(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Un alt Univers vizibil anilor ’80

Pe

(English)

1984 vine cu mult așteptata ecranizare a romanului „Dune” a lui Frank Herbert (publicat în 1965, considerat unul dintre cele mai importante romane SF din toate timpurile), sub numele de „Dune”…

Care a fost doar o încercare îndrăzneață și ambițioasă de a aduce pe marele ecran capodopera științifico-fantastică a lui Frank Herbert, David Lynch (regizorul) încercând să captureze complexitatea lumii create de Herbert, cu toate nuanțele sale politice, sociale și spirituale… În doar „puțin peste două ore de film”…

Fanii „Dune” au fost efectiv dezamăgiți de adaptarea lui Lynch considerată prea abstractă, fără a reuși să surprindă esența cărții (acuzat că simplifică excesiv intriga complexă a romanului și că sacrifică dezvoltarea personajelor în favoarea unor secvențe de acțiune spectaculoase), „obligând” la o atenție sporită din partea spectatorului pentru a înțelege toate nuanțele intrigii, chiar și în cazul fanilor (în special deoarece finalul filmului a fost considerat de mulți fani ca fiind neconcludent și frustrant, lăsând „prea” multe întrebări fără răspuns celor ce nu cunoșteau anterior universul Dune).

Dar, filmul s-a remarcat prin design-ul vizual deosebit, cu peisaje deșertice impresionante, costume elaborate și creaturi fantastice, o distribuție de excepție (Kyle MacLachlan, cantautorul Sting, Patrick Stewart, Max von Sydow și multe alte nume mari de atunci), alături de o coloană sonoră memorabilă, epică și misterioasă (compusă de trupa Toto), sau efectele sfeciale care, deși inovatoare pentru acea vreme, în scurt timp s-au dovedit a fi „depășite moral”…

Poate, și de aceea, filmul nu a avut succesul meritat unui autor ce deceda la mai puțin de doi ani (1986 — în urma complicațiilor unei afecțiuni cardiace), după ce lansase lucrări „majore”, cum ar fi The Dosadi Experiment (un roman științifico-fantastic care explorează teme legate de supraviețuire, evoluție și psihologie), The Godmakers (o poveste despre un om care descoperă că este un zeu și despre consecințele acestei revelații), The White Plague (un roman care abordează teme legate de pandemie, controlul populației și etica medicală) sau Pandora (scrisă în colaborare cu Bill Ransom, această serie de romane prezintă o lume viitoare în care oamenii au colonizat alte planete și se confruntă cu noi provocări).

Iar universul Dune a „înghețat” până ce, lumea jocurilor video a pornit manifestarea sa via Dune, prin lansarea (în 1992) a marelui succes reprezentat de Dune II: The Building of a Dynasty, considerat de mulți primul joc de strategie în timp real (RTS) modern, stabilind standardele genului (jocul te pune în pielea unei dintre cele trei mari case ale universului Dune, luptând pentru controlul planetei Arrakis), continuat după „ceva timp” de Emperor: Battle for Dune (2001) care a continuat moștenirea lui Dune II, oferind o experiență mai complexă și mai detaliată (în plin „val” de revenire a romanelor).

Iar jocurile video au ținut acest „stindard” prin Dune (1993, un joc de acțiune în persoană a treia, apreciat pentru grafica sa pentru acea vreme, dar criticat pentru gameplay-ul său repetitiv), Frank Herbert’s Dune (1998, un alt joc de acțiune în persoană a treia, cu o abordare mai apropiată de romanul original, oferind o experiență mai satisfăcătoare decât predecesorul său).

Apoi (în 1999) se lansează prima carte a trilogiei Prelude to Dune scrisă de Brian Herbert, fiul lui Frank Herbert, alături de Kevin J. Anderson (bazându-se pe notițele și schițele lăsate de autorul original) sub numele Dune: House Atreides (explorând ascensiunea Casei Atreides și evenimentele care au precedat acțiunea romanului original), apoi Dune: House Harkonnen (2000, concentrându-se asupra rivalilor Casei Atreides, Casa Harkonnen) și Dune: House Corrino (2001, prezentând istoria Casei Corrino, care a domnit asupra Imperiului Galactic înainte de evenimentele din Dune).

În 2001 este lansată și o miniserie TV (3 episoade însumând 4 ore și 25 de minute) sub numele Dune, care încearcă să rămână mai aproape de textul original al lui Herbert.

Miniseria alege un ritm mai lent, permițând spectatorilor să se scufunde în lumea complexă a Dune și să se familiarizeze cu personajele și intrigile, beneficiind de o distribuție solidă (cu actori precum Alec Newman în rolul lui Paul Atreides și Saskia Reeves în rolul Irulan Corrino) dar s-a confruntat cu o concurență acerbă din partea altor producții de televiziune, iar bugetul limitat a restricționat amploarea producției.

