(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Romanele „Science Fiction” ale anilor ’50

Capodopere ce vor stimula viitoarele standarde

(English)

Dar, să trecem acum la lucrările de „Science Fiction”, din punct de vedere al romanelor premiate ale acelor timpuri!

Notă: Nu va fi o abordare „completă” și doar cu valoare de exemplificare, sau de documentare. Dar, efortul meu nu este unul nesemnificativ. Cuprinzând elementele remarcabile ale acestor romane, absolut toate premiate de lumea literaturii SF a vremurilor de atunci, veți avea sugestii de idei despre ceea ce să nu scrieți (dacă veți considera că lucrarea Dvs. viitoare ajunge la concluzia că cea deja existentă este „perfectă”) sau, despre ceea ce să scrieți (dacă ceea ce scrieți a depășit timpurile de atunci, completează sau îmbunătățește lucrarea de atunci, și alte considerații de consecință).

Apoi, pentru a evita un „capitol unic” deosebit de consistent (care „obosește” cititorul actual dacă oferă un conținut „prea lung” – TLTR), din acest punct al lucrării mele, voi fi obligat la o segmentare pe mai multe episoade, pentru a mă „plasa” într-un fel de limită a 2 – 3.000 de cuvinte (Mulțumesc pentru înțelegerea Dumneavoastră!)…

Așadar, iată primul episod din ceea ce ar fi romanele SF ale anilor ’50!

Farmer in the Sky de Robert A. Heinlein (1950) (unul dintre cele mai notabile romane din seria „juvenile SF”, scrisă pentru publicul tânăr, dar plină de teme și idei profunde), este o operă remarcabilă care explorează teme precum colonizarea spațială (prezentată cu un realism tehnologic impresionant pentru vremea respectivă – prezentând elemente de „Hard Science Fiction și educație științifică), adaptabilitatea umană și importanța spiritului pionieresc (a fost distins pentru cea mai bună nuvelă a acelui an), prin intermediul unei aventuri captivante, descriind o poveste plină de acțiune, suspans și personaje memorabile.

Chiar dacă voi părea că plictisesc, încadrarea „tehnică” de gen a acestui roman este:

• Science fiction pentru tineri, romanul fiind adesea clasificat ca science fiction pentru tineri, datorită protagonistului adolescent și a temelor legate de maturizare și aventură, stilul narativ fiind accesibil și captivant, potrivit pentru un public tânăr.
• Hard Science Fiction, Heinlein acordând o atenție deosebită detaliilor științifice, descriind cu acuratețe provocările colonizării unei planete extraterestre, mai ales în ceea ce privește aspectele legate de terraformare, agricultură spațială și adaptarea la un mediu nou care sunt tratate cu rigurozitate științifică.
• Space opera, deși nu este o space opera clasică, romanul include elemente de aventură spațială, călătorii interstelare și explorarea unei lumi noi.
• Science fiction social, romanul explorând teme legate de organizarea unei societăți coloniale, adaptarea la un mediu nou și provocările construirii unei comunități.

Romanul prezintă povestea unei familii (protagonistul, Bill Lermer, un tânăr care se mută pe Ganymede cu familia sa) care părăsește Terra suprapopulată și se mută pe Ganymede, unul dintre sateliții lui Jupiter, pentru a începe o nouă viață, descriind în detaliu provocările și dificultățile colonizării spațiale, de la adaptarea la un mediu ostil până la construirea unei noi societăți.

Heinlein abordează teme ecologice, subliniind importanța protejării mediului și a adaptării la condiții naturale diferite, influențând ulterior multe lucrări despre colonizarea spațială, inclusiv romanele moderne de terraformare, cum ar fi „Red Mars” de Kim Stanley Robinson.

Pebble in the Sky de Isaac Asimov (1950) este o operă remarcabilă (face parte din ceea ce va deveni seria Galactic Empire, legând seria Robots, seria Imperiului și seria Foundation) care explorează teme precum călătoriile în timp, prejudecățile culturale și supraviețuirea umanității, reprezentând o lucrare importantă în bibliografia lui Asimov și o dovadă a talentului său de a combina știința cu ficțiunea, rezultând o poveste plină de acțiune, suspans și personaje memorabile (deși inițial a fost scris ca o nuvelă sub numele „Grow Old Along with Me”, Asimov a extins-o la dimensiunea unui roman la cererea editorului său).

