(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Relansarea Jurasică via Science Fiction-ul anilor ’90

Pe

(English)

Anul 1993 a fost unul bogat în producții cinematografice remarcabile, care au lăsat o amprentă durabilă în istoria filmului confirmând că prezența „Science Fiction” începe să constantă și semnificativă.

Așadar, pe lângă realizări remarcabile reprezentate de Schindler’s List (regizat de Steven Spielberg, un film istoric care a cucerit atât publicul, cât și critica, obținând șapte premii Oscar, inclusiv cel pentru cel mai bun film) sau The Piano (o dramă romantică australiană regizată de Jane Campion, care a adus numeroase premii, inclusiv Palme d’Or la Festivalul de la Cannes și trei Oscaruri), Philadelphia (o dramă juridică care a abordat subiectul discriminării față de persoanele infectate cu HIV/SIDA), „intervine” și …

Jurasic Park, un alt blockbuster regizat de Steven Spielberg, care a participat la revoluția efectelor speciale în cinema.

Filmul, bazat pe romanul lui Michael Crichton, ne-a prezentat un parc tematic cu dinozauri aduși la viață prin clonare (care se deschide spre dezastru atunci când lucrurile scapă de sub control), oferindu-ne o experiență cinematografică de neuitat, devenind un adevărat fenomen cinematografic, revoluționând industria filmului prin efectele sale speciale inovatoare (a folosit tehnologia CGI într-un mod fără precedent pentru acea vreme, creând dinozauri fotorealistici care păreau să prindă viață pe ecran) și prin povestea sa captivantă (intriga este bine construită, cu personaje interesante și momente de suspans care te țin cu sufletul la gură).

Suplimentar, Jurassic Park a avut un impact enorm asupra culturii pop, popularizând dinozaurii și trezind interesul publicului pentru paleontologie, filmul generând o adevărată obsesie pentru dinozauri, influențând moda, jucăriile și alte produse de consum.

Efect care se poate percepe și prin numeroasele realizări cinematografice ce au urmat, asemenea unei franchise, reprezentate de The Lost World: Jurassic Park (1997), Jurasic Park III (2001), Jurasic World (2015), Jurassic World: The Fallen Kingdom (2018), fără a mai cita și alte numeroase realizări și prezențe pentru lumea science fiction.

Din punct de vedere „tehnic”, acest film se poate încadra în „subgen”-urile Biopunk (explorând intersecția dintre biologie și tehnologie, adesea cu implicații etice și sociale semnificative, în cazul lui Jurassic Park, clonarea dinozaurilor și manipularea genetică fiind elemente centrale ale intrigii, plasând filmul în sfera biopunk, clonarea dinozaurilor fiind o realizare științifică care ridică întrebări etice și sociale importante, caracteristice subgenului biopunk), Post-apocaliptic (deși nu este un film post-apocaliptic în sensul clasic, Jurassic Park prezintă un scenariu în care echilibrul natural este perturbat într-un mod catastrofal, iar dinozaurii scapă de sub control, creând un mediu haotic și periculos, asemănător cu multe filme post-apocaliptice) și, evident, este considerat a fi Thriller (elementul de suspans și acțiune este foarte prezent în Jurassic Park, transformându-l într-un thriller captivant, în care personajele luptă pentru supraviețuire într-un mediu ostil), și Aventură (ca multe filme de știință-ficțiune, Jurassic Park este o aventură epică, care ne poartă într-o lume exotică și plină de pericole).

Un alt science fiction bine „cotat” printre realizările cinematografice ale anului 199 este „Demolition Man”, un film de acțiune cu o doză bună de satiră socială, care a reușit să capteze imaginația publicului printr-o combinație inedită de elemente, cum ar fi contrastul dintre trecut și viitor (între un trecut violent și un viitor utopic, dar în același timp rigid, personajul lui Sylvester Stallone, un polițist dur din anii ’90, „translat” într-o societate futuristă în care violența și expresiile vulgare sunt interzise).

