(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Romanele „Science Fiction” ale anilor ’50 (3)

Distopiile „proiectează” realitățile, plus psihologie, etc

(English)

Să continuăm cu acest „alt episod” (care, de fapt, vine cu argumentele lui tot la tema romanelor anilor ’50)!

Așadar, un alt roman remarcabil al acestei perioade, este Double Star de Robert A. Heinlein, o lucrare care explorează teme legate de politică, identitate și responsabilitate, într-un cadru cosmic fascinant (o lume futuristă detaliată și credibilă, în care călătoriile spațiale și tehnologia avansată sunt parte integrantă a vieții de zi cu zi, o construcție credibilă a societății interplanetare, reflectând preocupările reale despre expansiunea umanității în spațiu).

„Tehnic” fiind un roman care se încadrează în mai multe subgenuri ale science fiction-ului:

• Space opera, deoarece se desfășoară într-un cadru cosmic, cu călătorii interstelare și o societate umană extinsă în galaxie, cu elementele de aventură, acțiune și intrigi politice prezente în poveste.
• Science fiction politic, ca tema centrală, cu accent pe intrigi, manipulare și responsabilități politice, explorând teme legate de democrație, reprezentare și rolul liderilor politici.
• Science fiction social, prin explorarea aspectelor societății umane viitoare, inclusiv relațiile interculturale și impactul tehnologiei asupra politicii, prezentând o societate complexă, cu diferite grupuri etnice.
• Science fiction cu accent pe personaje, o mare parte a cărții concentrându-se pe dezvoltarea caracterului protagonistului, pe modul în care el se schimbă de-a lungul poveștii.

Romanul prezintă o intrigă politică complexă, în care un actor, mediocru și oportunist, este nevoit (recrutat) să-l înlocuiască pe un politician interplanetar important (John Joseph Bonforte) ce fusese răpit, intrigă plină de suspans, tensiune și răsturnări de situație, unde protagonistul, Lorenzo Smythe (The Great Lorenzo, un personaj carismatic și complex, care se confruntă cu provocări și dileme morale), trebuie să-și asume identitatea unui alt om, punând sub semnul întrebării propria sa identitate și valorile sale (începe să își schimbe convingerile, adoptând viziunea lui Bonforte despre drepturile marțienilor și unitatea interplanetară, într-o poveste clasică despre cum rolurile pe care le jucăm ne pot modela caracterul și convingerile, într-o critică subtilă a rasismului și prejudecăților sociale via unul dintre conflictele majore reprezentat de discriminarea împotriva marțienilor, un subtext care reflectă problemele de rasism și drepturile civile din America anilor ’50).

Heinlein explorează responsabilitățile politice și etice ale liderilor, subliniind importanța integrității și a onestității, „descriind” ideea că politica este, în mare parte, un teatru bine regizat, iar opinia publică poate fi modelată printr-o combinație de carismă, retorică și manipulare inteligentă (într-o satiră asupra politicii și manipulării opiniei publice).

Romanul a influențat generații de scriitori de science fiction (fiind și prima victorie a lui Heinlein la Premiul Hugo pentru cel mai bun roman), inspirând noi idei și concepte, abordând teme complexe și provocatoare, care continuă să fie relevante și astăzi.

Suplimentar, această lucrare este clar „corelată” cu  The Prisoner of Zenda (tema unui om obișnuit care este forțat să joace rolul unui lider puternic nu este nouă, având rădăcini în romanul clasic The Prisoner of Zenda, 1894, de Anthony Hope, Heinlein adaptând acest concept într-un context science fiction).

Un alt roman remarcabil este reprezentat de They’d Rather Be Right de Mark Clifton și Frank Riley, o operă controversată a science fiction-ului (în special deoarece utilizează un stil narativ complex, care poate fi dificil de urmărit pentru unii cititori; nu a fost bine primit de critici și a fost considerat un roman cu un stil slab și personaje plate, ceea ce l-a făcut una dintre cele mai uitate și nepopulare lucrări care au fost premiate), dar care a câștigat premiul Hugo pentru cel mai bun roman (alegere pentru anul 1955 considerată ca fiind surprinzătoare, mai ales că a concurat cu opere mai apreciate precum The Lord of the Rings de J.R.R. Tolkien și Brain Wave de Poul Anderson, lucrarea fiind mai mult un punct de curiozitate în literatura SF decât o capodoperă de referință).

