(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Primele „percepții” ale copilăriei

Pe

(English)

Pentru cei născuți la finele anilor ’60, se pare că ei „au deschis ochii” (în sensul de amintiri conștiente și coerente din perioada copilăriei lor) în „Perioada de Aur” a filmelor de gen „Science Fiction”…

Bineînțeles, fiecare cu „gusturile” și „atracțiile” lor „native” dar și cu privire la accesul lor către astfel de creații și, mai ales, fiecare cu perioada lor de „dezvoltare”, de „copilărie”, de „curent al vremurilor”, bla, bla.

Pentru mine, în România, se cam finalizase perioada de trecere la comunismul „sovietic” odată cu preluarea puterii de către năbădăiosul „dictator” Ceaușescu…

Care, oricât ar comenta „analiștii politici”, a atras unele măsuri „liberale”, cum ar fi condamnarea invaziei URSS contra „Primăverii de la Praga” (1968) de către „nebun”, urmată de vizita lui Richard Nixon în România (1969, discutând despre primul președinte american care a vizitat o țară din blocul comunist).

Nu dau detalii „politice”, ci doar argumentez „inițierea” unei perioade de înflorire „liberală”, ce a culminat cu vizita în Anglia și întâlnirea cu Regina Elisabeta a II-a (în 1978, când Ceaușescu a fost invitat la Londra, unde a fost primit cu onoruri de stat, eveniment mediatizat la nivel mondial și a subliniat recunoașterea internațională a României).

Poate că „bat câmpii”, poate că majoritatea celor din jurul meu n-au sesizat asta, dar pot am aminti (în sensul unei „liberalizări” evidente, în anumite domenii ale viații) de Ilie Năstase, mare campion al tenisului mondial, sau de Nadia Comăneci și Jocurile Olimpice de la Montreal (1976), fără a lua în considerare mii de argumente suplimentare.

„Regimul” de atunci forța o dezvoltare fără precedent a științei și a tot ceea ce era corelat cu aceasta (poate de aceea este necesar să repet că percepțiile individuale, fără a mai discuta de cele „politice”, sunt strict legate de accesul și implicarea în „anumite teritorii și medii ale vieții de zi cu zi”, deosebit de „comentabile” de către „profani” sau alte categorii „mai manuale” sau „mai credule”).

Concret, accesul la cunoaștere, la știință, părea nelimitat pentru cei interesați de asta, inclusiv activitățile școlare fiind orientate spre acest „progres” (cercuri științifice, cercuri de literatură științifico-fantastică, reviste tehnice, bla, bla)…

Jules Verne, Tolkien, Wells, Allan Poe, Twain, Frank Baum, London, Rice Burroughs, Stapledon, Campbell, Heinlein, Shaw, Finney, Bradbury, Frank Herbert, Zelazny, Ellison, Vonnegut, Le Guin, Dick, Asimov, Clarke, etc erau autori accesibili oricui avea „astfel de preocupări”, fără a mai aminti de literatura „slavă” (ca să nu dau „iritații politice”) care era deosebit de puternică și creativă în acele vremuri, fără a mai aminti nici măcar de Eminescu, cu al lui celebră remarcă din „Luceafărul” „că mii de ani i-ai trebuit, luminii să ajungă” (de la finele secolului 19).

Până și în filmografia vremurilor „românești” de atunci („comuniste”) pot aminti de Comedie fantastică, film de comedie științifico-fantastic românesc din 1975, regizat de Ion Popescu-Gopo după propriul scenariu (rolurile principale fiind interpretate de Dem Rădulescu, Cornel Coman, Vasilica Tastaman și George Mihăiță, etc — subiectul filmului îl reprezintă cercetarea efectuată de un robot extraterestru de pe planeta Nepton de a găsi o sursă nouă de energie pe planeta Terra) sau de Elixirul tinereții (1975 — roluri principale interpretate de Florin Piersic, Cornel Coman, Stela Popescu, Marin Moraru, etc — unde Titus, un bătrân profesor și cunoscut gerontolog, inventează un elixir care îl întinerește, împarte din prețioasa băutura cu prietenii săi, aceștia întineresc la rândul lor și încep să facă aceleași greșeli pe care le făcuseră odinioară, iscând numeroase încurcături).