Demolition Man nu este doar un film de acțiune, ci și o satiră a societății contemporane, prin intermediul viitorului distopic, filmul ironizând tendințele societale precum corectitudine politică excesivă, standardizarea culturii și pierderea individualității și, într-un fel, a anticipat cu acuratețe anumite tendințe ale societății moderne, precum dezvoltarea tehnologiei informației și schimbările în comportamentul social.

Din punct de vedere „tehnic”, filmul „aparține” subgenurilor Distopic (viitorul prezentat în film este unul distopic, o societate extrem de controlată și lipsită de violență, în contrast puternic cu prezentul, element caracteristic subgenului distopic, care explorează societăți viitoare dezastruoase; viitorul prezentat în film este o societate în care violența este eliminată, dar la prețul pierderii libertății individuale, o temă centrală a subgenului distopic), Cyberpunk (cu tehnologia sa avansată, interfețele computerizate și orașele futuriste, filmul are elemente specifice cyberpunk-ului, subgen care se concentrează pe impactul tehnologiei asupra societății și a individului, adesea într-un mod negativ; utilizarea tehnologiei în toate aspectele vieții, de la comunicare până la alimentație, este caracteristică cyberpunk-ului), și, în afara „science fiction” „ține” de Acțiune și aventură (bătăliile, urmăririle și misiunile periculoase ale lui Simon Phoenix transformă filmul într-un thriller de acțiune, cu elemente de aventură) și Comedie (în ciuda tonului său serios, Demolition Man include și elemente comice, în special prin contrastul dintre viitorul ultra-civilizat și comportamentul brutal al lui Simon Phoenix).

Într-o ordine a „succesului la public” ar fi filmul „Fire in the Sky”, un film care a abordat subiectul controversat și fascinant reprezentat de întâlnirea cu extratereștri, filmul fiind bazat pe o poveste reală, inspirată din experiența lui Travis Walton, care a susținut că a fost răpit de extratereștri în 1975 (adăugând o notă de autenticitate ce a stârnit interesul publicului).

Chiar și în acest caz, efecte speciale au fost destul de convingătoare, reușind să creeze o atmosferă extraterestră credibilă.

Filmul se „încadrează” în subgenurile Science Fiction Horror (explorează întâlnirea unui om cu extratereștri, transformând experiența într-o teroare psihologică, alături de secvențele de abducție și experimentele extraterestre care creează o atmosferă de groază și mister, caracteristică acestui subgen), New Age (abordează teme legate de experiențe paranormale, conștiință extinsă și conexiunea cu ceva mai mare decât noi înșine, elemente comune mișcării New Age), fără a uita de Based on a True Story…

„Mutant Action” (numele „original” fiind Acción Mutante) este un film științifico-fantastic cu accente de comedie neagră, regizat de Álex de la Iglesia, acest film a devenit un cult clasic în Spania și a câștigat o anumită notorietate la nivel internațional.

Filmul se distinge prin umorul său negru, adesea absurd și violent, care îl plasează în tradiția cinematografului gore și a comediilor de genul Monty Python.

Are o estetică vizuală foarte puternică, cu personaje excentrice, costume extravagante și efecte speciale practice care creează o atmosferă unică și memorabilă, sub masca de comedie violentă, filmul ascunde o critică socială la adresa societății spaniole din anii ’90, satirizând aspecte precum consumismul, politica și mass-media.

Regizorul Álex de la Iglesia împletește în film influențe diverse, de la filmele de serie B ale anilor ’50 și ’60 până la benzile desenate underground reușind ca “Acción Mutante” să devină un cult clasic, fiind apreciat atât pentru originalitatea sa, cât și pentru abordarea sa nonconformistă a genului științifico-fantastic.

În loc să se bazeze pe CGI, filmul folosește în principal efecte speciale practice, ceea ce îi conferă un aspect mai “real” și mai visceral.

