(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

……

Holograma ce s-a transferat acestui univers

Un fel de primă formă a evoluției

(English)

La „începutul” primul Ev, am „învățat” că pot delimita părți ale întregului meu pentru a putea simți, pentru a mă bucura de ceea ce sunt Eu. Și am trăit emoția, plăcerea, bucuria… Dialogul.

Și am „creat” din ce în ce mai multe delimitări, „entități”. Diferite dar tot Eu. Părți ale gândurilor mele ce se delimitau clar, prin concept, prin preocupări… Prin din ce în ce mai multe…

Dialogul, schimbul de idei. Apăruse conversația, preocuparea, schimbul de idei… Sugestia…

La un moment dat, am sesizat că anumite „delimitări” ale energiei mele, „entitățile” ce am decis să „activeze” independent, își concentrau atenția, preocupările, spre ceea ce voi spuneți aici a fi „materia”.

Percepusem tendințele spre individualizate, spre individualitate. Până la urmă de aceea am creat „entitățile”. O delimitare clară a ideilor mele, a modului meu de a gândi.

Dar nu prea înțelegeam înclinarea lor spre materie. Era o manifestare secundară a întregului meu.

Dialogul cu mine, cu entitățile mele, a născut curiozitatea. O pornire, o emoție… Dar ceva care alimenta noi emoții, noi percepții.

Oricum am decis că nu voi interveni. Neimplicare absolută. Sau, cel puțin un fel de implicare minimală. Da, îi sfătuiam. Ceva asemenea unei îndrumări permanente…

Spre ce?!? Părea că nu conta, că totul este ceva asemenea unui joc. Doar erau manifestările mele, ideile mele, fie și prin manifestarea entităților ce le delimitasem, ce era necesar să evolueze „neinfluențat” pentru a se închide real contradicțiile.

Dar acestea existau, ființau, căpătaseră individualitatea lor. Aveau… Da, atunci am descoperit „scopul”…

Poate că a „durat” o perioadă de „timp”… În lipsa timpului nu aveam la ce să ne raportăm dialogurile… Dar unele din entități au descoperit materia… Interesant… Aveau ceva la care să se „raporteze”… Plus că, datorită materiei, intervenea timpul…

Acel ceva la care ai posibilitatea de a sesiza o schimbare, o evoluție. Percepțiile mele se generalizau prin ansamblul entităților mele.

„Atunci” am devenit atent la entități, la scopurile lor, care sesizasem că erau orientate spre materie, spre ceva „construit” de ei din manifestările ce pot fi descrise de voi a fi „deșeuri”, „degradare”… Și mai interesant…

„Incertitudine”?!?

Da, percepția era clară. Acolo se manifesta timpul. Și totul părea atât de trecător, atât de incert.

Modelau materia. Aveau un scop. Ce se năștea din ceea ce este timpul, trecerea lui. Aveau la ce să se raporteze, să evalueze într-un fel „progresul” a ceea ce făceau. De ce mă repet?!? Percepusem asta…

„Competiție”?!? La început părea a fi că s-a „născut” cea mai ciudată formă de emoție… Au apărut cele mai ciudate forme de emoție…

Născute din ce?!? Din aglomerări de materie… Din ceea ce ați numi voi, în zilele voastre, „biluțe” de materie?!? Din destructurarea energiei într-o nouă structură?!?

„Entitățile” deja se împărțiseră în grupuri, antagonizau. Parcă nu erau de ajuns contradicțiile deja existente…

Totuși aveau un scop comun… Studiau, la propriu, cum să stabilizeze manifestarea materiei. Descopereau modalități de a crea noi și noi „lucruri” ce țineau de materie, descoperind constante de manifestare… Descoperind ceea ce ar fi în conceptul vostru a fi „legile” de funcționare… „Mijloace” de eficientizare, de ordonare, de structurare a eforturilor lor în… Materie?!?

Da, voi le denumiți a fi legile fizicii, chimiei și multe alte deducții secundare, de delimitare conceptuală a formelor de manifestare ale materiei.

