(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Teme vechi dar cu uplift de prezență pentru Science Fiction-ul anilor ’90

Pe

(English)

Anul 1992 a fost unul bogat în producții cinematografice de calitate, cum ar fi Howards End (adaptare cinematografică a romanului lui E.M. Forster a cucerit juriul și publicul, câștigând mai multe premii Oscar), Unforgiven (regizat și interpretat de Clint Eastwood, un western dur și introspectiv a câștigat premii Oscar), The Crying Game (un thriller psihologic irlandez care a provocat numeroase discuții datorită unui twist final surprinzător), fără a uita de A Few Good Men (o dramă juridică cu Tom Cruise în rolul principal, care a abordat teme precum loialitatea, onoare și justiția militară), Malcolm X (o biografie a activistului afro-american Malcolm X, regizată de Spike Lee, care a fost lăudată pentru interpretarea lui Denzel Washington și pentru abordarea complexă a unui personaj controversat) sau Bram Stoker’s Dracula (o adaptare cinematografică întunecată și vizual spectaculoasă a romanului lui Bram Stoker, regizată de Francis Ford Coppola).

Iar din punct de vedere al „science fiction”-ului, pare o fi un an al „așteptării” sau adaptării la progresele masive ale efectelor speciale prezente în cinematografie sau filmele de televiziune, impulsul tehnologic adus imaginii la începutul deceniului ’90 manifestând o latență de manifestare.

The year 1992 was rich in quality film productions, such as Howards End (a film adaptation of E.M. Forster’s novel that won the jury and the audience, winning several Oscars), Unforgiven (directed and played by Clint Eastwood, a tough and introspective western that won Oscars), The Crying Game (an Irish psychological thriller that caused numerous discussions due to a surprising final twist), without forgetting A Few Good Men (a legal drama starring Tom Cruise, which addressed themes such as loyalty, honor and military justice), Malcolm X (a biography of the African-American activist Malcolm X, directed by Spike Lee, which was praised for Denzel Washington’s performance and for the complex approach to a controversial character) or Bram Stoker’s Dracula: (a dark and visually spectacular film adaptation of Bram Stoker’s novel, directed by Francis Ford Coppola).

Astfel, pentru 1992, cea mai apreciată realizare a fost „Alien 3”, al treilea film din celebra franciză Alien, dar fiind o peliculă care a polarizat opinia criticilor și a fanilor.

Regizat de David Fincher, la debutul său în lungmetraj, filmul prezintă o întoarcere a iconicului personaj Ellen Ripley, interpretat din nou de Sigourney Weaver, într-un context sumbru și claustrofobic (acțiunea se petrece într-o închisoare planetară), filmul explorând teme precum fatalismul, religia și natura umană într-un context extrem, Ripley confruntându-se cu proprii demoni și cu o societate brutală.

Mulți fani au considerat că Alien 3 se abate prea mult de la formula stabilită de primele două filme (mai ales cel sub regia lui Ridley Scott), oferind o viziune mai întunecată și mai personală asupra francizei, finalul filmului generând numeroase dezbateri, unii considerându-l tragic și emoționant, alții văzându-l ca fiind o încheiere nemulțumitoare.

Suplimentar, o mare parte din film a fost refilmată, ceea ce a dus la un proces de producție tumultuos și la unele inconsistențe în poveste.

Dar, „per total”, discutăm despre un film care poate fi clasificat în mai multe subgenuri ale science fiction-ului, datorită complexității sale tematice și a elementelor narative, având de a face cu Horror Sci-Fi (acest subgen este cel mai evident, datorită prezenței creaturii extraterestre xenomorph, care reprezintă o amenințare constantă și terifiantă pentru personaje, elementele de groază fiind accentuate de atmosfera întunecată, de secvențele violente și de tensiunea constantă), Body Horror (filmul explorează conceptul de “body horror”, prin transformarea brutală a gazdelor în xenomorfi și prin temele legate de identitate și alteritate, corpurile personajelor fiind invadate și deformate de o forță exterioară, iar această temă este prezentă de-a lungul întregului film), Gothic Science Fiction (atmosfera întunecată, claustrofobică și cu accente religioase a filmului îl încadrează și în subgenul gothic science fiction, prin elemente precum mănăstirea izolată, personajele complexe și temele legate de destin și moarte care contribuie la această clasificare), și Post-apocalyptic (deși nu este un film post-apocaliptic în sensul clasic, Alien 3 prezintă o societate marginalizată, într-un mediu ostil și izolat, descriptibilă ca fiind o atmosferă de sfârșit de lume care contribuie la caracterul său post-apocaliptic).

