(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

T2, o veche poveste, o nouă revoluție pentru Science Fiction-ul anilor ‘90

Pe

(English)

1991 este anul unor filme precum The Silence of the Lambs (un thriller psihologic intens, cu o interpretare memorabilă a lui Anthony Hopkins în rolul lui Hannibal Lecter, film care a câștigat cinci premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film), Robin Hood: The Prince of Thieves (o versiune modernă a legendei lui Robin Hood, cu Kevin Costner în rolul principal, remarcată pentru scenele de acțiune și pentru peisajele spectaculoase), The Fisher King (o dramă psihologică regizată de Terry Gilliam, cu Robin Williams într-un rol dramatic, explorând teme precum vindecarea, credința și puterea poveștilor), Point Break (un film de acțiune cu elemente de surf și heist, cu Keanu Reeves și Patrick Swayze), JFK (un film de conspirație regizat de Oliver Stone), Beauty and the Beast (o adaptare animată clasică a poveștii Disney, care a cucerit publicul de toate vârstele și a devenit un reper al animației) sau Cape Fear (un thriller psihologic cu Robert De Niro și Nick Nolte).

Dar „Science Fiction”-ul vine cu remarcabila lansare din 1991 a filmului „Terminator 2: Judgment Day”, regizat de James Cameron… Un punct de referință în istoria filmului science fiction, și nu doar pentru anul 1991, revoluționând efectele speciale, ce a propulsat genul „Science Fiction” într-o nouă „dimensiune”.

În „esență” discutăm despre o temă pe care fanii „science fiction” o dezbătuseră îndelung, filmul fiind încadrat a fi un „science fiction” (SciFi), „action epic”, „AI”, „cyberpunk”, „distopian”, „adventure”, bla, bla…

Da, continuarea lui Terminator din 1984, T2 a adâncit mitologia seriei și a oferit o poveste emoționantă despre lupta pentru supraviețuire și sacrificiu, relația dintre Sarah Connor și John Connor fiind explorată în profunzime, iar conflictul dintre Terminatorii T-800 și T-1000 fiind memorabil.

Da, Schwarzenegger a reușit să ofere o interpretare complexă și nuanțată a lui T-800, un robot care începe să dezvolte emoții umane, sau se reia vechea temă a explorării idee de destin și a posibilității de a-l schimba, sau vine un nou avestisment cu privire la pericolele AI și a dependenței excesive de tehnologie…

Dar „de departe” reușita filmului este atribuită, de numeroși „critici”, efectelor speciale (revoluționare), T2 fiind unul dintre primele filme care au folosit pe scară largă efectele vizuale generate de computer (CGI), unde personajul T-1000, un Terminator „lichid”, a fost o adevărată inovație tehnologică pentru acea vreme și a stabilit un nou standard pentru industria cinematografică.

Filmul a avut un impact uriaș asupra culturii pop, popularizând termenul “Judgment Day” și influențând generații de cineaști și pasionați de SF, T2 fiind considerat în continuare unul dintre cele mai bune filme de acțiune și SF din toate timpurile.

„Star Trek VI: The Undiscovered Country” este o bijuterie ascunsă în franciza Star Trek, un film care a reușit să îmbine elementele clasice ale seriei cu o poveste matură și profundă, relevantă chiar și în contextul geopolitic al anilor ’90, un film care onorează spiritul original al Star Trek și oferă o perspectivă matură asupra universului creat de Gene Roddenberry, care îmbină divertismentul cu reflecția, și oferă o experiență cinematografică complexă și memorabilă.

Spre deosebire de alte filme din serie, care se concentrau pe acțiune și efecte speciale spectaculoase, Star Trek VI explorează tema relațiilor internaționale, a prejudecăților și a căutării păcii, acțiunea având loc într-un context de război rece între Federație și Imperiul Klingon, iar intriga se învârte în jurul unei conspirații care amenință să saboteze un tratat de pace (și, fără a fi explicit politic, filmul reflectă tensiunile geopolitice ale anilor ’90 și subliniază importanța dialogului și a înțelegerii reciproce pentru a depăși conflictele).

„Suplimentar”, personajele principale, Kirk, Spock și McCoy, sunt prezentate într-o lumină nouă, confruntându-se cu propriile vulnerabilități și cu moștenirea trecutului, filmul explorând în profunzime relația dintre cei trei, subliniind importanța prieteniei și a loialității.

„Grand Tour: Disaster in Time” este un SF interesant, deși mai puțin cunoscut, care explorează tema călătoriilor în timp într-un mod inedit.

Filmul se concentrează pe un grup de călători în timp care ajung într-un mic oraș și perturbă cursul normal al evenimentelor, intriga fiind bine construită și te ține cu sufletul la gură, într-o atmosferă de mister și suspans, explorând consecințele manipulării liniei temporale.