După cum ați putut sesiza la abordarea romanului anterior, este „rândul” încadrării acestui gen de literatură „Science Fiction” și a subgenurilor asociate acestuia.

Dar, am de făcut o precizare (pe care nu o voi mai repeta de-a lungul întregii aceste lucrări)! Acest efort de „încadrare” nu ține doar de o simplă și justificată enumerare „tehnică” ci pentru a acumula „datele” necesare pentru o sumarizare de tip cronologic a evoluției, constanței, frecvenței, etc a acestui gen literar (science fiction) cu particularizarea destul de obligatorie pe subgenurile asociate. Așadar, încadrarea „tehnică” a acestui roman este:

• Science fiction social, romanul explorează teme legate de evoluția societății umane, impactul radiațiilor asupra populației și conflictele culturale dintre diferite grupuri, Asimov descriind o societate viitoare complexă, cu propriile sale legi și obiceiuri.
• Science fiction speculativ, romanul speculează asupra posibilelor consecințe ale radiațiilor asupra Pământului și asupra evoluției umane, explorând idei legate de călătoriile în timp și de impactul acestora asupra istoriei.
• Space opera, deși acțiunea se desfășoară în principal pe Pământ, romanul face parte din seria Galactic Empire a lui Asimov, care explorează expansiunea umanității în galaxie, la care se adaugă realitatea că elemente de aventură și explorare spațială sunt prezente în poveste.
• Călătorii în timp, este o temă de bază a cărții, un om din secolul XX ajungând în viitorul îndepărtat.

Așadar, romanul prezintă povestea unui bărbat din secolul XX, Joseph Schwartz, care este transportat în viitor (accidental, în urma unui experiment științific), într-o perioadă în care Pământul este un loc radioactiv și uitat, post-apocaliptic, văzut ca un paria galactic, fiind considerat o lume primitivă, marginalizată în vastul Imperiu Galactic, punând sub semnul întrebării soarta umanității și capacitatea ei de a supraviețui în fața provocărilor majore.

Asimov explorează prejudecățile culturale și rasiale, prezentând o societate viitoare care disprețuiește Pământul și locuitorii săi (locuitorii Imperiului considerând pământenii inferiori genetic), oferind o critică subtilă a prejudecăților și a intoleranței, Imperiul Galactic fiind o societate vastă și puternică, birocratică, care controlează o mare parte a galaxiei.

Acest dispozitiv narativ îi permite lui Asimov să exploreze diferențele culturale dintre cititorul contemporan și o societate futuristică, un concept similar cu cel folosit în „The Man in the High Castle” de Philip K. Dick sau „The City and the Stars” de Arthur C. Clarke.

O temă centrală a romanului este conflictul dintre Pământ și Imperiul Galactic, unde locuitorii Terrei plănuiesc o revoluție împotriva opresorilor lor imperiali, dezvoltând o armă biologică capabilă să extermine miliarde de oameni din Imperiu, iar protagonistul devine implicat involuntar în această conspirație (idee a unei planete marginalizate care încearcă să schimbe cursul istoriei va fi ulterior dezvoltată și în „Foundation”, unde grupuri mici încearcă să influențeze viitorul civilizației).

Apoi, deși romanul nu introduce direct psihohistoria (conceptul-cheie din seria Foundation), acesta explorează ideea că istoria și politica pot fi manipulate de elitele care înțeleg fluxurile sociale și economice, temă ce va fi rafinată în lucrările ulterioare ale lui Asimov (alături de tema discriminării interstelare care avea să fie explorată în profunzime de Asimov în alte lucrări, precum „The Currents of Space” și „The Stars, Like Dust” – componente ale seriei Imperiul Galactic).