„Acreditările” de gen ne focalizează pe Distopic (viitorul prezentat în film este unul distopic, unde societatea este împărțită între cei frumoși și cei considerați „mutanți”, creând o atmosferă de inegalitate și conflict social), restul fiind în afara „science fiction” prin manifestări Satiră socială, Black Comedy, și Body Horror…

„Body Snatchers” este o reinterpretare modernă a clasicului horror de științifică-ficțiune (The Invasion of the Body Snatchers din 1956, reiterat în Invasion of the Body Snatchers din 1978 și, probabil continuat în serialul Body Snatchers din 2024), aducând o nouă perspectivă asupra temei invaziei extraterestre și a identității umane.

Filmul creează o atmosferă de tensiune constantă și paranoia, întrebându-se constant cine este cu adevărat uman și cine este un impostor unde, spre deosebire de versiunile anterioare, care aveau o amploare mai mare, această adaptare se concentrează pe relațiile interpersonale și pe impactul invaziei asupra unei comunități mici, precum o bază militară, punând un accent mai mare pe aspectul psihologic al invaziei, explorând fricile și nesiguranțele personajelor.

Regizorul Abel Ferrara a optat pentru un stil vizual mai întunecat și claustrofobic, accentuând sentimentul de izolare și de amenințare constantă, explorând în profunzime tema identității, punând la îndoială ceea ce înseamnă a fi uman și cum putem fi siguri de cine sunt cei din jurul nostru, filmul aducând o perspectivă proaspătă asupra unei teme bine cunoscute, explorând noi aspecte ale poveștii.

Încadrarea „tehnică” ar fi reprezentată de Body Horror (acest subgen este cel mai evident, întrucât filmul se concentrează pe transformarea fizică a oamenilor în creaturi extraterestre, transformările grotești ale corpului uman, însoțite de o pierdere a identității, fiind elemente centrale ale acestui subgen), Invazie extraterestră (subiectul principal al filmului este o invazie extraterestră, dar una mai subtilă decât în alte filme SF, extraterestrii infiltrându-se în societate prin imitarea oamenilor) și Thriller psihologic.

„The Wicked City” este un film de acțiune cu elemente de thriller și dramă, regizat de Christopher Cain, care ne poartă într-o lume subterană a crimei organizate, a corupției și a răzbunării.

Astfel se creează o atmosferă densă, plină de suspans și intrigi, peisajul urban întunecat și personajele complexe contribuind la crearea unei experiențe cinematografice intense.

Intriga filmului este bine construită, cu numeroase răsuciri de situație care te țin cu sufletul la gură, relațiile dintre personaje fiind complexe și pline de nuanțe, iar motivațiile fiecăruia sunt explorate în detaliu (filmul beneficiază de o distribuție talentată, cu actori precum Rutger Hauer, Beverly D’Angelo și Bill Paxton, care livrează interpretări convingătoare și adaugă profunzime personajelor), abordând teme precum corupția, răzbunarea, loialitatea și consecințele acțiunilor noastre (filmul nu ezită să prezinte o imagine întunecată a societății și a naturii umane).

Per total se percepe o estetică de film noir, cu iluminare dramatică, unghiuri de cameră interesante și o atmosferă de mister, prezentând o imagine detaliată a lumii motocicliștilor, cu codurile lor de onoare și conflicte interne.

În mod evident avem de a face cu un film care „ține” de genul Cyberpunk (orașul futurist, tehnologia avansată și conflictele dintre diferite facțiuni sociale amintesc puternic de estetica cyberpunk, iar interacțiunea dintre tehnologie și societate, precum și impactul acesteia asupra indivizilor, sunt teme centrale ale acestui subgen), Fantasy (elementele fantastice sunt prezente în mod evident, cu creaturi mitice, magie și conflicte între lumi diferite, interacțiunea dintre lumea umană și cea a demonilor creând o atmosferă de mister și aventură), și Film noir.

„Lifepod” este un film de televiziune care reprezintă o reinterpretare a clasicului lui Hitchcock, “Lifepod”, povestea având loc într-un viitor îndepărtat, într-o capsulă de salvare, unde un grup de supraviețuitori ai unei catastrofe cosmice se luptă pentru supraviețuire.

