(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Romanele „Science Fiction” ale anilor ’50 (2)

Scriitorii plusează constant pentru rafinament

(English)

Să continuăm prezentarea „Cărților de Aur” lansate și premiate în anii ’50! Romane prin intermediul cărora lumea „Science Fiction” percepe clar un comportament constant orientat spre rafinament, spre proiecția unui viitor cât mai imaginabil de către cititor.

Mai întâi… O… Notă: Pentru un număr „oarecare” de episoade ale acestei lucrări, voi proceda asemenea cazului unui „tutorial”, inserând oarecare detalii despre tot ceea ce va urma. Așadar…

Și cu „ocazia” acestui episod veți putea sesiza un fel de algoritm de dezvoltare care va fi stabil pe parcursul acestei imense lucrări (imensă din punct de vedere al informației, de destul Dvs., ca cititor, fiind decidenții), pornind mai întâi de la romanele „sincrone” cronologic etapei descrise, la care se vor adăuga (la momentul cronologic oportun) realizările cinematografice și de tip seriale de televiziune, apoi realizările din lumea jocurilor video, etc (să las un fel de „lojă” pentru surpriză).

Fahrenheit 451 (alt: The Fireman) de Ray Bradbury (1953) este o distopie clasică care explorează teme profunde legate de cenzură, conformism și importanța cunoașterii, care se încadrează în mai multe subgenuri ale science fiction-ului:

• Distopie, romanul prezintă o societate viitoare în care libertatea de gândire și exprimare este suprimată, iar individul este supus unui control strict din partea statului, temele legate de cenzură, conformism și devalorizarea cunoașterii fiind caracteristice distopiilor.
• Science fiction social, în care Bradbury explorează impactul tehnologiei asupra societății și comportamentului uman, prezentând o lume în care mass-media și divertismentul superficial înlocuiesc gândirea critică și relațiile interpersonale, abordând teme legate de rolul individului în societate și de consecințele conformismului.
• Science fiction speculativ, deoarece autorul speculează asupra posibilelor consecințe ale cenzurii și ale controlului informației asupra societății, explorând idei legate de rolul cărților și al cunoașterii în dezvoltarea umană.
• Science fiction de avertisment, romanul are rolul de a avertiza cititorii asupra pericolelor cenzurii, a controlului informațiilor și a conformismului.

Detaliind, Bradbury creează o societate viitoare distopică (folosind un stil poetic, bogat în metafore, pentru a transmite atmosfera opresivă a lumii sale distopice), în care cărțile sunt interzise și arse, iar oamenii sunt supuși unui control strict al informației, în această lume, pompierii nu sting incendii, ci le provoacă, arzând cărțile și casele celor care le ascund (titlul „Fahrenheit 451” făcând referire la temperatura la care hârtia ia foc și arde).

Protagonistul, Guy Montag, este un pompier care începe să pună la îndoială valorile societății sale, se confruntă cu un conflict interior profund, mai ales după ce după ce întâlnește o tânără nonconformistă, Clarisse McClellan, protagonistul ajungând să se elibereze de controlul sistemului, alegând să păstreze și să învețe cărți, devenind un simbol al rezistenței intelectuale.

Romanul subliniază importanța cunoașterii și a libertății de gândire, arătând consecințele devastatoare ale cenzurii și ale conformismului (societatea din roman elimină orice sursă de gândire critică, interzicând cărțile și promovând divertismentul superficial, omenirea fiind hipnotizată de ecrane gigantice și distracții fără substanță, reflectând preocupările lui Bradbury față de influența televiziunii asupra intelectului uman, lumea romanului glorificând ignoranța, în timp ce personajele care caută adevărul sunt persecutate), focul fiind un simbol ambivalent în roman, reprezentând atât distrugerea cunoașterii, cât și purificarea și renașterea.

Romanul a avertizat asupra pericolelor cenzurii, Bradbury scriind romanul în timpul “Sperietoarei Roșii” din SUA (în timpul războiului rece), o perioadă de cenzură și persecuție politică (influențat de epurările comuniste și de cenzura din SUA în perioada McCarthyismului), abordând teme care sunt relevante și astăzi, precum impactul tehnologiei asupra societății și importanța gândirii critice.

