(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Romanele „Science Fiction” ale anilor ’50 (4)

Aventuri, călătorii temporale și alte explorări

(English)

The Big Time de Fritz Leiber (1958) este o operă (mai degrabă un roman de idei, apropiindu-se ca ton de teatrul absurdului și de literatura existențialistă) care explorează teme legate de războiul temporal, identitate și natura realității, într-un cadru intrigant și original.

Aici, avem de a face cu „demarcările”:

• Călătorii în timp, ca temă centrală a nuvelei fiind războiul temporal, cu accent pe manipularea istoriei și consecințele acestor acțiuni, explorând paradoxurile și complexitățile călătoriilor în timp într-un mod original.
• Science fiction militar, conflictul dintre „Păianjeni” și „Șerpi” fiind un război temporal, cu strategii și tactici specifice, atmosfera de conflict și tensiune fiind o caracteristică definitorie a nuvelei.
• Science fiction psihologic, Leiber explorând impactul războiului temporal asupra psihicului uman, arătând modul în care manipularea istoriei poate afecta identitatea și percepția realității, personajele confruntându-se cu probleme legate de identitate și memorie.
• Space opera (cu o întorsătură), deși nu este o space opera clasică, nuvela are elemente de aventură cosmică și conflicte interstelare, dar cu un accent pe dimensiunea temporală.

A Case of Conscience de James Blish  (1958) este o lucrare care explorează teme profunde legate de religie, moralitate și impactul contactului cu civilizații extraterestre, prezentând povestea unui preot iezuit, Ramon Ruiz-Sanchez, care este și biolog, care se confruntă cu o dilemă morală complexă pe o planetă extraterestră numită Lithia, să determine dacă este potrivită pentru contact uman.

Din punct de vedere „tehnic”, este un roman care se încadrează în mai multe subgenuri ale science fiction-ului, cu un accent deosebit pe temele filozofice și religioase:

• Science fiction filozofic, abordând teme legate de natura moralității, rolul religiei în societate și conflictul dintre credință și rațiune, explorând întrebări profunde despre ce înseamnă să fii moral și despre originea binelui și răului.
• Science fiction religios, prezentând un conflict între credințele religioase ale protagonistului, un preot iezuit, și realitatea extraterestră pe care o descoperă, tema centrală fiind dilema morală a protagonistului, care trebuie să reconcilieze credința sa cu descoperirile științifice.
• First contact, prezentând contactul cu o civilizație extraterestră unică, Lithia, care nu are religie, dar posedă o moralitate perfectă, impactul acestui contact asupra credințelor protagonistului este un element cheie al intrigii.
• Science fiction social, Blish explorând impactul contactului cu o civilizație extraterestră asupra societății umane, prezentând diferite reacții și interpretări.

Detaliind, Lithienii sunt o specie de reptilieni avansați, complet lipsiți de religie, dar care trăiesc într-o societate perfect etică și morală, aspect care declanșează dileme profunde pentru protagonist, care ajunge să suspecteze că această lume aparent ideală ar putea fi o creație satanică menită să pună la încercare credința umană.

Blish contrastează civilizația lithienilor, bazată pe logică și armonie, cu o societate umană care este haotică, divizată și plină de conflicte ideologice, contrast care ridică întrebări despre viabilitatea religiei și a eticii în cadrul unei civilizații avansate.

We Have Fed Our Seas (alt: The Enemy Stars) de Poul Anderson (1958) explorează teme legate de explorarea spațiului, relativitatea timpului și sacrificiul personal, prezentând povestea a patru astronauți care se întorc pe Pământ după o călătorie interstelară de lungă durată, doar pentru a descoperi că timpul a trecut mult mai repede pe Pământ decât pe nava lor, fiind un exemplu excelent de SF hard, în care autorul pune accent pe detalii științifice realiste privind zborul interstelar, fizica relativistă și constrângerile tehnologice ale explorării spațiale.