Asemenea originalului, filmul creează o atmosferă de tensiune crescândă, pe măsură ce personajele se luptă pentru resurse limitate și încearcă să supraviețuiască într-un mediu închis, adevărata natură a oamenilor ieșind la iveală, explorând teme precum egoismul, cooperarea, și lupta pentru putere.

„Apartenența” este clară genului Thriller psihologic (confruntat cu moartea iminentă și cu resurse limitate, fiecare supraviețuitor își dezvăluie adevărata natură, iar tensiunile cresc constant, intriga concentrându-se pe relațiile interpersonale, suspiciune și paranoia, elemente caracteristice thrillerelor psihologice) dar și Science Fiction Hard (deși nu există tehnologii exotice sau explorări spațiale extinse, filmul se încadrează în subgenul science fiction hard prin abordarea sa realistă a unei situații extreme și a consecințelor tehnologice). Da, discutăm și despre Dramă și Remake.

Și ar mai fi și alte filme ce aparțin genului „Science fiction”, cum ar fi „Philadelphia Experiment II”, Monolith”, „Robocop 3” și multe altele, pe fondul înmulțirii clare a manifestărilor video ale science fiction.

Percepție care se poate sesiza și în cazul serialelor de televiziune cu „specific” de „science fiction” unde, pentru anul 1993 se remarcă clar „X-Files” (1993–2002 cu un mini-revival în 2016 și un ultim sezon de 10 episoade în 2018, cu un total de 217 episoade de 45 de minute), un serial de televiziune care a revoluționat genul science fiction (devenind iconic) și a captivat milioane de telespectatori de-a lungul a nouă sezoane, îmbinând elemente de mister, horror și paranormal într-un mod original și captivant.

Fiecare episod aduce o nouă poveste înfricoșătoare, legată de fenomene paranormale, conspirații guvernamentale și creaturi extraterestre, atmosfera întunecată și misterioasă reușind să țină spectatorul cu sufletul la gură pe tot parcursul vizionării.

Fox Mulder (un credincios în paranormal), sceptica Dana Scully și monstrul „The Smoking Man” creează o dinamică complexă și memorabilă, fiind una dintre cele mai interesante din istoria televiziunii.

Dincolo de fenomenele paranormale, Dosarele X abordează teme profunde precum singurătatea, credința, conspirațiile și natura adevărului, serialul având un impact uriaș asupra culturii pop, popularizând termenul “X-Files” și influențând numeroase alte producții.

Efectele speciale, scenariile bine scrise și regia atentă fac ca serialul să îmbătrânească foarte bine, „alimentând” o comunitate de fani pasionați care continuă să analizeze și să dezbate teoriile prezentate în serial.

Din punct de vedere al „încadrării tehnice”, avem de a face cu Science Fiction (serialul explorează o gamă largă de fenomene paranormale și extraterestre, de la mutanți și conspirații guvernamentale până la entități interdimensionale), la care se adaugă „delimitările” ce țin de alte genuri, cum sunt Horror, Thriller, Mister și Conspiracy Thriller.

„Star Trek: Deep Space Nine” (1993–1999, cu 173 de episoade de 45 minute), este o adevărată bijuterie în universul Star Trek, unde, spre deosebire de predecesorul său, The Next Generation, care se concentra pe explorare, DS9 ne poartă într-o aventură mai întunecată și mai complexă.

Acțiunea se petrece pe o stație spațială, Deep Space Nine, situată lângă un portal către un alt quadrant al galaxiei, „locație fixă” care oferă o perspectivă unică asupra evenimentelor cosmice și a interacțiunilor dintre diferite specii.

Serialul explorează teme mai mature, precum război, religie, politică și moralitate, conflictul dintre Federație și Dominion fiind unul dintre cele mai memorabile din franciza Star Trek, serialul introducându-ne într-o varietate de culturi extraterestre, fiecare cu propriile obiceiuri, valori și perspective, oferind o perspectivă mai realistă asupra vieții în spațiu.

Personajele din DS9 sunt mai complexe și mai nuanțate decât cele din alte seriale Star Trek, Benjamin Sisko, un căpitan care trebuie să jongleze între datoria față de Federație și legăturile sale cu planeta Bajor, fiind un exemplu perfect, serialul având arcuri narative complexe care se întind pe mai multe sezoane, oferind o senzație de continuitate și adâncime.