Romanul a influențat cultura populară, fiind adaptat în numeroase filme (adaptat în film de François Truffaut, 1966, și într-o versiune HBO, 2018), piese de teatru și alte forme de artă, devenind un simbol al rezistenței împotriva cenzurii, fiind unul dintre cele mai studiate și influente romane SF distopice, alături de 1984 (George Orwell) și Brave New World (Aldous Huxley).

Apoi, cu privire la realizările cinematografice, există asemănări tematice și influențe care pot fi observate între romanul “Fahrenheit 451” și filmul „Equilibrium” (fie și parțial), ambele prezentând societăți distopice în care controlul informației și suprimarea emoțiilor sunt instrumente ale regimurilor totalitare.

„Diferențele” ar fi reprezentate de:

• În „Fahrenheit 451”, cărțile sunt interzise și arse, simbolizând suprimarea gândirii libere și a cunoașterii, pe când în „Equilibrium”, orice formă de artă, inclusiv cărțile, muzica și orice formă de emoție, este interzisă, deoarece este considerată o amenințare la adresa stabilității sociale.
• În „Fahrenheit 451”, guvernul folosește mass-media pentru a manipula populația și descurajează orice gândire independentă, iar în Equilibrium, regimul condus de „Tatăl” (Father) impune o ordine strictă prin suprimarea emoțiilor, iar cei care se abat sunt vânați de clericii Grammaton.
• Ambele opere explorează consecințele unei societăți în care emoțiile sunt reprimate, în “Equilibrium”, cetățenii fiind obligați să ia un medicament (Prozium) care suprimă emoțiile, în timp ce în “Fahrenheit 451”, conformismul și distracțiile superficiale servesc un scop similar.
• Atât Guy Montag din “Fahrenheit 451”, cât și John Preston (un agent guvernamental de elită, cleric Grammaton) din “Equilibrium” trec printr-o transformare, începând să pună la îndoială valorile societății lor și să se revolte împotriva sistemului, în ambele cazuri, personajele principale ajungând să realizeze importanța emoțiilor, a cunoașterii și a libertății individuale.

Dar, deși “Equilibrium” nu este o adaptare directă a romanului lui Bradbury, este clar că filmul a fost influențat de temele și ideile prezentate în “Fahrenheit 451”, filmul extinzând și modernizând aceste teme, adăugând elemente de acțiune și stil vizual distincte (scene spectaculoase de luptă, Gun Kata).

Childhood’s End de Arthur C. Clarke (1953) explorează teme profunde legate de evoluția umanității, contactul cu civilizații extraterestre (unul atipic, extratereștrii, extrem de avansați, numiți Overlords, care impun o pax galactica pe Pământ, fără a invada violent planeta, ci intervenind pentru a eradica războaiele, foametea și suferința umană, ghidând subtil omenirea spre o nouă etapă evolutivă) și natura transcendenței speciei umane, romanul, unul dintre cele mai influente și filozofice texte ale lui Clarke, oferind o perspectivă cosmică asupra evoluției, sugerând că umanitatea este doar o etapă într-un proces mult mai vast.

Din punct de vedere „tehnic”, romanul se încadrează în mai multe subgenuri ale science fiction-ului, reprezentate (în principal) de:

• Science fiction speculativ, Clarke explorând idei legate de evoluția umană, contactul cu civilizații extraterestre avansate și posibilitatea transcendenței, speculând asupra viitorului umanității și asupra locului acesteia în univers.
• First contact, tema centrală a romanului fiind contactul umanității cu o rasă extraterestră avansată, Overlords, explorând impactul acestui contact asupra societății umane și asupra evoluției acesteia.
• Science fiction filozofic, abordând teme filozofice profunde, precum natura conștiinței, evoluția și sensul existenței, Clarke punând întrebări despre rolul umanității în univers și despre posibilitatea depășirii limitelor umane.
• Science fiction apocaliptic/post-apocaliptic (cu o întorsătură), deși nu este un scenariu apocaliptic clasic, romanul descrie o transformare radicală a umanității, care poate fi interpretată ca un fel de sfârșit al lumii așa cum o cunoaștem, transformarea copiilor într-o conștiință colectivă marcând o ruptură dramatică de trecut.