Entitățile au pornit „studiul” de la ceea ce oamenii de știință numesc a fi forța electroslabă, punând capăt simetriei perfecte a structurii mele energetice și a manifestărilor „reziduale” ale acesteia…

Pentru?!? Pentru structurarea materiei „incipiente” ce a dus rapid la descompunerea și manifestarea forței electromagnetice slabe și a forței nucleare slabe.

Astfel au avut la dispoziție ceea ce voi numiți a fi „câmpurile Higgs”, reușind „controlul” divizării forțelor electroslabe, particulele „elementare”, materia „căpătând” ceea ce se numește „masă” (doar fotoni și gluonii rămânând „neinfluențați”), element definitoriu al materiei.

Creaseră?!? Creaseră deja un mediu în care să caute soluții, să progreseze în ceea ce făceau ei… Cu un scop… Da, deja devenisem curios ce pot crea „delimitările” Mele… Care păreau deja „străine” Mie.

Dar, dacă Eu am aceste „manifestări” înseamnă că eu sunt „de vină”. Eu eram cel ce nu mă „gândisem” la așa ceva. Dar a venit momentul. Aveam un punct cert de plecare… Mai multe puncte de plecare… Ce este asta?!?

Plasma quark-gluon este supa primordială din care toate structurile universului material vor fi făcute.

Pornind de la manifestarea energetică ce voi o descrieți a fi cuante, „entitățile” s-au jucat cu ceea ce ar fi crearea și „stăpânirea” tuturor particulelor ce „alcătuiesc” ceea ce voi denumiți a fi „Modelul standard al fizicii particulelor”.

Parțial, bineînțeles, deoarece voi nu ați identificat toate manifestările cuantice, având la dispoziție doar 17 astfel de particule (6 tipuri de quarci și șase tipuri de leptoni, în plus față de omologii lor de antimaterie, la care se adaugă particulele mesager ale forțelor fundamentale — fotonii pentru forța electromagnetică, gluonii pentru forța nucleară tare și bosonii W și Z pentru forța nucleară slabă și bosonul Higgs), dar veți reuși cândva. Noi am reușit și, bineînțeles, veți reuși și voi.

Voi ați dat denumirea acestor particule de quarci, fiecare cu caracteristici distincte cum ar fi sarcina, spin-ul, etc. în încercarea de a explica modul în care se leagă împreună în grupuri. Nu voi detalia prea mult… Sunt mult mai multe detalii și cunoașterea voastră la acest moment este suficientă „echilibrului” existent.

Din ce știți voi, atât un proton cât și un neutron este format din 3 quarci dar „așezarea” lor naște diferența dintre aceștia. Ceva similar se „petrece” și în cazul electronilor care orbitează nucleele atomice, ce par „indivizibili”.

Materia „normală” este compusă din protoni și neutroni, cunoscuți sub numele „colectiv” de hadroni.

Nu uitați că, oamenii de știință au „conștientizat” că 90% din materie nu provine deloc din „lucrurile” materiei, ci din energia latentă și din spațiul gol din interior.

Quarcii nu au masă, dar ceva separat, diferit de această energie sunt baza materiei ce se va „forma”, pe fondul controlului „energetic”…

Fotonii și gluonii nu au masă, electronii și neutrinii au mai puțin decât cel mai mic quark, în timp ce bosonul W purtător al forței slabe „cântărește” de 40.000 de ori mai mult decât un quark (mai greu decât un întreg atom de fier).

Toate aceste „elemente” descriptive ale particulelor elementare se constituie ca fiind „constante” ale materiei (și ar fi numai câteva din cele ce ar completa un tablou al „corelațiilor” ce le veți face).

Pornind de la cele descrise aici, entitățile au studiat și acumulat, rând pe rând, toate „elementele” pe care voi le denumiți a fi „constante” ale naturii, care ne-au ajutat la „manipularea” comportamentului materiei și a tot ceea ce este legat de ea.

