(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Primele „cărți” ale copilăriei

Pe

(English)

Oricare dintre noi știe că un film sau un serial TV are la la bază un script, un roman, un scenariu….

Iar universul Startrek nu se poate delimina de linia logică a dezvoltării unui astfel de univers (perceptibil pentru ceea ce este acest „Cerc de literatură științifico-fantastică”, adică un „Cerc” al scriitorilor).

Iar, din punct de vedere al „scrisului”, Gene Roddenberry este „doar” creatorul iconic al universului Star Trek, cel care a pus bazele unei lumi fascinante, acest autor, în afară de crearea serialului original, scriind și câteva romane, stabilind tonul și direcția pentru lucrările ulterioare…

Dar acesta a fost doar începutul…

Mulți alți autori au preluat „ștafeta” și au contribuit semnificativ la extinderea și aprofundarea universului Startrek, dintre care unii sunt considerați a fi „autori cheie” care au marcat istoria literară a Star Trek.

În realitate, din 1967 (serialul Start Trek fiind inițiat în 1966), când a fost publicată prima benză desenată „Star Trek”, peste 2.500 (din unele date cât de cât oficiale, „universul” fiind, în realitate, „strivitor” mai mare) de „povești” Star Trek au fost lansate în formă tipărită.

Iar în primele decenii, majoritatea acestora erau povești de sine stătătoare care făceau doar referire la „liniile filmelor”.

De exemplu, seria originală nu are o poveste principală „în curs de desfășurare”, care este semnul distinctiv al continuităților literare ale celorlalte serii.

Cu toate acestea, unele povești și povești proeminente pot fi alese, majoritatea romanelor din seria originală putând fi considerate a fi „de sine stătătoare” și majoritatea pot fi citite cu ușurință în orice ordine.

Dar, „în esență”, „pionerii” sunt considerați a fi Roddenberry și James Blish, unul dintre primii autori care au scris romane bazate pe episoadele originale ale serialului, ajutând la popularizarea francizei și oferind o perspectivă mai aprofundată asupra evenimentelor din serial.

Cât despre „cumulatorii” de romane (pe care îi puteți „identifica” cât de cât în „Lista de romane Star Trek” de pe Wikipedia, de exemplu, listele de tip „bibliografie” fiind mai numeroase decât vă puteți imagina), printre editorii oficiali de romane Star Trek se numără „Simon & Schuster” și editorul britanic „Titan Books” (care au publicat romane din 1967 până în 1981) dar există numeroase alte edituri care au publicat „anterior” și „ulterior”.

De exemplu, în 2001, Pocket Books a estimat că existau 85 de milioane de exemplare tipărite, Michael Epstein, scriind pentru Television Quarterly în 1996, afirmând că Star Trek a fost „de departe cea mai mare serializare de ficțiune din istoria literaturii occidentale”.

Cu toate acestea, în ultimii douăzeci de ani, majoritatea romanelor „Simon & Schuster” s-au desfășurat într-o continuitate comună în care evenimentele unui roman au avut adesea repercusiuni majore asupra romanelor care au urmat.

Dar cei care ar putea fi considerați a fi „principalii vinovați” în extinderea universului Star Trek, sunt (sau pot fi) reprezentați de:

• David Gerrold (care a creat unul dintre cele mai populare personaje din universul Star Trek, Spock, romanele sale explorând psihologia vulcaniană și relația dintre Spock și Kirk),
• Diane Duane (care a scris numeroase romane despre aventurile lui Kirk și echipajului său, explorând teme precum prietenia, loialitatea și responsabilitatea),
• Peter David (care a adus o perspectivă mai întunecată și mai complexă asupra universului Star Trek, explorând teme precum războiul, politica și psihologia),
• Michael A. Stackpole (care a scris numeroase romane despre „generația următoare” Star Trek, concentrându-se pe personajele Picard și Data),
• John M. Ford (care a adus o abordare mai literară și experimentală în universul Star Trek, explorând teme filozofice și sociale),
• J.M. Dillard: (care a scris numeroase romane despre Deep Space Nine, explorând conflictele politice și sociale ale stației spațiale),
• Kate Orman (care a scris romane despre Voyager, concentrându-se pe călătoria echipajului prin cuadrantul Delta și pe relațiile dintre personaje) sau cei considerați a face parte din așa numite „epocă modernă” cum ar fi,
• Una McCormack (care a adus o perspectivă feministă și queer în universul Star Trek, explorând identitatea și relațiile interpersonale) sau
• Dayton Ward: (care a scris numeroase romane despre diferite perioade din istoria Star Trek, inclusiv romane prequel și sequel).