Indubitabil discutăm despre un serial „Science Fiction”, ce poate fi „distribuit” în subgenurile Science Fiction Militară (plasat în apropierea unui război galactic, serialul explorează teme legate de strategie, tactică și conflict armat, relația dintre Federație și Dominion fiind un exemplu clar al acestui subgen), Western Spațial (atmosfera de frontieră, cu legile proprii și conflictele dintre diferite facțiuni, aduce aminte de clasicele western-uri, stația Deep Space Nine fiind un fel de oraș-frontieră, unde se întâlnesc diverse culturi și interese), Dramă Politică (intrigi politice, negocieri diplomatice și jocuri de putere sunt la ordinea zilei, relația dintre Federație, Bajorani și Cardasieni fiind un exemplu perfect al acestui subgen), Religie și Filosofie (serialul explorează teme profunde legate de religie, credință și spiritualitate, în special prin intermediul personajului Bajoran Sisko) și Horror.

„SeaQuest” (1993–1996, cu 57 de episoade de o oră), a fost un serial de televiziune de știință-ficțiune care a încercat să aducă o alternativă unică pentru universul Star Trek, concentrându-se pe explorarea adâncurilor oceanice ale Pământului, mai degrabă decât a spațiului cosmic (SeaQuest DSV și Star Trek au fost adesea comparate datorită elementelor lor de știință-ficțiune și a abordării explorării spațiului, în cazul lui Star Trek, sau a adâncurilor oceanice, în cazul lui SeaQuest).

Serialul explorează ideea unui submarin avansat tehnologic, care poate ajunge în cele mai adânci puncte ale oceanului și chiar în spațiul cosmic, la bordul lui SeaQuest, activând oameni de știință, militari și chiar extratereștri, ceea ce creează o dinamică interesantă și o perspectivă multiculturală.

În ciuda „măștii” certe a „Science Fiction”, avem de a face cu Science Fiction Submarină (acțiunea se petrece în principal într-un submarin futurist, explorând adâncurile oceanului, serialul prezentând tehnologii avansate, creaturi marine necunoscute și provocările explorării subacvatice), dar predominant avem de face cu Western Spațial, Ecologie și Protecția Mediului, și Aventură.

„Babylon 5” (1993–1998, 11 episoade de 45 de minute) a fost considerat de mulți fani ai științei-ficțiune drept unul dintre cele mai complexe și ambițioase seriale din gen, lăsând o amprentă durabilă în „science fiction”-ul actual.

Creat de J. Michael Straczynski, acest serial se desfășoară într-un viitor îndepărtat, concentrându-se pe stația spațială Babylon 5 (similar serialului DS9), un punct central pentru diverse specii și puteri politice în galaxie (fiind mai mult decât o simplă locație, ci un personaj în sine, care influențează evenimentele și personajele).

Serialul are o poveste complexă, cu arcuri narative care se întind pe mai multe sezoane, explorând teme precum război, politică, religie și filozofie (unul dintre cele mai importante conflicte din serial este războiul împotriva Shadow, o rasă extraterestră malefică care dorește să cucerească galaxia), personajele sunt profund dezvoltate și au propriile motivații și conflicte interne (un exemplu fiind Minbari, o rasă extraterestră cu abilități telepatice puternice, care joacă un rol crucial în evenimentele din serial), universul Babylon 5 este extrem de bogat și detaliat, cu o istorie complexă și o multitudine de specii extraterestre, fiecare cu propriile culturi și obiceiuri… Și multe alte calități remarcabile…

Ar mai fi și faptul că, multe dintre temele abordate în serial, precum războiul rece, fundamentalismul religios și manipularea politică, sunt încă relevante și în lumea noastră contemporană.

Spre deosebire de multe alte seriale care sunt anulate brusc, Babylon 5 a avut un final planificat, ceea ce a permis creatorilor să ofere o încheiere satisfăcătoare poveștii.