Romanul prezintă apariția bruscă rasei extraterestre care, sub conducerea liderului lor Karellen (care nu se dezvăluie complet decât după mai multe generații, deoarece seamănă cu demonii clasici din mitologie, cu piele roșie, coarne, aripi de liliac, revelație care creează o paralelă interesantă între mitologie și știință, sugerând că frica ancestrală a umanității față de diavoli a fost, poate, o premoniție despre un eveniment real), preiau controlul asupra Pământului, aducând pace și prosperitate dar, pe măsură ce timpul trece, se dezvăluie adevăratul scop al Overlods, cel de a ghida umanitatea într-un proces de transformare radicală, în care copiii evoluează într-o conștiință colectivă (copiii umanității dezvoltând abilități psihice și telepatice, pregătindu-se pentru o fuziune cu Overmind, adulții rămânând „în urmă”, incapabili să evolueze, iar rasa umană, așa cum o știm, dispare, ultimul om de pe Pământ, Jan Rodricks, trăind izolarea supremă, fiind martor la dispariția speciei sale).

Clarke explorează tensiunea dintre dorința umană de libertate și necesitatea progresului, punând sub semnul întrebării dacă sacrificiul individual este justificat pentru binele colectiv (oamenii nu controlează acest proces, fiind doar „o punte” spre o conștiință cosmică), utilizând simboluri și alegorii puternice pentru a transmite mesaje profunde despre natura umană, evoluție și spiritualitate (sub impactul faptului că Overlords nu sunt adevărata forță supremă, ei fiind doar intermediari ai unei entități cosmice superioare, numită Overmind).

Clarke a abordat teme complexe și provocatoare, care continuă să fie relevante și astăzi și a  influențat genul science fiction prin generații de scriitori de science fiction (influențând profund teme ulterioare din literatură și cinematografie, inclusiv seria 2001: A Space Odyssey a lui Clarke, tema transcendenței umanității regăsindu-se și în filme precum The Matrix sau Interstellar, etc, fără a aminti de numeroasele viitoare jocuri video care vor prelua multe idei ale lui Clarke), inspirând noi idei și concepte, provocând dezbateri aprinse despre natura evoluției, rolul religiei și destinul umanității.

Mission of Gravity de Hal Clement se remarcă prin accentul pus pe acuratețea științifică și pe construcția detaliată a unei lumi extraterestre, demonstrând că science fiction-ul poate fi riguros din punct de vedere științific (apreciat pentru detaliile riguroase de fizică și exobiologie) și totuși captivant (devenind și un exemplu clasic de lume extraterestră creată cu un grad ridicat de realism științific), stabilind un standard pentru „Hard Science Fiction” (influențând generații de scriitori).

Dar, chiar dacă anterior „am scăpat” un detaliu, iată încadrarea „tehnică” a acestui roman:

• Hard Science fiction, romanul se remarcă prin accentul pus pe acuratețea științifică și pe construcția detaliată a unei lumi extraterestre, și
• Explorare planetară, tema centrală a romanului este explorarea unei planete extraterestre, Mesklin, unde personajele se confruntă cu provocări legate de adaptarea la un mediu nou și de înțelegerea legilor fizice ale planetei.

Clement (cunoscut pentru abordarea sa riguroasă a științei din lucrări anterioare) creează o planetă numită Mesklin (detaliată și credibilă, care a inspirat imaginația cititorilor), caracterizată de o gravitație extrem de puternică și de condiții climatice neobișnuite, remarcându-se prin descrierile detaliate ale planetei (o planetă masivă, extrem de turtită la poli, care se rotește rapid, în mai puțin de 18 minute. unde gravitația variază enorm, peste 700 G la poli și sub 3 G la ecuator, concept unic în literatura SF, fiind bazat pe calcule riguroase ale autorului), ale fizicii și ale biologiei sale (mediul influențând totul, de exemplu structura vietăților, comportamentul acestora și tehnologia folosită de locuitorii planetei, mesklienii), care sunt un punct forte al romanului (autorul efectuând cercetări amănunțite pentru a asigura coerența științifică a romanului).

Povestea (de aventură care se concentrează pe explorarea științifică și pe rezolvarea problemelor practice) urmărește o misiune umană de recuperare a unei sonde de pe Mesklin, care a aterizat într-o regiune cu gravitație extremă și, deoarece oamenii nu pot supraviețui pe planetă, aceștia colaborează cu mesklinenii pentru a îndeplini misiunea, narațiunea decurgând din perspectivele unui explorator uman și ale unei creaturi indigene, oferind o imagine complexă asupra lumii extraterestre, romanul explorând capacitatea de adaptare a ființelor vii la medii extreme, atât la nivel individual, cât și la nivel de specie, în condițiile în care, inițial, oamenii cred că mesklinenii sunt naivi și ușor de manipulat, dar Barlennan (un „lider” mesklian) dovedește o inteligență subtilă și un simț diplomatic excelent, finalul romanului subliniind necesitatea respectului reciproc între specii, chiar și atunci când diferențele sunt extreme.

