(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Lumea Science Fiction se Transformers la mijlocul anilor ’80

Pe

(English)

1984… Să trecem printre alte repere ale acestui an!

„The Last Starfighter” este un alt film care mi-a plăcut în mod deosebit (adolescent și gamer în devenire), deschizând calea pentru un subgen de filme care explorează intersecția dintre lumea reală și cea virtuală, precum „Ready Player One” (2018) sau filme despre adolescenți care descoperă că au puteri speciale precum “Ender’s Game” (2013) sau „nou lansatul” „The Giver” (2014).

Premisa filmului a fost despre un tânăr (Lance, protagonistul filmului) recrutat într-o armată extraterestră printr-un joc video pentru a salva galaxia, ca o reflectare a fascinației crescânde față de jocurile video din anii ‘80.

Evident, saga “Star Wars” este o influență majoră pentru aproape orice film science-fiction din acea perioadă, unde elemente precum nave spațiale, bătălii epice și personaje carismatice sunt „împrumutate” din această franciză, unde efectele vizuale ale filmului erau uluitoare pentru acele vremuri, utilizarea computerelor pentru a crea nave spațiale și peisaje extraterestre fiind o adevărată inovație.

Un alt film remarcabil (cel puțin pentru mine) este reprezentat Starman (sub „bagheta” lui John Carpenter, cunoscut pentru filme horror precum “Halloween” din 1978) care a pus „bazele” unei povești emoționante și inovatoare pentru acea vreme, ce se va „regăsi” în inițierea unui viitor (doar un an mai târziu) serial de televiziune, cu același nume (Starman).

Spre deosebire de multe filme SF care se concentrează pe bătălii spațiale și tehnologie avansată, Starman pune accentul pe latura umană a întâlnirii cu o ființă extraterestră, relația dintre extraterestru (jucat de Jeff Bridges) și protagonista umană (Karen Allen) este una dintre cele mai frumoase și emoționante din istoria cinematografiei (o poveste de dragoste care depășește barierele speciei și ale timpului).

Apoi, ar fi de amintit, „Runaway”, un film care explorează o temă ce a devenit din ce în ce mai relevantă odată cu avansul tehnologiei: pericolul inteligenței artificiale.

Regizat de Michael Crichton, același minte în spatele romanului și filmului Jurassic Park, ne prezintă un viitor în care roboții au devenit parte integrantă a vieții de zi cu zi, anticipând multe dintre tendințele actuale în domeniul roboticii.

„Intriga” este „susținută” de acțiune și suspans, filmul fiind plin de secvențe de acțiune intensă, în care roboții deveniți violenți îi vânează pe oameni, iar efectele speciale, pentru acele vremuri au fost destul de avansate (în special în scenele în care roboții se confruntă cu oamenii).

Și, de ce nu, „Dreamscape”, un science-fiction regizat de Joseph Ruben, care explorează lumea fascinantă a viselor și a subconștientului, combinând elemente de thriller psihologic, sci-fi și chiar horror, într-o poveste captivantă despre un bărbat cu abilități psihice excepționale.

Sau, „Iceman” este un film care explorează o premisă fascinantă și ușor macabră, descoperirea unui om primitiv, un Neanderthal, înghețat în gheață timp de mii de ani, bazându-se pe ideea, deși puțin probabilă, a descoperirii unui om primitiv și pe consecințele acestei descoperiri asupra societății moderne.

Și, de aici, s-ar putea spune că trecem într-o „zonă experimentală” a „Science fiction”-ului, prin intermediul „The Philadelphia Experiment”, un film care a captat imaginația publicului, dar și a generat multe controverse, având ca „punct de plecare” o legendă urbană cu același nume despre un „presupus” experiment militar american din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care o navă de război ar fi fost făcută invizibilă, cu rezultate catastrofale.

Deci, filmul îmbină elemente de science-fiction creând o atmosferă misterioasă și intrigantă, cu efecte speciale considerate inovatoare la momentul lansării (în special scenele de teleportare și de distorsiune a spațiului-timp), abordând teme complexe precum manipularea științifică, consecințele neintenționate ale experimentelor și impactul asupra psihicului uman, devenind în timp un clasic al subgenului science-fiction, fiind apreciat pentru atmosfera sa întunecată și pentru abordarea unor teme controversate.

Tot „experimental” ar fi și „The Adventures of Buckaroo Banzai Across the 8th Dimension”, o adevărată bijuterie a anilor ’80, devenind un „clasic” al genului (cu o mulțime de referințe și citate memorabile), îmbinând cu îndrăzneală science-fiction, comedie, acțiune, western și chiar elemente de muzical, dezvoltând un cult following de-a lungul anilor, datorită originalității sale și a umorului său inteligent.

Filmul urmărește aventurile lui Buckaroo Banzai, un neurochirurg, fizician și pilot de curse, care, împreună cu echipa sa, trebuie să oprească o invazie extraterestră venită dintr-a opta dimensiune.

Sau „Repo Man”, care este mai mult decât un simplu film de divertisment, combinând elemente de science-fiction, comedie neagră, punk rock și film noir într-un mod original și surprinzător, remarcându-se a fi o oglindă a unei generații, o celebrare a nonconformismului și o critică subtilă a societății, captând imaginația publicului prin originalitatea sa, prin umorul său neconvențional și prin abordarea unor teme universale.