Iar subgenurile de „apartenență” „Science Fiction” sunt reprezentate de Operă Spațială (serialul se concentrează pe stația spațială Babylon 5, un punct central al negocierilor politice și al conflictelor dintre diferite rase extraterestre, aspect susținut de explorarea aspectelor politice, sociale și culturale ale vieții în spațiu), Thriller Politic (intrigi politice, conspirații și jocuri de putere sunt la ordinea zilei în Babylon 5, relațiile dintre diferitele guverne și facțiuni, precum și lupta pentru putere, fiind elemente centrale ale acestui subgen), Science Fiction Hard (abordează aspecte științifice și tehnologice într-un mod realist, explorând consecințele dezvoltării tehnologice și impactul acesteia asupra societății), Filosofie și Religie (temele legate de religie, spiritualitate și sensul vieții sunt explorate în profunzime, în special prin intermediul personajului Londo Mollari și al religiei Vorloni), și, de ce nu, Western Spațial.

„Time Trax” (1993–1994, 43 de episoade de o oră), a fost un serial de televiziune care a captivat publicul la începutul anilor ’90, cu premisa sa intrigantă de călătorie în timp și urmărire a criminalilor (ideea a fost una inovatoare pentru acea perioadă și a atras atenția publicului).

Acțiunea se petrece într-un viitor distopic, unde un ofițer de poliție, Darien Lambert, este trimis înapoi în timp cu o misiune specială: să captureze criminali periculoși care au fugit în trecut folosind o mașină a timpului. Echipat cu o armă futuristă și un computer de bord, el urmărește prin timp acești fugari, încercând să-i aducă înapoi în viitor pentru a-și ispăși pedepsele.

Serialul exploatează pe deplin conceptul de călătorie în timp, oferind spectatorilor posibilitatea de a vizita diferite perioade istorice și de a vedea cum interacționează tehnologia viitorului cu trecutul, fiecare episod aducând o nouă urmărire, plină de acțiune și suspans, pe măsură ce Darien urmărește prin timp un nou criminal.

În plus, pot aminti de faptul că serialul abordează și teme interesante legate de etica călătoriilor în timp și de consecințele schimbării trecutului, sau de efectele speciale, care, pentru acele timpuri erau destul de impresionante, adăugând credibilitate poveștilor de călătorie în timp.

Din păcate, serialul a fost anulat după un singur sezon, din cauza ratingurilor scăzute sau, conform unelor critici, unele episoade au fost considerate prea complexe sau greu de urmărit, ceea ce ar fi putut descuraja o parte din spectatori.

Și, din punct de vedere al încadrării „tehnice”, avem de a face cu Călătorii în timp (subgenul central al serialului, care explorează posibilitățile și consecințele manipulării liniei temporale, personajele călătorind în trecut pentru a captura criminali fugari, creând astfel paradoxuri temporale și întrebări filosofice), Polițist procedural (serialul are o structură procedurală, cu fiecare episod prezentând un caz nou de capturat a unui criminal fugit în trecut, elementele de investigație, urmărire și rezolvare a crimelor fiind caracteristice acestui subgen), Western (atmosfera anumitor episoade, cu dușmani periculoși, peisaje sălbatice și personaje solitare, aduce aminte de clasicele western-uri, accentuat adesea de ambientarea în zone rurale sau de frontieră ale trecutului) și, în special, Science Fiction Hard (prezintă tehnologii avansate, precum mașina de timp Trax, și explorează consecințele utilizării acestora, chiar dacă nu intră în detalii tehnice excesive, menținând un ton realist).

Și, cu asta… Multe, multe cuvinte… Totuși, ar fi cazul să „anunț” unele elemente…

Odată cu trecerea timpului, prezența „Science Fiction” este din ce în ce mai consistentă, indiferent dacă observăm linia cinematografiei, a serialelor de televiziune, a jocurilor video sau a „materialelor scrise”.

Deci, momentan, până ce voi putea face o mică segmentare, foarte probabil în trei părți pentru un an calendaristic, ulterior în cinci părți, vă voi „chinui” cu articole ceva mai consistente… Așadar,

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……