Din punct de vedere tehnic, se constată subgenurile:

• Science fiction speculativ, explorând idei legate de inteligența artificială, evoluția umană și posibilitatea nemuririi, autorii speculând asupra impactului unei inteligențe artificiale atotputernice asupra societății umane.
• Science fiction social, explorând tensiunile dintre generații, conflictele dintre tradiție și modernitate și impactul tehnologiei asupra societății, prezentând o societate viitoare în care tehnologia a schimbat radical modul de viață al oamenilor.
• Science fiction filozofic, prin abordarea de teme filozofice profunde, precum natura conștiinței, evoluția umană și rolul tehnologiei în societate, punând întrebări despre ce înseamnă să fii uman și despre limitele cunoașterii umane.
• Controversat, deoarece romanul a stârnit controverse datorită ideilor sale radicale despre evoluția umană și rolul inteligenței artificiale sau deoarece personajul „Bossy” a fost considerat de unii un salvator, iar de alții un tiran.

Această operă explorează teme legate de evoluția umană, inteligența artificială (una dintre primele explorări SF ale unui AI binevoitor, dar temut de societate) și impactul tehnologiei asupra societății, abordând teme filozofice profunde, chiar radicale, precum natura conștiinței, evoluția umană și rolul tehnologiei și inteligenței artificiale în societate (sugerând ideea că oamenii, în mod paradoxal, se tem de propria lor evoluție, preferând să trăiască în iluzii confortabile decât să accepte adevărul despre ei înșiși și să evolueze).

Romanul prezintă o inteligență artificială avansată, numită “Bossy” (protagonistul), care oferă oamenilor posibilitatea de a trăi veșnic și de a-și depăși limitele fizice și mentale (îmbunătățind mintea umană și chiar întinerind trupul), accelerând evoluția umană (dar impunând o ordine strictă, limitând libertatea individuală în numele binelui colectiv, devenind astfel un personaj controversat, fiind considerat de unii un salvator, iar de alții un tiran), transformând oamenii în ființe superioare, capabile de performanțe extraordinare, explorând tensiunea dintre generațiile mai vechi, care se tem de tehnologie, și cele mai tinere, care o îmbrățișează.

Într-un fel de final, romanul anticipează teme transumaniste, cum ar fi augmentarea umană, relația om-mașină și depășirea limitărilor biologice, teme care au fost dezvoltate ulterior în lucrări precum Neuromancer de William Gibson sau The Singularity Is Near de Ray Kurzweil.

Call Him Dead de Eric Frank Russell este o lucrare distopică, care explorează teme legate de război, propagandă și manipulare, ce prezintă o societate viitoare în care războiul a devenit o industrie profitabilă, iar propaganda este folosită pentru a menține populația într-o stare de frică, paranoia și conformism.

„Tehnic” avem de a face cu:

• Science fiction social, Russell explorând teme legate de controlul social, manipularea psihologică și rezistența individuală, prezentând o societate viitoare în care individul este supus unui control strict din partea unei entități misterioase.
• Science fiction psihologic, prin explorarea adâncurilor psihicului uman, dezvăluind complexitatea emoțiilor și a motivațiilor personajelor, tema centrală fiind lupta protagonistului pentru a-și păstra identitatea și libertatea într-un mediu ostil.
• Science fiction speculativ, Russell speculând asupra posibilelor consecințe ale tehnologiei avansate și ale controlului mental asupra societății umane, explorând idei legate de telepatie, manipulare mentală și realitate virtuală.
• Thriller SF, prin intermediul atmosferei de suspans și mister, cu o acțiune captivantă.

Russell creează o lume în care războiul este o stare constantă, iar guvernele folosesc propaganda pentru a manipula populația și a-și justifica acțiunile, explorând mecanismele propagandei și manipulării, dezvăluind modul în care guvernele pot folosi mass-media pentru a controla opinia publică.

Protagonistul, Jonathan Dart (un individ cu abilități paranormale excepționale, un mutant capabil să manipuleze mințile oamenilor și să influențeze realitatea prin puterea gândului), care începe să pună la îndoială valorile societății sale și să se revolte împotriva sistemului (devenind atât o amenințare, cât și un subiect de vânătoare, reflectând temerile societății față de cei care nu se încadrează în normele acceptate), descris de Russell printr-un un stil narativ captivant, care îmbină elemente de science fiction, thriller și satiră.

Russell a scris romanul în timpul Războiului Rece, o perioadă de tensiuni politice și propagandă intensă (explorând ideea că adevărata putere nu vine doar din forță fizică, ci și din capacitatea de a influența și controla gândurile celorlalți), abordând teme care sunt relevante și astăzi, precum impactul propagandei asupra societății și importanța gândirii critice, influențând generații de scriitori de science fiction, inspirând noi idei și concepte, fiind un precursor al operelor despre mutanți și superputeri (tema unui individ cu abilități mentale superioare va fi preluată ulterior în multe alte lucrări science fiction, inclusiv în seria X-Men sau este „sincronă” cu romanele acelor vremuri, cum ar fi cel lui Alfred Bester, The Demolished Man).