În final, acest roman este considerat un model de hard SF, influențând scriitori precum Larry Niven, Arthur C. Clarke și Alastair Reynolds, planeta Mesklin fiind una dintre cele mai detaliate lumi extraterestre create vreodată în SF. Și, de ce nu, romanul a generat continuări și povestiri derivate, inclusiv Star Light (1971), dar niciuna nu a egalat impactul originalului.

The Caves of Steel de Isaac Asimov este o lucrare care îmbină elementele de roman polițist (de tip „whodunit”) cu cel distopie (fără a uita de science fiction), fiind și primul din seria Robots (care a continuat să exploreze aceste teme în operele ulterioare ale lui Asimov), explorând teme precum relația dintre oameni și roboți, evoluția societății și impactul tehnologiei asupra vieții umane, creând o poveste captivantă și complexă.

Din punct de vedere „tehnic” este un roman complex și inovator, care se încadrează în mai multe subgenuri ale science fiction-ului, reprezentate de:

• Science fiction polițist, îmbinând elemente de science fiction cu cele ale romanului polițist, prezentând o crimă într-o societate viitoare în care roboții sunt integrați în viața de zi cu zi.
• Science fiction social, Asimov explorând impactul tehnologiei asupra societății și comportamentului uman, prezentând o lume în care oamenii trăiesc în orașe subterane gigantice, numite „Peșteri de oțel”, abordând teme legate de claustrofobie, izolarea socială și relația dintre oameni și roboți.
• Science fiction distopic, fără a fi o distopie clasică, dar prezentând o societate viitoare în care libertatea individuală este restricționată, iar oamenii sunt supuși unui control strict din partea statului și al tehnologiei.
• Roboți, fiind primul roman din seria Roboților, în care Asimov introduce cele trei legi ale roboticii, care au devenit un concept central în science fiction.

Evident, trecând la „detalii”, Asimov creează o lume viitoare în care majoritatea oamenilor trăiesc în orașe subterane gigantice, numite „Peșteri de oțel” (megacity-uri unde locuiesc miliarde de oameni), unde contactul cu natura este limitat, explorând relația complexă dintre oameni și roboți (și nu numai, conflictul fiind alimentat, asemenea unei chei a intrigii, de relațiile dintre Pământeni, ce trăiesc în orașe subterane, suspicioși față de roboți, Spaceri, descendenții coloniștilor spațiali, care folosesc roboți avansați este cheia intrigii), prezentând roboții ca parteneri valoroși, dar și ca posibile amenințări, o temă centrală fiind teama oamenilor de roboți, care amenință să le ia locurile de muncă și să le reducă importanța în societate, temă ce va fi regăsită în multe lucrări ulterioare (romane, filme, seriale de televiziune, jocuri video).

Narațiunea începe cu o crimă misterioasă („atrăgândul” în subgenul „mystery SF” clasic), unde un om de știință este ucis, iar detectivul Elijah Baley este însărcinat să rezolve cazul, având ca partener un robot umanoid, R. Daneel Olivaw (primul robot umanoid perfect integrat într-o societate umană), prezentând conflictul dintre generațiile mai vechi, care se tem de tehnologie, și cele mai tinere, care o îmbrățișează, explorând psihologia personajelor, dezvăluind motivațiile și conflictele interioare ale acestora (relația sa cu Elijah Baley fiind o reinterpretare a clasicului duo detectivistic „compus” dintr-un om rațional, dar emoțional vs. un partener logic, dar lipsit de emoții, asemănător cu Holmes și Watson sau Spock și Kirk mai târziu), explorând motivele crimei, pistele false și deducțiile logice, păstrând în același timp elemente clasice ale SF-ului.

„Celebru” pentru literatura de gen, este faptul că în această lucrare a dezvoltat „aplicabilitatea” legilor roboticii (Asimov a formulat cele trei legi ale roboticii, care au devenit un concept central în science fiction și în dezbaterile despre inteligența artificială, cu prilejul nuvelei „Runaround” (1942), publicată în revista Astounding Science Fiction, legi integrate în colecția „I, Robot” (1950), conținând mai multe povestiri ce explorează implicațiile etice și logice ale interacțiunii dintre oameni și roboți), introducând un concept esențial în SF, reprezentat de relația dintre oameni și roboți într-o societate viitoare complexă.