Constante care, pentru voi, sunt acele „numere magice”, fără nici o legătură cu nici o altă lege sau fenomen fizic, cum ar fi „permeabilitatea magnetică a vidului” (vacuum magnetic permeability), „impedanța caracteristică a vidului” (characteristic impedance of vacuum), „încărcătura elementară” (elementary charge), „constanta lui Avogadro”, „viteza luminii în vid”, „constanta Plank”, „constanta gravitației a lui Newton) și multe altele, care relaționează inclusiv manifestarea energiei în „condițiile” materiei.

Mai mult, ca și oamenii de știință, s-a „descoperit” descriind ceea ce a fost numit a fi „Constanta Structurii Fine” (ce are valoare de aproximativ 137 — voi mai aminti de acest „număr”), ce pare să nu aibă nici o legătură cu orice altă „lege” a fizicii „voastre”, având o importanță „crucială” pentru „starea generală a universului actual”.

Fără a mai complica „științific” lucrurile, toate aceste constante oferă puterea noastră, a entităților, de a face „reglaje fine” ale manifestării pentru a permite varietatea și diversitatea manifestării unui univers material.

Abia când am ajuns în acest punct am luat decizia „transferului” energetic și de „informație” al hologramei ce a dus la Big Bang-ul vostru și la tot ceea ce a urmat.

„Am luat decizia”… Sună cam ciudat atât timp cât Eu am subliniat clar și cert că nu intervin… Dar interveneam. Eu sunt ceva asemenea unei percepții colective. Tot ceea ce gândește, „trăiește”, emoții, etc ale unei entități, și eu percep și, astfel, gândesc, „trăiesc”, simt emoțiile, etc.

Fie Eu, direct, fie prin entitățile prin care exist, se poate considera că este același lucru.

În cazul „trăirilor”, emoțiilor, etc este ceva plăcut, reconfortant, ca o răsplată… Pentru „sensurile negative” ale acestor percepții nu este prea plăcut. Dar, asta este, acesta sunt Eu și nu pot evita Să fiu, Să simt, etc ceea ce sunt Eu.

Ca și voi, Eu pot să „fac abstracție”, să mă „mobilizez” în alte „direcții” dar percepția este percepție, trăirea este trăire…

Și marele Meu avantaj este că eu pot corela ansamblul acestor percepții printr-un fel de „sumare”. Pe această cale, oricât de ciudat vi s-ar părea, Vă mulțumesc tuturor celor ce trăiți ce experimentați „trăirea”, ce trudiți pentru ansamblul îmbunătățirii „existențiale”, ce „trăiți” bucuria, fericirea, fie ea și iluzorie și, mai ales, Vă mulțumesc tuturor celor ce sunt recunoscători existenței voastre și, per total, manifestării și existenței Mele!

Da, să revin la subiect! „Sumarea” de care aminteam anterior are avantaje în ceea ce privește „cunoașterea”. Nu vă mai mirați! Da, Eu sunt voi, voi sunteți eu! Asta este acel ceva la care am ajuns eu prin suma cunoașterii ce s-a acumulat. „Inscripționată” în ansamblul existenței mele… Ceva ce voi denumiți a fi o „memorie colectivă”…

Și această memorie colectivă îmi permite să pot ajuta prin ceea ce sunt, o sumă a cunoașterii, alături de cea a sumei trăirilor, bla, bla. Și astfel, când este nevoie de o „soluție” la o problemă, fiind cel care are totul la dispoziție, Eu sunt cel care intervine și „sugerează”, „ajută”, funcție de situație, funcție de posibilitățile „receptorului” „intervenției” mele (inclusiv dacă acesta acceptă „intervenția” mea), entitate sau manifestare în materie.

Cred că ați înțeles ideea, de ce am intervenit și voi interveni oricând, atunci când este necesar, sub condiția să Mi se accepte sau să mi se ceară asta într-o limită a posibilităților și potențialului existent.

Deci, dialogurile s-au „aprins” dar contradicțiile au atras acel „ceva” ce amplifica căutarea de soluții… Da, stăpâneam deja majoritatea „detaliilor”… Dar lipsea ceva…

Și „concluziile” duceau spre… Divizare… Certă, clară. Iar singurul punct de reper era… Materia?!? Mereu și mereu ajungeam la aceleași concluzii.