Apoi intervine și mediul familial… Bunicii m-au învățat să citesc, pe nu știu ce principii, de la cea mai „fragedă” vârstă, la doar cinci ani citind fluent „science fiction” și „literatură de război”, unul din bunici fiind „colonel în retragere”, care luptase în al doilea război mondial „și contra rușilor și contra nemților”, solicitându-mi să îi citesc cărțile, obicei preluat de celălalt bunic, inginer de comunicații, care mă punea să îi citesc… Science Fiction , în timp ce el lucra cu „electronica” lui (obicei care m-a „costat” scump când „am intrat la școală”, plictisindu-mă „de moarte”, deviindu-mă și mai mult spre tehnică, scifi, bla, bla).

Bunicul „mai puțin războinic” este cel care m-a introdus în lumea serialelor, cum ar fi „Doctor Who”, „Zona Crepusculară”, apoi „Startrek” cu universul lui…

Dar și în lumea jocurilor pe calculator, cum ar fi „Computer Space”, dragoste continuată și după plecarea lui „în alt timp și în altă dimensiune” cu „Space Wars” și „Space Invaders” (spre finele anilor ’70 și începutul anilor ‘80).

Și chiar doresc să finalizez descrierea acestui „background” cu atribute „personale”, fără a uita de o scurtă descriere a „principalelor titluri” (asupra cărora voi reveni în „episoade” viitoare) care mi-au „marcat” copilăria…

Imaginați-vă (eu am „trăit” toate acestea) că discutăm despre perioada „marcată” de filme cum ar fi „2001: O Odisee Spațială” (a lui Kubrick, un „hard science fiction” care „ține” topurile „de specific” chiar și în aceste vremuri), „Planeta Maimuțelor” (de fapt sunt mai multe, nu numai „filmul lui Chalton Heston”), „Nici un fir de iarbă” (al lui Cornel Wilde), „Germenul Andromeda” (al lui Wise), „Portocala mecanică” (a lui Kubrick), „Omul Omega” (tot cu Heston), „THX 1138” (produs de Coppola și regizat de George Lucas), „Solaris” (al lui Tarkovski), „Westworld” (cu robotul „western” agresiv interpretat de Yul Brynner), „Insula de deasupra lumii” (a lui Disney), „Fuga lui Logan” (adus „la viață” de Michael York, film ce devine ulterior și serial de televiziune), „Omul care a căzut pe pământ” (unde „joacă” David Bowie, contestat, dar am subliniat că totul ține de gusturi), „Întâlnire de gradul III” (a lui Spielberg), „Insula Dr. Moreau” (în interpretarea lui Burt Lancaster, Michael York și Nigel Davenport), culminând cu „Războiul Stelelor” (al lui Lucas, cu trei „episoade”), „Băieții din Brazilia” (interpretați de Gregory Peck și laurence Olivier), „Superman” (al lui Reeve, alături de Marlon Brando și Gene Hackman), „Mad Max” (al lui Gibson), „Meteor” (cu Sean Connery), „Moonraker” (cu agentul 007 al lui Roger Moore), „Alien” (al lui Ridley Scott), apariția filmelor „de lung metraj” „Startrek”, „Gaura Neagră” etc (și lista este „cumplit” de incompletă, dar am depășit „mia de cuvinte”)…

Fără a mai discuta despre animații, despre zona „asiatică” la care nu prea aveam tangență, despre jocurile video pe consolele Atari ale acelor vremuri, etc…

Acum aveți o idee despre cine „va vorbi” în tot ceea ce urmează, așa că, din episodul următor, chiar „trecem la treabă”…

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……