Pe aceeași „linie” ar fi și „Night of the Comet”, un film care combină elemente de horror (cu scene „gore”), comedie (umor adolescentin) și chiar un strop de romantism, fiind considerată a fi o peliculă cult, apreciată pentru originalitatea sa și pentru atmosfera sa unică.

Intriga filmului se învârte în jurul unei comete care trece pe lângă Pământ și care, prin radiațiile sale, transformă majoritatea populației în zombi, două surori adolescente supraviețuind, trezindu-se într-o lume post-apocaliptică, unde trebuie să se descurce singure.

Și, să nu uităm de serialele „Science fiction” de televiziune. Anul 1984 ne „aduce” lansarea serialului de animație „Transformers” (1984–1987, 98 de episoade de 30 de minute, cum un supliment reprezentat de Transformers: The Movie din 1986) care a fost o adevărată revoluție în lumea animației și a jucăriilor, serial de animație care a captat imaginația copiilor din întreaga lume, transformându-se într-un fenomen cultural de durată.

Pentru acele timpuri ideea unor roboți extraterestri care se pot transforma în vehicule și alte obiecte a fost revoluționară la acea vreme, devenind personaje remarcabile (fiecare robot avea o personalitate distinctă, de la curajosul Optimus Prime până la vicleanul Megatron, făcându-i ușor de îndrăgit sau urât), confruntările dintre Autobots, conduși de Optimus Prime, și Decepticons, conduși de Megatron, fiind pline de acțiune și suspans.

De subliniat ar fi faptul că, animația, deși realizată în anii ’80, era de înaltă calitate pentru acea vreme și oferea un spectacol vizual captivant, iar conceptul simplu, lupta dintre bine și rău (concept ușor de „perceput” de copii și tineret), dar eficient, cu personaje bine conturate „născând” un adevărat „nou univers”.

Un „univers vizual” reprezentat de animațiile:

• Transformers: The Headmasters (1987–1988, 35 de episoade de 30 de minute),
• Tranformers: Victory (1989, 32 de episoade de 30 de minute),
• Transformers: Generation 2 (1992–1994),
• …
• Transformers Prime (2010–2013, 65 de episoade de 30 de minute),
• Etc (efectiv discutăm despre o continuitate „temporală” a animației în seriale de televiziune, înclusiv de filme „singulare” cum ar fi Transformers One din 2024, de multe linii „paralele”, bla, bla)…

Sau filmele de „lung metraj” reprezentate de:

• Transformers (2007),
• Transformers: Revenge of the Fallen (2009),
• Transformers: Dark of the Moon (2011),
• Transformers: Age of Extinction (2014),
• Transformers: The Last Knight (2017), sau
• Transformers: Rise of the Beast (2023).

Ar mai fi nevoie și de alte „Bla, bla”-uri?

Și, pentru a finaliza anul 1984 pentru „science fiction în imagine”, ar mai fi de amintit de unele seriale de televiziune…

„V” , despre contactul cu „civilizații” extraterestre „vizitatoare”, serialul reușind să combine elemente ale thrillerului psihologic cu science-fiction, creând o atmosferă de suspans și intrigi care a ținut telespectatorii cu sufletul la gură (imaginea „vizitatorilor”, cu fețele lor reptiliene, a rămas iconică și este încă recunoscută de generațiile următoare).

Un alt serial care a atras în acel an a fost Chocky (6 episoade de 25 de minute), bazat pe romanul omonim al lui John Wyndham, o poveste inedită și tulburătoare despre un băiat pe nume Matthew și relația sa neobișnuită cu o entitate extraterestră pe care o numește Chocky.

Și, de ce nu, serialul The Tripods (1984–1985, 25 de episoade de 30 de minute), bazat pe romanul omonim al lui John Christopher, o adaptare post-apocaliptică care prezintă o lume dominată de giganți mecanici, numite tripode, care au cucerit Pământul și au subjugat omenirea (idee preluată în „War of the Worlds”, bla, bla).

Pentru „cartea scrisă”, 1984 a fost un an bogat în lansări SF la nivel mondial, multe dintre romanele publicate devenind clasice ale genului și continuă să influențeze literatura și cultura populară, discutându-se despre un an ce face parte din „Era de Aur” a literaturii science fiction.

În particular, 1984 este un an marcat de „Cei Trei Mari” (Isaac Asimov, Arthur C. Clarke și Robert A. Heinlein la apogeul carierei), dar și autori precum Orson Scott Card (cu dezvoltarea primei părți a seriei “Ender’s Game”), William Gibson, etc, în care scriitorii au început să abordeze teme mai complexe și mai nuanțate, precum inteligența artificială, biotehnologia, călătoriile în timp și impactul tehnologiei asupra societății, la care se adaugă diversificarea subgenurilor, cu „întărirea” unor subgenuri precum cyberpunk, space opera și hard SF.

Fără a mai „intra” în alte detalii, cred că aveți la dispoziție destule detalii cu privire la „trecerea” spre deplina manifestare a adolescenței lumii „Science Fiction”…

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……