Un alt film remarcat este „Intruders”, o producție interesantă care îmbină elemente de horror, science fiction și paranormal, a cărui poveste este reprezentată de intruziunea unor entități extraterestre într-un mic oraș american provoacă haos și panică.

Pe măsură ce evenimentele se intensifică, un grup de oameni încearcă să dezlege misterul din spatele acestor apariții și să găsească o modalitate de a se apăra, filmul creând o atmosferă de suspans și tensiune, explorând frica de necunoscut și de invadatorii extratereștri.

Intruders este un film ambiguu, care lasă multe întrebări fără răspuns și încurajează interpretările multiple, limita dintre realitate și imaginație fiind estompată, iar spectatorul este invitat să își formeze propria opinie despre ceea ce se întâmplă.

Această ambiguitate face ca filmul să fie greu de încadrat într-un singur subgen, dar putem identifica câteva elemente care l-ar putea încadra ca fiind Psihologic thriller (aceasta este, probabil, cea mai potrivită clasificare, filmul concentrându-se pe tulburările mentale ale protagonistului, pe relația sa distorsionată cu realitatea și pe fricile sale profunde, elementele supranaturale fiind prezentate mai degrabă ca o manifestare a psihicului perturbat decât ca o forță externă), Horror (deși nu este un horror pur, conține elemente specifice acestui gen, precum atmosfera de tensiune, imaginile perturbatoare și frica de necunoscut) sau Science fiction soft (unele elemente ale filmului, precum experimentele științifice și tehnologiile avansate, îl pot încadra și în acest subgen, care se concentrează mai mult pe impactul științei asupra societății și a individului decât pe explorarea spațiului cosmic sau a viitorului îndepărtat).

Un alt film apreciat este „Rachel’s Dream”, o poveste despre dorințe și realitate virtuală, un film TV britanic din 1992, parte a seriei Video Fantasies a postului Channel 4, îmbinând elemente de science fiction, fantezie și dramă.

Filmul ne poartă într-un viitor apropiat, unde tehnologia a pătruns adânc în viața de zi cu zi, protagonista, Rachel, descoperind că prin intermediul unui panou de afișaj digital poate aduce la viață imaginile de pe acesta. Astfel, ea creează un prieten imaginar care o ajută să navigheze prin complexitatea adolescenței și ale lumii înconjurătoare.

Astfel, filmul explorează într-un mod inedit relația dintre om și tehnologie, precum și puterea dorințelor și a imaginației, abordând teme precum identitatea, prietenia, iubirea și responsabilitatea într-un mod sensibil și matur.

Pentru cei care îl descoperă, Rachel’s Dream este o plăcută surpriză, oferind o viziune originală asupra viitorului, filmul fiind una dintre primele apariții ale celebrei actrițe Kate Beckinsale, care a interpretat-o pe Rachel.

Acest film se încadrează în mai multe subgenuri ale science fiction, dar și ale fanteziei, acesta fiind Distopic (filmul prezintă un viitor nu tocmai optimist, unde tehnologia a invadat toate aspectele vieții, iar societatea pare a fi pe cale să se sufoce sub propria sa complexitate), Cyberpunk (elementele de tehnologie avansată, precum ecranele gigantice și interfețele complexe, îl apropie de estetica cyberpunk, dar cu oarecare elemente de delimitare reprezentate de lipsa elementelor de rebeliune și a subculturilor specifice cyberpunk îl diferențiază de acest subgen clasic), Fantasy (posibilitatea de a aduce la viață personaje de pe ecran și de a-și îndeplini dorințele prin intermediul tehnologiei conferă filmului o notă de fantezie, fiind o poveste despre puterea imaginației și a dorinței de a schimba lumea), fără a uita de Coming-of-age (în paralel cu elementele de science fiction și fantezie, filmul explorează și tema maturizării, a descoperirii de sine și a responsabilității, protagonista, Rachel, confruntându-se cu dileme morale și trebuie să ia decizii importante care îi vor modela viitorul).

