(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Back to the Future, relaxare, umor, horror și satiră la mijlocul anilor ’80

Pe

(English)

1985 ne aduce „Back to the Future”, un film care a captivat imaginația a generații întregi și a rămas un clasic al cinematografiei SF, devenind un punct de referință pentru subgenul “time-travel”, continuând să influențeze cultura populară până în ziua de azi.

Se remarcă prin conceptul de a călători în timp folosind o mașină modificată, DeLorean-ul, cu fluxul său de condensator, care a devenit un simbol al călătoriilor în timp în cultura populară, explorând în mod inteligent conceptul de paradoxuri temporale (cum ar fi paradoxul bunicului) și efectele pe care mici schimbări în trecut le pot avea asupra viitorului (interacțiunile lui Marty McFly cu părinții săi adolescenți creează o serie de situații comice și tensionate).

Succesul acestei „idei” a atras, ulterior, „continuări” prin intermediul Back to the Future II (1989), Back to the Future III (1990), chiar și un serial de animație Back to the Future (1991–1993, cu 26 de episoade de 23 de minute) sau un joc video Back to the Future: The Game.

Un alt film care a captivat prin ideea sa a fost „Enemy Mine” un SF cu o premisă interesantă și un mesaj puternic despre toleranță și înțelegere.

Într-un viitor îndepărtat, într-un război intergalactic, povestea se concentrează pe relația care se formează între doi inamici, un pilot uman și un extraterestru, după ce sunt forțați să supraviețuiască împreună pe o planetă ostilă. O „prietenie” interspecii care explorează teme precum prejudecata, empatia și capacitatea de a vedea dincolo de diferențe, fiind și o critică puternică a războiului și a efectelor sale devastatoare asupra indivizilor, subliniind faptul că adevărații inamici sunt războiul și prejudecățile, nu oamenii sau alte specii.

Un alt film atrăgător a fost reprezentat de Cocoon, deja prezent într-o formă „asemănătoare” în filmografia românească (Elixirul tinereții realizat în 1975), un film SF cu o notă de comedie dramatică care a cucerit inimile publicului în 1985 prin povestea emoționantă și optimistă despre îmbătrânire, prietenie și viața de dincolo.

„Premisa” este reprezentată de interacțiunile dintre un grup de pensionari care descoperă o piscină abandonată, care se dovedește a fi o capsulă a timpului extraterestră, care îi va întineri pe pensionari, oferindu-le o nouă perspectivă asupra vieții. Pe măsură ce relația dintre oameni și extratereștri se adâncește, apar și complicații, iar bătrânii trebuie să decidă dacă să rămână tineri pentru totdeauna sau să se întoarcă la viața lor anterioară.

„Explorers”, un SF pentru tineri, o poveste despre prietenie, aventură și descoperirea unor secrete cosmice, într-o abordare optimistă, prezentând o umanitate care colaborează cu alte civilizații pentru a explora cosmosul, constituindu-se ca un omagiu adus filmelor de aventură clasice, precum cele ale lui Steven Spielberg, cu personaje carismatice, peisaje exotice și o poveste captivantă.

Trei băieți, pasionați de știință și de spațiu, construiesc o navă spațială în garajul unuia dintre ei și, în timpul unui experiment, ei captează un semnal extraterestru și decid să pornească într-o călătorie intergalactică, aventuraă care îi va duce într-o lume paralelă, plină de mistere și pericole, unde întâlnesc alte civilizații și descoperă secretele universului.

„D.A.R.Y.L.”, acronimul pentru Data-Analyzing Robot Youth Lifeform (robot de analiză date despre tinerele forme de viață), este povestea unui băiat aparent normal, abandonat pe marginea unui drum și adoptat de o familie iubitoare unde, pe măsură ce timpul trece, familia începe să observe abilități extraordinare, care depășesc cu mult capacitățile unui copil obișnuit, demonstrând o inteligență ieșită din comun, o memorie fotografică și abilități de învățare rapidă.

Dar, în spatele acestei fațade umane, se ascunde un secret, D.A.R.Y.L., un experiment științific, un robot avansat, creat în laborator.

Da, și acest an reprezintă și o nouă „manifestare” a conceptului Mad Max prin intermediul producției Mad Max Beyond Thunderdome, destul de „slab” „primită” de public.

Apoi, intervine satira, cu referire la science fiction, printr-un film care a dat de „gândit” (fiind bine „primit” de public) reprezentat de Re-Animator, un film horror clasic (o satiră a filmelor de horror, combinând elemente groaznice cu umor negru și absurd) regizat de Stuart Gordon (o adaptare a unei povestiri scurte de H.P. Lovecraft, cunoscut pentru lucrările sale în literatura horror cosmică), care a devenit un cult în rândul fanilor genului.

Povestea este „simplă”, destul de inițiată de „linia” Frankenstein, în care un tânăr student în medicină descoperă o formulă care poate reînvia morții.

Obsedat de descoperirea sa, el începe să experimenteze cu cadavre, cu rezultate terifiante, monștrii pe care îi creează semănând mai mult cu creaturi dintr-un coșmar decât cu ființe umane, haosul instalându-se rapid în universitatea medicală unde lucrează.

Urmează Weird Science, o comedie SF care a cucerit generații întregi de adolescenți cu o poveste plină de umor (ce se constituie deseori ca o parodie la adresa „percepțiilor” adolescentine despre science fiction), efecte speciale și o doză sănătoasă de fantezie.

