(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Alți participanți în lumea copilăriei

Pe

(English)

Pentru un copil avid de „Science Fiction”, lumea descrisă în episoadele anterioare ține doar de niște repere arbitrare, „copilărești”… Binecunoscut fiind „efectul psihologic” manifest în copilărie, cel de atenție „neselectivă” și, destul de, „focalizată” pe plăcerile „native”…

Dar, „în fundal”, aviditatea percepției copilului, percepe și pe ceilalți participanți într-o lume nebună, în timpuri în care copilăria se manifestă „asemenea unui burete nelimitat” ce absoarbe orice atinge…

Cu prețul pe care, viitorul adult, îl va plăti devenind acel ceva denumit a fi „individualitate”, ce se va încadra sau nu în mediul social (denumindu-te „tocilar” sau altele asemenea)…

Cel puțin, pe tărâmurile pe unde am copilărit, se utiliza peiorativ o expresie „de evaluare” asociată planurilor imposibile (în evaluarea „auditoriului”) asociate gesturilor, acțiunilor, implicării, bla, bla ale unui „individ” „evaluat” ce suna cam așa „Ce prostie! Astea sunt SF-uri!”…

Sau, tipic zonei „politice”, „Aiurezi ca și gazetele occidentale! SF-uri.”…

Afară de cazul „Star Trek” care părea destul de palpabil, de tangibil, unui posibil viitor…

Iar cele mai multe astfel de „evaluări” le-am remarcat pe când vizionat, copil fiind, serialul „The Outer Limits” (serialul original realizat în perioada 1963–1965), urmat mult mai târziu de „noul-vechi” „The Outer Limits”, când eram deja adult (în perioada 1995–2002).

În „esență”, a fost un serial antologic (o „suită” de povești independente, cu personaje și intrigi diferite, permițând explorarea unei varietăți de teme și subiecte, menținând în același timp un sentiment de noutate și surpriză — ca multe altele) care a captat imaginația publicului prin abordarea sa unică a temelor științifico-fantastice și a horror-ului, explorând o gamă largă de subiecte, de la întâlniri cu extratereștri și călătorii în timp până la fenomene paranormale și experimente științifice eșuate.

S-a distins prin atmosfera sa întunecată și misterioasă, muzica, efectele speciale și cinematografia contribuind la crearea unei stări de suspans și uneori de groază.

Dar, dincolo de elementele de science fiction și horror, serialul abordează adesea teme filozofice profunde, cum ar fi natura umanității, consecințele științei și explorarea necunoscutului.

“La Limita Imposibilului” este considerat unul dintre serialele care au definit genul science fiction la televiziune, multe dintre temele și ideile explorate în acest serial inspirând alte producții, „printre altele” devenind elemente de bază ale genului.

Versiunea originală este renumită pentru efectele speciale inovatoare pentru acea vreme și pentru abordarea sa serioasă a temelor științifico-fantastice, „reînvierea” din 1995 a „actualizat” vizualul serialului și a adăugat noi elemente, păstrând „esența originală”, iar „reînvierea” din 2002 (pe care nu am mai menționat-o) a fost un fel de ultima încercare de a readuce la viață “La Limita Imposibilului”, „cel mai prost cotat” comparativ cu precedentele, cu toate că a oferit câteva episoade memorabile.

Și, până acum, iată că am discutat de „greii” genului din perioada anilor ’60 — ’70. Dar credeți că nu am și alte „amintiri”?

Dar, am amintiri destul de vii cu referire la serialul „Lost în Space” (realizat în perioada 1965–1968), serial care a fost o adevărată „senzație” la vremea sa și care a inspirat numeroase generații.

Popularitatea sa a dus la mai multe încercări de a readuce familia Robinson (inclusiv robotul) în atenția publicului, cum ar fi remake-ul din 1998 (o versiune modernizată și mai întunecată a serialului original, care a încercat, fără prea mare succes, să atragă un public mai tânăr), sau remake-ul Netflix din 2018 (care, de data aceasta, a avut un succes considerabil, datorită personajelor mai complexe pe „fondul” unei atmosfere mai întunecate, mai „hard science fiction”).

O altă „amintire vie” este cea legată de serialul „Land of the Giants”, realizat între 1968 și 1970 (un serial despre echipajul unui avion care se prăbușește pe o planetă locuită de giganți, serialul explorând teme interesante despre percepția și relațiile interpersonale într-un mediu extrem).

Și, de ce nu, chiar și despre serialul „The Invaders”, realizat între 1968–1969 (o dramă științifico-fantastică cu un ton mai întunecat, care urmărește eforturile unui bărbat de a expune o conspirație extraterestră)…

Cu „scăpări” destul de clare și în cazul serialului „Get Smart”, realizat între 1965 și 1970 (o comedie de spionaj cu elemente de science fiction, care satirizează genul spionajului și al thrillerelor, serial care a „atras” titluri ulterioare similare, cu tematici destul de asemănătoare, în lumea filmelor „de lung metraj”, dar care nu s-au „bucurat” de succesul inițial).

Și, acum, iată că v-am descris destule elemente pentru a conștientiza că, (după doar 6 „episoade”) atât literatura științifico-fantastică scrisă, cât și procesul experimental, dar de succes al filmelor de televiziune, au creat o „punte către ecran (inclusiv televiziune, jocuri video, bla, bla)” reală, consistentă pentru marile succese ale „Science Fiction” ce vor urma, începând cu finele anilor ’70 (mai precis, anul de grație 1977), ce se constituie a fi „Noua eră Science Fiction” (conform umilei mele păreri)…

O magnifică „Punte de trecere către ecran” realizată de „Întâlnire de gradul III” (a lui Spielberg), „Războiul Stelelor” (al lui Lucas, cu trei „episoade”), „Superman” (al lui Reeve), „Mad Max” (al lui Gibson), „Alien” (al lui Ridley Scott), și apariția filmelor „de lung metraj” „Startrek”, care vor propulsa preferințele „general” manifestabile în ceea ce ar fi „Science Fiction” și „speciile asimilate”.

De altfel, chiar și la nivelul literaturii science fiction se remarcă a fi finalul unei perioade de tranziție, după explozia de idei și teme din anii ’60, precum și după influența puternică a mișcării cyberpunk care începea să se contureze, fiind ușor de constatat o anumită consolidare și diversificare a genului (și subgenurilor).

Astfel, după experimentarea intensă din anii anteriori, subgenurile science fiction au început să se contureze mai clar, asistând la o creștere a popularității romanelor spațiale, a dystopiilor, a hard SF-ului (science fiction bazat pe știință solidă) și a biopunk-ului.

Apoi, deși mișcarea cyberpunk nu era încă pe deplin dezvoltată, ideile sale despre tehnologie, corporații puternice și societăți distopice au început să se infiltreze în literatura SF, influențând mulți autori.

Și, de ce nu, scriitorii SF au continuat să exploreze teme sociale relevante pentru acea perioadă, precum poluarea, suprapopulația, războiul rece și impactul tehnologiei asupra societății.

Sau, au apărut tot mai mulți autori din diferite culturi și cu perspective diferite, ceea ce a dus la o diversificare a temelor și a stilurilor narative.

Așadar, fără a uita că, un film (sau o serie de televiziune) are la bază, obligatoriu, o operă scrisă, finalul anilor ’70 a fost o perioadă de consolidare și diversificare pentru literatura science fiction, prin explorarea unor teme complexe și prin experimentarea a diferite stiluri narative, autorii SF pregătind terenul pentru o nouă eră a genului, care avea să explodeze în anii următori.

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……