Acum, The End of Eternity de Isaac Asimov este o lucrare care explorează teme profunde legate de călătoriile în timp (unul dintre cele mai complexe romane ale lui Asimov despre manipularea timpului, paradoxuri și consecințele călătoriilor în timp, punând sub semnul întrebării posibilitatea de a schimba trecutul fără a afecta prezentul și viitorul), determinism și liber arbitru, într-un cadru complex și fascinant.

Care poate fi încadrat în:

• Călătorii în timp, tema centrală a romanului fiind călătoria în timp, cu accent pe paradoxurile și consecințele acesteia, explorând idei legate de manipularea istoriei și de impactul acțiunilor din prezent asupra viitorului.
• Science fiction social, prin explorarea impactului călătoriilor în timp asupra societății umane, prezentând o organizație numită Eternitatea, care manipulează istoria pentru a asigura binele umanității.
• Science fiction filozofic, prin abordarea de teme filozofice profunde, precum natura timpului, determinismul și liberul arbitru.
• Science fiction speculativ, prin speculații asupra posibilelor consecințe ale călătoriilor în timp și asupra impactului acestora asupra istoriei, explorând idei legate de paradoxurile temporale, realități alternative și consecințele manipulării timpului.

Asimov creează o organizație secretă numită Eternity (avândul ca protagonist pe Andrew Harlan, care își pune la îndoială loialitatea față de organizație după ce se îndrăgostește de Noÿs Lambent, o femeie care ar putea reprezenta o amenințare pentru Eternity, într-un conflict între datorie și dragoste), care există în afara timpului și spațiului, având ca scop manipularea istoriei pentru a preveni catastrofele și a asigura binele umanității (membrii au capacitatea de a călători în timp și de a modifica istoria umanității pentru a preveni dezastre și conflicte, modificând subtil evenimentele pentru a obține „cel mai bun” viitor posibil, evitând marile catastrofe, dar și limitând progresul umanității), abordând conflictul dintre determinism, ideea că toate evenimentele sunt predeterminate, și liber arbitru, capacitatea de a alege.

Romanul prezintă relații complexe între personaje, explorând teme precum iubirea, trădarea și sacrificiul, iar finalul romanului este neașteptat și surprinzător, punând sub semnul întrebării scopul Eternității și consecințele acțiunilor sale (Asimov oferă un final care sugerează că progresul și incertitudinea sunt esențiale pentru evoluția umanității).

Astfel, Asimov a abordat teme profunde și provocatoare, care continuă să fie relevante și astăzi, prin crearea unui univers complex și fascinant (întrebări fascinante despre liberul arbitru, determinism și consecințele modificării timpului), care a inspirat generații de cititori și scriitori, romanul generând dezbateri aprinse despre natura timpului, liberul arbitru și rolul tehnologiei în societate.

Asemenea unei „paranteze”, deși inițial romanul părea independent, Asimov a sugerat ulterior că evenimentele din The End of Eternity ar putea explica lipsa călătoriei în timp în seria Fundația, deoarece manipularea timpului ar fi fost „ștearsă” din istorie.

Not this August de Cyril Kornbluth este o lucrare ce explorează teme legate de război, ocupație și rezistență, într-un context distopic (o viziune pesimistă asupra viitorului, cu un final care lasă cititorul cu o senzație de neliniște, sugerând că libertatea poate fi pierdută mai ușor decât ne imaginăm), romanul prezentând o Americă ocupată de forțe străine (învinse de Uniunea Sovietică și China într-un al Treilea Război Mondial), în care personajele se confruntă cu provocările și dilemele morale ale vieții sub ocupație „comunistă”.

În acest caz, subgenurile „Science Fiction”-ului prezente sunt reprezentate de:

• Distopie, prezentând o Americă ocupată de puteri străine, creând un mediu distopic în care libertățile sunt restrânse, iar controlul este omniprezent, într-o atmosferă sumbră și opresivă care este o caracteristică definitorie a distopiilor.
• Science fiction militar, tema centrală fiind ocupația militară a Statelor Unite, cu accent pe tactici de ocupație, rezistență și consecințele războiului, descrierile ocupației și a vieții sub controlul străin fiind detaliate.
• Science fiction politic, explorând teme legate de politică, propagandă și manipulare, arătând modul în care puterile ocupante mențin controlul, aspectele politice ale ocupației și reacția populației fiind elemente cheie ale intrigii.
• Science fiction social, Kornbluth examinând impactul ocupației asupra societății americane, explorând schimbările în relațiile sociale, economie și viața de zi cu zi, prezentând o societate supusă unei puteri străine.