Povestea „ține” de doi liceeni stângaci, Gary și Wyatt, care își creează o prietenă perfectă (Lisa, o bombă sexy cu puteri supranaturale) folosind un computer și o revistă de știință ficțiune, care aduce celor doi băieți o viață de adolescent de vis, dar, ca în orice poveste cu un element magic, lucrurile scapă de sub control, iar prietenii trebuie să învețe o lecție importantă despre prietenie și realitate.

Pe aceeași „linie ironică” se „înscrie” și My Science Project, o altă comedie SF amuzantă, care aduce un omagiu filmelor de groază clasice (îmbinând elemente de comedie, science fiction și horror), în timp ce explorează și teme legate de adolescență și descoperiri științifice.

În acest „caz”, un grup de adolescenți, pasionați de știință, descoperă o sursă de energie misterioasă într-un vechi laborator și, încercând să înțeleagă și să controleze această forță, ei declanșează o serie de evenimente bizare și terifiante, care transformă orașul într-un adevărat câmp de luptă între bine și rău.

În final, ar mai fi de menționat și „Lifeforce”, un science fiction horror regizat de Tobe Hooper (celebrul regizor al filmului “The Texas Chain Saw Massacre”), care a stârnit controverse prin scenele sale grafice și tema sa sumbră.

Astronauții unei nave spațiale se întorc pe Pământ aduși într-o capsulă criogenică, dar în timpul transportului, o formă de viață extraterestră, o entitate vampirică, este eliberată și începe să se hrănească cu sângele oamenilor, transformându-i în creaturi pale și vampirice, îmbinând elemente clasice ale mitologiei vampirilor cu o temă science fiction, creând o creatură extraterestră care se hrănește cu energia vitală a oamenilor.

Pentru 1985, din punct de vedere al serialelor de televiziune, revine The Twilight Zone (care va rula în intervalul dintre 1985 și 1989, cu un total de 65 de episoade de 45 de minute), al cărui univers l-am prezentat deja în episoade anterioare.

Apoi, se remarcă „Misfits of Science” (care a rulat între 1985 și 1986, cu 16 episoade de o oră) care urmărește aventurile unui grup de oameni cu abilități supranaturale, care lucrează pentru o organizație științifică, fiecare membru al echipei având o putere unică, confruntându-se cu o serie de situații bizare și periculoase.

Personajele sunt departe de a fi supereroii clasici (fiind considerați chiar neconvenționali), fiind oameni obișnuiți, cu defecte și probleme, care se străduiesc să își folosească puterile în bine, fiind doar eroii unui serial de divertisment care abordează și teme mai serioase, precum discriminarea și acceptarea celor diferiți.

Un alt serial remarcat de public este Otherworld (cu 8 episoade de o oră), care urmărește povestea (aventurile) unei familii americane care, în timpul unei vizite la piramidele din Egipt, este transportată într-o altă dimensiune, într-o lume cu reguli și societăți complet diferite.

Ideea de a fi transportat într-o altă dimensiune și de a te adapta la un nou mediu este una captivantă și care a fost explorată în multe alte opere SF, dar fiecare episod îi aduce pe membrii familiei Sterling într-o zonă diferită a acestei alte dimensiuni, fiecare cu propriile obiceiuri, tehnologii și forme de guvernare, oferind o oportunitate de a explora diverse concepte sociale și politice într-un mod fictiv (dar și o premisă certă pentru viitorul serial Stargate SG-1).

Din punct de vedere al serialelor de animație, se remarcă Robotech (cu 85 de episoade de 30 de minute), un serial de animație american care a avut un impact uriaș asupra culturii pop, în special în rândul fanilor science fiction și anime.

Povestea este o adevărată epopee care urmărește pe oameni în lupta lor pentru supraviețuire împotriva a trei invazii extraterestre.

Este renumit pentru mecha-urile sale transformabile (??? — Transformers sau … Dar este, de fapt o adaptare a trei serii anime japoneze diferite: Super Dimension Fortress Macross sau Choujikuu Yousai Macross, Super Dimension Cavalry Southern Cross sau Chôjikû kidan Sazan Kurosu și Genesis Climber Mospeada sau Kikô sôseiki Mospeada, combinație prin care creatorii au reușit să creeze o narativă complexă și captivantă), care pot fi atât avioane de luptă, cât și roboți giganți, mașini care au devenit adevărate simboluri ale seriei și au inspirat generații de fani.

Ar mai fi și animațiile de gen „Star Wars” reprezentate de Star Wars: Droids (ce a rulat între 1985 și 1986, cu 14 episoade de 24 de minute) și „ceva mai de succes” Star Wars: Ewoks (ce a rulat între 1985 și 1995, cu 26 de pisoade de 30 de minute), dar cu ceva mai puțină „priză” la public.

Din punct de vedere al literaturii science fiction tipărite, 1985 este anul publicării Ender’s Game de Orson Scott Card cu ceea ce ar fi continuarea acestui roman, Speaker for the Dead, sau Cuckoo’s Egg de C. J. Cherryh, The Postman de David Brin, Footfall de Larry Niven și Jerry Pournelle, Blood Music de Greg Bear sau Snow Crash de Neal Stephenson, A Fire Upon the Deep de Vernor Vinge dar și „remarcarea deplină” a romanului Neuromancer de William Gibson (majoritatea menționate în premiile Hugo)…

Sau Count Zero de William Gibson, This Is the Way the World Ends de James Morrow, The Journal of Nicholas the American de Leigh Kennedy, sau Free Live Free de Gene Wolfe (menționate de premiile Nebula)…

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……