(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Întotdeauna ajungi la putere cu vrăjeala

Turmentații s-au obișnuit cu aceleași texte

Prima duminică a anului… Cine dorește să se împace se duce la „slujbă”, la biserică… Poate doar asta ne-a mai rămas și nu ne dăm seama…

Cei care au treburi, continuă ceea ce făceau… Dar, dintre ei, cine nu, cade pe gânduri?

Este cam greu să nu te gândești la dezechilibrul major în care ne aflăm, ca țară, comunitate, chiar și familie, din cauza zgomotului politic…

Dar, undeva, la mijloc, încercăm să ne dăm seama dacă nu cumva suntem, toți în același loc… Acolo unde „aleșii” sunt predicatori, vorbind mult, promițând mult și, ca de obicei, livrând ce „dă Domnul”…. Cu excepția „aleșilor ereditari”… Hmmm, dar și ei se cam bazează pe o vrăjeală destul de depășită moral…

Fără să observăm că, cei care ne conduc sunt ca valurile ce se lovesc de „stânca” realității, vrăjindu-ne până când nu mai merge vrăjeala, retrăgându-se sau „strâmbând” adevărul… Pentru a ne vrăji iar, pe noi, pe cei rămași doar „cu spume” și promisiuni neîmplinite… A, da, și cu banii luați și mutați în buzunarele lor…

Oare încă nu suntem, încă, convinși că, „aleșii” sunt perfecți în arta de a găsi minim o problema pentru fiecare adevăr… Mai puțin cel despre ei… Actorii… Pardon, aleșii.

Indiferent de cât de muți sunt actorii, indiferent cât de indiferenți sunt „actorii”, indiferent de justiție, bla, bla…

De ce tot uităm că un „ales” este un actor care joacă rolul unui om de stat? Indiferent de dialog, indiferent de cât de mut este…

Mai mult, ai putea spune că, „acolo unde contează”, tăcerea este de aur… Iar „guralivii” beneficiază doar de cealaltă parte de „proverbului”, „vorba este de argint”…

Cei care tac o fac pe mulți, mulți bani… Ai noștri…

Ceilalți… Plătesc în arginți tăcerea anterioară, lor, când au tăcut cu toate că vedeau că sunt duși de nas, ca vrăjiți, cu aceleași vorbe… Apăsate, silabisite, strigate, urlate…

De multe ori vrăjiți de chiar aceeași indivizi, care, cândva, afirmau ceva, acum altceva… Cameleonic… Trăgând de firele vrăjelilor lor pentru a poci adevărul ca să devină doar o marionetă… Care să le umple lor buzunarele… Ghici de unde?

Și, dacă ne întrebăm cum de pot dormi liniștiți după atâtea vrăjeli, să fiți siguri că sunt și liniștiți, și cu burțile pline…

Nu de ajuns, deoarece alții mint sau tac mai bine…

Inițial ne dăm seama, dar apoi, repetându-se și iar repetându-se, ajungem, să ignorăm starea de vrajă care ne domină, sau…

Până când poate dura toată indiferența asta? A lor, a celor care contează… Sau a noastră, cei care nu contăm?

Chiar și acum, când „aleșii” noștri, după ce au construit din promisiuni tot felul de punți care să ne ducă unde doreau, chiar dacă acolo nu exista nici o problemă, vrăjindu-ne… Ei fiind vameșii… Cum naiba de nu luăm o atitudine măcar?

Mai credeți în vrăjeala democrației… Bășcălia cu votul?

Cum putem ieși din starea aceasta de „vrăjeală”?

Dacă cineva te-a mințit, să-i fie rușine! Dacă te-a mințit iar, pe aceeași temă, să îți fie rușine! Taci și suferă!

Dar, dacă minciuna continuă, nu uitați: „Politicienii sunt ca scutecele: trebuie schimbate des și din același motiv.” – Mark Twain.

Poate vă miroase a ceva!

Un cetățean turmentat

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……