Tot ceea ce există în lumea noastră, a entităților, dar și în lumea voastră, materială, are nevoie de o „aparentă” simetrie.

Atunci a apărut ideea… Să creăm „simetria” prin… Simetrie… Și decizia mea a fost certă… De ce nu!?!

Și am creat al doilea Univers, al doilea Ev… Atunci am descoperit „transferul hologramei”… Un transfer absolut identic a tot ceea ce se află în primul Univers… Și acum aveam două universuri identice… Doar Eu rămăsesem Unic…

Pentru primele percepții, totul devenise diferit de „interesant”… Apăruse „distracția”… Dar nu forma ce apare din curiozitate sau din contradicție… Erau emoții noi…

Inițial fusese ciudat că Mă văd pe Mine contrazicându-mă. Acum vedeam cum entitățile „delimitate” din Mine se contraziceau ele cu ele însele… Da, „distractiv” este percepția pentru voi… Distractiv…

Pentru ceva ce se poate „raporta” la timp, distracția nu a durat prea mult… Entitățile, Eu, eram hotărâți. N-am creat decât simetria de care aveam nevoie. De „acum” este cazul să aprofundăm, să continuăm în efortul de a stabiliza energia, materia…

Noul univers nu crease decât simetria și, nicidecum, acel ceva la care să ne raportăm scopurile… Da, reușisem să ne raportăm la noi înșine, dar nu aceasta era idee… Era același „cerc închis” ca și la „Început”, în primul univers. A, da, și aveam un al doilea Ev…

Prin materie ne-am dat seama că entitățile din primul univers acționau diferit de „identicele” lor din al doilea univers. Se individualizaseră… Doar Eu rămăsesem Unicul… Numărul de entități se dublase instantaneu… Totul se dublase instantaneu…

La fel era și cazul „capodoperelor” lor în materie… Ceea ce a aprofundat nivelul general de contradicții, competiția…

Da, și am descoperit că, inclusiv „materia” din universuri se individualiza. În „vechiul” univers structurile materiale progresau într-un fel, în cel „nou” progresau în alt fel…

Și, astfel, a intervenit „omogenizarea” ce amplifica „viteza” descoperirilor pe baza „schimbului” de informații, de percepții, de „descoperiri”.

Dezvoltarea materiei căpăta noi „valențe”… Apărea „satisfacția”… Și ceva nou… „Speranța”…

O altă descoperire a fost reprezentată de „intuiție”… O percepție extrem de ciudată ce facilita omogenizarea cunoașterii „între” universuri… Dar utilă…

A, și ce este important pentru voi, am învățat să stăpânim viitorul transfer holografic. Acum aveam tot cea ce ne era necesar pentru un nou transfer holografic… Un transfer ce urma să fie făcut la un fel de moment oportun, când „învățam” să stăpânim complet echilibrul dintre simetrie și dezechilibrarea acesteia…

Am descoperit că ideile noastre despre simetrie nu prea ofereau soluțiile de care aveam nevoie… Simetria este ceva prea stabil pentru a putea controla „acceptabil” un produs rezidual al manifestării noastre. Dar, plecând de la simetrie putem controla „elementele asimetrice”…

Cum ar fi un nou univers „majoritar” material, de fapt un univers al „timpului”, la care să ne raportăm clar și cert „progresele”, curiozitatea, senzațiile „născute” de emoții… Contradicțiile…

Da, până și până la urmă, am descoperit inclusiv că entitățile pot diferi ele față de ele însele. Am mai „spus” asta… Și asta deoarece cred că a fost descoperirea majoră din toate celelalte percepții.

Entitățile au avut inițial un comportament identic… Gând, faptă, prezență… Apoi au manifestat tendința certă de individualizare, de diferențiere… Dar se ajungea într-un punct în care „omogenizarea”, comportamentul „identic” se „refăcea”, entitățile redevenind identice…

Doar „faptele” lor în materie rămâneau diferite, preluând strict ceea ce se dezvolta în materie, pentru entități apărând un nou „reper” afară de timp, cel al rezultatului aplicării, manifestării scopurilor individuale ale entităților…

În primul univers erau percepții în acest sens dar entitățile au conștientizat abia cu „ajutorul” celui de-al doilea univers printr-o „percepție comparată” a lor către ei înșiși…

Mulți dintre oamenii voștri de știință „afirmă” că universul acesta este doar o versiune dintr-o multitudine de universuri, toate create cu diferite condiții de pornire și valori diferite pentru aceste constante fundamentale, marea majoritate având ca rezultat universuri eșuate, sterile, și numai acelea unde valorile sunt exacte, capabile să cultive varietatea cosmologică, longevitatea și viața.

