(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Vechile teme Science Fiction de la începutul anilor ’90

Pe

(English)

1990 ar fi un punct „cronologic” de intrarea în adevărata tinerețe a „imaginii” „Science Fiction”. O imagine care se manifestă din ce în ce mai „multimedia”, părăsind terenul „strâmt” al cărții scrise (cu referire la toate „speciile” de manifestare tipărite) pentru a se manifesta semnificativ vizual prin cinematografie, seriale de televiziune jocuri video (și orice „specie” asociabilă acestora).

Pentru cinematografie, este anul unor filme precum „Dances with Wolves”, „Goodfellas”, „Home Alone”, „Dick Tracy”, „Ghost” sau „Pretty Woman”… Și, de ce nu, chiar și „The Witches”…

Dar, chiar dacă noi „idei” sau teme nu au apărut, este destul de evident că, filmul „Total Recall” este filmul „SciFi” al anului 1990, devenind o realizare iconică care a lăsat o amprentă puternică în gen.

Discutăm despre un film ce aparține genului Cyberpunk „conectat” cu „Space SciFi” dar și destul de Distopic (pe lângă „Aventura” și caracterul de film de „Acțiune”) care se bazează pe o povestire scurtă a celebrului scriitor Philip K. Dick, “We Can Remember It for You Wholesale”.

Filmul este regizat de olandezul Paul Verhoeven, cunoscut pentru stilul său vizual puternic și pentru abordarea tematică complexă, reușind să captureze spiritul distopic, adăugând în același timp propria viziune vizuală spectaculoasă.

Filmul este plin de secvențe de acțiune memorabile, de la urmăriri prin orașe futuriste până la bătălii pe Marte, iar efectele speciale, deși nu mai par atât de avansate astăzi, au fost inovatoare pentru vremea lor și au contribuit la crearea unei atmosfere credibile și captivante.

Tot în zona „Cyberpunk” este și „Robocop 2” (a cărui linie „inițiatoare”, reprezentată de primul film Robocop realizat în 1987, aparține tot regizorului Paul Verhoeven), realizat tot în acest an, 1990.

Un alt film memorabil al anului 1990 (ce oferă o experiență cinematografică unică și memorabilă) este „Back to the Future Part III”, care continuă deja celebra serie de succes (fiind ultima parte a unei trilogii care îmbină perfect elementele de science fiction, comedie și aventură), considerată a fi o bijuterie a cinematografiei „SciFi” (despre care am discutat în episoade anterioare).

Continuare a altui film de succes este și „Predator 2” (ce ține de genul „Distopie SciFi” și „Extratereștri”), constituindu-se a fi un experiment interesant, care a extins universul Predator, dar care nu a avut același impact ca primul film.

Cu toate acestea, a introdus elemente care au devenit caracteristice francizei, precum trofeele Predatorului și design-ul său îmbunătățit.

Extratereștrii „apar” și în filmele „Spaced Invaders” sau „Dark Angel”, (cunoscut și ca I Come in Peace), filme de acțiune science fiction care combină elemente de thriller și horror, oferind spectatorilor o experiență cinematografică destul de intensă.

De exemplu, „Dark Angel”, introduce un antagonist extraterestru deosebit de înfiorător, un vânător de recompense care își procură droguri sintetice de înaltă calitate din creierele umane, acesta având un aspect bizar care, combinat cu puterea sa supraumană și arma sa letală, îl fac unul dintre cei mai memorabili extratereștri din cinema.

Filmul combină elemente din mai multe genuri, precum science fiction, acțiune, thriller și chiar horror, creând o experiență cinematografică unică.

Apoi ar fi o Distopie remarcabilă reprezentată de „The Handmaid’s Tale” (Povestea Slujnicei) regizat de Volker Schlöndorff și cu o interpretare memorabilă a lui Natasha Richardson.

Este o adaptare cinematografică a romanului distopic al lui Margaret Atwood (lansat în 1985) care prezintă o societate totalitară, Gilead, în care femeile sunt reduse la roluri reproductive și sunt supuse unui regim opresiv, oferind o imagine terifiantă și realistă a unei lumi în care drepturile femeilor sunt anulate complet, iar fertilitatea este controlată de o elită religioasă (constituind o critică acerbă a fundamentalismului religios, a totalitarismului și a inegalității de gen).

Mesajul filmului rămâne relevant și astăzi, într-o lume în care drepturile femeilor sunt încă încălcate în multe părți ale globului.

Romanul, sau „și” filmul, atrage în timp o creștere constată a interesului pentru universul creat de Margaret Atwood și, astfel, în 2017 a fost lansat serialul de televiziune The Handmaid’s Tale, produs de Hulu, acesta înregistrând un succes răsunător (față de realizările anterioare serialul explorând în detaliu viețile personajelor și oferind o critică socială și politică și mai acută), câștigând numeroase premii, inclusiv Emmy și Globul de Aur.

Dar, „în fundal”, stă realitatea de zi cu zi, unde se poate discuta despre o perioadă marcată de creșterea extremismului și a atacurilor asupra drepturilor femeilor, tematica serialului a rezonat puternic, încetul cu încetul, cu publicul larg.