Apoi, conform „criticilor”, ar fi filmul „Universal Soldier”, care reprezintă o altă piatră de temelie în cinematografia science fiction a anilor ’90.

Regizat de Roland Emmerich, filmul ne prezintă o viziune futuristă asupra războiului și a naturii umane, explorând ideea creării unor soldați perfecți, lipsiți de emoții și cu abilități fizice supraomenești, temă care a fost și rămâne o temă populară în science fiction.

Confruntarea dintre Luc Deveraux (Jean-Claude Van Damme) și Andrew Scott (Dolph Lundgren), doi soldați transformați în “UniSols”, explorează tensiunea dintre identitatea umană și cea artificială, oferind secvențe de acțiune spectaculoase, cu explozii, urmăriri și lupte corp la corp (efectele speciale, deși nu sunt la nivelul celor de astăzi, sunt impresionante pentru perioada respectivă).

Universal Soldier a generat numeroase continuări și spin-off-uri, demonstrând popularitatea conceptului, „generând” o franciză de succes.

Dar discutăm despre un film care se încadrează a fi Sci-fi de acțiune (aceasta este, probabil, cea mai evidentă clasificare), Cyberpunk (elementele de modificare genetică, crearea de super-soldați și tehnologiile avansate utilizate în film îl apropie de estetica cyberpunk, dar lipsa unui mediu urban distopic și a elementelor de rebeliune îl diferențiază de acest subgen clasic) și Filozofic (filmul ridică întrebări interesante despre natură umană, identitate și etică).

„Split Second” a fost un film science fiction cu accente horror care te poartă într-un viitor apocaliptic al Londrei, inundat și învăluit în ceață. Regizat de Tony Maylam și Ian Sharp, filmul oferă o atmosferă sumbră și o intrigă captivantă.

Într-un viitor în care Londra este parțial inundată, detectivul Harley Stone (interpretat de Rutger Hauer) este însărcinat cu capturarea unui serial killer extrem de violent. Pe măsură ce investigația avansează, Stone descoperă că ucigașul nu este un om obișnuit, ci o creatură (un monstru, o ființă amfibie) mutată genetic, capabilă să supraviețuiască atât în apă, cât și pe uscat.

Per total, Split Second este un film plin de acțiune, cu scene de urmărire intense și lupte corp la corp, punând întrebări despre consecințele manipulării genetice și despre limitele științei.

Așadar, discutăm despre un film care îmbină mai multe genuri, reprezentate de Cyberpunk (cu un viitor distopic, inundat și plin de tehnologie, Split Second se apropie de estetica cyberpunk, elemente precum orașul futurist, îmbrăcămintea și armele futuriste contribuind la această clasificare), Horror (prezența unei creaturi monstruoase, care se hrănește cu căldura corpului uman, aduce filmul în zona horror, atmosfera întunecată, secvențele violente și tensiunea constantă accentuând acest aspect), Neo-noir (filmul are elemente caracteristice filmului noir, reprezentate de un detectiv dur, un trecut tulburător, o investigație complexă într-un mediu urban corupt, lumina și umbra fiind folosite în mod contrastant pentru a crea o atmosferă misterioasă), și, în final, Body horror (creatura din film se naște dintr-o combinație de știință și natură, iar modul în care își obține energia și își ucide victimele poate fi considerat body horror).

„Fortress” este un film science fiction care ne poartă într-un viitor sumbru și autoritar. Regizat de Stuart Gordon, filmul prezintă o lume în care libertățile individuale sunt severe restricționate, iar închisorile private au devenit o realitate îngrijorătoare.