Acum, cronologic, ar fi momentul să analizăm romanul First Lensman de Edward E. Smith (1950) care preia ștafeta de unde au lăsat-o operele anterioare din seria Lensman (una dintre cele mai influente serii de space opera din toate timpurile), aprofundând originile acestor eroi galactici și dezvăluind secretele din spatele puterilor lor, oferind o perspectivă asupra originilor și evoluției acestor eroi galactici (fiind un fel de prequel pentru celelalte cărți din serie, oferind detalii despre formarea organizației Galactic Patrol și crearea primilor Lensmen, detaliind începuturile Ligii Civilizațiilor și ale Patrulei Galactice, punând bazele pentru conflictele intergalactice viitoare), într-o aventură epică, plină de acțiune și suspans, care te va ține cu sufletul la gură (oferind o imagine despre primele lupte între forțele binelui, Patrula Galactică, și răul absolut, Boskonienii, o civilizație coruptă, criminală și expansivă, un trop care va fi folosit pe larg în SF-ul ulterior).

Încadrarea „tehnică” este:

• Space opera clasică, romanul se remarcă prin amploarea sa cosmică, bătălii spațiale epice și tehnologie avansată, acțiunea desfășurându-se la o scară galactică, implicând rase extraterestre diverse și conflicte interstelare, elementele de aventură, acțiune și eroism fiind predominante în poveste.
• Science fiction militar, romanul prezintă o organizație militară puternică, Lensmanii, care luptă împotriva forțelor malefice din galaxie, accentul fiind pus pe strategiile militare, tehnologia de luptă și sacrificiul eroilor.
• Supereroi, Lensmanii sunt echivalentul unor supereroi cosmici, ei posedând puteri extraordinare, oferite de „Lentile”, și luptă pentru a proteja galaxia de rău.

The Demolished Man de Alfred Bester (1953) este o operă remarcabilă a science fiction-ului, un roman inovator care a influențat generații de scriitori, fiind considerat o piatră de temelie a genului.

Piatră de temelie argumentată tehnic de încadrările:

• Cyberpunk (precursor), deși termenul „cyberpunk” nu exista în 1953, romanul prezintă elemente care vor deveni caracteristice acestui subgen, reprezentate de o societate urbană complexă, tehnologie avansată și o atmosferă de tensiune și paranoia, prin intermediul explorării psihologiei umane și a impactului tehnologiei asupra minții sunt teme centrale ale romanului.
• Science fiction polițist, romanul îmbinând elemente de science fiction cu cele ale romanului polițist, prezentând o crimă într-o societate viitoare în care telepatia a eliminat aproape complet criminalitatea, descriind investigația crimei și încercările de a depăși sistemul de supraveghere telepatică sunt elemente cheie ale intrigii.
• Science fiction psihologic, explorând adâncurile psihicului uman, dezvăluind motivațiile și conflictele interioare ale personajelor, prin utilizarea telepatiilor și a tehnicilor de manipulare mentală adaugă o dimensiune psihologică complexă poveștii.
• Distopie, prezentând o societate viitoare în care telepatia este omniprezentă, iar intimitatea este aproape inexistentă.

Particularizând, Bester creează o societate futuristă în care telepatia este omniprezentă (o societate în care „esperii”, sau telepații, sunt parte integrantă a vieții cotidiene și a sistemului de justiție), iar crimele sunt aproape imposibil de comis (criminalitatea violentă este aproape inexistentă, deoarece gândurile sunt detectate înainte de a fi puse în aplicare), premisă care creează un cadru complex și fascinant pentru poveste, unde protagonistul, Lincoln Powell, un telepat de rang înalt, încearcă să îl captureze, pe celălalt protagonist oponent, Ben Reich, un om de afaceri bogat și puternic, care decide să comită o crimă, sfidând legile societății telepatice, concepând un plan elaborat, folosind psihologia și manipularea pentru a-și atinge scopul, tema “demolării” fiind o formă de pedeapsă, în care mintea criminalului este complet resetată.

Bester utilizează un stil narativ experimental, care îmbină elemente de science fiction, thriller și psihologie (fiind influențat de pulp fiction și de stilul noir al romanelor polițiste), folosind tehnici literare precum fluxul conștiinței și colajul pentru a crea o experiență de lectură intensă și captivantă, explorând adâncurile psihicului uman, dezvăluind motivațiile și conflictele personajelor, ridicând întrebări despre natura identității, a vinovăției și a liberului arbitru, natura realității, puterea minții și limitele tehnologiei.