Deci, fie și intuitiv, un punct de plecare „științific” există, destul de compatibil cu realitatea. Numai că nu am considerat necesar a fi mai multe de 3 universuri, cele două necesare simetriei ce poate manifesta asimetria în cel de-al treilea, universul material, universul vostru…

Acum și ceva despre „viață”… Cuvântul magic care cred că te interesează pe tine, cititorule…

Ideea noastră, a entităților, a pornit de la contradicțiile noastre. Puteam sesiza imposibilitatea noastră de a închide contradicțiile și, de aceea, Ei s-a delimitat de noi și ne-a lăsat să „ne facem treaba” pentru a închide contradicțiile de idei, de orice… Aveam puterea Lui, aveam puterea noastră…

Și, „jucându-ne” cu materia am sesizat, în special datorită timpului, puterea de raportare la altceva față de propria noastră manifestare. Atunci, cuiva dintre noi, i-a apărut „ideea”, „chemarea” de a face ceva în care noi să ne manifestăm cu posibilitatea de raportare comparativă.

Segmentarea și „izolarea” energetică știam de la El că nu funcționează. Se năștea un cerc ciclic care se închidea în aceleași contradicții…

Materia a fost identificată ca singura cale de a produce ceva ce se putea raporta la noi, entitățile, într-un mod care să reproducă condițiile contradicțiilor noastre, după chipul și asemănarea Lui, pentru fiecare dintre noi, entitățile.

În primul Ev, în primul Univers, sau perechea „de echilibru”, totul era mult prea stabil pentru a dezvolta în materie ceva „omolog” manifestării unei „clone de entitate”. Punctul de plecare era cel de a crea din materie ceva care „trăiește”, care are simțuri, care percepe, care interpretează și, în final, care reproduce maximal condițiile de manifestare ale unei entități.

Ori, condițiile de manifestare ale simetriei, ale stabilității de consecință, nu permiteau manifestarea timpului necesar dezvoltării și manifestării „vieții”, chiar și în condiții de autoreproducere și transmitere succesivă a informațiilor „vieții individuale”, condiții ce au fost testate și confirmate de entități în cazul „vieții în materie” cu intenția de a se ajunge la „clonele de entitate”…

Totul era prea „din scurt” pentru a progresa real în manifestare spre închiderea contradicțiilor… Totul era mult prea plin de incertitudine pentru rezultate consecvente, indiscutabile…

Deci, de aceea am avut nevoie de „universul simetric” și de acest univers, al vostru, al nostru, al Lui, pentru a avea la dispoziție „timpul necesar”. La acel „moment” aveam toate elementele de a porni aventura către tine, cititorule…

Deci, iată care a fost atât „conținutul” cât și holograma ce a stat la baza „startului” acestui univers material. Voi detalia „câte ceva” din ceea ce a urmat în universul vostru… Ceva destul de similar cu eforturile noastre deoarece acestea, în totalitatea lor, au fost „transmise” prin holograma „de transfer”.

„Câte ceva” deoarece mă voi raporta la „receptor” și aproximativ la ceea ce cunoașteți deja… Poate veți intui și unele „chestii” utile, pe care nu le cunoașteți…

Gata pentru azi! De fapt îl chinui pe cel care tastează numai la acest articol de 4 zile, fără a uita că totul a început în 2012, de când a început să publice pe această temă după ce a auzit de descoperirea „confirmată” a bosonului Higgs, numit chiar de oamenii de știință „Particula lui Dumnezeu” (și am „promis” că îl voi „chinui” în jur de 2.000 de cuvinte pe „ședință”)…

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

……