănesc, ce simbioză le este utilă și multe, multe alte detalii și mergem pe ceea ce a funcționat în cazul altor studii…

Pe un fel de medie a răspunsurilor, pe o identificare arbitrară, pe o evaluare ce ține cont aproape exclusiv de ”patogen”…

Oare de ce, din cele mai vechi timpuri, în medicina chineză tradițională, exista transplantul microbian fecal, concretizat în mențiuni ce datează din secolul V d.Hr. despre supa galbenă produsă din fecale de om sănătos și consumată de persoana bolnavă (fără ca ea să „cunoască” ceea ce „înghite”), în special ”pe cauze gastrointestinale” dar și, de exemplu, pentru diferite infecții care, culmea, se vindecau…

Un alt exemplu, ce vine din zilele noastre, este tratarea, prin ”livrare colonoscopică” de microbiom ”sănătos”, eventual cu capsule cu extract fecal, cu vindecare peste 90% a infecțiilor cu Clostridium difficile, unde tratamentele clasice, de exemplu cu antibiotice, aveau o eficiență de maxim 30%, o rată de diminuare a manifestărilor de autism de peste 75% în mai puțin de o lună de tratament, în condițiile a mai puțin de 10% rată de succes cu tratamentele clasice, fără revenirea simptomatologică după încetarea tratamentului, cum este cazul tratamentului clasic.

Aceleași rezultate remarcabile au apărut și în tratarea bolii inflamatorii intestinale și în multe afecțiuni gastro-enterologice, cum ar fi colita ulcerativă cu o rată de succes dublă față de tratamentele clasice, actuale…

Dar, există și elemente cum ar fi lipsa posibilităților de a trata boala Crohn cu aceste tehnici, ceea ce indică că nu numai simpla ”completare” de microbiom este soluția.

Și, evident, asta se datorează doar unui fel de necesitate de echilibru a microbiomului cu un fel de ”constituent global” al acestuia, acel ”ceva” care ține de dezvoltarea evolutivă a simbioticului organism uman „individual”.

În urma celor prezentate este destul de clar că oamenii de știință, mulți medici ce au luat la cunoștință despre acest ”detaliu” ar corpului uman, au început să se întrebe și să acționeze pentru a găsi răspunsul la întrebarea: ”Cum putem colabora de aceste microorganisme despre care nu știm exact ce sunt, ce mănâncă, ce cerințe au și să colaborăm efectiv cu ele, transformându-le în ”unelte moleculare”?!?… Sau, întrebări pe această temă…

Și, prima problemă de care s-au lovit acești cercetători a fost identificarea bacteriilor care ne formează microbiomul… Credeți că a fost ușor?!? Vă dau răspunsul: Nu au reușit nici până acum…

Și, în final, acest material a fost „dezvoltat” și publicat de mine pe diverse „medii” acum 10 ani. Acum îl public și pe „Medium” doar adaptând formatarea, mici retușuri „de formă” și „actualizare” și inserând elementele grafice și „de atmosferă”.

Cred că este un detaliu destul de important…

Pace, dragoste, înțelegere și recunoștință!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

… …