Filmul face trimitere la alte opere SF celebre, cum ar fi serialul “The Time Tunnel” (1966–1967), și aduce un omagiu genului, efectele speciale ale filmului fiind destul de bine realizate, contribuind la crearea unei atmosfere credibile.

Spre deosebire de alte filme SF, “Grand Tour: Disaster in Time” nu are o distribuție de vedete, ceea ce a limitat promovarea sa, fiind realizat cu un buget modest, ceea ce se reflectă în unele aspecte ale producției, fără a uita de T2 care a acaparat, pe lângă un buget semnificativ, și atenția publicului.

Apoi ar fi producțiile science fiction ceva mai „slab” cotate, dar care au marcat anul 1991, reprezentate de:

• „Plymouth”, un SF interesant, produs în 1991 ca pilot pentru un potențial serial TV, prezentând o lume în care tehnologia și progresul au un preț, abordând teme precum poluarea, impactul corporațiilor asupra mediului, precum și consecințele exodului uman către spațiu; după ce un dezastru ecologic devastează orașul Plymouth, locuitorii sunt mutați într-o colonie spațială, departe de Pământ.
• „Trancers II”, o continuare „distractivă” a filmului de acțiune științifico-fantastic Trancers, cunoscut și sub numele de Trancers II: The Return of Jack Deth (spre deosebire de primul film, Trancers II a fost lansat direct pe VHS și nu a avut o promovare cinematografică amplă), care ne reintroduce în universul futurist al lui Jack Deth, un polițist din viitor care călătorește în trecut pentru a opri o amenințare, filmul fiind „bogat” în secvențe de acțiune intense, urmăriri palpitante și confruntări cu creaturile mutante cunoscute sub numele de Trancers; filmul explorează în continuare conceptul de călătorie în timp și manipulare genetică, oferind o doză sănătoasă de science fiction.
• Și, de ce nu, ar fi de amintit filmele „Neon City” (o clonă Max Max), „Mindwarp” (un post-apocaliptic destul de interesant, cu „atmosferă” distopiană, unde apare ideea unei realități virtuale care ascunde o lume post-apocaliptică devastată, fascinantă, care te provoacă să te întrebi ce este real și ce este doar o iluzie) sau „Eve of Destruction” (care explorează tema inteligenței artificiale și a pericolelor pe care le poate prezenta o astfel de tehnologie, ideea unui android extrem de avansat, dar devenit instabil și periculos, fiind, deja, una clasică în science fiction, dar tratată într-un mod destul de original în acest film)…

Într-un fel de final al acestui episod, este timpul singurului serial science fiction de televiziune lansat în 1991 (de fapt o serie scurtă), „Time Riders” (4 episoade de 30 de minute).

Acesta a fost o producție britanică pentru copii care a îmbinat elemente de science fiction, aventură și istorie, povestea urmărind aventurile lui Dr. B.B. Miller, o inventatoare excentrică și pasionată de călătorii în timp, și ale lui Ben, un băiat de stradă din epoca victoriană, care împreună explorează diferite perioade istorice (cu ajutorul unei motociclete-mașină a timpului, cei doi se trezesc implicați în diverse evenimente istorice, de la războiul civil englez până în viitor).

Fiecare episod îi transporta pe telespectatori într-o perioadă istorică diferită, oferind oportunitatea de a învăța lucruri noi despre trecut, iar efectele speciale ale serialului sunt destul de impresionante (pentru acele timpuri) și adaugă un plus de realism aventurilor celor doi protagoniști.

Dar, dacă vom analiza faptul că discutăm doar despre o singură apariție a unui serial SF într-un an întreg se ajunge la o situație interesantă despre care merită să detaliem.

De ce 1991 ar fi un an atât de „liniștit” pentru serialul de televiziune SF? Iată câteva posibile explicații:

1. Industria divertismentului, inclusiv cea a televiziunii, trece prin perioade de creștere și declin, iar în 1991 se pare că a existat o scădere a interesului pentru producțiile SF, din cauza succesului unor genuri concurente sau a unor schimbări în preferințele publicului (producătorii au investit mai mult în alte genuri precum dramă, comedie sau telenovele, considerându-le mai profitabile sau mai potrivite pentru publicul larg).
2. Apoi, apare argumentul limitărilor tehnologice și bugetare, efectele speciale, un element cheie în producțiile SF, fiind încă destul de costisitoare și mai limitate accesului, descurajând producătorii să investească în seriale SF complexe.
3. Apoi, după cum am discutat deja mai sus, distribuțiile cinematografice accesau „variante multiple” (VHS, etc), ceea ce se regăsește și în schimbări, mai mult sau mai puțin semnificative, dar certe în piața de televiziune, cum ar fi apariția unor noi rețele „de distribuție” sau modificări în grilele de programe, pe fundal stând contextul economic și social al începutului anilor ‘90.

Dar, destul de interesant, cartea scrisă și alte variante de manifestare a „science fiction”-ului se află în plină dezvoltare (ceea ce veți sesiza în episodul următor)… Deci,

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……