Acțiunea se concentrează pe John Henry Brennick (interpretat de Christopher Lambert), un fost ofițer de armată care este condamnat la o închisoare de maximă securitate, numită pur și simplu Fortress. Această închisoare este un loc de detenție extrem de securizat, unde deținuții sunt supravegheați constant și controlați prin intermediul unor implanturi electronice. Brennick trebuie să găsească o modalitate de a evada din această închisoare pentru a-și salva soția și copilul nenăscut.

Discutăm despre un film care se încadrează în mai multe subgenuri ale science fiction-ului, reprezentate de Distopic (filmul prezintă un viitor totalitar, unde guvernul controlează populația prin limitarea numărului de copii și prin încarcerarea celor care încalcă legea, atmosfera închisă și opresivă a închisorii Fortress contribuind la acest aspect dystopian), Sci-fi de acțiune (pe lângă elementele distopice, este un film de acțiune cu multe scene de luptă și urmăriri, tehnologiile avansate utilizate în închisoare, precum dispozitivele de control al minții și barierele laser, adăugând un element sci-fi la acțiune) și, evident, Thriller (intriga filmului este plină de suspans și tensiune, protagonistul, John Brennick, trebuind să găsească o cale să scape din închisoare și să-și salveze soția).

Și, pentru 1992, ar mai fi mai multe filme de gen „science fiction”, cum ar fi „The Lawnmower Man”, „Freejack”, „Nemesis”, „Duplicates”, „Trancers III”, „Homewrecker”… Fiecare cu „farmecul” său… (plus că, îmi cer scuze, numărul de cuvinte care „face” acest material a fi foarte mare, mă sufocă prin limitare)

Din punct de vedere al serialelor de televiziune cu specific „science fiction”, pentru 1992 se remarcă doar seria scurtă „Mann & Machine” (9 episoade de o oră), o combinație interesantă între investigațiile polițiste și elemente SF, într-un viitor nu foarte îndepărtat, îmbinând elemente de science fiction, dramă polițistă și umor.

Povestea se concentrează pe doi parteneri neobișnuiți: un polițist uman, Bobby Mann, și un robot partener, Sergentul Eve Edison. Împreună, ei formează o echipă de detectivi care investighează crime într-o lume în care tehnologia a avansat semnificativ, iar roboții au devenit o parte integrantă a societății.

Contrastul dintre natura umană a lui Mann și logica pură a lui Edison creează o dinamică interesantă și oferă o perspectivă unică asupra investigațiilor, interacțiunea dintre Mann și Edison oferind o perspectivă asupra modului în care oamenii ar putea colabora cu inteligența artificială în viitor, în condițiile în care societatea încă se confruntă cu aceleași probleme ca și în prezent.

Dar, în final, discutăm despre un serial de televiziune care se distinge prin abordarea sa inovatoare a genurilor polițist și științifico-fantastic, fiind asimilabil subgenului Cyberpunk (seria explorează un viitor nu prea îndepărtat, unde tehnologia a avansat semnificativ, unde liniile dintre om și mașină se estompează, parteneriatul dintre un detectiv uman și un robot polițist fiind o caracteristică emblematică a cyberpunk-ului) și, prin „extensie”, este, de fapt, un film ce ține de genurile Procedural polițist (fiecare episod prezintă un caz nou pe care duo-ul Mann și Edison trebuie să îl rezolve, folosind o combinație de metode tradiționale de investigație și tehnologie avansată) și Dramă de personaje (în spatele cazurilor polițiste, serialul explorează relația complexă dintre cei doi protagoniști și impactul tehnologiei asupra societății).

Momentan, acesta este episodul 26, care tratează, cum deja se putea observa, partea „cu imagine” a anului analizat (1992), și va urma episodul 27 care va trata partea scrisă și de joc video.

Da, momentan… Deoarece, într-o „proiecție” de organizare proprie, în scurt timp voi putea mări numărul de „părți” al unui an analizat… Deci…

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……