Din punct de vedere „tehnic”, romanul se încadrează în mai multe subgenuri ale science fiction-ului, cu un accent deosebit pe temele legate de relativitatea timpului și explorarea spațială:

• Science fiction dur, Anderson acordând o atenție deosebită detaliilor științifice, descriind cu acuratețe efectele relativității timpului asupra călătoriilor interstelare, aspectele legate de fizică și astronomie fiind tratate cu rigurozitate științifică.
• Space opera (cu o întorsătură), deoarece, deși nu este o space opera clasică, nuvela prezintă călătorii interstelare și explorarea unor lumi îndepărtate, accentul fiind pus pe impactul psihologic al călătoriilor spațiale asupra astronauților, mai degrabă decât pe bătălii spațiale epice.
• Călătorii în timp (indirect), relativitatea timpului creând un efect similar cu călătoriile în timp, deoarece astronauții experimentează o diferență semnificativă de timp între nava lor și Pământ, explorând consecințele acestui efect asupra relațiilor interpersonale și asupra percepției realității.
• Science fiction psihologic, explorând impactul psihologic al izolării și al călătoriilor spațiale de lungă durată asupra astronauților, tema centrală fiind sacrificiul personal și impactul emoțional al distanței și al timpului.

Protagonistul, Maclaren, face parte dintr-un echipaj format din patru oameni de naționalități diferite, trimiși într-o misiune de explorare la bordul navei Leonora Christine, folosind un sistem „matter transmitter” pentru a ajunge la destinație, iar în timpul misiunii, echipajul este blocat în apropierea unei stele neutronice după ce sistemul navei cedează, iar lupta pentru supraviețuire devine principala temă a romanului, ilustrând cât de mică și neînsemnată este omenirea în fața vastității cosmosului, stelele și vidul spațial nefiind doar un decor, ci forțe uriașe, impasibile, care pot distruge orice vis de explorare umană într-o clipă.

Cei patru membri ai echipajului au viziuni distincte asupra explorării, tehnologiei și existenței, subliniind tensiunile dintre personalitățile lor, explorând modul în care oamenii reacționează în fața disperării și a morții iminente, explorează consecințele relativității timpului, prezentând modul în care călătoriile spațiale pot afecta percepția timpului și relațiile interpersonale, astronauții confruntându-se cu sacrificii personale semnificative, renunțând la ani din viața lor pentru a explora spațiul, într-o viziune realistă și detaliată a explorării spațiului, subliniind dificultățile și provocările călătoriilor interstelare.

Suplimentar se explorează impactul psihologic al izolării și al călătoriilor spațiale de lungă durată asupra astronauților, abordând tema relativității timpului într-un mod științific riguros, demonstrând cunoștințele sale despre fizică și astronomie, în condițiile în care misiunea pare condamnată la eșec, accentul fiind pus pe determinarea umană și pe dorința nestăvilită de a înfrunta necunoscutul, chiar și în fața pericolului suprem (temă recurentă în operele lui Anderson), reflectând atât pesimismul cât și optimismul său față de viitorul umanității.

Ca un mic detaliu de background, titlul original al romanului, We Have Fed Our Seas, este inspirat dintr-un poem de Rudyard Kipling și evocă ideea sacrificiului uman în numele explorării și progresului, iar varianta The Enemy Stars pune accent pe contrastul dintre omenire și universul ostil, romanul influențând multe povești ulterioare despre echipaje pierdute în spațiu, inclusiv teme similare regăsite în 2001: A Space Odyssey de Arthur C. Clarke sau The Cold Equations de Tom Godwin.

Who? de Algis Budrys (1958), un SF psihologic cu accente de thriller și spionaj, plasat într-un viitor apropriat, care explorează teme legate de identitate, paranoia și efectele Războiului Rece (reflectând tensiunile și paranoia Războiului Rece, prezentând o lume în care granițele dintre aliați și inamici sunt neclare), prezentând povestea unui om de știință, Lucas Martino, care este grav rănit într-un accident de laborator și reconstruit cu componente robotice, dar a cărui identitate este pusă sub semnul întrebării de ambele părți ale Cortinei de Fier.

Din punct de vedere tehnic, romanul punând un accent deosebit pe temele legate de identitate și paranoia se „reflectă” în următoarele subgenuri ale „science fiction”-ului:

• Science fiction psihologic, explorând adâncurile psihicului uman, dezvăluind incertitudinea și neîncrederea personajelor, tema centrală fiind lupta protagonistului pentru a-și păstra identitatea într-un mediu ostil și confuz.
• Thriller SF, prin atmosfera de suspans și mister, cu o acțiune captivantă și răsturnări de situație neașteptate, elementele de spionaj și contra-spionaj adaugând o dimensiune de thriller poveștii.
• Science fiction speculativ, Budrys speculând asupra posibilelor consecințe ale tehnologiei avansate și ale conflictelor geopolitice asupra identității umane, explorând idei legate de reconstrucția cibernetică, manipularea memoriei și granițele dintre om și mașină.
• Războiul rece, tema tensiunilor dintre est și vest, fiind o temă esențială a cărții, fiind o reflectare a tensiunilor și paranoiei din timpul Războiului Rece.