A urmat o altă trilogie, Legends of Dune, prin intermediul Dune: The Butlerian Jihad (2002, explorând războiul dintre omenire și mașini, care a dus la interzicerea gândirii mașinilor), Dune: The Machine Crusade (2003, continuă povestea Jihadului Butlerian, prezentând lupta finală împotriva mașinilor) și Dune: The Battle of Corrin (2004, care încheie trilogia, descriind evenimentele care au dus la formarea Imperiului Galactic).

În „paralel” a fost realizată nimiseria TV „Children of Dune” (3 episoade acoperind 1 oră și 29 de minute), o continuare se miniseriei din 2001, care continuă povestea lui Paul Atreides, concentrându-se pe copiii lui Paul și Chani, Leto II și Ghanima, și modul în care ei încearcă să-și îndeplinească destinul și să conducă Imperiul Galactic (de exemplu, urmărește transformarea lui Leto II într-o ființă hibridă, jumătate om, jumătate vierme de nisip, și impactul pe care îl are asupra Imperiului).

Comparativ cu prima miniserie, beneficiază de efecte speciale ușor îmbunătățite, în special în ceea ce privește crearea unor creaturi și peisaje fantastice, dar unele aspecte ale adaptării au fost criticate de fanii cărții, în special modul în care au fost portretizate anumite personaje și evoluția lor.

Și… Continuări directe ale romanului Dune reprezentate de Hunters of Dune (2006, serie care continuă direct povestea lui Paul Atreides, explorând consecințele acțiunilor sale asupra universului Dune), Sandworms of Dune (2007, continuarea, care se concentrează pe lupta pentru controlul Arrakis și pe soarta speciei umane) și Heroes of Dune (2008-prezent, o serie de romane scurte care explorează viețile unor personaje secundare din universul Dune), fără a uita și de Great Schools of Dune (2012–2016, care se concentrează pe istoria și rolul Școlilor Bene Gesserit și Mentat în formarea universului Dune) și Povestiri Dune (2001–2017, o colecție de povestiri scurte care explorează diferite aspecte ale universului Dune).

Ei bine, într-un fel de final al evoluției „Dune”, vin realizările de excepție Dune: Part One (2021) și „prospăt” lansatul Dune: Part Two (2024), ambele regizate de Denis Villeneuve, adaptare considerată de mulți fani ca fiind cea mai fidelă adaptare cinematografică a romanului, regizorul punând un accent deosebit pe fidelitatea față de materialul sursă, păstrând multe dintre elementele cheie ale romanului, precum peisajele deșertice, costumele elaborate și intriga complexă.

De asemenea, ritmul narativ mai lent și o atenție sporită asupra detaliilor au fost apreciate de cei care au citit romanul, personajele principale, precum Paul, Chani și Gurney Halleck, beneficiind de o dezvoltare mai amplă, explorând complexitatea psihologică și evoluția lor în contextul evenimentelor tumultoase.

La toate acestea se adaugă spectacolul vizual uimitor, cu peisaje deșertice impresionante, costume elaborate și efecte vizuale de înaltă calitate, sau partitura muzicală a lui Hans Zimmer, care completează perfect atmosfera filmului și subliniază emoțiile personajelor.

Deci, iată că lumea „Science Fiction”-ului își învăța lecția… Indiferent de propagarea unui univers, ai nevoie de mult efort pentru a-l descrie… Altfel va fi un mic, aproape invizibil „Poc” (drabble), printre stelele universului…

Percepție ce va fi „perceptibilă” și odată cu o altă realizare a anilor ’84, „întrupată” în filmul „The Terminator”… Despre care voi „comenta” în episodul următor…

Dar, nu voi „închide” acest episod înainte de a sublinia că, lumea „Science Fiction”, la acest moment, crease noi „lumi” certe, prezente în percepția a zeci, poate sute de milioane de oameni…

Lumi imaginare, dar nu „Fantasy”… Lumi care să se întrupeze sub percepțiile simțurilor noastre… Și nu doar al imaginației…

Lumi care vin să descrie posibile „prezente” reale ale viitorului nostru, prin aportul a din ce în ce mai multe manifestări umane dar care, bineînțeles, au punctul de inițiere, sau cum îl descriam în episoade anterioare, „Un punct infim, de dimensiunea unui univers, ce va crește asemenea unei explozii, denumită generic „Big Bang”, unde se va „desfășura” viitorul nostru”…

Descris inițial acelui „Big Bang” de către adevărații scriitori de science fiction…

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……