Cele trei legi fiind:

1. Un robot nu poate răni o ființă umană sau, prin inacțiune, să permită ca o ființă umană să fie rănită.
2. Un robot trebuie să asculte ordinele date de ființele umane, exceptând cazul în care aceste ordine contravin Primei Legi.
3. Un robot trebuie să își protejeze propria existență, atât timp cât această protecție nu contravine Primei sau celei de-a Doua Legi.

În final, acesta a fost primul mare succes al lui Asimov în romanul SF, ducând la continuări precum The Naked Sun (1957), The Robots of Dawn (1983) și Robots and Empire (1985), influențând puternic viitoarele povești SF cu roboți și detectivi, inclusiv filme precum Blade Runner (1982) și conceptul de parteneriat om-robot în literatură și cinema sau jocuri video precum „Detroit: Become human” (2018).

Da, încă ceva suplimentar, R. Daneel Olivaw va juca un rol major în conectarea seriilor despre roboți și Fundatia lui Asimov, devenind unul dintre cele mai importante personaje din opera sa.

Ca un fel de „consecință” a ceea ce am prezentat anterior, este momentul analizei romanului More Than Human scris de Theodore Sturgeon, care explorează teme profunde legate de natura umanității, evoluție și potențialul minții umane, descriind „narativ” adâncurile psihicului uman, dezvăluind complexitatea emoțiilor, a motivațiilor și a relațiilor interpersonale, abordând teme filozofice profunde, precum natura conștiinței, evoluția umană și relația dintre individ și colectivitate.

Din punct de vedere „tehnic”, este o operă care se încadrează în mai multe subgenuri ale science fiction-ului, dar care depășește granițele acestora, fiind considerată o operă literară complexă și inovatoare. Iată o analiză a încadrării sale:

• Science fiction psihologic, explorând adâncurile psihicului uman, dezvăluind complexitatea emoțiilor, a motivațiilor și a relațiilor interpersonale.
• Science fiction speculativ, Sturgeon speculează asupra posibilității evoluției umane către o formă superioară de conștiință, explorând idei legate de telepatie, telekinezie și alte abilități paranormale.
• New Wave (precursor), deoarece, deși a fost publicat înainte de apariția oficială a mișcării New Wave, romanul prezintă elemente care vor deveni caracteristice acestui subgen, reprezentate de un stil narativ experimental, o abordare psihologică a personajelor și o explorare a temelor legate de identitate și sexualitate.
• Science fiction filozofic, prin abordarea de teme filozofice profunde, precum natura conștiinței, evoluția umană și relația dintre individ și colectivitate, punând întrebări despre sensul existenței și despre potențialul minții umane.

Particularizând, romanul prezintă povestea a șase indivizi cu abilități extraordinare, paranormale (personajele sunt complexe și bine conturate, fiecare având propriile sale trăsături, conflicte și motivații), care se unesc pentru a forma o conștiință colectivă, numită „homo gestalt” (în ideea că următorul pas în evoluția umană ar putea fi o fuziune psihică între mai mulți indivizi, formând un organism colectiv cu puteri extraordinare, conștient, asemenea unei entități „superioare”, „supraumană”, concept este denumit „Gestalt”), conștiință care depășește limitele individuale și explorează noi dimensiuni ale existenței.

Sturgeon utilizează un stil narativ experimental (spre deosebire de SF-ul hard al epocii), structurat în trei părți (The Fabulous Idiot, Baby is Three și Morality), punând accent pe moralitate, identitate și interconectare (caracterizare profundă și problemele etice, în loc să se concentreze pe tehnologie sau știință), care îmbină elemente de science fiction, psihologie și poezie, romanul influențând generații de scriitori de science fiction, inspirând noi idei și concepte.

Romanul este considerat una dintre cele mai importante lucrări SF ale anilor ’50, având un impact asupra unor teme ulterioare din gen, inclusiv conceptul de inteligență colectivă sau evoluție post-umană, „beneficiind” de numeroase aprecieri (premiul International Fantasy Award) și devenind o piatră de temelie a SF-ului speculativ.

Și, de aici, cu scuzele de rigoare, urmează un alt episod!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……