Budrys creează o atmosferă tensionată, în care personajele se confruntă cu incertitudine și neîncredere (abordând teme legate de identitate și paranoia într-un mod provocator, care continuă să fie relevant și astăzi), romanul punând întrebări profunde despre natura identității, dezvăluind modul în care corpul și memoria pot influența percepția asupra sinelui.

Protagonistul, un savant american pe nume Lucas Martino, este capturat de sovietici în timpul unui accident de laborator și, când este returnat Statelor Unite, descoperim că a fost grav rănit și reconstruit cibernetic (jumătate din corpul său este acum metalic, inclusiv fața, în esență, fiind un precursor al cyborgilor din SF-ul modern, fiind un om parțial robotic), ridicându-și problema dacă el este cu adevărat Lucas Martino sau un impostor sovietic infiltrat (tema centrală a romanului), chiar dacă își amintește totul, își păstrează obiceiurile și abilitățile, în „cadrul” în care autoritățile americane (care îl interoghează intens pe Martino, încercând să descopere dacă este cu adevărat el sau un spion sovietic) nu pot fi sigure de autenticitatea sa (punând accent pe ideea că identitatea unui om nu poate fi definită doar de amintiri sau comportament, trăim într-o lume în care aparențele și percepțiile pot înșela, subliniind că identitatea unui om nu depinde doar de biologie sau de trecut, ci și de încrederea pe care ceilalți i-o acordă).

Personajele romanului sunt complexe și bine conturate, fiecare având propriile sale motivații și secrete, într-o poveste captivantă, care te va ține cu sufletul la gură, cititorul fiind invitat să dezlege acest mister împreună cu investigatorii, menținând suspansul pe tot parcursul cărții.

Have Spacesuit – Will Travel de Robert A. Heinlein (1958) explorează teme legate de aventură, explorare spațială și maturizare, într-un stil captivant și accesibil.

„Tehnic”, acest roman se încadrează ca fiind:

• Science fiction pentru tineri, romanul fiind destinat în principal unui public tânăr, având un protagonist adolescent și teme legate de maturizare și aventură, stilul narativ fiind accesibil și captivant, potrivit pentru cititorii mai tineri.
• Space opera, prezentând o aventură intergalactică, cu călătorii spațiale și întâlniri cu civilizații extraterestre, elementele de aventură și explorare spațială fiind predominante în poveste.
• Hard Science Fiction (în anumite limite), Heinlein incluzând detalii tehnice și științifice despre călătoriile spațiale și mediile extraterestre, deși romanul nu este la fel de riguros ca operele sale pentru adulți, aspectele legate de inginerie spațială și adaptarea la medii extraterestre fiind prezente în poveste.
• First contact, prezentând întâlniri cu diverse civilizații extraterestre, explorând diferențele culturale și biologice, interacțiunile cu extratereștrii fiind un element cheie al intrigii.

Romanul (unul dintre cele mai apreciate juvenile novels, romane SF pentru tineret) prezintă povestea unui adolescent (plină de umor și optimism, transmițând un mesaj de speranță și încredere în viitor, alături de valori pozitive, precum curajul, perseverența și importanța prieteniei), Clifford „Kip” Russell (un adolescent pasionat de astronomie și explorare spațială), care câștigă un costum spațial într-un concurs (sponsorizat de o companie de săpun și îl repară cu atenție, ceea ce demonstrează priceperea sa tehnică) și se trezește implicat într-o aventură intergalactică (care începe pe Pământ și se extinde către Lună, o planetă îndepărtată și chiar dincolo de galaxie).

Astfel, Kip trece printr-un proces de maturizare, învățând să-și asume responsabilități și să-și depășească limitele, chiar dacă era deja un individ inteligent, independent și capabil să-și folosească cunoștințele pentru a supraviețui în situații extreme (în timp ce testează costumul spațial, Kip este capturat de extratereștri împreună cu o fată pe nume Peewee Reisfeld, fiica unui om de știință important, protejată de un extraterestru prietenos numit „The Mother Thing”, o ființă telepatică misterioasă, sunt duși într-o bază extraterestră pe Lună, apoi călătoresc pe o planetă îndepărtată, unde descoperă civilizații avansate), unde antagonistul principal este o rasă malefică de extratereștri cunoscuți sub numele de Wormfaces, care vor să distrugă umanitatea.