Dar, din punctul meu de vedere, mulți uită de contribuțiile esențiale ale scenariștilor (Roddenberry scriind doar câteva dintre episoadele seriei originale) care au contribuit la dezvoltarea universului Star Trek (dând viață unor personaje memorabile precum Kirk, Spock, Picard, Data și Bashir), dintre care pot aminti de:

• Dorothy Fontana (unul dintre principalii scenariști ai seriei originale, scriind episoade memorabile precum “The City on the Edge of Forever”) sau
• Harlan Ellison (a contribuit cu scenariul pentru episodul iconic “The City on the Edge of Forever”, considerat unul dintre cele mai bune episoade din istoria televiziunii) care au „compus” „generația de aur” a scenariștilor Star Trek, urmați de
• Maurice Hurley (unul dintre scenariștii principali ai seriei “Star Trek: The Next Generation”, scriind episoade care au explorat teme complexe precum războiul, politica și religia),
• Ronald D. Moore (care a început ca asistent de producție și a ajuns să scrie unele dintre cele mai apreciate episoade ale seriei, inclusiv finalele sezoanelor),
• Jerrold Wexler (care a contribuit la dezvoltarea personajului Data și a scris episoade care au explorat natura inteligenței artificiale),
• Ira Steven Behr (producător executiv și showrunner al seriei “Star Trek: Deep Space Nine”, transformând stația spațială într-un personaj în sine și explorând teme politice și sociale complexe),
• Michael Piller (producător executiv al seriei “Star Trek: The Next Generation” și “Star Trek: Voyager”, jucând un rol important în dezvoltarea ambelor serii),
• Brannon Braga (care a început ca asistent de producție și a ajuns să fie unul dintre principalii scenariști și producători ai seriilor “Star Trek: The Next Generation” și “Star Trek: Voyager”), „finalizând” lista cu cei considerați a face parte din „era modernă”, reprezentați de
• Alex Kurtzman (producător executiv și showrunner al serialelor reboot “Star Trek” și “Star Trek: Discovery”, aducând o perspectivă modernă și cinematografică francizei),
• Akiva Goldsman (care a scris scenariul pentru filmul “Star Trek” din 2009, reboot-ul care a reintrodus franciza unui public nou).

Și ceea ce cred că este important de remarcat este că universul Startrek „scris” constă dintr-o rețea de continuitate a peste 1.000 de „povești” (cu mai mulți autori decât vă puteți imagina), „gamă” care „se apropie estimativ” de jumătate din toată ficțiunea Star Trek publicată vreodată.

Dar, de reținut, apare o idee esențială… Nici un film, roman, bandă desenată, joc sau alte linii media Star Trek nu poate fi considerat a fi „esențial”, „definitoriu” sau „bla, bla”-uri similare (cum ar fi cazul „Star Wars”).

Discutăm despre „o rețea de continuitate”, la care, fiecare participant, în speță fiecare scriitor, a participat cu efortul său, cu imaginația sa, cu ființa sa…

Construind posibilul viitor… Într- proiecție cronologică „apropiată” sau „îndepărtată”…

Pe tine, cel ce citești aceste rânduri, ce te poate opri? Îndiferent de universul cu care rezonezi…

Sau, cel puțin, să citești cărțile (și/ sau, la alegere, să vizionezi filmele), dezvoltându-ți „reflexele” „science fiction” pentru un viitor în care numele tău, ființa ta, să apară ca participant într-un univers existent sau, „mai rău”, să creezi propriul tău univers…

Notă autor: Timpul estompează amintirile și sper să înțelegeți de ce amintirile mele par incomplete. Oricum, pentru cine dorește mai multe detalii, lumea Star Trek este deosebit de bine reprezentată pe internet… Mulțumesc pentru înțelegere!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……