De asemenea, pe lângă adaptarea cinematografică din 1990 și serialul de televiziune, universul creat de Margaret Atwood a inspirat și alte proiecte artistice, precum piese de teatru, opere de artă vizuală și chiar jocuri video.

Combinația „SciFi” și „Cyberpunk” dă rezultate remarcabile și prin intermediul filmului „Hardware”, un SF horror britanic, regizat de Richard Stanley, care a reușit să-și croiască un loc special în inimile fanilor genului. prin povestea întunecată și plină de suspans, plasată într-un viitor post-apocaliptic, unde tehnologia se întoarce împotriva creatorilor săi.

Deși a fost realizat într-o perioadă în care efectele speciale digitale nu erau la fel de avansate ca astăzi, sunt folosite efecte practice ingenioase pentru a crea un aspect visceral și convingător.

Apoi ar fi „Class of 1999”, care ne oferă o viziune distopică asupra educației, prezentând un viitor în care violența în școli a atins cote alarmante, iar autoritățile decid să introducă roboți-profesori programați să mențină ordinea cu orice preț (idee care creează un scenariu tensionant și provocator, care pune sub semnul întrebării limitele tehnologiei și ale autorității).

„Terminal City Ricochet” este un film canadian, în regia lui Zale Dalen, o satiră dystopiană care oferă o critică acidă a societății consumiste și a influenței televiziunii asupra maselor.

„Peacemaker”, este un alt film (de „clasă” B, adică „buget redus”) cu extratereștri, regizat de Kevin Tenney (cunoscut pentru filmele sale horror, precum Night of the Demons și Witchboard), în care intriga se concentrează pe un doctor care devine implicat într-un conflict între doi extratereștri care se confruntă pe Terra.

„Beneficiază” de efecte speciale practice (puțin rudimentare în comparație cu standardele actuale), o poveste simplă, dar captivantă, și personaje ușor excentrice, oferind o mulțime de oportunități pentru scene de acțiune și urmăriri palpitante.

„Shadowzone” este un film (de „clasă” B) regizat de J.S. Cardone, un science fiction horror care explorează tema călătoriilor interdimensionale și a consecințelor lor neașteptate, oferind o combinație interesantă de elemente de groază și mister, într-un cadru științific.

„Moon 44” (Închisoarea spațială — un film de „clasă” B), reprezintă un prequel la succesul regizorului Roland Emmerich, cunoscut mai târziu pentru blockbuster-e precum “Independence Day” și “2012”, fiind o incursiune timpurie în lumea science fiction-ului pentru acest regizor. Este interesant de observat cum acest film a influențat viziunea sa asupra viitorului și a temelor SF pe care le-a explorat ulterior în cariera sa.

Acțiunea „post-apocaliptică” se petrece în anul 2038, într-un viitor în care resursele Pământului sunt epuizate, iar oamenii se luptă pentru supraviețuire, exploatând resursele de pe alte planete și sateliți, îmbinând elemente de science fiction, acțiune și chiar western.

Și, pentru 1990 ar mai fi de menționat și filmele „The Dark Side of the Moon”, „Crash and Burn”, „Dr. M”, „Circuitry Man” și „Solar Crisis” care ar completa un fel de imagine a acestui an în care producțiile de gen „science fiction” încep să fie din ce în ce mai prezente și interesante.

Acum, câteva cuvinte despre serialele de televiziune ale anului 1990… Un an în care piața serialelor de televiziune avea o concurență acerbă, fapt pentru care serialele „Science Fiction” ale acestui an sunt ceva mai puțin cunoscute.

Cu toate acestea se remarcă „Jupiter Moon” (1990–1996, 150 episoade de 30 de minute),e un serial de televiziune science fiction britanic care a captivat publicul cu povestea sa despre viața de la bordul unei nave spațiale (Ilea) care servește drept universitate, orbitând în jurul lui Jupiter, explorând teme precum prietenia, dragostea, rivalitatea și descoperirea de sine într-un mediu unic și izolat.

Spre deosebire de multe seriale SF care se concentrează pe acțiune și efecte speciale spectaculoase, Jupiter Moon pune accentul pe relațiile interpersonale și pe dezvoltarea caracterelor, îmbinând elemente de science fiction, dramă și chiar soap opera, oferind astfel o experiență de vizionare variată și interesantă.

Sau serialul „Not with a Bang” (7 episoade de 30 de minute) în care întreaga umanitate dispare, rămânând doar un mic grup, cu o singură femeie, fără a uita de „Super Force” (1990–1992, 48 de episoade de 30 de minute) care are ca protagonist un fost astronaut care, după ce și-a pierdut fratele, devine un vigilent echipat cu un exoschelet avansat, combinație între tehnologie și justiție care a fost foarte populară în rândul fanilor de acțiune.

Și, pentru acest episod este de ajuns, urmând abordarea jocurilor video și a cărții scrise a anului 1990…

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……