Spre final, Kip și Peewee sunt aduși în fața unei instanțe intergalactice care judecă dacă omenirea ar trebui să fie lăsată să continue să se dezvolte sau să fie distrusă pentru a preveni viitoare conflicte interstelare (scenă care reflectă o temă filozofică importantă: responsabilitatea morală a umanității și maturizarea sa ca specie), judecătorii alegând să acorde umanității o șansă, dar avertizează că trebuie să se maturizeze pentru a supraviețui în univers.

Heinlein descrie cu entuziasm explorarea spațiului, prezentând diverse planete și civilizații extraterestre, introducând concepte științifice interesante, precum călătoriile spațiale, gravitația și viața extraterestră (multe concepte fiind preluate mai târziu în opere SF moderne, inclusiv în Star Trek și The Expanse), romanul fiind considerat a fi unul dintre cele mai bune romane SF pentru tineret scrise vreodată.

Time Killer (alt: Immortality, Inc.) de Robert Sheckley (1958) este un roman satiric care explorează teme legate de nemurire, consumism și manipulare, într-un stil satiric, umoristic și provocator, unde Sheckley imaginează o societate în care nemurirea a devenit o industrie de consum unde elitele se mențin în viață prin achiziționarea corpurilor celor mai puțin norocoși, creând un sistem profund inegal și etic discutabil, ironizând capitalismul extrem și lipsa de etică a corporațiilor.

Romanul se încadrează în mai multe subgenuri ale science fiction-ului, cu un accent deosebit pe satiră și umor negru:

• Science fiction satiric, satirizând aspecte ale societății moderne, precum obsesia pentru tinerețe, consumismul excesiv și manipularea prin publicitate, Sheckley utilizând umorul negru pentru a aborda teme serioase, creând o atmosferă satirică și provocatoare.
• Science fiction social, explorând impactul tehnologiei asupra societății, prezentând o lume în care nemurirea a devenit un produs de consum, abordând teme legate de inegalitatea socială, manipulare și controlul exercitat de corporații.
• Science fiction speculativ, speculând asupra posibilelor consecințe ale tehnologiei nemuririi asupra societății umane.
• Cyberpunk (precursor), deoarece, deși a fost publicat înainte de apariția oficială a mișcării cyberpunk, romanul prezintă elemente care vor deveni caracteristice acestui subgen, descriind o societate corporatistă, tehnologie avansată și o atmosferă de cinism și deziluzie.

Sheckley prezintă o lume viitoare în care nemurirea a devenit un produs de consum, oferit de o corporație numită Immortalitate, Inc., protagonistul, Thomas Blaine (mort într-un accident de mașină în anii 1950, dar care se trezește într-un viitor radical diferit, cu tehnologii avansate care permit schimbarea fundamentală a identității umane, unde conștiința sa a fost reînviată într-un alt corp, concept care a anticipat teme moderne din cyberpunk și transumanism), confruntându-se cu probleme legate de identitate, punând sub semnul întrebării ce înseamnă să fii uman, într-o lume futuristă detaliată și credibilă, în care tehnologia avansată a devenit parte integrantă a vieții de zi cu zi.

Sheckley utilizează umorul negru pentru a aborda teme serioase, creând o atmosferă satirică și provocatoare romanul satirizând aspecte ale societății moderne (abordând teme legate de nemurire și consumism într-un mod satiric, teme care continuă să fie relevante și astăzi), precum obsesia pentru tinerețe, consumismul excesiv și manipularea prin publicitate (ideea că moartea poate fi o afacere este dusă la extrem, cu firme care oferă servicii de schimb de corpuri și cu oameni care își vând trupurile pentru bani sau favoruri).

Fapt divers: O scenă faimoasă din roman care implică un personaj pierdut într-un viitor New York a fost dramatizată în episodul pilot al serialului Futurama, alături de alte numeroase lucrări ulterioare de science fiction, inclusiv idei din Altered Carbon (Richard K. Morgan) și ecranizările sale și Ghost in the Shell, inspirând Freejack (1992), care, deși diferă semnificativ de roman, păstrează conceptul de transfer de conștiință, și altele.

Acestea fiind „spuse”, să trecem la episodul următor!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……