Astfel a revoluționat genul science fiction, prin introducerea de noi tehnici narative și teme psihologice, influențând scriitori precum William Gibson și Philip K. Dick, fiind considerat un roman precursor al cyberpunk-ului (o lume condusă de elite industriale, similară megacorporațiilor din cyberpunk), cu toate că „accentul” nu este „pus” pe tehnologie, ci pe modul în care mintea umană și telepatia pot modela societatea.

În acest „punct”, ca vechi cititor și cinefil, nu pot să nu remarc faptul că filmul Minority Report (2002) are teme destul de similare cu The Demolished Man (1953), cu toate filmul este de fapt bazat pe nuvela The Minority Report (1956) scrisă de Philip K. Dick (care a fost remarcat că s-a inspirat din lucrarea lui Alfred Bester).

Dar, „The Minority Report” se delimitează prin explorează teme profunde legate de liberul arbitru, determinism și natura justiției (în condițiile unei societăți supravegheate, fiind un avertisment împotriva controlului excesiv și a sacrificării libertății individuale pentru siguranță colectivă), Dick introducând conceptul de „pre-crimă”, un sistem în care crimele sunt prevenite înainte de a fi comise, bazat pe viziunile precognitive ale unor mutanți numiți precog (precognitivi – indivizi cu puteri psihice care pot „vedea” viitorul).

Astfel, protagonistul, John Anderton, șeful diviziei Precrime, este acuzat pe neașteptate că va comite o crimă, punându-l în situația de a fugi pentru a-și dovedi nevinovăția, la bază stând conceptul de „minority report” ce provine din faptul că cei trei precognitivi nu au întotdeauna viziuni identice asupra viitorului (unul dintre ei poate vedea o variantă alternativă, care ar putea sugera că viitorul nu este inevitabil), Anderton dându-și seama că sistemul este imperfect și că, de fapt, acțiunile sale pot schimba destinul prezis (o întrebare-cheie a poveștii este dacă viitorul este fix sau dacă poate fi schimbat).

Povestea ridică întrebări fundamentale despre liberul arbitru, dezvăluind tensiunea dintre capacitatea de a alege și ideea că viitorul este predestinat, Dick examinând natura justiției, punând sub semnul întrebării dacă este corect să pedepsești oamenii pentru crime pe care nu le-au comis încă, explorând natura relativă a realității, sugerând că percepția noastră asupra lumii este adesea subiectivă și distorsionată.

Iar în cazul filmului „Minority Report”, adaptat cu succes de regizorul de Steven Spielberg (inspirat cert de romanul lui Dick), apare diferența (chiar dacă se afirmă că nu există „influențe” de către „academicieni”) că, „precogii” (trei mutanți) prevăd crimele, iar autoritățile acționează preventiv pentru a aresta suspecții înainte de a comite fapta, comparativ cu telepații „Espers” care detectează intențiile criminale și previn crimele prin supraveghere mentală continuă.

Apoi, finalul și implicațiile filosofice sunt diferite, romanul lui Bester fiind mai concentrat pe conflictul psihologic și pe modul în care protagonistul încearcă să „fenteze” sistemul, în timp ce  romanul lui Dick, inclusiv filmul, explorează pericolele unei societăți care își sacrifică libertățile pentru securitate.

Un alt detaliu comparativ este reprezentat faptul că, viziunea despre viitor (a filmului) este mai complexă și politizată, introducând un antagonist care încearcă să manipuleze sistemul, pe când, în roman, finalul este mai întunecat, iar Anderton acceptă în cele din urmă că Precrime trebuie să continue, în timp ce în film, sistemul este distrus.

Dar, să nu omitem această realitate (!), cele două opere au teme și concepte similare, fiind reprezentative pentru direcțiile majore ale SF-ului distopic din secolul XX.

Ajunge pentru acest episod (continuarea în episoadele viitoare)!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……