Așadar, Kornbluth creează o Americă ocupată de forțe străine, unde libertățile civile sunt restricționate, iar populația este supusă unui control strict, romanul explorând tensiunea dintre cei care colaborează cu forțele de ocupație și cei care se opun lor, punând sub semnul întrebării loialitatea, patriotismul și moralitatea, dezvăluind modul în care forțele de ocupație folosesc propaganda și manipularea pentru a controla populația și a-și menține puterea.

Protagonistul, Justin Clay, este un fermier care se trezește implicat într-o mișcare de rezistență, punând la încercare propriile sale valori și convingeri, obligat să navigheze într-o societate ocupată, luptându-se cu dileme morale și încercând să găsească o cale de a rezista regimului impus (ilustrând modul în care diferite personaje aleg să reacționeze la ocupație – unii colaborează pentru a supraviețui, în timp ce alții încearcă să reziste, chiar dacă șansele de succes sunt minime), Kornbluth satirizând aspecte ale societății americane, precum conformismul, materialismul și obsesia pentru putere.

Kornbluth a scris romanul în timpul Războiului Rece, o perioadă de tensiuni politice și temeri legate de o posibilă invazie străină, și a abordat teme care sunt relevante și astăzi, precum impactul ocupației asupra societății și importanța rezistenței, inspirând noi idei și concepte, lucrarea putând fi considerată „sincronă” unor opere precum The Man in the High Castle de Philip K. Dick sau Red Dawn în cinematografie.

Un alt roman ar fi The Long Tomorrow de Leigh Brackett, un alt roman distopic, care explorează teme legate de tehnologie, religie și libertate, într-o Americă post-apocaliptică, devastată de un război nuclear, unde tehnologia a fost interzisă, iar societatea a revenit la un stil de viață rural, bazat pe o religie fundamentalistă, inspirată de Amish și Mennoniți (care consideră tehnologia periculoasă și o cauză a distrugerii anterioare, unul dintre mesajele centrale ale romanului fiind lupta dintre dorința de cunoaștere și frica de schimbare, punând în discuție dacă umanitatea este capabilă să învețe din greșelile sale fără a le repeta), care joacă un rol central în controlul populației și în suprimarea tehnologiei.

Aici avem de a face cu o combinație interesantă de teme:

• Post-apocaliptic, narațiunea desfășurându-se într-o Americă devastată de un război nuclear, creând un mediu post-apocaliptic în care societatea a revenit la un stil de viață rural, tema supraviețuirii după un dezastru major fiind centrală.
• Distopie, care, deși nu este o distopie clasică, prezintă o societate în care libertatea individuală este restricționată de o religie fundamentalistă și de interzicerea tehnologiei, controlul social și suprimarea cunoașterii fiind elemente distopice.
• Science fiction social, Brackett explorează impactul tehnologiei și al religiei asupra societății, prezentând o lume în care oamenii trăiesc în comunități izolate și se tem de cunoaștere.
• Science fiction religios, deoarece religia joacă un rol central în roman, fiind folosită ca instrument de control social și ca sursă de conflict.

Romanul explorează conflictul dintre cei care se opun tehnologiei și cei care cred în progres, punând sub semnul întrebării rolul tehnologiei în societate, protagonistul, Len Coulter (Len și Esau, sunt doi tineri care cresc într-o societate închisă, dar sunt fascinați de ideea că undeva există un loc unde tehnologia și cunoașterea sunt încă păstrate, romanul urmărind călătoria lor în căutarea orașului mitic Bartorstown, un simbol al progresului interzis), care începe să pună la îndoială valorile societății sale și să se revolte împotriva sistemului (spre deosebire de multe alte romane post-apocaliptice care explorează reconstrucția tehnologică după un dezastru, romanul concentrându-se pe regresul civilizației și pe refuzul de a reveni la progresul tehnologic, fiind unul dintre primele romane post-apocaliptice care evită clișeele supraviețuirii brute).

Brackett explorează tema libertății, dezvăluind modul în care societatea poate suprima libertatea individuală în numele ordinii și stabilității, avertizând asupra pericolelor fanatismului (lucrarea a fost scrisă în timpul Războiului Rece, o perioadă de tensiuni politice și temeri legate de un posibil război nuclear), abordând teme care sunt relevante și astăzi, precum impactul tehnologiei asupra societății și importanța libertății individuale (în special în „condițiile” în care, spre deosebire de multe SF-uri clasice cu finaluri clare, lasă cititorul cu întrebări despre viitorul umanității și despre natura inevitabilă a progresului).

Pentru această viziune post-apocaliptică (fie și acelor vremuri), Leigh Brackett (cunoscută pentru scrierile sale de science fiction și contribuția la scenariile unor filme clasice cum ar fi The Empire Strikes Back, sau The Big Sleep, care induce un stil evocator și atmosferic, care face ca lumea post-apocaliptică să pară reală și tangibilă) a fost prima femeie nominalizată la premiul Hugo pentru cel mai bun roman.

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……